Lumea sublimă şi misterioasă a îngerilor
O paralelă necesară între tradiţia creştină şi tradiţia secretă a înţelepciunii orientale
Cuvântul românesc ÎNGER, precum şi celelalte cuvinte similare din aproape toate limbile europene (ANGEL (engleză), ANGE (franceză), ANGELO (italiană), etc.) provin toate din cuvântul grecesc ANGELOS, prin intermediul cuvântului latin ANGELUS, iar acest cuvânt redă, la rândul său, prin semnificaţia sa principală, ideea de mesager, întocmai ca şi termenul persan ANGAROS sau precum acela, cu mult mai vechi; din limba sanscrită, ANGIRAS. Pentru înţelepţii şi clarvăzătorii vedici, cuvântul ANGIRAS desemna mai curând o entitate sau o putere divină, ce era privită ca fiind un intermediar între om şi Dumnezeu (BRAHMAN).
Dincolo de aceasta, grecii au folosit cuvântul ANGELOS mai întâi pentru a indica un mesager uman obişnuit şi abia mai târziu acest cuvânt a inclus şi semnificaţia de mesager celest (desemnându-1 în această direcţie de obicei pe HERMES).
Prin urmare, conceptul de ÎNGER se referă în general la anumite entităţi luminoase, sublime, elevate, care prezintă prin natura lor o frecvenţă predominantă de vibraţie (o stare de rezonanţă) care poate fi considerată intermediară între Dumnezeu şi această lume fizică (în care există fiinţa umană). Aceste entităţi sunt, atât prin existenţa, cât şi prin acţiunile şi funcţia lor, nişte "mesageri" ai lui Dumnezeu, care-L cunosc pe acesta în mod direct, "faţă în faţă" şi tocmai prin aceasta ei sunt superiori fiinţelor umane obişnuite. Îngerii îndeplinesc deci funcţia de ajutoare şi entităţi mai mult sau mai puţin manifestatoare ale purităţii şi splendorii lui Dumnezeu. Ei sunt: vestitori, gardieni, guvernatori ai astrelor, veghetori, împlinitori ai legilor divine, ocrotitori ai celor puri şi elevaţi ("aleşii"), etc.
Cu privire la rolurile sau, altfel spus, la diferitele funcţii ale îngerilor, există numeroase referinţe în tradiţia creştină. Aceste referinţe sugerează cu foarte multă claritate ideea că termenul „înger” indică de fapt o categorie foarte mare de entităţi subtile sublime, întocmai ca şi cuvântul sanscrit DEVA sau precum omologul său tibetan, LHA.
Tocmai datorită acestui aspect, îngerii prezintă, în cadrul tradiţiei creştine, numeroase descrieri însă, la modul esenţial, potrivit concepţiei ortodoxe, un înger, în calitatea sa de "intermediar (mesager) ceresc", nu este în fond decât însăşi expresia unui atribut divin în tărâmul lipsit de formă (planul cauzal) al manifestării. Îngerii sunt, prin urmare, cei ce facilitează apariţia prin intermediul lor a unei legături complexe, profunde şi a unei comunicări reale între condiţia existenţială umană şi Dumnezeu- însuşi, ei reprezentând astfel anumite categorii de entităţi dumnezeieşti care sunt foarte uşor accesibile apelurilor fiinţelor umane. Această idee este de altfel ilustrată destul de clar chiar prin intermediul denumirii îngerilor, care, în realitate, este adeseori denumirea unor anumite atribute divine. Mai ales în cazul îngerilor, numele lor corespunde în mod evident naturii esenţiale a fiinţei lor şi el (numele) este atunci identic cu esenţa spirituală a entităţii angelice pe care o desemnează.
Cunoscând aceasta, se poate spune că de aici reiese cu şi mai multă claritate sensul cuvântului ebraic MALAKI ("îngerul (mesagerul) Meu" (al Domnului Dumnezeu)) în cadrul ezoterismului creştin occidental ca fiind "îngerul (mesagerul) în care este trezită Puterea Mea" (a Domnului Dumnezeu) sau, cu alte cuvinte, în care este activ Dumnezeu însuşi într-unui dintre aspectele Sale. Această interpretare este de asemenea valabilă şi în cazul lui MIKAEL (Arhanghelul Mihail), a cărui anagramă este MALAKI, însă este demn de reţinut că ea este aplicabilă oricărui înger, întrucât fiecare înger este în realitate în raport cu manifestarea, "purtătorul", "mesagerul" (vehiculul de lumină) al unui "nume" (atribut) divin, în ultimă instanţă el nefiind altceva decât manifestarea acestui "nume" (care este o modulare (structurare rezonanţă) specifică a Logosului Divin Creator, stabilă, coerentă şi care are o anumită funcţie precisă, în cadrul Macrocosmosului. Prin urmare, se poate spune că numele divine sunt de fapt idei-forţă care evocă şi manifestă în realitate anumite ipostaze divine esenţiale. Privite din acest punct de vedere, reiese foarte clar faptul că denumirile tradiţionale ale îngerilor reprezintă totodată veritabile modalităţi de invocare a anumitor ipostaze divine sau, cu alte cuvinte, de punere în stare de rezonanţă a fiinţei umane care realizează această invocaţie fermă cu sfera divină particulară de forţă a îngerilor.)
Prin urmare, se poate spune că toate diferenţele care apar între diferitele entităţi angelice provin, în ultimă instanţă, de la apartenenţa acestora la o anumită ierarhie care este deja stabilită între atributele divine, care, la rândul lor, provin mai mult sau mai puţin direct din Esenţă (Inima lui Dumnezeu Tatăl). Aşadar, manifestarea lor (a îngerilor) poate fi privită ca situându-se la niveluri dumnezeieşti diferite, acesta fiind în definitiv fundamentul ierarhiilor angelice.
Numai în domeniul lipsit de formă al manifestării (planul cauzal) putem spune că o entitate exprimă sau manifestă cu adevărat şi cât se poate de integral un atribut dumnezeiesc esenţial sau o Ipostază Divină specifică. Distincţia dintre aceste atribute este cea care face să apară deosebirea dintre diferitele categorii de entităţi angelice. Această deosebire poate fi pe drept cuvânt caracterizată drept o "deosebire fără separare" (BHEDA-ABHEDA, în terminologia clasică indiană), pentru că în mod evident toate atributele sau faţetele lui Dumnezeu Tatăl sunt, în ultimă instanţă, una: Duhul Sfânt sau suprema Energie Divină creatoare.
Astfel, ca un prim element de ordin practic, se poate spune că ne putem raporta imediat (printr-o adecvată punere în stare de rezonanţă) la oricare dintre îngerii de lumină ai lui Dumnezeu (situaţi, datorită frecvenţei lor predominante de vibraţie, în sferele (tărâmurile) cele mai elevate ale manifestării), prin simpla lor evocare mentală fermă (care implică o maximă şi cât mai neîntreruptă concentrare mentală) a numelui acelui înger. Simultan, vom conştientiza atunci cât mai profund semnificaţia spirituală a acelui nume (care este în strânsă legătură cu un anumit atribut al Dumnezeirii) (tocmai de aceea este necesar să ştim să "traducem" (să conştientizăm), cu o cât mai mare acurateţe, sensul tainic al acelui nume angelic - care în prealabil va fi tradus în limba română deoarece (aşa cum vom constata) el poate fi exprimat în limba ebraică, sanscrită, tibetană, etc.) (vom oferi, de altfel, în lecţiile viitoare, unele informaţii secrete care vor conţine descrieri suficient de detaliate ale unor entităţi angelice cardinale), totul integrându-se pe fundalul unei stări de intensă aspiraţie spirituală care va face să apară în noi o stare de puritate lăuntrică. Această invocaţie se va realiza numai după ce am consacrat în prealabil în mod necondiţionat, fructele (roadele) acestei acţiuni lui Dumnezeu.
În plus, în cazul în care deja suntem iniţiaţi în folosirea TATTVA-elor, vom alege în prealabil pentru începerea acestei invocaţii un anumit moment TATTVA-ic adecvat, aceasta în funcţie de predominanţa TATTVA-ică pe care deja ştim că o prezintă îngerul respectiv (această predominanţă TATTVA-ică reiese în general destul de clar din descrierea (reprezentarea) tradiţională a acelei entităţi angelice).
Atunci când apare cu adevărat starea sublimă de rezonanţă cu îngerul ales de noi (pentru invocare), stare ce se manifestă atunci în mod specific aproape la toate nivelurile fiinţei noastre, vom urmări imediat după aceea să o menţinem în mod continuu şi chiar să o amplificăm. Totodată, vom căuta să identificăm, în mod gradat, specificitatea fiinţei pure a acelui înger în vederea stabilirii la nivelul aurei noastre a unei legături profunde şi permanente cu acea sublimă entitate angelică. Respectiva entitate angelică va urmări, de îndată ce va intra în stare de rezonanţă cu fiinţa noastră, să ne ghideze, să ne inspire, să ne ajute şi să ne protejeze în mod eficient pe calea spirituală. Este însă important să reţinem că acest ajutor va fi totdeauna direct proporţional cu gradul nostru de puritate şi cu intensitatea aspiraţiei noastre către Dumnezeu. Prin urmare, se poate spune că, întocmai ca şi în cazul Marilor Puteri Cosmice, aceste entităţi angelice ne vor putea răspunde şi ne vor ajuta prompt şi eficient în orice situaţii de viaţă care sunt divin integrate, ele putând răspunde rapid şi într-un mod specific, în comparaţie cu Marile Puteri Cosmice. Nu trebuie, de asemenea, să uităm că anumite categorii (clase) de entităţi angelice (DEVA) sunt în mod direct subordonate uneia sau alteia dintre cele 10 Mari Puteri Cosmice sau, cu alte cuvinte, trebuie să ştim că fiecare MAHA VIDYA (Mare Putere Cosmică) controlează şi inspiră o anumită ierarhie angelică. Prin urmare, fiecare dintre noi va putea constata că, în mod spontan, va intra în stare de rezonanţă mult mai uşor cu acele clase de entităţi angelice care sunt guvernate de o Mare Putere Cosmică (MAHA VIDYA) faţă de care deja noi simţim că avem foarte multe afinităţi şi vom observa că ne va fi ceva mai greu, la început, să intrăm în stare de rezonanţă cu alte categorii de entităţi angelice care sunt subordonate unei Mari Puteri Cosmice pe care noi nu am trezit-o suficient în Microcosmosul fiinţei noastre. În plus, vom constata că, chiar în cadrul unei aceleiaşi ierarhii (clase) angelice, putem invoca cu cea mai mare uşurinţă anumite entităţi angelice care se manifestă în mod predominant în sfera centrului de forţă (CHAKRA) care în cazul fiinţei noastre este deja activat în mod preponderent.
Pe de altă parte, în lumina acestor revelaţii, o viziune mult mai complexă şi profundă în ceea ce priveşte efectele subtile ale MANTRA-elor deoarece acum vom putea înţelege (intui) de ce aproape fiecărei MANTRA-e scurte îi corespunde un anumit "nume" (putere feminină sau atribut) divin şi, implicit, vom înţelege astfel că acesteia îi este asociat un anumit înger de lumină (DEVA) care, în unele cazuri, guvernează o întreagă ierarhie angelică. Cunoscând aceasta, chiar dacă nu ştim şi nici nu intuim perfect (deocamdată) corespondenţele angelice ale unor MANTRA-e (nu ştim "a cui" este MANTRA respectivă), cu toate acestea vom constata cum calitatea tehnicii de LAYA YOGA pe care o efectuăm cu o anumită MANTRA va fi considerabil îmbunătăţită (atât ca efect global, cât şi ca remanenţă a stărilor spirituale care apar) dacă încă de la începutul practicii spirituale (actuale) vom păstra clară în minte ideea că acea MANTRA ne pune totodată în legătură cu o anumită ierarhie de entităţi angelice.
De altfel, acest aspect tainic este subliniat în toate formele autentice de YOGA; de exemplu, în cadrul şivaismului se arată că, în realitate, fiecărei MANTRA-e (care după cum ştim ne pune în legătură cu o anumită sferă de putere nesfârşită ce există în MACROCOSMOS) îi corespunde, deloc întâmplător, un "stăpân" ("guvernator") al MANTRA-ei respective (sau, cu alte cuvinte, o formă de conştiinţă divină, angelică ce îi este asociată), acesta fiind uneori numit chiar "Stăpânul MANTRA-ei" (MANTRESHVARA). Mai mult decât atât, se cuvine să amintim că tot în acest curent spiritual (şivaismul) se menţionează că în realitate nu există nici o sferă de putere nesfârşită, forţă sau energie subtilă în întregul Macrocosmos căreia să nu-i fie asociată permanent o conştiinţă corespunzătoare care o controlează şi o coordonează neîncetat (de exemplu, se ştie că fiecărei TATTVA-e îi este asociată în mod precis o anumită entitate divină care neîncetat controlează în mod conştient şi guvernează acea TATTVA, etc.; Chiar se spune: "Totul este viu, totul este conştiinţă"); astfel, la o analiză lucidă şi obiectivă, ni se revelează că întreaga manifestare este de fapt o gigantică reţea sau "urzeală" de conştiinţe şi energii subtile care sunt direct şi permanent asociate, toate fiind însă riguros ierarhizate şi corelate unele cu altele în conformitate cu frecvenţa lor specifică de vibraţie. În virtutea corespondenţelor şi a analogiilor care există între Macrocosmos şi microcosmosul fiecărei fiinţe umane, când sunt trezite şi dinamizate punctele focar ce corespund acestor energii tainice, acestea generează declanşarea feluritelor procese de rezonanţă.
Aceste adevăruri tainice milenare sunt însă exprimate şi astăzi, cu alte cuvinte, în unele dintre cele mai geniale teorii ştiinţifice. Iată, spre exemplu, ce afirmă în această direcţie biologul şi savantul RUPERT SHELDRAKE, care este fondatorul teoriei morfogenetice: "Câmpurile energetice ale fizicii moderne joacă adeseori roluri întru totul asemănătoare acelora ale sufletelor din cadrul filosofiilor aşa-zis "animiste". În acest context, este interesant de menţionat faptul că viziunea contemporană referitoare la un câmp unificat primordial - un fel de "câmp al câmpurilor" se aseamănă în mod izbitor cu aceea a "sufletului lumii" care este oferit de Şcoala neoplatonicianului. Filosofii PLOTIN, în secolul al III-lea după Christos, vedea deja în acest "suflet cosmic" izvorul tainic al tuturor sufletelor, pe care el le şi conţine: «Există atât Sufletul Unic al lui Dumnezeu, cât şi nenumărate alte suflete. Din Sufletul Unic al lui Dumnezeu se nasc o multitudine de suflete care sunt distincte», afirmă PLOTIN".
La rândul său, filosoful francez contemporan JEAN GUTITON recunoaşte în acest câmp universal "ceea ce grecii numeau prin termenul Logosul Divin Creator, realitate inteligentă, supraconştientă, care hrăneşte, susţine, reglează, conduce şi animă tot universul, făcând ca acesta să nu fie un haos, ci un cosmos perfect ordonat şi coerent.
