ANGELICA

ANGELICA
(ANGELICA ARCHANGELICA L. sin. ANGELICA OFFICINALIS sin. ARCHANGELICA OFFICINALIS fam. UMBELLIFERAE)
ANGELICĂ, ANGELINĂ
Angelica este cunoscută ca "iarba îngerilor". Ea face parte din familia pătrunjelului, creşte până la o înălţime de 1,20 m şi are flori alb-verzui, care cresc în mănunchiuri de forma unor umbrele. Este o plantă care-şi încheie ciclul de viaţă în doi ani, dar viaţa ei poate fi prelungită dacă se taie florile înainte ca bobocii să se deschidă. Angelica este originară din Europa de nord şi Asia. Se spune că numele se trage de la faptul că înfloreşte primăvara, chiar de festivalul tradiţional dedicat Arhanghelului Mihail, care se sărbătorea iniţial pe 3 mai. Una dintre legendele în care apare angelica ne spune că în anul 1665, o comunitate de călugări ai cărei membri mureau de ciumă a fost salvată de visul unui călugăr, în care un înger i-a sfătuit să mănânce angelică. De îndată ce au mestecat planta, aceştia s-au vindecat.
Din punct de vedere istoric„angelica are multe întrebuinţări ca plantă vindecătoare, în părţile rurale ale Europei de nord, localnicii mestecau angelică pentru a se feri de boli. Angelica se mai folosea în vindecarea rabiei, pleureziei, tusei şi gastritei. Sucul ei, turnat în ureche, se spune că vindeca chiar surzenia. Unele reţete cu plante (dintre care cea mai faimoasă este aceea a "bitterului suedez") folosesc angelica pentru dereglările stomacului şi intestinelor.
În timpuri străvechi, angelica era folosită ca să alunge răul. Oamenii beau sucul din rădăcină de angelică pentru a avea o viaţă lungă şi pentru a se proteja de vrăjitoare. Conform listei de ierburi a lui Gerrard, publicată în Anglia, în 1957, an­gelica era folosită contra farmecelor şi vrăjilor şi era căutată ca amuletă. Dulciurile de angelică erau vestite şi mai pot fi găsite şi azi în unele magazine. Se prepară prin decojirea lujerului de angelică, care se taie apoi în bucăţi mici. Acestea se fierb până se înmoaie, iar în final se adaugă sirop de zahăr sau miere, până se cristalizează. Părţi utilizate: (planta trebuie să fie uscată imediat după recoltare!):
- rizomii cu rădăcini, care se recoltează la sfârşitul verii - începutul toamnei (în al doilea an de cultură) sau primăvara;
- frunzele: iunie - iulie; . -florile;
- tulpinile tinere: iunie - iulie;
- fructele- iulie.
Principali constituenţi: rădăcinile şi rizomii conţin: 0,5-1 % ulei volatil, format din felandren, pentadecanolid, furanocumarine şi derivaţi cumarinici (ostol, ostenol, angelicină etc.), acid oxipentadeciclic, pinene, acid valerianic, o sescviterpenă şi p-cimol. Conţin, de asemenea: acid angelic, gume, ceruri, tanin, substanţe amare, amidon, umbeliferoză (un monogalactozid al zaharozei), fructoză, glucoză, zaharoză. Acizii graşi care se găsesc în rădăcini sunt: acidpalmitic, acid linoleic, acid petroselinic, bechenic precum şi b-sitosterol (ester al acizilor palmitic şi arachidic). Fructele conţin şi furanocumarine (imperatorina, bergapten).
Acţiuni: antibiotic (rădăcina), antireumatic, antiseptic, antispastic, antispastic uterin, aperitiv, aromatic, carminativ, depresiv cerebral (în doze mari), depurativ, diaforetic, diuretic, emenagog, eupeptic, excitant cerebral, expectorant, stimulează funcţiile pielii, iritant, conferă longevitate, reechilibrant nervos, sedativ, stimulent, stomahic, digestiv, tonic amar, tonic capilar, tonic cardiac, tonic gastric, tonic renal.
Indicaţii: afecţiuni ale vezicii biliare, afecţiuni interne acute, afecţiuni tiroidiene, amenoree, anaciditate gastrică, anemie, anorexie de natură psihică, astenie, astm, colită, contuzii, convalescenţă, digestie dificilă, dismenoree, dispepsie, dureri de stomac, dureri reumatice, enterită şi epilepsie, erupţii cutanate, fisuri anale, gastrită, gripă, gută, hemoroizi, hepatită cronică, hernie, isterie, leucoree, meteorism, migrenă, muşcătură de câine, muşcătură de şarpe, nevralgie, pirozis, rahitism, răceală, regurgitaţii, reumatism, scorbut, scrofuloză, sincopă, surmenaj, tuse, vaginită nespecifică, vărsături, vărsături spasmodice, vertij.
Mod de întrebuinţare:
I. INTERN
A. Pulbere (măcinată fin)
§ Pentru, a amplifica rezonanţa cu lumea îngerilor, modul general de utilizare al acestei plante este următorul:
-frunzele şi florile se usucă la soare şi se macină apoi foarte fin (cu ajutorul unei râşniţe electrice); se administrează de 2ori/zi câte 0,5 grame (la orele 12 şi 18 cu o jumătate de oră înainte de masă); această doză (0,5 g), umectată cu apă minerală, se ţine sub limbă timp de 15-20 de minute după care se înghite cu apă minerală;
Totodată, acest mod general de utilizare este valabil şi pentru toate afecţiunile enumerate mai sus.
B. Macerat
§ Se prepară macerat din 10-15 g plantă în 1- 21 apă de izvor sau apă minerală, care se ia în: nevralgie, erupţii cutanate, dureri reumatice, dureri de stomac.