Noi putem, în plus, să concluzionăm - ceea ce savantul SHELDRAKE nu o face într-un mod foarte explicit - că, în realitate, acele câmpuri morfice rezonanţe ale Universului (Macrocosmosului) nu s-au format din nimic, ci că ele sunt de fapt create încă de la începuturi de Dumnezeu Tatăl, fiind în acelaşi timp înzestrate toate cu o anumită autonomie şi având fiecare dintre ele posibilitatea de a evolua. Cu alte cuvinte, am putea spune că nu numai Logosul Divin Suprem este liber şi autonom, ci şi că fiecare diferenţiere a Logosului Divin are un anumit grad de autonomie în raport cu altele. Această idee relevă totodată faptul că Logosul Creator Divin, deşi autonom şi perfect unitar, este ierarhizat în cadrul manifestării macrocosmice într-o multitudine de mici logosuri (Puteri Divine creatoare sau îngeri, ori, în termenii ştiinţifici şi am putea spune arizi ai unui savant precum SHELDRAKE, "câmpuri morfice rezonanţe"), într-o anumită măsură independente unele de altele, care participă însă toate la ceea ce numim menţinerea armoniei universale, rezonând şi manifestând fiecare anumite energii TATTVA-ice care le sunt specifice. Pe de altă parte, ne putem da seama că aceste logosuri creatoare distincte (îngeri) nu sunt nişte entităţi ce sunt separate în mod rigid precum obiectele fizice (de exemplu); ele prezintă nişte individualităţi pure, sublime, elastice, vaporoase şi se întrepătrund reciproc, întocmai precum câmpurile rezonanţe formatoare (morfice) care sunt descrise în teoria lui SHELDRAKE. Această calitate specifică a entităţilor angelice este dată şi de faptul că ele nu se multiplică prin interacţiune sexuală, aşa cum fac făpturile încarnate, ci prin emanaţie: din Logosul Divin Suprem al lui Dumnezeu emană logosuri (entităţi divine conştiente, sublim creatoare) din ce în ce mai diferenţiate, astfel luând naştere ierarhiile îngereşti.
Această lume divină, sublimă, intermediară a puterilor angelice dirijează astfel permanent tot ceea ce este bun şi se petrece în universul fizic şi este, la rândul său, influenţată într-o mare măsură numai de toate fenomenele armonioase, pure, benefice care se produc în lumea fizică. La o analiză atentă, remarcăm că este aproape uimitoare similitudinea acestei viziuni orientale tradiţionale şi creştine cu aceea a lui SHELDRAKE, care arată că Logosul Divin Suprem al lui Dumnezeu (câmpul fundamental) este de fapt alcătuit din "obişnuinţe" vibratorii. El (câmpul morfic fundamental) este totodată şi memoria tuturor fenomenelor petrecute pe Pământ (în planul fizic, la modul general): un fenomen care este suficient de puternic şi care, în plus, este repetitiv îşi poate lăsa astfel amprenta în memoria cosmică (AKASHA) sau, cu alte cuvinte, el poate chiar modifica "obişnuinţele" rezonanţe ale Logosului Divin, Suprem al lui Dumnezeu; el poate deveni astfel o nouă "obişnuinţă", în calitatea sa de parte integrantă a Logosului Suprem al lui Dumnezeu, care urmăreşte apoi,, la rândul său, forţa şi frecvenţa fenomenului respectiv numai dacă acesta este integrat benefic, armonios, superior. Prin urmare, am putea spune că există o dublă relaţie de cauză-efect între Logosul lui Dumnezeu şi Cosmos.
În ultimă instanţă, se poate spune că tot ceea ce se petrece bun şi armonios pe Pământ (în lumea noastră fizică) face să intre instantaneu în acţiune o mulţime de forţe angelice, mai mult sau mai puţin evoluate, care ajută, cel mai adesea nebănuite, la regizarea acelei acţiuni divin integrate, benefice şi armonioase. Chiar şi legile fizice ale regnului mineral, precum şi forţele electrice, magnetice, atomice etc., ca şi toate fenomenele benefice naturale climatice sau telurice, toate acestea sunt clipă de clipă, în mod perfect orchestrate de ierarhiile divine, creatoare, ale entităţilor angelice.
Mai mult decât atât, în lucrarea sa "Sufletul naturii", genialul savant SHELDRAKE confirmă într-un mod ştiinţific existenţa unui suflet colectiv care există pentru fiecare specie animală. În terminologia sa ştiinţifică, acest suflet colectiv este numit un câmp morfic rezonant. Într-adevăr, după cum se ştie, animalele nu au, în general, aşa cum afirmă şi omul de ştiinţa francez HENRI CORBIN, un suflet individual, ci un suflet colectiv care aparţine lumii intermediare a îngerilor (este vorba aici despre unele entităţi angelice mai puţin evoluate). Cunoscând toate acestea, putem acum, în sfârşit, să înţelegem de ce anume respectul pentru viaţa animală, ca şi pentru întreaga natură în general, nu este în fond altceva decât o formă a respectului pentru viaţa angelică.
Ştiind toate acestea, putem de asemenea să intuim adevărul care este revelat în "Cartea lui Iov", unde se arată şi că fiecărei stele şi fiecărei planete îi este asociat (de la DUMNEZEU Tatăl) câte un înger guvernator (Logos divin specific), care este cu atât mai elevat cu cât respectivul corp ceresc este mai important prin nivelul de evoluţie spirituală pe care îl prezintă entităţile care trăiesc în sfera sa de forţă. Aceste spirite (Logosuri) planetare sunt deci entităţi angelice evoluate care conduc şi animă stelele şi planetele. De asemenea, tot ele sunt acelea care impulsionează şi guvernează destinele fiinţelor umane care s-au născut sub influenţa feluritelor conjuncturi astrale.
În Vechiul Testament, angelologia atinge culmea sa cea mai înaltă în cartea lui Daniel, care este considerată ca fiind cea mai veche Apocalipsă ebraică. Acolo îngerii primesc pentru prima dată nume proprii şi se poate de asemenea spune că ei sunt prezentaţi ca având o personalitate distinctă. Vechiul Testament sugerează că îngerii au fost martorii bucuroşi (şi totodată nişte participanţi activi) la actul de creaţie care a fost şi continuă să fie săvârşit de Dumnezeu Tatăl. În Noul Testament, fiecare dintre noi (care am studiat cu atenţie şi luciditate) am putut să remarcăm că ei sunt asociaţi îndeaproape atât cu Legile divine, cât şi cu Judecata cea din urmă. Tronul de slavă al lui Dumnezeu Tatăl este permanent înconjurat de nenumărate miriade de îngeri, aşa cum de altfel se menţionează şi în cartea lui Daniel.
De asemenea, se cuvine să nu pierdem nici o clipă din vedere că marele model divin Iisus Cristos a fost, la rândul său, de multe ori, slujit de îngeri, în mai multe ocazii, şi el ar fi putut oricând, dacă ar fi vrut - aşa cum afirmă el însuşi în cuvântarea rostită în grădina Ghetsimani - să poruncească la mii de îngeri, ca să îl ajute să evite jertfa pe care El, făcând voia Tatălui Său Ceresc, şi-a asumat-o.
Potrivit Psalmului 17, versetele 11-12, îngerii slujesc drept "tron" (vehicul) lui Dumnezeu Tatăl: "Şi atunci au plecat (s-au deschis) cerurile şi S-a coborât şi am văzut că negură era sub picioarele Lui. Şi El s-a suit pe Heruvimi şi a zburat; astfel zburat-a El pe aripile vântului."
"Cartea lui ENOH", lucrare apocrifă (cu alte cuvinte, care nu este inclusă în textul oficial, canonic, al Bibliei), reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai importante surse ale tradiţiei creştine în ceea ce priveşte descrierea îngerilor. Acolo ni se prezintă, deloc întâmplător, viziunea lui ENOH, căruia îi sunt arătate tărâmurile pământului, cerului şi ale infernului. Este însă profund semnificativ că această lucrare apocrifă confirmă întru-totul descrierea profetului ISAIA referitoare la Serafimi precum şi pe aceea, foarte amănunţită şi deosebit de plastică, a lui IEZECHIEL (cap. 1).
Cu privire la numărul îngerilor în Biblie se vorbeşte, deloc întâmplător, de un număr egal cu "o mie de ori câte o mie şi de zece mii de ori câte zece mii de ori" (Daniel, 7, 10), număr care multiplică prin ele însele cifrele cele mai mari care erau cunoscute în acea epocă pentru "a ne dezvălui cu limpezime - după cum precizează DIONISIE AREOPAGITUL - faptul că numărul legiunilor cereşti (angelice) este imens şi că el scapă oricărui calcul omenesc. Astfel, ni se înfăţişează mulţimea uluitoare a acestor preafericite cete îngereşti care nu aparţin acestei lumi, ele depăşind cu mult ordinea firavă şi strâmtă a sistemelor noastre de numărare materială, care nu pot fi cunoscute şi definite decât prin intermediul propriei lor inteligenţe şi ştiinţe, ştiinţă divină-TAINICĂ, ce nu aparţine acestei lumi (pământeşti), ci însuşi cerului şi pe care ei (cei aleşi) au primit-o în dar - un dar care a fost oferit cu desăvârşită mărinimie - din partea lui Dumnezeu, izvor suprem al oricărei înţelepciuni, principiul comun şi supraesenţial al oricărei existenţe, cauza supremă unică a tuturor cauzelor care acordă rang de existenţă oricărei fiinţe, puterea care conţine chiar şi sfârşitul care îmbrăţişează totalitatea Universului".
Cele mai vechi texte biblice ne înfăţişează îngerii ca pe nişte înlocuitori şi totodată mesageri ai lui Dumnezeu. Ei sunt, de asemenea, consideraţi ca fiind nişte emanaţii ale voinţei şi atotputerii divine, care îndeplinesc anumite funcţii spirituale. Prezenţa lor pe pământ coincide cu durata misiunii pe care ei o au de îndeplinit; de îndată ce o îndeplinesc, ei dispar la scurt timp după aceea de aici, reîntorcându-se alături de Dumnezeu Tatăl, atunci când este vorba de îngeri având o existenţă individuală sau se reintegrează în Dumnezeu dacă fiinţa lor nu este distinctă de Dumnezeu.
Ierarhiile angelice intermediare care există între Dumnezeu şi diferitele manifestări benefice ce se află în Macrocosmos, atât în ceea ce priveşte procesul creaţiei, cât şi în ceea ce priveşte armonia dinamică a celor trei lumi, sunt totodată mijlocitoare şi mesagere şi între fiinţa umană şi tot ceea ce este bun, sublim şi armonios în Macrocosmos în vederea desăvârşirii fiinţei umane, a trezirii creativităţii şi a spiritualizării condiţiei umane. Conştient sau nu, fiinţa umană plină de puritate, bunătate, armonie şi dragoste mobilizează instantaneu în sprijinirea, apărarea şi inspirarea ei forţele angelice în aproape toate activităţile sale divin integrate şi benefice. Cel mai simplu şi rapid mod de a atrage imediat un înger (DEVA) către noi este o cât mai deplină puritate fizică, emoţională şi mentală, ca şi detaşarea completă de fructele (roadele ulterioare ale) acţiunilor noastre (dăruirea lor necondiţionată, cu anticipaţie, lui Dumnezeu).
Îngerii vin imediat, în aceste condiţii, să ne deschidă poarta cea tainică a paradisurilor ce se află în lumile invizibile, însă trebuie să ne fie foarte clar că ei nu deschid această poartă iniţiatică oricui - cei răi, cei indolenţi, cei "călduţi", cei meschini, cei vicleni, cei sceptici, cei apatici nu au acces acolo; mult mai repede sunt acceptaţi şi ajutaţi aceia care, fiind plini de curaj, sunt animaţi de un elan impetuos care îi face să fie plini de iubire către DUMNEZEU.
Prin urmare, se poate spune că Dumnezeu Tatăl a creat mai întâi îngerii, dându-le după aceea lor puterea de a face bine şi de a construi mai departe tot ceea ce este frumos, bun şi divin integrat în Macrocosmos. El le-a dat de asemenea puterea de a susţine şi armoniza viaţa în conformitate cu Voinţa Sa Creatoare Atotputernică. După aceasta, DUMNEZEU a creat omul, care este înzestrat cu o dublă natură: pe de o parte, omul este o creatură angelică (deci, într-un anumit sens, omul este el însuşi înger) prin natura sa psiho-somatică şi totodată el este un copil al lui Dumnezeu, prin spirit (Sinele Nemuritor Divin-Esenţă, ATMAN); astfel, datorită complementarităţii lor, omul divin integrat, bun, armonios, iubitor, superior (evoluat) şi îngerul au spontan unul faţă de celălalt o atracţie şi o simpatie profundă, durabilă şi reciprocă.
Îngerii constituie, prin urmare, nu numai arhetipurile şi realizatorii întregii Creaţii în tot ceea ce ea are şi este frumuseţe, bunătate, adevăr, iubire, armonie, ci ei formează în egală măsură şi prototipul omului desăvârşit, evoluat, îndumnezeit, superior. Acesta este motivul pentru care unii îngeri sunt descrişi ca având o natură psihică ce este foarte asemănătoare cu aceea a unei fiinţe umane bune şi extrem de pure, aşa cum se indică în numeroase pasaje din Biblie.
De altfel, chiar ierarhiile cereşti (angelice) sunt (într-o societate tradiţională) o imagine-model a ierarhiilor pământeşti, iar relaţiile lor reciproce trebuie să le inspire din plin pe acelea ale oamenilor. În această direcţie, este semnificativ că marele angelolog al creştinismului, DIONISIE AREOPAGITUL, spune: "Corurile (cetele) îngereşti dirijează în taină ierarhiile umane; ele acţionează fără preget (fără încetare) astfel pentru ca să se poată produce cât mai grabnic şi într-un mod ordonat înălţarea spirituală a tuturor oamenilor care merită către Dumnezeu. Îngerii fac posibilă revărsarea graţiei divine, realizarea miracolelor şi a minunilor, convertirea, cuminecarea, uniunea şi, în acelaşi timp, mişcarea procesivă a lui Dumnezeu însuşi care, potrivit unei preasfinte orânduieli, comunică astfel darurile Sale tuturor ierarhiilor, iluminându-le, dându-le putere, inspirându-le şi făcându-le astfel să intre în comuniune extatică cu El".
Angelologia catolică afirmă, la rândul ei, prin intermediul părintelui ORIGENE: "Atâta timp cât încă suntem imperfecţi, avem cu atât mai mult, mai mereu, nevoie de un înger pentru a ne inspira, ajuta şi elibera de toate relele noastre. Însă atunci când ne maturizăm din punct de vedere spiritual, noi putem fi ghidaţi chiar de Christos însuşi". ORIGENE mai arată însă că acţiunea de ghidare şi ajutorare a îngerilor continuă chiar şi după renaşterea noastră deplină întru Iisus Christos, îngerii asociindu-ni-se chiar şi atunci adesea ca să ne ajute în rugăciunile noastre curate, sincere şi pline de fervoare: "îngerii se adună plini de dragoste şi atenţie în jurul aceluia care se roagă sincer şi intens la Dumnezeu, pentru a-1 sprijini în ruga sa. Mai mult decât atât, îngerul păzitor al fiecărei fiinţe umane, chiar şi al acelora care sunt mici (neînsemnaţi) în cadrul Bisericii, deoarece el contemplă fără încetare "faţa" de Lumină Absolută a Tatălui nostru Ceresc, se roagă şi el întotdeauna împreună cu noi şi ne ajută, susţinându-ne, atât cât îi este permis (aceasta se realizează în funcţie de deschiderea noastră lăuntrică faţă de înger şi de gradul nostru de puritate sufletească) în toate acţiunile bune pe care le realizăm".
Din aceste afirmaţii rezultă destul de clar două idei esenţiale: în primul rând, fiinţa umană este - direct proporţional cu gradul său de puritate şi de aspiraţie către Dumnezeu - sub protecţia şi ghidarea îngerilor pe întreaga durată a creşterii sale spirituale; în al doilea rând, chiar şi în acest rol de călăuză spirituală, îngerii nu fac altceva decât să reflecte şi să reverse Iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu, asupra sufletelor umane încă imperfecte pe care aceste suflete n-o pot încă primi în forma sa pură, copleşitoare şi absolută. Şi tot ORIGENE ne mai spune ceva foarte important în această direcţie: "îngerii ne apar prin urmare, mai întâi ca nişte asistenţi binevoitori şi ca nişte călăuzitori divini ai sufletului în ascensiunea sa spirituală. Desigur că toate darurile spirituale vin de la Dumnezeu, însă să ştiţi că El ni le oferă aproape întotdeauna prin intermediul îngerilor".
Potrivit angelologiei creştine, îngerii intervin spontan, în bine, atunci când este cazul, la toate nivelurile şi în aproape toate etapele vieţii umane, de la naştere şi până la moarte; chiar şi în momentul morţii sufletul unei fiinţe umane pure, care nu a atins încă mântuirea (desăvârşirea spirituală) este condus şi ghidat în "lumea de dincolo" de o anumită categorie de îngeri. De exemplu, Virtuţile (Corul îngeresc al Virtuţilor) reprezintă în realitate acea categorie angelică ce are, printre altele, drept sarcină dezvoltarea şi perfecţionarea morală a fiinţei umane.
Prin urmare, fără sprijinul constant şi plin de abnegaţie pe care noi îl primim, conştient sau nu, de la entităţile angelice, nu putem să evoluăm cu adevărat din punct de vedere spiritual, cu atât mai mult cu cât putem spune că, într-un anumit sens, suntem, adeseori fără să ştim, în contact cu îngerii încă din clipa în care venim pe lume (ne naştem). Altfel spus, între perfecţiunea tăcută şi imuabilă a lui Dumnezeu şi fiinţa umană imperfectă şi limitată, există adeseori, complet nebănuiţi, îngerii - mesageri binecuvântaţi ai Voinţei lui DUMNEZEU către Bine, Iubire, Armonie, Înţelepciune şi Perfecţiune. Influenţa lor invizibilă lucrează constant şi cu o mare forţă în vederea opririi şi îndepărtării răului şi pentru trezirea (revelarea) şi amplificarea Binelui Divin care rezidă, adesea nebănuit, în tot ceea ce există şi este cu adevărat în legătură cu DUMNEZEU (cunoaştem, de exemplu, faptul că filosoful şi înţeleptul Socrate atribuia întreaga sa putere de pătrundere mentală şi înţelepciune inspiraţiei divine pe care o primea de la o anumită entitate angelică - ghid, pe care el o numea "DAIMON"-ul (inspiratorul) său).
Ajutorul invizibil eficient şi plin de altruism al îngerilor nu se limitează însă numai la nivel individual: unele categorii angelice puternice şi foarte elevate acţionează pline de abnegaţie în vederea ghidării spirituale a unor colectivităţi umane, a unor naţiuni sau chiar a omenirii în ansamblul ei; de exemplu, Tronurile, întâietorii sau Domniile desemnează anumite puteri îngereşti care sunt în mod sublim ataşate unor ghidări şi inspirări spirituale ale naţiunilor; ele acţionează de asemenea ca protectori divini şi ca ghizi spirituali ai "sufletelor neamurilor". Aceste "suflete ale neamurilor" reprezintă în realitate entităţi, am putea spune colective, care prezintă o realitate subtilă astrală şi mentală net distinctă. Aceste entităţi colective (sufletele neamurilor) sunt, într-o anumită măsură, conştiente şi autonome şi ele iau gradat naştere datorită unei comuniuni de intenţii, de aspiraţii, de limbă, de tradiţie, de teritoriu, de cultură etc. Ele fac să se distingă (deosebească), unele de altele, marile colectivităţi umane (popoarele) şi acestora le sunt totdeauna asociate anumiţi îngeri inspiratori, protectori şi călăuzitori. Atât în lucrarea apocrifă "Cartea lui ENOH" cât şi în manuscrisele (dintre care unele sunt încă păstrate secrete) ce au fost descoperite la Marea Moartă (QUMRAN) se menţionează adesea rolul foarte important care este jucat de entităţile angelice în elevarea spirituală a grupurilor mari de oameni, a şcolilor autentic spirituale, a popoarelor şi a naţiunilor. Legat tocmai de acest aspect, acelaşi DIONISIE AREOPAGITUL arată că "fiecare naţiune (POPOR) în parte are un înger care îi este protector şi inspirator, căci Cel Prea-înalt (Dumnezeu Tatăl) a stabilit cu înţelepciune şi a inspirat formarea popoarelor şi naţiunilor, pentru ca astfel acestea să fie în strânşi legătură cu îngerii Săi de lumină". Pe de altă parte, în "Cartea Jubileelor"(4.15) se spune: "în acele zile, îngerii Domnului au coborât pe Pământ. Ei erau acei îngeri care sunt numiţi EGREGORI (Veghetori) (aceştia sunt în strânsă legătură cu sufletele colective ale neamurilor) şi au fost trimişi pentru a-i învăţa pe fiii oamenilor (legile supreme ale lui Dumnezeu). Ei au acţionat atunci cu putere pentru a face să revină bunătatea, iubirea, armonia şi dreptatea pe pământ". Bineînţeles însă că aceşti îngeri care sunt asociaţi sufletelor colective ale popoarelor pot inspira, sprijini, ocroti şi impulsiona spiritual popoarele respective în strânsă legătură sau, altfel spus, direct proporţional cu gradul de puritate, de elevare şi de aspiraţie spirituală al membrilor care alcătuiesc împreună respectivele popoare.
Aceşti îngeri divini care au ca misiune ghidarea spirituali a unui anumit popor pot fi invocaţi cel mai uşor chiar de către membrii poporului respectiv.
INFORMAŢII SECRETE
(Pentru aceasta, cel mai adesea este suficient şi cel mai bine să se realizeze evocări colective efectuate la unison sau eventual măcar evocări ce vor fi făcute de unul singur în mod individual. Atunci se va urmări o evocare plină de dragoste pentru a se ajunge astfel la o intensă şi profundă stare de comuniune cu „sufletul” colectiv al acelui popor. Respectiva evocare se va realiza fie direct, fie prin intermediul unui anumit aspect adecvat care permite punerea rapidă în stare de rezonanţă (o anumită creaţie muzicală foarte inspirată, ori un simbol foarte vechi naţional, ne pot fi în această direcţie de un mare ajutor); acest „suport” de intrare în stare de rezonanţă va fi utilizat simultan cu aspiraţia noastră fermă şi cât mai intensă de a intra cât mai complet şi cât mai repede în stare inefabilă de comuniune sau empatie profundă cu sufletul colectiv naţional. Când realizăm aceasta pentru prima oară (de unul singur) este foarte bine, pentru a avea succes în această direcţie, să se aleagă ca moment pentru această acţiune de evocare o anumită dată în care se realizează o sărbătorire naţională colectivă care are o semnificaţie majoră pentru istoria poporului respectiv. Cele mai bune pentru această evocare sunt datele istorice în care aproape toată acea naţiune a fost însufleţită la unison de un nobil şi sublim ideal (datorită inspiraţiei şi sprijinului divin foarte puternic care a fost primit atunci (la acea dată) de la puterile îngereşti). Realizând din când în când această transpunere în stare de rezonanţă cu sufletul colectiv al neamului din care facem parte, vom constata că acesta ne va răspunde din ce în ce mai clar şi profund, împreună cu îngerii de lumină (egregorii) care îl veghează. În unele cazuri, aceste răspunsuri ne vor apărea chiar şi sub forma unor semnificative "lanţuri" de aparente "coincidenţe" fericite care ne vor confirma din plin, mai ales prin stările ample minunate, sublime, pe care le vom resimţi zile în şir tocmai din această cauză, realitatea stării de comuniune spirituală cu egregorii (Veghetorii) sufletului colectiv ai poporului respectiv. Dacă respectiva evocare spirituală a comuniunii cu sufletul neamului respectiv va fi realizată la unison de minim 2% din populaţia acelei naţiuni, poporul respectiv va cunoaşte gradat o tot mai accentuată stare de "înflorire" şi pace spirituală. Efectele care vor apărea, pe lângă faptul că vor fi cumulative, vor fi totdeauna direct proporţionale cu numărul acelor membri ai săi care îl vor evoca astfel; Utilizarea acestei metode, la unison, de către un grup de fiinţe umane unit, ferm şi conştient orientat poate determina transformări benefice rapide, mai ales în momente de cumpănă pentru acel popor, determinând revoluţii care pot modifica în bine destinul poporului respectiv. Ştiind toate acestea, putem acum să înţelegem mult mai bine misterul unor popoare mici (cum ar fi chiar şi cazul poporului nostru) care au rezistat eroic, într-un mod aproape miraculos şi care este complet de neînţeles (pentru cel ignorant), în faţa nenumăraţilor cotropitori care erau mult mai numeroşi şi mai puternici din punct de vedere material. Pentru numeroşi istorici este aproape de neînţeles, spre exemplu, formidabila unitate de spirit, de limbă sau de tradiţie a poporului român, cu toate că, paradoxal, unele părţi considerabile ale teritoriului său de formare au rămas destul de mult timp sub ocupaţie confruntându-se cu tendinţele îndârjite de deznaţionalizare pe care le-au exercitat cu putere asupra sa alte popoare (turci, ruşi, unguri, etc). Pentru noi, ca iniţiaţi este destul de evident că această extraordinară continuitate şi unitate a fost făcută cu putinţă mai ales de fondul minunat şi foarte pur al sufletului naţional românesc, care a menţinut o tainică şi strânsă legătură cu entităţile divine, angelice, protectoare.
Acest aspect de excepţie se reflectă şi în profeţiile deja faimoase, ale indianului SUNDAR SINGH referitoare la misiunea spirituală planetară a ROMÂNIEI care, în conformitate cu aceste profeţii, îi revine în această epocă zbuciumată poporului român care este poporul ales de Dumnezeu.
Pe de altă parte, putem să realizăm cu o şi mai mare claritate, în lumina acestor revelaţii, justificarea eforturilor sfruntate şi îndârjite ale periculoasei secte satanice care este Francmasoneria (ce este condusă din umbră de unii evrei sceleraţi) de a zdruncina din temelii sau chiar de a anihila complet conştiinţa naţională, prin anularea plănuită a graniţelor tuturor ţărilor în vederea unificării artificioase şi forţate a tuturor naţiunilor sub un singur guvern mondial francmasonic. Acest demers criminal urmăreşte totodată să anuleze complet legătura spirituală, divină, a popoarelor cu îngerii lor veghetori (egregorii).
Conceptul de "suflet naţional (colectiv)'' mai este de asemenea în legătură şi cu acela de "subconştient colectiv". Acest concept a fost introdus pentru prima oară în lume de savantul CARL GUSTAV JUNG.
Chiar şi la o scară mai redusă se pot constitui colectivităţi umane care să fie constant animate, la nivel profund, de aceleaşi aspiraţii minunate, sublime, divine, ceea ce va atrage în mod automat sprijinul direct şi inspiraţia acestor îngeri veghetori (egregori) care vor urmări să-i ghideze şi să-i susţină din ce în ce mai mult, pe toţi membrii acelei colectivităţi.
Practic vorbind, crearea unei asemenea colectivităţi (grup spiritual, etc.) se poate realiza cel mai uşor dacă toţi membrii acelei comunităţi se întâlnesc periodic, fiind animaţi de înalte şi sublime aspiraţii (cel mai bine săptămânal, în aceeaşi zi şi pe cât posibil la aceeaşi oră). Este foarte bine atunci ca fiecare întâlnire să înceapă cu o scurtă meditaţie sau cu o rugăciune care va fi efectuată de toţi membrii grupului care sunt prezenţi, la unison. Respectiva meditaţie sau rugăciune va fi atunci orientată (dirijată) către Dumnezeu Tatăl, către una dintre cele zece Mari Puteri Cosmice, ori către un suprem model divin (Iisus Christos), etc. Aceasta se va face şi în funcţie de ce susţinător şi inspirator divin şi-au ales încă de la formare (constituire) membrii componenţi ai acelui grup spiritual. Procedând astfel periodic (săptămânal), printr-un tainic proces "ciclic" de rezonanţă, similar ca principiu cu momentele în care, spre exemplu, milioane de oameni vizionează săptămânal şi la aceeaşi oră, la televizor, un sinistru serial de groază, care creează, însufleţeşte şi hrăneşte o sui-generis (în felul său) entitate astrală colectivă malefică (care, apoi, datorită rezonanţelor sale întreţinute cu anumite forţe sau energii infernale ce sunt declanşate de vizionarea acelui serial, va induce gradat, din ce în ce mai mult, în cei care urmăresc acel film serial, numai energii şi porniri infernale), membrii uniţi şi animaţi de sublime aspiraţii divine care alcătuiesc un minunat grup spiritual vor crea, însufleţi şi hrăni în mod gradat o sublimă şi elevată entitate astrală colectivă, care va atrage automat unul sau mai mulţi egregori (îngeri veghetori) care îi vor impulsiona, inspira şi ajuta mult mai mult pe toţi membrii plini de dăruire şi aspiraţie ai acelui grup. Procedând astfel, aceşti "fraţi întru spirit care aspiră sincer să descopere adevărul vor beneficia de un ajutor divin mult mai mare decât acela pe care ei îl primeau anterior în mod individual şi, în plus, această deschidere şi comuniune de suflet care este realizată de ei va putea declanşa, cu cea mai mare uşurinţă, prin amorsarea unor procese specifice de rezonanţă, apariţia unor stări şi a unor fenomene spirituale excepţionale.
Pentru a se declanşa cu adevărat toate aceste efecte minunate este însă foarte important ca şi conducătorul spiritual al acelui grup să fie o fiinţă umană pură, puternică, plină de aspiraţie şi exemplară, pentru a putea fi mereu la înălţimea investiturii pe care ea o va primi de la înaltele entităţi angelice.
În special acum, în perioada de sfârşit a epocii de maximă decadenţă spirituală (KALI YUGA) este în mod deosebit favorizată evoluţia spirituală în grup, care în acele condiţii (pe care le favorizează un grup spiritual) este mult accelerată faţă de cea individuală, dar aceasta implică totdeauna efortul de a depăşi cât mai repede închistările, egoismele, orgoliile sau meschinăriile cu care oamenii se confruntă adeseori atunci când se află într-un grup.