§ Maceratul preparat din amestec de rădăcini şi seminţe în părţi egale, combate astenia, colicile, nevralgiile, ameţelile.
§ Maceratul preparat din rădăcini sau fructe (30 g/l) se ia contra vărsăturilor sporadice, colicilor intestinale, ameţelilor.
§ Maceratul preparat din 10-15 g fructe/l este aperitiv, combate crampele stomacale, uşurează digestia. Se administrează contra vărsăturilor sporadice, ameţelilor.
§ În caz de afecţiuni ale glandei tiroide se recomandă angelică: macerat preparat din 1 linguriţă de rădăcină la 250 ml apă de izvor sau apă minerală, 12 ore. Se bea o cană pe zi.
C. Tinctură
§ Se recomandă alcoolatul:
alcool rafinat 11itru
rădăcini de angelică 30 g
scorţişoară - pulbere 2g
cuişoare - pulbere 2 g
sabur - pulbere 2 g
vanilie - pulbere 1 g
camfor 1 g
nucşoară - pulbere 1 g
şofran - pulbere 0,05 cg
obligeană - pulbere 2 g
§ Lichior tonic:
25 g tulpină verde tocată de angelică
1 g nucşoară
Se lasă la macerat 15 zile în alcool. Se filtrează şi se adaugă miere naturală (1 kg miere naturală în 0,5 apă de izvor sau apă minerală). Din lichior se iau 2-3 păhărele/zi.
§ În bolile de stomac se administrează tinctură preparată din 100 g rădăcină proaspătă, tocată mărunt şi macerată 14 zile la loc răcoros, în 500 ml alcool; se filtrează, iar reziduul se macerează din nou. Se iau 15-20 picături cu o lingură de miere naturală.
§ Se prepară băutură tonică: se pun la macerat într-un litru de alcool 50-70 g rizomi şi rădăcină de angelică mărunţită. Se lasă la temperatura camerei 1 -2 săptămâni, agitându-se zilnic. Apoi se filtrează şi se pune în sticle. Se beau zilnic 2 păhărele înainte de masă.
§ Uleiul volatil se foloseşte pentru prepararea tincturii sau a spirtului de angelică.
§ Se recomandă 20-30 picături de alcoolatură, înainte de mese.
§ În caz de gastrită în forma acută se recomandă tinctură, 10 picături de 4-6 ori /zi
§ Tinctura de angelică, câte 15 picături de 3 ori pe zi se recomandă în caz de colită.
§ În caz de hepatită cronică se recomandă tinctură de angelică 10-15 picături de trei ori pe zi.
D. Alte metode (stare proaspătă, suc etc.)
§ Se mestecă câteva seminţe după masă, fund o bună plantă digestivă.
§ Rădăcina mestecată încet asigură longevitate, combate gripa şi guturaiul.
§ Lichiorul Chartreuse se prepară din angelică, izmă (mentă), melisă, coriandru, anason, fenicul, şofran, scorţişoară, lămâie, nucşoară, cardamom, ghimbir, cuişoare, ardei, grăunţe de pesmă.
§ Se reeomandă lichiorul stomahic:
extract fluid de angelică- 8 g
alcool 90° - 50g
miere naturală - 40g s
extract hidroalcoolic de lămâie - 5 g ;
apă de izvor sau apă minerală ad. 1 litru (se completează până la 11) Se ia câte un păhărel de lichior.
§ Ratafia de angelică:
anason - pulbere, de fructe- 8 g
angelică - pulbere de fructe -12 g
fenicul pulbere de fructe - 8 g
alcool - 0,2001
apă de izvor (apă minerală), filtrată 25 ml
Se macerează 10 zile. Se adaugă 500 g miere naturală, se lasă în repaus şi apoi se filtrează.
II. EXTERN
A. Cataplasme (prişniţe, comprese)
A1. cu planta proaspătă
§ Cataplasmele din frunze de angelică, asociate cu frunze de rută şi miere naturală, se pun pe plăgile provocate de muşcătura de câine sau şarpe.
A2. cu macerat sau tinctură
§ Maceratul preparat din rădăcini proaspete sau frunze crude 50 g/1 apă de izvor sau apă minerală se recomandă sub formă de comprese pe plăgi, contuzii şi ulceraţii. În acelaşi scop se poate folosi pulberea de rădăcini măcinate.
§ În caz de hemoroizi şi fisuri anale se recomandă comprese locale cu angelică. Pentru comprese se folosesc 100 g de plantă macerată în 500 ml apă de izvor sau apă minerală. Se aplică reci.
B. Gargară, spălături bucale
§ Se prepară un macerat de rădăcini, pentru gargarisme.
C. Băi, spălături
§ Se fac băi cu 100-350 g rădăcini măcinate fin (pulbere) pentru o baie, cu rol de reechilibrant nervos.
§ În caz de vaginită nespecifică se recomandă să se realizeze spălături vaginale cu angelică: 10 ml tinctură la 500 ml apă de izvor sau apă minerală.
D. Alte metode
§ Din pulbere de rădăcină se face un şampon natural uscat.
OBSERVAŢII
§ Conţinutul în ulei volatil este condiţionat de provenienţă şi altitudine.
§ Sucul de angelică este caustic pentru piele şi mucoase (se vor folosi mănuşi la manipularea plantei proaspete). În reacţie cu razele ultraviolete, planta provoacă inflamaţii cutanate. Pe durata tratamentului se evită expunerea prelungită la soare.
§ Esenţa în doză de peste 1 g conduce la hematurie, nefrită şi chiar poate avea efect letal (moarte).
§ Contraindicaţii: ulcere gastrice şi duodenale.