Un alt aspect tainic care poate fi încadrat în acelaşi context cu revelaţiile precedente, este acela al iubirii nesfârşite, perfecte care uneşte două fiinţe umane de sex opus, într-o manieră totală. Întotdeauna, această iubire transfiguratoare, frenetică, sinceră şi curată dintre un bărbat şi o femeie atrage aproape automat, atât timp cât ea nu este viciată şi întunecată de gelozie, posesivitate şi ataşament, inspiraţia, ajutorul şi ghidarea spirituală a unor entităţi angelice, divine. Acest aspect tainic transpare de altfel suficient de clar în cadrul tradiţiei creştine.
Pe măsură ce dragostea lor frenetică, reciprocă creşte şi înfloreşte, bărbatul şi femeia devin astfel gradat unul pentru celălalt cele două jumătăţi polare, complementare şi indisociabile ale aceluiaşi tot. Mai ales atunci fiecare dintre ei se descoperă extaziat în dimensiunile sale tainice cele mai elevate, în iubirea celuilalt. Prin intermediul iubirii adevărate, nesfârşite, transfiguratoare, de cuplu, cei doi iubiţi plenar fuzionaţi într-un mirific tot pot după aceea să se topească plenar extaziaţi în Iubirea Oceanică Absolută a lui Dumnezeu Tatăl. Atunci întrucât iubita sa reprezintă pentru el darul cel mai de preţ pe care îl primeşte de la Dumnezeu, bărbatul iubitor se simte totodată iubit de Dumnezeu însuşi, mai ales atunci când este iubit cu adevărat de iubita lui, şi reciproc. Cu privire la acest aspect tainic, marele teolog şi gânditor francez TEILHARD DE CHARDIN spunea: "Bărbatul iubitor va merge mai întâi către femeia care îl iubeşte foarte mult şi se va uni frenetic cu ea în întreaga lui fiinţă, fiind animat de o nesfârşită dragoste. Iar din flacăra extraordinară ce se va naşte din această primă comuniune a sa cu Misterul Divin, el se va orienta apoi, în mod firesc, către Dumnezeu. Avem, prin urmare, aici, mai întâi fuziunea celor două jumătăţi polare în cadrul iubirii umane: după care apoi urmează ascensiunea extatică gradată a celor doi iubiţi către Iubirea infinită a lui Dumnezeu".
Atunci când un bărbat şi o femeie care au atins deja sau care se apropie foarte mult de starea de desăvârşire spirituală se unesc, perfect conştienţi, în cadrul unui act amoros plenar transfigurator în care este realizată o stare de Continenţă perfectă, ei reprezintă atunci din punct de vedere spiritual, o veritabilă "coborâre" (încarnare) divină care este asistată de toate ierarhiile îngereşti ale lui Dumnezeu pe pământ. Atunci când se urmăreşte procreerea, copiii care se nasc dintr-o asemenea fuziune a unui cuplu în care (atunci) ambii iubiţi se află într-o stare de conştiinţă cosmică extatică, sunt întotdeauna fiinţe extrem de evoluate spiritual. Copiii care se nasc după aceea sunt nişte veritabili copii ai lui Dumnezeu (ca un exemplu în această direcţie, este foarte cunoscut în tradiţia indiană cazul marelui înţelept şi eliberat ABHINAVAGUPTA, care a fost conceput astfel - atunci când ambii săi părinţi se aflau în stare de extaz divin.
O asemenea iubire exemplară care este nesfârşită şi perfectă, dintre două fiinţe umane de sex opus, va fi mai mereu asistată, susţinută şi inspirată de îngeri, deoarece ea reflectă atunci realitatea Iubirii Absolute a lui Dumnezeu. În cazul unui asemenea cuplu moartea nu va putea niciodată să destrame o astfel de iubire: în cazul lor, după părăsirea planului fizic (moartea fizică), cei doi iubiţi se vor regăsi împreună în paradisurile divine şi vor continua să formeze mai departe aceeaşi perfectă şi divină unitate care este expresia unităţii Unicului Divin, unitate care este mereu protejată, inspirată şi susţinută de entităţile angelice care se află în planurile subtile ale manifestării, în această direcţie este demn de reţinut că cei doi iubiţi pot astfel atinge, cu uşurinţă, încă în timpul existenţei lor fizice, suprema desăvârşire (eliberare) spirituală în cuplu.
Oferim în continuare o minunată ilustrare poetică a acestei divine posibilităţi care este extrasă din geniala operă poetică a lui KHALIL GIBRAN:
"V-aţi născut pentru a fi împreună şi împreună veţi rămâne, în eternitate.
Veţi rămâne mai departe împreună chiar şi atunci când aripile întunecate ale morţii vă vor risipi zilele.
Da, veţi rămâne etern împreună, până ce vă veţi topi amândoi copleşiţi de extaz, în memoria tăcută a lui Dumnezeu". ("PROFETUL")
Pentru a ajunge la această supremă realizare care este posibilă în cuplu, sunt totdeauna necesare sprijinul, ghidarea şi protecţia permanentă a puterilor îngereşti (fie că toate acestea sunt primite conştient sau inconştient de către cei doi iubiţii, care mai mereu îi va inspira şi îi va susţine în momentele dificile ale vieţii lor ca cuplu, iar pentru ca acest ajutor angelic să fie acordat permanent este esenţial, înainte de toate, să existe o iubire adevărată, sinceră, nesfârşită, pură, necondiţionată şi complet eliberată de gelozie, închistări, meschinării, conformism, ataşament etc. În plus, aceasta mai implică, de asemenea, o deplină stăpânire a energiei sexuale de către cei doi iubiţi.
Într-o asemenea iubire plenar şi sublim transfiguratoare, atunci când bărbatul se apropie de iubita sa, el trebuie (pentru a putea atrage astfel spontan, prin starea de rezonanţă care este generată de puritatea sa, sublimele entităţi angelice) să resimtă intens faţă de ea aceeaşi stare pe care un om plin de dragoste faţă de Dumnezeu o are în mod spontan în faţa unui altar sau a unul loc care este sfânt. La rândul ei, atunci când femeia se apropie plină de o nesfârşită dragoste plenar transfiguratoare de iubitul ei, ea trebuie, de asemenea (pentru a putea atrage astfel spontan, prin starea de rezonanţă care este atunci generată de starea sa de puritate, sublimele entităţi angelice), să aibă faţă de el o aceeaşi veneraţie pe care o fiinţă umană o simte în prezenţa unui mare sfânt. Atunci când cei doi iubiţi fac dragoste într-o asemenea stare de transfigurare dumnezeiască, ei se apropie din ce în ce mai mult de inima lui Dumnezeu şi, fuzionând mai mereu astfel spontan, ei vor intra într-o sublimă şi inefabilă stare de rezonanţă cu tărâmul cel tainic al îngerilor de lumină ai lui Dumnezeu, care vor asista, inspira şi vor sprijini din ce în ce mai mult extatica lor fuziune amoroasă. În plus, dacă ei doresc cu adevărat aceasta, pot chiar să evoce amândoi, mental, la unison, o anumită entitate angelică, eventual prin intermediul numelui acesteia, conform procedeului care a fost descris anterior. Într-o asemenea situaţie, dacă aspiraţia lor manifestată la unison va fi suficient de puternică, răspunsul şi starea propriu-zisă de comuniune şi rezonanţă cu acea entitate angelică vor fi foarte mult uşurate.
Influenţa divină, sublim inspiratoare a îngerilor acoperă aproape toate activităţile
umane obişnuite. Ca un alt exemplu, putem menţiona că creativitatea şi inspiraţia artistică de cel mai înalt ordin sunt şi au fost din totdeauna atribuite îngerilor: muzele la romani, minunaţii GANDHARVA-şi (muzicienii cereşti) la indieni etc, sunt cu toţii feluritele categorii de îngeri care i-au inspirat pe toţi marii artişti de geniu de-a lungul istoriei, făcându-i de multe ori capabili să transmită şi să trezească, prin intermediul artei lor sublime, iubirea, aspiraţia către frumos, simţul dreptăţii sau dorul copleşitor de Dumnezeu la cei care erau suficient de sensibili faţă de expresivitatea artistică sublimă. Dintre toate artele, mai ales muzica divin inspirată a avut, are şi va avea (datorită acţiunii sale tainice, foarte profunde, la nivelul lui AKASHA TATTVA), cea mai puternică influenţă în acţiunea de elevare spirituală a comunităţilor umane. Dincolo de aceasta, trebuie însă să ne dăm seama că există, din nefericire, şi modalităţi aşa-zis "muzicale", de factură demoniacă sau chiar satanică (printre acestea putem menţiona "muzica" ROCK, PUNK, TRASH, JAZZ, RAP etc.) care, datorită ignoranţei, predomină în această epocă de cumplită decadenţă morală şi spirituală în care ne aflăm (sfârşitul lui KALI YUGA) şi prin intermediul căreia sunt de cele mai multe ori în mod inconştient invocate forţele întunecate ale răului. De altfel, nu este deloc întâmplător că aproape întreaga "civilizaţie" actuală, de tip francmasonic, se află sub semnul lucifericului şi al satanicului, ceea ce în multe situaţii face ca entităţile angelice să fie ceva mai greu de contactat, mai ales de către omul obişnuit. În foarte multe situaţii, chiar existenţa îngerilor este pusă la îndoială datorită scepticismului, ignoranţei, perversităţii ori răutăţii umane. În această direcţie, merită să menţionăm că genialul dramaturg şi umorist BERNARD SHAW remarca la un moment dat cu foarte mult bun simţ: "Nu văd de ce oamenii care cred cu tărie în existenţa electronilor (având în vedere că până acum nimeni nu a putut să vadă vreun electron şi, vorbind la modul foarte strict, aceasta este deocamdată o imposibilitate în contextul ştiinţific actual) se consideră totuşi mai puţin creduli şi naivi decât cei care cred cu putere în existenţa îngerilor".
Pe de altă parte, nu trebuie să pierdem din vedere că influenţa genială, divin inspiratoare a îngerilor în ceea ce priveşte descoperirile ştiinţifice benefice pentru om, este un alt aspect important pe care oamenii deschişi către DUMNEZEU trebuie să-1 cunoască. Îngerii care, fără îndoială, au participat în mod activ şi au coordonat edificarea întregului Univers, de la particulele elementare şi până la galaxii, cunosc în profunzime toate legile tainice ale Naturii precum şi mijloacele cele mai armonioase şi divin integrate de a le folosi. Prin urmare, entităţile angelice conduse de DUMNEZEU sunt cele care le revelează gradat oamenilor care sunt puri şi pregătiţi din punct de vedere spiritual cheile secrete ale Universului. Trebuie însă să nu pierdem din vedere că aceasta se realizează întotdeauna în funcţie de gradul de dezvoltare spirituală al umanităţii. Astfel, la ora actuală, sunt numeroşi cercetătorii care au avut în anumite situaţii sentimentul că au fost inspiraţi, uneori chiar în vis, de o inteligenţă superioară. Spre exemplu, ilustrul fizician francez contemporan JEAN CHARON exprimă tocmai acest sentiment inefabil în lucrarea sa intitulată "Pe corabia timpului", afirmând chiar, ca o convingere interioară profundă: "Eu mai întâi găsesc şi apoi încep să caut". De altfel, chiar şi atributul "geniu" care se acordă de regulă marilor inventatori, marilor descoperitori sau marilor artişti nu este în fond altceva decât europenizarea cuvântului arab care desemnează îngerii: DJINN.
Aşa cum vom putea vedea în continuare, lumea invizibilă şi sublimă a îngerilor cuprinde o întreagă ierarhie de sublime făpturi divine, dintre care se ştie de către cei iniţiaţi că unele se află într-o strânsă legătură cu acele misterioase "spirite ale naturii". Mai mult decât atât, putem afirma, pe drept cuvânt, că ceea ce noi numim astăzi electricitate, magnetism, gravitaţie etc, nu sunt altceva decât nişte aspecte naturale care erau atribuite altădată influentei îngerilor. În această direcţie, genialul filosof LEIBNIZ considera că "chiar atomii (referindu-se de fapt la particulele elementare) sunt, în esenţă, de aceeaşi natură cu îngerii".
Toate aceste adevăruri tainice erau cunoscute însă, intuitiv, de aproape toate comunităţile tradiţionale rurale şi de către acei rari oameni care erau înzestraţi cu un suflet pur şi care trăiau mai mereu într-o strânsă legătură cu Natura. Chiar şi la noi sunt cunoscute în popor nenumărate situaţii în care îngerii au intrat direct în legătură cu fiinţele umane pure, asemenea întâlniri producându-se uneori în mod spontan, în anumite medii perfect naturale, care erau ferite de intervenţia - de cele mai multe ori distrugătoare şi pângăritoare - a oamenilor răi.
IERARHIILE ANGELICE
După cum am arătat anterior, universul cel tainic al îngerilor este de fapt o gigantică ierarhie de spirite (fiinţe divine de lumină) care este condusă de Dumnezeu Tatăl. În această direcţie, încă din antichitate, marele gânditor PHILON din ALEXANDRIA spunea (întocmai ca şi tradiţia tantrică): "Nu există decât un singur DUMNEZEU, însă acest DUMNEZEU unicul are permanent în jurul său nenumărate puteri divine, care sunt inspiratorii, ghizii, ajutoarele şi protectorii tuturor fiinţelor care au fost create. Cu ajutorul acestor puteri divine a fost zidit întregul Univers".
Această idee este unanim acceptată în cadrul creştinismului. Astfel, DIONISIE AREOPAGITUL confirmă: "Cea mai importantă parte a Creaţiei lui DUMNEZEU a fost realizată de cele Şapte Spirite ale Prezenţei Divine - colaboratori apropiaţi ai lui DUMNEZEU -graţie amplificării Dumnezeirii din ei".
Un alt teolog creştin, ATHENAGORA, precizează: "DUMNEZEU, Creatorul acestei lumi, a repartizat şi a ierarhizat (în funcţie de frecvenţa de vibraţie caracteristică - am putea spune noi), prin intermediul Logosului Său Creator (Duhul Sfânt), toţi îngerii de lumină, pentru ca ei să aibă grijă de elementele subtile, de ceruri (în realitate, diversele lumi (tărâmuri) paralele invizibile, superioare), de lumea aceasta şi fie tot ce se află în ele".
La rândul său, sfântul TOMA de AQUINO afirmă: "Toate lucrurile materiale şi toate fiinţele vii sunt inspirate, ajutate şi guvernate de către îngeri".
În Biblie, cea mai clară precizare a legăturilor invizibile care unesc fiinţa umană cu ierarhia îngerilor de lumină, legături care devin gradat conştiente pentru cel iniţiat (care deja a atins un anumit grad de evoluţie spirituală) este redată în Geneză (28,12) prin visul (profund iniţiatic) al profetului şi înţeleptului IACOB:
"Şi el a visat că era o scară (simbol tainic al principiului fundamental al rezonanţei), sprijinită cu partea ei de jos pe pământ şi al cărei vârf atingea cerul (unind astfel cerul cu pământul); iar pe această scară îngerii de lumină ai Lui DUMNEZEU urcau şi coborau".
În ceea ce priveşte structura intimă propriu-zisă a ierarhiilor angelice, cea mai clară şi mai coerentă descriere din tradiţia creştină, care este unanim acceptată, este aceea a marelui angelolog DIONISIE AREOPAGITUL şi care este expusă în lucrarea sa "Ierarhiile cereşti". Conform revelaţiilor sale, îngerii se află organizaţi în 7 ordine, 9 coruri sau 3 triade. Cele 9 coruri îngereşti (care sunt grupate în 3 triade), sunt descrise pornind de la cea mai înaltă categorie angelică care se află cel mai aproape de DUMNEZEU.
Aceste 9 coruri sunt:
1) SERAFIMII
2) HERUVIMII
3) TRONURILE
care reprezintă prima triadă - aceştia sunt îngerii "sfătuitori" şi inspiratori de înţelepciune divină;
4) DOMNIILE
5) VIRTUTILE (PUTERILE)
6) STĂPÂNIRILE
care reprezintă a doua triadă - aceştia sunt îngerii "guvernatori" ai lumilor subtile;
7) ÎNTÂI ETORII
8)ARHANGHELII
9) ÎNGERII
care reprezintă a treia triadă - aceştia sunt îngerii care sunt consideraţi ca fiind "mesageri" între lumea fizică şi lumile subtile sublime.
În toate tradiţiile spirituale autentice ale umanităţii, Creaţia lui DUMNEZEU este înfăţişată ca fiind o structură care este precis ierarhizată (datorită existenţei principiului fundamental al vibraţiei sau rezonanţei) în sfere tainice de existenţă paradisiacă şi în sfere tainice de existenţă infernală. Prin urmare, întreaga Creaţie este structurată în funcţie de frecvenţa ei predominantă de vibraţie pe mai multe niveluri (ceruri şi infernuri). Aproape toate tradiţiile spirituale autentice ale umanităţii se vorbeşte despre un număr de 7 zone paradisiace (raiuri) şi despre 7 zone infernale (iaduri), toate acestea nefiind în realitate decât nişte descrieri ale unor subniveluri (subplanuri) ale astralului. Alături însă de toate acestea, în scrierile tradiţionale se mai menţionează atât dimensiunile (nivelurile vibratorii) şi mai elevate, ale mentalului cât şi cele ale cauzalului, aici (în special în tărâmul sau universul cauzal) existând cele mai înalte (ca frecvenţă de vibraţie predominantă) entităţi angelice, care în tradiţia indiană secretă sunt numite îngerii cei fără de formă.
Fiecare dintre categoriile angelice existente controlează, inspiră şi influenţează într-un mod divin câte un asemenea paradis astral sau în anumite situaţii chiar tărâmurile mult mai elevate ale mentalului şi ale cauzalului, ele având în acelaşi timp şi puterea, care este dublată de libertatea de a urca sau coborî pe această sui-generis (în felul ei) "scară" a manifestării divine.
Conform tradiţiei creştine, în ordinea descrescătoare a frecvenţei lor predominante de vibraţie, ierarhiile angelice sunt descrise astfel:
1) SERAFIMII: în Biblie, singura menţiune a acestor înalte entităţi cereşti divine este făcută în viziunea de la început a lui ISAIA (Isaia, cap.6). De obicei, fiind în mod direct asociaţi (în cadrul primei triade angelice) cu Heruvimii şi cu Tronurile, se consideră în unanimitate că Serafimii sunt îngerii care sunt cei mai apropiaţi de DUMNEZEU. Tocmai de aceea, despre ei se spune că toate calităţile lor spirituale sunt aproape în exclusivitate întrebuinţate în slujirea şi în preamărirea lui Dumnezeu. În acelaşi timp, aşa cum se poate constata cu uşurinţă din descrierea lui Isaia, ei sunt cu toţii înzestraţi cu miraculoasa putere divină de a "arde" (purifica) instantaneu, prin valul de gratie divină pe care ei îl revarsă, toate greşelile (KARMA negativă de suferinţă) a fiinţelor umane CARE PRIN ASPIRAŢIE ŞI PRIN ACŢIUNILE LOR MERITĂ ACEASTA. Tot din această descriere, care este de altfel identică aceleia a lui ENOH, Serafimii sunt înfăţişaţi în mod simbolic ca având 3 perechi de aripi (în cazul lor aceste aripi sunt fără îndoială un clar simbol al fiinţării lor multidimensionale, acest aspect tainic fiind aproape de neînţeles pentru cadrul tridimensional limitat al lumii noastre fizice), dintre care se spune că o singură pereche o folosesc pentru zbor iar celelalte două perechi le sunt necesare pentru a-şi acoperi complet faţa şi picioarele (această imagine simbolică este foarte semnificativă deoarece ne revelează taina ocultării lor faţă de modul obişnuit de gândire şi reprezentare al fiinţelor umane comune.
Serafimii sunt mai mereu nedespărţiţi de prezenţa şi măreţia tainică a fiinţei lui DUMNEZEU şi ei debordează neîncetat de cea mai pură şi mai înaltă formă de iubire divină. Serafimii glorifică (slăvesc) necontenit Fiinţa Divină Supremă (DUMNEZEU). Această glorificare permanentă care se manifestă ca ceva copleşitor ce există dincolo de timp şi de spaţiu, a fost descrisă în modul cel mai simplu de către profetul şi clarvăzătorul Isaia prin cuvintele: "Sfânt, sfânt, sfânt şi atotputernic este Domnul Dumnezeu".
În conformitate cu descrierea apocrifă a lui ENOH, există 4 mari legiuni de Serafimi care se spune că ar corespunde celor 4 direcţii principale ale spaţiului.
Prin urmare, Serafimii sunt îngerii supremi ai Iubirii Divine care fac totodată, să se manifeste Lumina Divină şi Focul purificator (Graţia) al lui Dumnezeu.
Ei ajută fiinţa umană care este suficient de pură să devină atentă şi receptivă la influenţa şi graţia lor dumnezeiască făcând-o astfel să-şi elimine, de multe ori într-un mod fulgerător, toate imperfecţiunile care o mai separă de Dumnezeu, precum şi toate discordanţele care încă mai există între voinţa individuală a acelei fiinţe umane şi voinţa atotputernică a lui DUMNEZEU. În plus, prin graţii lor purificatoare, Serafimii pot face ca în anumite condiţii făptura umană să-şi transceandă destinul (KARMA) şi, de asemenea, atunci când sunt apelaţi cu credinţă şi ardoare, cu o inimă pură şi plină de dragoste, ei pot chiar să facă fulgerător posibilă iluminarea spirituală a aceluia care aspiră să-1 descopere pe DUMNEZEU. Serafimii sunt în veşnicie îngerii Iubirii Divine celei mai înalte şi celei mai intense. Iubirea lor este permanent atât de mare încât ea umple, îmbrăţişează şi protejează întreaga Creaţie.
Ei apără şi susţin astfel marele mister al iubirii Divine şi îşi oferă prompt ajutorul lor pur şi detaşat tuturor celor care sunt însufleţiţi de această sublimă, tainică, mistuitoare şi nestăvilită iubire de Dumnezeu.
2) HERUVIMII: În cartea Genezei se spune că în realitate Heruvimii sunt însărcinaţi de DUMNEZEU Tatăl să păzească pomul vieţii veşnice care există în grădina Edenului. Acest tainic "pom al vieţii", care se află în centrul grădinii Edenului şi lângă care se află "pomul cunoaşterii binelui şi răului" corespunde, de fapt, în simbolismul tradiţional, axului central şi esenţial al fiinţei (SUSHUMNA NADI). El reprezintă astfel calea regală a eliberării care face posibilă atingerea stării de nemurire spirituală prin revelarea plenară a realităţii vidului creator beatific. Această cale este încadrată de "arborele" dualităţii (bine-rău).
În viziunea spirituală pe care a avut-o profetul IEZECHIEL (10.14) Heruvimii sunt descrişi de el ca având patru feţe şi patru aripi (acest aspect sugerează în mod plastic, ca şi în cazul Serafimilor, multidimensionalitatea fiinţării lor). Tot în Biblie, în Apocalipsa lui Ioan (4.8), ei (Heruvimii) sunt prezentaţi ca fiind nişte divine entităţi angelice care-L slujesc şi slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, Creatorul Suprem a tot ceea ce există. Acolo ei sunt descrişi în mod diferit, ca având şase aripi şi nenumăraţi ochi (simbol sugestiv al omniscienţei lor supramentale). La rândul său, sfântul Ioan Damaschinul vorbeşte şi el despre "Heruvimii cei cu mulţi ochi". În lumina acestor revelaţii se poate spune că tradiţia creştină prezintă Heruvimii ca pe nişte înalţi îngeri ai Luminii şi Gloriei eterne a lui Dumnezeu. Ei sunt descrişi întotdeauna ca fiind plini de înţelepciunea lui Dumnezeu şi au de obicei funcţia de îngeri protectori ai luminii şi ai stelelor. În plus, unii dintre ei (Heruvimii) au funcţia de guvernatori şi păstrători ai ordinii şi „Înregistrărilor cereşti” (clişeele subtile AKASHA-ice). Prin urmare, despre Corul angelic al Heruvimilor se poate spune că el transmite fiinţelor umane care sunt pure şi suficient de receptive la aceste înalte influenţe şi inspiraţii divine Iubirea pură şi înţelepciunea cea mai înaltă a lui DUMNEZEU, creând de asemenea şi un mediu (context) spaţio-temporal cât mai favorabil pentru desfăşurarea destinului uman. Acelora care sunt suficient de deschişi faţă de înaltele lor energii sublim inspiratoare, Heruvimii le dăruiesc mari puteri dumnezeieşti: puterea de a realiza aşa-zise miracole (vindecări paranormale, profeţii, influenţe spirituale extatice în masă sau la distanţă, discernământ divin infailibil, intuiţii spirituale, clarviziune etc).
La nivel cosmic, Heruvimii pun de acord între ele mişcările planetare, unind astfel într-un sistem perfect coerent şi pe deplin armonizat impulsurile subtile particulare ale acestora (această armonie creează astfel ceea ce se numeşte "muzica paradisiacă a sferelor cereşti" despre care vorbesc marii iniţiaţi), deoarece ei sunt prin excelenţă spirite ale armoniei divine. De altfel, chiar numele lor (Heruvimi) semnifică în limba ebraică "totalitatea cunoaşterii esenţiale" sau, altfel spus, "revărsarea splendorii înţelepciunii divine". Prin urmare, corul angelic al Heruvimilor poate oferi aspirantului pur, spiritual, care este foarte sincer şi dăruit lui DUMNEZEU starea de iluminare spirituală, atunci când acesta este cu adevărat pregătit. Din această cauză, Heruvimii (în ipostaza lor de Puteri Divine Iluminatoare) sunt figuraţi de regulă de o parte şi de alta a intrării în Templele iudeo-creştine sau înconjurând-o pe Fecioara Măria, a cărei imagine este, în tradiţia creştină şi un simbol al Graţiei şi Compasiunii nemărginite a lui DUMNEZEU). Chiar şi faimoasa "Arcă a alianţei" care a fost realizată de Moise în conformitate cu indicaţiile directe ale lui YAHVEH şi care în realitate a fost şi este un simbol al atotputernicului DUMNEZEU, era permanent străjuită de doi Heruvimi, care aveau rolul de păzitori ai Adevărului Divin Suprem.
Prin urmare, încă de la începuturile tradiţiei creştine, heruvimii sunt mai mereu înfăţişaţi ca nişte protectori infailibili ai Inimii lui Dumnezeu ("Sfânta Sfintelor). Pe de altă parte, aşa cum ştim cu toţii, Dumnezeu se află mereu prezent la nivelul fiecărei fiinţe umane, în ipostaza Sinelui Nemuritor Divin-Esenţă (ATMAN) - "Fiul lui Dumnezeu" (PARAMATM AN). Scopul final al oricărei căi spirituale autentice îl constituie revelarea plenară a lui Dumnezeu şi a împărăţiei Sale în fiinţa umană care face posibilă cunoaşterea Creatorului (Dumnezeu Tatăl) de către creatură (OM).
Toţi cei care, în mod conştient (deoarece Dumnezeu vrea ca noi să ne alegem singuri calea prin intermediul LIBERULUI ARBITRU) se dăruiesc total lui Dumnezeu, pentru ca astfel Dumnezeu să-i ilumineze şi să se manifeste în glorie, în şi prin fiinţa lor, îşi elevează astfel întreaga fiinţă la rangul de Templu al lui Dumnezeu. Ei vor recunoaşte atunci că vor fi înconjuraţi fără încetare, după aceasta, de slava şi puterea Serafimilor şi Heruvimilor precum şi de celelalte coruri angelice. Prin această completă şi necondiţionată dăruire de sine fiinţa umană participă astfel în mod plenar şi conştient la înţelepciunea perfectă şi la atotputernicia lui Dumnezeu.
3. TRONURILE. Aceste înalte: entităţi angelice sunt descrise de obicei ca fiind prin excelenţă purtătorii (vehiculele) Fiinţei Divine (DUMNEZEU Tatăl), fiind reprezentate adesea, în mod simbolic, sub forma unor roţi imense de lumină alb-strălucitoare extraordinar de intensă. Uneori, ele (Tronurile) sunt în mod tradiţional descrise şi ca fiind îngeri guvernatori şi însoţitori ai planetelor. În lumina acestei revelaţii ne putem da seama că un asemenea TRON (entitate angelică înaltă) guvernează planeta noastră PĂMÂNTUL.
Ca roţi uriaşe de lumină divină, Tronurile sunt totodată puterile angelice divine care determină şi guvernează ciclurile (ritmurile) universului planetar şi succesiunea periodică a timpului (cum ar fi spre exemplu, pe Planeta PĂMÂNT, anotimpurile). În tradiţia orientală secretă, Tronurile (roţile uriaşe de lumină divină) sunt unanim considerate şi ca stăpânii KARMA-ei individuale (umane) şi ai încarnărilor succesive obligatorii ale fiinţelor umane care nu au atins încă starea de eliberare spirituală. Prin urmare. Corul angelic al Tronurilor transmite fiinţelor umane care sunt pregătite şi suficient de deschise (receptive la nivel spiritual) faţă de ele, lumina divină tainică ce face cu putinţă, printre altele, perceperea, înţelegerea şi depăşirea cu succes a încercărilor (probelor) spirituale de către ele. Rugăciunea plină de fervoare care se adresează Tronurilor oferă fiinţelor umane puterea de a trece cu succes peste încercările spirituale. Aceste "examene", (încercări) spirituale sunt de altfel fixate chiar de aceste entităţi angelice atunci când este necesar (la momentul oportun), pentru a-i permite aspirantului la starea de îndumnezeire să realizeze o evoluţie spirituală mult mai rapidă.
Fiind entităţi angelice divine ale dreptăţii lui DUMNEZEU, Tronurile sunt, fără excepţie, caracterizatei de o pură şi exemplară stare de umilinţă, precum şi de o neclintire (constanţă) infailibilă în a transmite fulgerător mai departe (în planurile (sferele) manifestării inferioare lor) Voinţa lui DUMNEZEU Tatăl. De altfel, splendoarea nesfârşită a umilinţei lor face ca Creatorul (DUMNEZEU) să-şi reverse într-o mare măsură Graţia Divină şi Compasiunea Sa nesfârşită asupra Creaţiei prin intermediul lor. Tronurile sunt numite astfel pentru că întreaga putere dumnezeiască ce susţine în mod tainic cerurile (lumile sau tărâmurile subtile paralele) şi pământul -această Putere divină este cea care este descrisă ca fiind Matricea formatoare a oricărei forme de viaţă - "se sprijină" pe (sau, cu alte cuvinte, are drept vehicul sau suport) Corul angelic al Tronurilor. Toate Corurile angelice, cu excepţia Serafimilor şi Heruvimilor - se arată în cadrul angelologiei creştine tradiţionale - pot ajunge direct la Dumnezeu prin intermediul lor.
Atât de deplină este umilinţa şi supunerea Tronurilor în faţa lui DUMNEZEU încât întreaga rigoare şi justiţie (dreptate) divină este manifestată prin ele. Tronurile, în ipostaza lor de îngeri ai dreptăţii lui DUMNEZEU, percep în mod fulgerător şi cu o mare claritate Adevărul Divin Suprem. Fiecare entitate cosmică, de la cea mai infimă particulă subatomică şi până la cele mai mari corpuri cereşti (galaxii, roiuri galactice, constelaţii, sisteme solare, etc.), împreună cu toate lumile (sferele) subtile ale manifestării, îşi datorează de fapt, clipă de clipă, existenţa, Puterii Supreme a lui DUMNEZEU (Putere care este numită, în tradiţia secretă yoghină şi tantrică, SHAKTI). Cu neclintita şi deplina lor umilinţă, Tronurile distribuie Dreptatea, Adevărul şi Puterea lui DUMNEZEU mai întâi entităţilor angelice care sunt subordonate lor şi apoi, prin acestea, în diferitele tărâmuri din întregul Univers.
Dionisie Areopagitul arată că Tronurile "sunt ridicate de DUMNEZEU Tatăl din sfânta lor umilinţă într-un chip care este mai presus de lume şi permanent ele tind fără nici un fel de reţinere şi din toate puterile, într-un mod neclintit şi cu o nesfârşită fervoare spre ceea ce există în veşnicie şi cu adevărat la cea mai mare înălţime spirituală, primind manifestarea dumnezeirii cu toată nepătimirea şi cu o deplină detaşare de tentaţiile materiei. Căci mereu ele (Tronurile) aşteaptă cu o totală dăruire toate cele care le vin de la DUMNEZEU şi le consideră pe toate acestea ca fiind prin excelentă şi din plin purtătoare de DUMNEZEU".
Entităţi angelice înalte ale Binelui Divin, Tronurile cele pline de lumină divină sunt în preaplin înzestrate cu o putere de iubiri ale cărei profunzimi sunt incomensurabile şi aproape de neînţeles pentru mintea umana obişnuită. Binecuvântând fără încetare întreaga Creaţie, în spiritul Armoniei şi Dreptăţii Divine, ele aşteaptă, mereu gata, să fie chemate (apelate, invocate) pentru a ne inspira şi ghida în viaţă deciziile, trăirile înalte şi aspiraţiile divine. De fiecare dată când ne dăm seama că ne-am cam pierdut credinţa sau încrederea în DUMNEZEU ori în calea spirituală autentică pe care o urmăm, fiind din ce în ce mai des confruntaţi cu diminuarea sau chiar cu pierderea fermităţii şi constanţei în practica spirituală, ori cu feluritele forme de plafonare spirituală (saturaţie spirituală, slăbirea aspiraţiei etc.), mai ales atunci este stringent necesar să invocăm plini de umilinţă şi dragoste prezenţa plină de lumină divină a Tronurilor, implorându-le să-şi reverse şi asupra noastră energia pură a constanţei lor pentru a ne inspira astfel mult mai mult întru dreptate şi adevăr divin.
Atunci când apelăm plini de fervoare şi umilinţă la ajutorul şi inspiraţia sublimelor Tronuri de lumină divină, vom constata imediat sau la scurt timp după aceea că - direct proporţional cu intensitatea trăirii elevate pe care o vom avea în momentul evocării noastre - aceste sublime entităţi angelice ale Binelui Divin ne vor ajuta gradat să ne înălţăm sufletul pentru a trăi plenar o glorioasă stare de pură şi nesfârşită bucurie pe care ne-o dă apropierea de Dumnezeu. Această tainică şi inefabilă trăire mirifică poate fi pe scurt descrisă ca o adevărată "deschidere a cerurilor", ACUM şi AICI pe pământ.
Prima triadă a ierarhiilor angelice – SINTEZĂ
Aşa cum am arătat anterior, manifestarea fiecărei ierarhii angelice îi facilitează în anumite moduri fiinţei umane identificarea ei extatică cu Dumnezeu Tatăl. Prima triadă a ierarhiilor angelice este caracterizată de cea mai înaltă frecvenţă de vibraţie dintre toate entităţile angelice. Ea este totodată cea mai apropiată de Fiinţa lui DUMNEZEU Tatăl şi este neîncetat animată de o iubire uriaşă pură şi necondiţionată faţă de El. Pline de o sfântă şi tainică lumină ce există şi se manifestă mai presus de orice înţelegere raţională, Corurile îngereşti ale Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor nu au nici măcar pentru o clipă, nici un fel de diminuare sau discontinuitate a conştiinţei lor plenar îndumnezeite. Ele au fost create în mod direct din Fiinţa lui DUMNEZEU şi sunt desăvârşite din punct de vedere spiritual,. Fiind entităţi divine extraordinar de elevate, pure şi foarte puternice, ele nu simt niciodată nevoia să se separe de DUMNEZEU cu toate că sunt în realitate distincte de El.
Numite în tradiţia orientală ARUPA-DEVA (fiinţe de lumină divină care nu mai au formă) entităţile angelice din prima triadă se hrănesc permanent şi la cel mai înalt grad din frumuseţea, bunătatea, adevărul şi iubirea divină. În conformitate cu opinia lui Dionisie Areopagitul: "Ele aspiră şi se înalţă în mod nemijlocit şi permanent numai către dumnezeire prin puterea şi prin nivelul lor spiritual care este mai presus de toate. Tocmai de aceea despre ele se spune că sunt mereu şi egal statornicite într-o sfinţenie desăvârşită. Fiind pline de o imensă iubire pentru DUMNEZEU, ele aspiră cu cel mai înalt grad de fermitate să se menţină în contemplarea Frumuseţii misterioase a Spiritului lui DUMNEZEU. Deoarece ele sunt primele care se află imediat în apropierea lui DUMNEZEU, sunt introduse chiar de către, El (DUMNEZEU) Cel care este izvorul ultim şi nesecat al oricărei sfinţenii, în toate lucrările Sale cele dumnezeieşti".
Deşi fiecare triadă angelică este de "fapt o reflectare, în sferele Creaţiei, a trinităţii Divine (Sfânta Treime) totuşi, este necesar să reţinem că numai prima triadă angelică (Serafimii, Heruvimii şi Tronurile) este permanent iluminată cu învăţături tainice chiar de însuşi DUMNEZEU Tatăl. Fiind mereu plină de cea mai înaltă şi sfântă puritate a Luminii celei necuprinse care se răspândeşte, în diverse grade, din Inima Tainică a lui DUMNEZEU Tatăl în întreaga manifestare, această primă triadă angelică este, aşa cum am arătat anterior, plenar desăvârşită. În această direcţie, Dionisie Areopagitul spune: "Acest prim ordin divin, îngeresc cuprinde multe şi preafericite fiinţe de lumină dumnezeiască şi este clipă de clipă luminat de raze simple şi nemijlocite (care provin direct de la DUMNEZEU Tatăl). El se hrăneşte cu hrana dumnezeiască ce este cu adevărat îmbelşugată şi complet pură în prima ei revărsare, ea fiind totodată una (nedespărţită) în unitatea ei nediferenţiată şi pe deplin unificatoare. El (acest ordin îngeresc) cunoaşte într-un mod cu totul deosebit multe dintre ultimele taine dumnezeieşti şi astfel se face părtaş, pe cât îi este cu putinţă, la ştiinţa tainică şi la conştiinţa lui DUMNEZEU, în felul acesta se poate spune că prima triadă angelică, după ce a fost luminată atât cât îi este cu putinţă - cu directa cunoaştere divină de către bunătatea dumnezeiască cea dintru început, după aceea DUMNEZEU Tatăl a comunicat-o pe aceasta, rând pe rând şi treptelor (ordinelor îngereşti) ce se află sub ea şi există, într-o ierarhie bine orânduită".
A doua triadă a ierarhiilor angelice: Corurile îngereşti ale Domniilor, Virtuţilor (Puterilor) şi Stăpânirilor
4) DOMNIILE. Corul angelic al Domniilor guvernează activitatea tuturor ordinelor îngereşti care se află sub ele. Puterea de control a Domniilor asupra întregii lumi materiale depăşeşte cu mult toate noţiunile umane obişnuite referitoare la forţă; această formidabilă putere le este însă dată Domniilor nu în mod direct de la DUMNEZEU ci de către Tronuri. După aceea, această uriaşă putere de control şi dominare asupra lumii exterioare este transmisă şi Corurilor îngereşti care le sunt subordonate, ajungând astfel treptat - dar pierzându-şi însă în mod progresiv puritatea şi nelimitarea originară - şi în planul fizic al manifestării. Prin intermediul Domniilor, legile dumnezeieşti ale cauzalităţii (legea cauzei şi a efectului, sau legea KARMA-ei) sunt integrate în întreaga Creaţie.
Fiind prin excelenţă îngeri conducători (guvernatori), Domniile reprezintă şi manifestă ordinea universală perfectă, divin inspirată. Ele împărtăşesc (prin declanşarea proceselor specifice de REZONANŢĂ) atât entităţilor subtile cât şi fiinţelor încarnate starea de armonie (ordine) lăuntrică, generatoare de încredere în sine şi în viaţă, de optimism, de bucurie, inspirându-i totodată pe cei care vibrează la UNISON (rezonează) cu elevatele armonii ale prezenţei lor în luarea unor decizii juste şi corecte, toate acestea aducând apoi minunate "daruri" şi bucurii spirituale în viaţa umană. Pe de altă parte, fiinţele umane care, fie direct, fie prin intermediul îngerului lor păzitor, se lăsă a fi inspirate şi ghidate de către aceste entităţi angelice, sunt în mod natural nişte mari conducători sau ghizi spirituali divin inspiraţi, deoarece se ştie că de fapt orice autoritate (spirituală, morală, socială, etc.) autentică îşi are totdeauna izvorul în DUMNEZEU şi ea este transmisă celor care cu adevărat o merită conform Voinţei Divine.
Domniile mai sunt de asemenea cunoscute şi că fiind Spirite ale înţelepciunii Divine. Înţelepciunea lor nu poate fi însă asemănată cu cea care este desemnată de regulă de către oameni cu acest nume. Această înţelepciune nu are aproape nimic de a face cu gândirea umană obişnuită, discursivă şi limitată, ci ea este mai degrabă întocmai precum un fluviu de viaţă preafericită al cărui preaplin se revarsă neîncetat asupra întregii Creaţii, care se hrăneşte din el (din acest tainic fluviu de viaţă). Profetul Isaia defineşte înţelepciunea ca fiind cel mai înalt şi cel mai valoros dintre darurile Sfântului Duh al Iubirii lui DUMNEZEU. Nenumărate sunt atunci harurile ce se revarsă asupra fiinţei umane care este înzestrată cu această divină înţelepciune ce este tainic inspirată de Corul angelic al Domniilor.
Imagini (oglindiri) vii ale Perfecţiunii şi Splendorii lui DUMNEZEU Tatăl, îngerii Domniilor sunt mereu însufleţiţi de aspiraţia manifestării, menţinerii şi amplificării armoniei, splendorii şi ordinii divine în cadrul Creaţiei. Iubirea acestor îngeri, care depăşesc cu mult prin măreţie celelalte Coruri angelice care le sunt subordonate lor este, pentru fiinţa umană pregătită, o extraordinară susţinere atunci când le implorăm plini de umilinţă ajutorul şi inspiraţia în acţiunile sau în luarea deciziilor noastre. Mai mult decât atât, cu cât acţiunile sau misiunile asumate de noi sunt mai importante, cu atât mai mult ajutorul îngerilor Domniilor - ajutor pe care noi îl solicităm cel mai bine prin abandonarea cât mai completă a voinţei noastre individuale faţă de voinţa lor divin integrată - este mai eficient şi plin de graţie, înţelepciune şi putere divină. Prin urmare, mai ales atunci când ne confruntăm cu o pronunţată stare de confuzie interioară, cu stări de indecizie sau atunci când suntem aproape "depăşiţi" de evenimentele vieţii, etc. este foarte indicat să invocăm plini de fervoare comuniunea cu sfera de forţă profund şi plenar armonizatoare a Domniilor. În această direcţie, după cum am arătat anterior, cea mai bună modalitate de contactare a Domniilor este oferirea completă şi necondiţionată a voinţei noastre (şi, implicit, a fructelor tuturor acţiunilor noastre) Voinţei Divine, care este permanent reflectată şi manifestată de îngerii Domniilor. După cum ştim, aceasta este şi esenţa sistemului KARMA YOGA (cu alte cuvinte, de fiecare dată când realizăm un act de KARMA YOGA, noi rezonăm astfel chiar şi fără să ştim, cu acest Cor angelic, primind implicit şi graţia sa divină).
Purtători şi manifestatori ai înţelepciunii Divine şi ai harurilor Duhului Sfânt, Domniile sunt totodată "miniştrii" Dreptăţii lui Dumnezeu în Creaţie. Ele guvernează de asemenea, stăpânind perfect, toate forţele şi energiile destructive, printre care se află şi instinctele rele necontrolate. De aici rezultă pentru noi cu claritate ajutorul imens pe care îl pot acorda aceste entităţi angelice fiinţelor umane care deocamdată nu îşi pot controla şi sublima diferitele impulsuri şi imbolduri interioare (cum ar fi, spre exemplu: energia sexuală, agresivitatea, etc.).
Îngerii Domniilor primesc la rândul lor înţelepciunea şi forţa de stăpânire direct de la îngerii Tronurilor, care aşa cum am văzut, se află permanent în prezenţa şi în Adevărul lui Dumnezeu. Este însă foarte important de reţinut că toţi aceia care se îndepărtează de Adevărul Divin pierd astfel protecţia angelică şi vor suporta după aceea rigorile Dreptăţii Divine. Prin urmare, este foarte bine ca toate acţiunile noastre să fie oferite cu anticipaţie lui DUMNEZEU, printr-o perfectă abandonare integratoare a voinţei noastre individuale în faţa Voinţei sale atotputernice. Aceasta se poate realiza cel mai uşor prin intermediul ierarhiilor angelice şi în special prin evocarea ajutorului îngerilor Domniilor.
Cu privire la această categorie de îngeri, marele angelolog al creştinismului, Dionisie Areopagitul, afirmă: "Stăpânirea lor este liberă de orice forţare tiranică sau neconformă cu armonia divină, fiind deasupra a toată înrobirea care limitează fiinţa, nesilită la nici o coborâre (pierdere a nivelului de conştiinţă) şi care poate fi astfel ridicată deasupra oricărei tendinţe rele. Căci ea se doreşte (aspiră) la nesfârşit după Domnia adevărată şi după Izvorul ultim al oricărei domnii (DUMNEZEU însuşi), stăruind, după puterea ei, pururea întru împărtăşirea din Izvorul suprem (DUMNEZEU) al Domniei şi este pătrunsă de o asemănare dumnezeiască cu ea."
5. VIRTUŢILE (PUTERILE).
Îngerii Virtuţilor (Puterilor) sunt entităţi angelice foarte puternice. Ei mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Spirite Divine ale Mişcării, activităţii şi forţei. Acest Cor angelic transmite fiinţelor umane pregătite, care vibrează la UNISON (rezonează) cu sfera sa divină de manifestare, energia benefică extraordinară care este stringent necesară pentru atingerea cunoaşterii de sine. Acest Cor angelic inspiră de asemenea şi transferă curajul necesar traversării tuturor încercărilor vieţii şi ajută într-o mare măsură la restabilirea armoniei şi dreptăţii pe Pământ. Îngerii Virtuţilor (Puterilor) reprezintă activitatea pură; ei dau totodată o formă fiinţelor vii prin dinamizarea armonioasă şi adecvată a forţelor şi structurilor formatoare (care sunt cunoscute la ora actuală sub numele de câmpuri morfogenetice). Datorită acestui aspect. Virtuţile au un control deplin asupra tuturor forţelor naturii (TATTVA-ele din manifestare): vânturile şi ploaia, gheaţa şi ninsoarea, stelele, Luna, Soarele, etc., pe scurt, întreaga natură este guvernată de ele.
Îngerii Virtuţilor sunt atât de puternici încât ei chiar pot - dacă sunt în mod adecvat apelaţi de fiinţa umană sau, cel mai bine, de o colectivitate umană sau de un grup la unison - să devieze traiectoria unei comete sau a unui asteroid care ar putea cumva ameninţa integritatea planetei Pământ. Principala lor misiune este aceea de a ajuta toate fiinţele umane să se desăvârşească spiritual cât mai repede şi să evite, pe cât posibil (în funcţie de condiţionările KARMA-ice specifice), accidentele, catastrofele, cataclismele etc.
Virtuţile (Puterile) sunt, prin excelenţă, producătoare de miracole (datorită controlului lor perfect asupra celor 5 elemente). Ele exemplifică fiinţelor umane esenţa integrităţii morale şi spirituale şi pot să facă, de asemenea, ca imposibilul să devină cu uşurinţă posibil. Ele pot determina oricând o rezolvare sau o reuşită aproape miraculoasă dacă suntem cu adevărat capabili să vibrăm la UNISON cu frecvenţa lor predominantă de vibraţie. Astfel, se poate spune că întotdeauna când avem nevoie de producerea unui miracol - de orice natură - în viaţa noastră, trebuie mai ales atunci să evocăm plini de încredere şi de speranţă sprijinul eficient şi inspiraţia divină a acestei categorii de îngeri. Noi putem acum să ne dăm seama că acţiunea infailibilă a Legii Miracolelor sau îndeplinirea - de multe ori într-o manieră complet imprevizibilă de către noi, oamenii -a unor ţeluri sau dorinţe care au fost în prealabil dinamizate prin Legea Realizării Perfecte etc, se află de fapt sub incidenţa graţiei acestor îngeri. Este însă evident că niciodată producerea unui miracol nu va perturba armonia şi ordinea divină, producerea acestuia fiind totdeauna conformă Voinţei atotputernice a lui DUMNEZEU Tatăl. Îngerii Virtuţilor (Puterilor) au, prin urmare, puterea de a face ca acţiunile sau scopurile foarte dificile să devină foarte uşor de îndeplinit, ei ajutându-ne totodată prompt şi eficient -cu condiţia să vibrăm (rezonăm) la UNISON cu sfera de forţă divină - mai ales atunci când suntem confruntaţi cu o situaţie critică sau care este pentru noi foarte dificilă. De asemenea este demn de reţinut că tot îngerii Virtuţilor sunt cei care îi inspiră pe marii creatori de artă precum şi pe marii oameni de ştiinţă care fac descoperiri geniale sau care prin ideile lor novatoare impulsionează cunoaşterea umană şi depăşesc astfel complet modurile obişnuite de a gândi.
Agenţi plini de dragoste şi înţelepciune ai Atotputernicului DUMNEZEU, Virtuţile (Puterile) pot realiza pentru noi nenumărate miracole. Atunci când Virtuţile sunt prietenii, protectorii şi inspiratorii noştri divini, ei ne oferă fulgerătoare şi extraordinare momente iluminatorii în nu contează ce direcţie. Iată, în continuare, descrierea acestui Cor îngeresc aşa cum este ea realizată de Dionisie Areopagitul: "Sfintele Puteri (Virtuţi) exprimă din plin o bărbăţie (virtute) puternică şi neclătinată în absolut toate lucrările lor care sunt de o mare asemănare dumnezeiască. Această bărbăţie (virtute) nu slăbeşte deloc în a uşura primirea necontenită a iluminărilor dumnezeieşti ce li se împărtăşesc şi îi susţine neîncetat în ascensiunea lor impetuoasă către imitarea lui DUMNEZEU. Ele nu părăsesc deloc prin vreo lipsă de tărie mişcarea lor continuă spre o cât mai deplină asemănare (REZONANŢĂ) cu DUMNEZEU Tatăl ci aspiră neclintit spre Puterea (virtutea) cea mai presus de fiinţă (DUMNEZEU). Ele se manifestă încontinuu ca un chip (oglindire) al Fiinţei Divine, atât cât este cu putinţă şi tind pline de iubire către Ea cu toată forţa. Totuşi, în acelaşi timp, ele se îndreaptă şi către ordinele îngereşti de sub ele, cărora le comunică neîncetat puterea lor în chip dumnezeiesc".
Prin urmare, din acest citat ne putem da seama că forţa şi curajul Virtuţilor (Puterilor) nu seacă niciodată. Mulţi sunt aceia care au fost şi sunt susţinuţi uneori chiar şi fără să-şi dea seama de aceşti îngeri de lumină; printre aceştia se află eroii, martirii etc.
6. STĂPÂNIRILE. Corul angelic al Stăpânirilor este alcătuit din îngeri a căror principală misiune este lupta prin toate mijloacele divine împotriva răului. Ei apără tot ceea ce este bun în întregul Univers, inclusiv fiinţa umană, de orice formă de manifestare a răului. În plus, tot ei sunt cei care asigură - atât cât este cu putinţă o eficientă protecţie divină aspirantului la desăvârşirea spirituală, făcând foarte mult pentru a-i asigura o cât mai rapidă ascensiune către DUMNEZEU. Fiind înzestraţi cu o inteligenţă şi cu o intuiţie cu totul extraordinară, îngerii Stăpânirilor pot cunoaşte adeseori chiar cu anticipaţie toate planurile viclene şi perverse ale entităţilor din tărâmurile infernale, ele dispunând de asemenea şi de forţa de a le dejuca şi anihila uneltirile lor malefice. Ei ne avertizează întotdeauna mai ales dacă suntem deschişi (receptivi din punct de vedere spiritual) faţă de inspiraţia şi ghidarea lor divină, care se manifestă mai ales atunci când urmează să se producă un eveniment tragic, de proporţii, în viaţa noastră pentru ca, fiind astfel preveniţi, să-l putem contracara.
În această direcţie, Sfântul Apostol Pavel subliniază faptul că sunt multe entităţi rele sau perverse în anumite tărâmuri tainice ce se află în MACROCOSMOS şi el arată că adevărata luptă a omului se dă în realitate cu entităţile malefice care există în lumile invizibile: "Îmbrăcaţi-vă spre a vă apăra cu toate armele lui DUMNEZEU, ca să vă puteţi opune astfel împotriva uneltirilor celui necurat (SATANA). Căci lupta voastră nu este doar împotriva trupului şi a sângelui, ci şi împotriva întâietorilor şi Stăpânirilor căzute, împotriva stăpânitorilor cei răi ai întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care se află ascunse în văzduhuri (cu alte cuvinte, în tărâmurile subtile paralele) (Epistola către Efeseni, 6.12).
Aici constatăm că Apostolul Pavel ne arată cu precizie că există şi unele spirite rele (demoni) care la începuturi (înainte de cădere) au aparţinut Corului angelic al Stăpânirilor (după "căderea" lor - uitarea condiţiei lor divine - aceste entităţi decăzute nu mai aparţin, bineînţeles, Corului Stăpânirilor, ci ele au alunecat în tărâmurile malefice şi acum aparţin ierarhiilor infernale. De aici deducem că de fapt niciodată nu poate să existe pericolul ca, invocând în ajutorul nostru un înger al Stăpânirilor, să apară în jocul acestuia un demon care a aparţinut anterior (înainte de cădere) acestui Cor angelic). Îngerii decăzuţi (demonii) ce provin din Corul Stăpânirilor sunt cel mai adesea caracterizaţi de o imensă răutate şi viclenie, fiind de cele mai multe ori nişte adversari redutabili, mai ales pentru aceia care întreţin, conştient sau inconştient, legături (REZONANŢE) cu sferele lor satanice sau demoniace de manifestare.
Trebuie însă să nu pierdem din vedere că întotdeauna forţele răului sunt până la urmă demascate şi învinse (anihilate). Îngerii de lumină ai lui DUMNEZEU sunt infinit mai puternici decât demonii sau decât entităţile satanice. De îndată ce aceste forţe ale întunericului şi ale răului sunt confruntate cu lumina purificatoare a Adevărului Divin, fiinţa umană este astfel eliberată de prezenţa şi de influenţa lor nefastă; De altfel, se poate spune că un singur înger, cu care suntem deja într-o profundă şi conştientă uniune spirituală, este suficient pentru a ne proteja în mod eficient de orice rău din această lume pentru că, la rândul său, orice înger poate chema în ajutor (atunci când este necesar) toate cele Nouă Coruri îngereşti. Totuşi, datorită umilinţei şi bunătăţii care îi caracterizează, îngerii nu forţează niciodată voinţa umană şi nu folosesc, spre a convinge, o forţă tiranică, ci ei acţionează respectând cu stricteţe liberul arbitru şi uzează numai de ajutorul Iubirii Divine.
Prin urmare, în special atunci când ne simţim copleşiţi de răul din jurul nostru sau de tendinţele malefice pe care le conştientizăm în noi înşine şi ne simţim constant atacaţi de asemenea entităţi satanice ori demoniace, este foarte indicat să apelăm la ajutorul Stăpânirilor care atunci vor anihila în mod gradat şi eficient respectivele influenţe rele ajutându-ne astfel să devenim din ce în ce mai puternici în bine şi puri pentru a deveni capabili să învingem aceste tendinţe negative cu propria noastră lumină spirituală pe care o vom capta de la DUMNEZEU.
Aşa cum am arătat anterior, suprema şi sfânta GRAŢIE care este emanată în manifestare este de fapt un atribut al Fiinţei Divine (DUMNEZEU) şi ea este distribuită într-o anumită măsură şi prin intermediul Corurilor angelice, în diferite grade de intensitate, în toate creaturile care o merită. Totodată Tronurile distribuie în mod constant preasfânta putere a lui DUMNEZEU Domniilor, iar Domniile o transferă Stăpânirilor împreună cu atotputernicia divină.
Ajutându-i fără preget pe toţi cei care luptă pentru a-şi apăra familia, ţara sau chiar întreaga planetă de influenţele perverse ori malefice ale tărâmurilor infernale, îngerii Stăpânirilor oferă fiinţelor umane care le merită sprijinul, un preţios ajutor divin. Atunci când suntem pregătiţi ei ne ajută extraordinar de mult să trăim în comuniune cu ei în splendoarea divină a iubirii, a păcii şi a bucuriei, impulsionându-ne totodată să ne eliberăm de toate condiţionările care ne înlănţuie.
Pe de altă parte, în unele lucrări ni se arată că îngerii Stăpânirilor mai sunt numiţi şi "Spirite ale formei", deoarece ei sunt unii dintre cei care dirijează energiile subtile divine care fac să apară formele frumoase şi armonioase în lumea manifestată.
Vă oferim, în încheierea prezentării Corului angelic al Stăpânirilor, descrierea acestuia aşa cum este ea realizată de către Dionisie Areopagitul: "Sfintele Stăpâniri se află în aceeaşi triadă împreună cu Domniile şi cu Virtuţile (Puterile). Menirea lor este să asigure armonia bine rânduită şi să ajute neîncetat la buna primire a celor dumnezeieşti. Ele reflectă tot timpul buna rânduială a Stăpânirii Celei mai presus de lume (DUMNEZEU) şi niciodată nu se folosesc rău, în chip necuvenit ori tiranic, de toate puterile divine ce li s-au dat ci, pentru că ele sunt înălţate în deplină armonie spre cele dumnezeieşti, le înalţă pline de râvnă, pe toate cele de sub ele cu o mare răbdare şi bunăvoinţă, asemănându-se astfel (intrând şi menţinându-se neîncetat în comuniune), atât cât le stă în putere, cu Izvorul Supremei Stăpâniri (DUMNEZEU) care le luminează pe ele, în modul cel orânduit, pe cât este cu putinţă îngerilor, pe treapta (nivelul) puterii lor stăpânitoare".
A doua triada a ierarhiilor angelice - SINTEZĂ
Plină şi ea de sublime haruri divine ce sunt neîncetat revărsate asupra ei, cea de a doua triadă a entităţilor angelice este astfel purificată, iluminată şi desăvârşită de paradisiacă lumină divină care este reflectată de prima triadă angelică. Situată în zona intermediară a lumilor divine, sfera (lumea subtilă paralelă) de manifestare a acestui sublim ordin îngeresc face de fapt legătura între triada superioară a Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor - entităţi angelice care sunt numite (aşa cum am arătat) în tradiţia orientală secretă, ARUPA-DEVA-şi, întrucât ele nu sunt niciodată constrânse să mai aibă vreo formă în care să se manifeste. Ele se manifestă îndeosebi în lumea cauzală a MACROCOSMOSULUI - şi fac legătura (în calitate de mesageri) cu triada angelică de jos a întâietorilor, Arhanghelilor şi îngerilor – entităţi angelice care sunt numite în tradiţia secretă a Orientului RUPA-DEVA-şi sau KAMA-DEVA-şi, deoarece ele prezintă o anumită formă exterioară de manifestare, fiind astfel complet distincte de Fiinţa Divină (spre deosebire de prima triadă angelică despre care ştim că nu se poate separa niciodată complet de DUMNEZEU) şi totodată ele sunt supuse legii evoluţiei care le face să progreseze din treaptă în treaptă pentru a ajunge în Corurile angelice superioare.
Având deci unele calităţi comune atât cu triada angelică superioară cât şi cu triada angelică de jos, această triadă angelică intermediară mai este numită uneori în tradiţia indiană secretă RUPA-ARUPA DEVA-şi sau chiar RUPA-DEVA-şi. Cu alte cuvinte, ele sunt fiinţe de lumină care (atunci când sunt privite din perspectiva triadei angelice superioare) au o formă (RUPA) şi (atunci când sunt privite din perspectiva triadei angelice de jos) sunt, în acelaşi timp, dincolo de formă.
În această direcţie, se cuvine să amintim că opinia celui mai important angelolog creştin, Sfântul Dionisie Areopagitul, este întru totul similară cu viziunea orientală. Iată ce spune el: "După cum spun cei pricepuţi în cele sfinte, prin trecerea la gradul al doilea (cea de a doua triadă angelică), desăvârşirile dumnezeieşti devin cumva mai estompate, fiind atunci ceva mai puţin luminoase decât împărtăşirea directă şi nemijlocită a puterilor angelice divine (care este caracteristică primei triade angelice). Tocmai din aceasta cauză, primele inteligenţe îngereşti (entităţi angelice) sunt numite, de către tradiţia preoţească, Puteri Angelice Divine ce desăvârşesc, iluminează şi purifică pe toţi îngerii care se află sub ei, mai jos (ca frecvenţă predominantă de vibraţie), pentru că aceştia (ceilalţi îngeri) sunt înălţaţi de ele spre Izvorul Suprem Cel mai presus de fiinţă (DUMNEZEU) al tuturor celor ce sunt. Este o rânduială stabilită în general de către Izvorul dumnezeiesc din care se hrănesc în conformitate cu posibilităţile lor toate ierarhiile îngereşti, ca toţi îngerii care aparţin celui de-al doilea grad (celei de a doua triadă angelică) să se împărtăşească din tainicele iluminări dumnezeieşti prin mijlocirea celor care aparţin primului grad (primei, care este cea mai înaltă triadă angelică) şi să împărtăşească apoi mai departe această lumină îngerilor din cel de-al treilea grad (îngerilor care fac parte din cea de a treia triadă sau, cu alte cuvinte, cea de jos)".
Cea de-a treia triadă a ierarhiilor angelice: Corurile îngereşti ale întâietorilor, Arhanghelilor şi Îngerilor
7. ÎNTÂIETORII. Corul angelic al întâietorilor guvernează, inspiră şi ia sub protecţia sa divină, alături de îngerii păzitori respectivi, naţiunile, provinciile, oraşele (comunităţile umane) precum şi liderii (conducătorii) acestor zone sau grupuri; aceasta este însă cu putinţă numai dacă respectivele comunităţi sau respectivii lideri au deja un anumit grad de puritate sufletească pentru a primi sprijinul, inspiraţia şi ghidarea lor divină. Influenţa lor (a întâietorilor) asupra fiinţelor umane se manifestă atunci în multiple moduri. Ei inspiră, cel mai adesea, idei măreţe, sublime care sunt pline de har divin. Totodată ei sunt cei care creează felurite conjuncturi spirituale şi interferează la momentul oportun în viaţa naţiunilor, pentru ca acestea să urmeze cât mai fidel linia care le este trasată de Voinţa Divină. În cazul minunat în care conducătorii unei naţiuni, împreună cu poporul respectiv, sunt aproape la unison deschişi faţă de aceste sublime influenţe divine şi se lasă ghidaţi cu uşurinţă de îngerii de lumină ai Corului întâietorilor, înţelepciunea şi puterea uriaşă a acestor îngeri va aranja atunci în aşa fel aproape toate evenimentele exterioare încât acela (poporul, liderul etc.) va fi foarte bine protejat de orice forţă ostilă sau malefică, iar atunci pacea, fericirea, armonia şi buna înţelegere vor domni în acela (popor, lider, etc).
Este însă de la sine înţeles că întâietorii nu sunt interesaţi doar de evoluţia şi dezvoltarea profund armonioasă a unei singure naţiuni, deoarece ţelul lor esenţial este realizarea planului spiritual divin la nivelul întregii planete. Acţionând astfel, ei urmăresc ca Pământul să devină treptat o imensă familie în care domneşte bunătatea, dragostea, armonia, pacea şi iubirea divină. Dincolo de aceasta, aşa cum oricine poate să constate cu uşurinţă, la ora actuală, ajutorul, inspiraţia şi ghidarea îngerilor Întâietori la nivelul planetei noastre este extrem de puţin resimţită atât de către marea masă a oamenilor cât şi de către conducătorii lumii în care trăim, aceasta mai ales datorită predominanţei tendinţelor inferioare (egoiste) şi a dezlănţuirii forţelor malefice infernale şi demoniace (care sunt specifice acestui sfârşit al lui KALI YUGA), la nivel planetar.
Prin urmare, este evident că, ieşind de sub protecţia şi inspiraţia angelică, divină, marea majoritate a oamenilor de pe această planetă se confruntă deja cu nenumărate probleme şi pericole dintre care unele sunt imediate iar altele sunt ceva mai îndepărtate (războaiele, foametea, poluarea, noi boli cumplite (SIDA, EBOLA) şi necruţătoare, accidente de tot felul, cutremure devastatoare, alarmante, perturbări climatice, conflicte interetnice etc, etc). Corul angelic al întâietorilor aşteaptă însă cu o mare răbdare să fie chemat în ajutor de către oameni, pentru a putea interveni ca să ne ajute. Îngerii lui au permanent la dispoziţie aproape toate înzestrările divine şi ei deţin toate armele şi puterile pe care le-au primit de la DUMNEZEU pentru a restabili pacea, echilibrul şi armonia divină pe această planetă. Este însă important să reţinem că ei vor acţiona din plin numai dacă sunt chemaţi căci altfel uriaşele acumulări KARMA-ice rele deja existente la nivel planetar constituie o interdicţie pentru ei, întrucât dacă ei ar acţiona în aceste condiţii, fără să fie apelaţi de cât mai mulţi oameni, ar încălca atât liberul arbitru al fiinţelor umane cât şi ordinea şi rigoarea care au fost impuse de DUMNEZEU (noi ştim de legea universală a legăturii dintre cauză şi efect sau, altfel spus, legea KARMA-ei). Prin urmare, având în vedere că şi ei trebuie să respecte dreptatea Divină, îngerii Întâietori intervin prompt şi eficient în viaţa umană şi planetară numai în măsura în care apelarea lor (conştientă sau uneori inconştientă) le permite să facă aceasta. Pe măsură ce credinţa şi aspiraţia către DUMNEZEU vor creşte din ce în ce mai mult în rândul oamenilor, Puterile îngereşti vor putea interveni prompt spre a soluţiona rapid şi cu înţelepciune problemele planetare actuale care sunt create adeseori de egoismul, răutatea şi limitările umane.
Pe de altă parte, este bine să ştim că entităţile angelice în tăietoare sunt totodată protectorii divini ai tuturor religiilor adevărate şi ai căilor spirituale autentice. În această direcţie, merită să amintim că la ora actuală există, atât în Orient cât şi în Occident, unele şcoli şi grupări spirituale sau chiar anumite religii care se bazează într-o foarte mare măsură pe ajutorul, protecţia şi inspiraţia constantă a întâietorilor. De altfel, noi considerăm, că nu este deloc întâmplător că aceste revelaţii referitoare la îngerii de lumină ai lui DUMNEZEU (revelaţii care sunt prezentate pentru prima dată într-un mod foarte clar şi accesibil în această formă unitară) apar acum în ROMÂNIA, ci, dimpotrivă, suntem siguri că aşa cum arată şi unele profeţii celebre, într-un viitor destul de apropiat, oamenii vor învăţa din nou să comunice profund şi direct cu lumea îngerilor, iar atunci înţelepciunea şi iubirea divină vor începe din nou să predomine pe Pământ.
Privind lucrurile dintr-un alt punct de vedere, se cuvine să amintim că întâietorii mai sunt supranumiţi în unele texte sacre "Spirite ale timpului", pentru că ei au creat "începutul" (întâietatea"), făcând să apară în fiinţa umană conştiinţa existenţei energiei timpului. Astfel, este semnificativ că gnosticii au numit întâietorii - Spiritele timpului, considerând că ei sunt cei care guvernează epocile şi "vârstele" umanităţii, eoni sau, cu alte cuvinte, succesiunea de perioade distincte, mici sau mari, care, luate împreună, alcătuiesc şi determină evoluţia noastră terestră.
De asemenea tot ei sunt cei care inspiră, aşa cum am arătat anterior, marile personalităţi istorice care au fost orientate benefic sau acele personalităţi care sunt orientate benefic şi care se manifestă în această perioadă; mai mult decât atât, sub impulsul lor divin, în fiecare epocă se formează în umanitate un puternic focar spiritual principal, în care se concentrează cu cea mai mare intensitate tendinţele spirituale directoare ale epocii. Cunoscând toate acestea, observăm că ei (întâietorii) sunt totodată într-o strânsă şi permanentă legătură cu tărâmul spiritual tainic al SHAMBALA-ei. Totodată ei susţin, ajută şi protejează în mod eficient, cu lumina şi energia lor divină, acele zone geografice în care s-a proiectat în trecut sau se proiectează în prezent acest centru spiritual PLANETAR (Dacia, Tibet, ţara noastră în momentul actual), precum şi toate tradiţiile spirituale cardinale ale fiecărei epoci (tradiţia hiperboreană, tradiţia lemuriană etc).
În încheierea prezentării acestui Cor îngeresc, oferim descrierea lui aşa cum este ea făcută de o mare autoritate creştină în acest domeniu, Sfântul Dionisie Areopagitul: "Întâietorii (începătorii) cereşti au în special însuşirea potrivit treptei lor de sfinţenie -de a inspira şi de a conduce (ghida) fiinţele umane spre cele dumnezeieşti. Această principală însuşire a lor este arătată chiar de puterile lor, care sunt mereu orientate către începutul care există mai presus de orice început (DUMNEZEU), dar ea se exprimă şi prin aspiraţia lor puternică de a conduce acolo alte fiinţe şi entităţi care sunt cu adevărat pregătite pentru aceasta. Aceşti îngeri sunt impregnaţi, atât cât le este cu putinţă, de chipul şi realitatea Acelui început (DUMNEZEU) care a fost, este şi va fi mereu făcător de început, arătându-L (manifestându-L) ca pe începutul care este mai presus de fiinţă al treptelor (ierarhiilor îngereşti, în frumoasa ordine a puterilor angelice Întâietoare".
8. ARHANGHELII. Îngerii divini aparţinând Corului Arhanghelilor sunt în realitate mesagerii divini ai întâietorilor, care ne transmit prin intermediul lor, sublima inspiraţie şi ideile divine minunate ale Virtuţilor şi Stăpânirilor. Menţionaţi adeseori şi în Biblie ca mesageri divini ce sunt însărcinaţi cu misiuni de o mare importanţă, Arhanghelii au o dragoste profundă şi predominant protectoare faţă de toţi oamenii de pe pământ care sunt cu adevărat pregătiţi să intre în legătură (COMUNIUNE) cu ei. Ei intervin cel mai adesea în perioadele de criză sau de mare pericol pentru a apăra sau pentru a susţine diferite aşezări şi comunităţi umane (familii, biserici, oraşe, sate, comunităţi, grupuri, popoare etc). Servind de cele mai multe ori drept mediatori (intermediari) între ierarhiile angelice superioare şi umanitate, Arhanghelii sunt fiecare dintre ei conducătorii unor mari legiuni ele îngeri, care acţionează mai mereu în vederea realizării Voinţei Divine (a lui DUMNEZEU) pe pământ. Sfântul Dionisie Areopagitul îi descrie în felul următor: "Corul sfinţilor Arhangheli se află pe aceeaşi treaptă cu Corul întâietorilor cereşti şi cu Corul îngerilor. Dar, fiindcă de fapt nu există ierarhie angelică (triadă) care să nu aibă Puteri angelice prime, mijlocii şi de jos, sfânta treaptă a Arhanghelilor, prin locul ei ierarhic care este cel mijlociu, menţine de fapt în legătură pe cele de la margini (extreme). Căci în realitate ea comunică atât cu preasfinţii întâietorii cât şi cu sfinţii îngeri. Cu cei dintâi pentru că este întoarsă (orientată) spre începutul cel care este mai presus de fiinţă, iar cu îngerii pentru că ea este, în acelaşi timp şi o treaptă (ierarhie angelică) tălmăcitoare, primind iluminările dumnezeieşti de la întâietori, în mod ierarhic şi vestindu-le (transmiţându-le) îngerilor în chip îngeresc (într-un anume mod care este adecvat nivelului lor predominant de vibraţie care este ceva mai scăzut) şi, în continuare, prin îngeri, descoperindu-ni-le nouă, pe măsura sfinţeniei fiecăruia dintre noi şi iluminându-ne astfel în chip dumnezeiesc".
Arhanghelii aduc aproape întotdeauna celui care îi invocă plin de iubire şi fervoare, mai ales dacă respectiva persoană are o anumită stare de puritate a inimii, o imensă fericire, bucurie, bunătate, delicateţe, detaşare, pace, luciditate, prosperitate, unificare lăuntrică, umilinţă şi dragoste de DUMNEZEU. Aproape fiecare colectivitate umană importantă a avut, în anumite momente, contacte directe cu Arhanghelii şi chiar în tradiţia ocultă se arată că Arhanghelii, care au mai fost numiţi şi "Spirite ale focului divin purificator" au fost inspiratori, protectori şi călăuze ale marilor colectivităţi umane. Adeseori în sufletul fiecărui popor se exprimă impulsurile divine ale unui Arhanghel, într-un anumit sens, el îşi trăieşte astfel propria tinereţe fără bătrâneţe, identificându-se cu tinereţea poporului pe care îl conduce. Atunci însă când un popor "îmbătrâneşte" sau chiar se destramă, Arhanghelul respectiv realizează o desprindere de acel popor, situaţie care de regulă coincid cu "moartea" (desfiinţarea completă) a poporului respectiv. Chiar şi într-o asemenea situaţie, Arhanghelul respectiv continuă totuşi să inspire sau să ia sub protecţia sa alte colectivităţi umane, deoarece fiecare Arhanghel se poate manifesta simultan (poate îmbrăţişa în acelaşi timp cu conştiinţa sa) mai multe locuri, chiar dacă acestea sunt foarte depărtate, în spaţiu. Oricând, oricare fiinţă umană care este suficient de pură şi plină de aspiraţie poate evoca pe oricare dintre Arhanghelii lui DUMNEZEU, în virtutea existenţei Legii rezonanţei.
La nivel spiritual, ajutorul care este oferit de Arhangheli contribuie din plin la unificarea (în fiinţa celui care le invocă susţinerea şi inspiraţia) cunoaşterii intuitive cu cunoaşterea raţională superioară. Totodată ei ajută să crească foarte mult aspiraţia spirituală.
Deoarece sfera specifică de manifestare a Arhanghelilor este mai apropiată de lumea noastră fizică, unii dintre ei (Arhangheli) sunt foarte binecunoscuţi şi sunt sărbătoriţi chiar în cadrul creştin tradiţional. Se ştie astfel că trei dintre Arhangheli sunt menţionaţi în mod explicit în biblie: Mikael (Mihail), Gabriel (Gavril) şi Raphael (Rafail). Multe alte nume de Arhangheli, care apăreau în literatura biblică timpurie care era iniţial o parte a Vechiului Testament, în urma Conciliului ecumenic de la Niceea (care a avut loc în anul 325 d.C.) au fost expurgate de către conducătorii de atunci ai Bisericii din textul biblic care a fost acceptat, celelalte scrieri rămânând cunoscute sub numele de "lucrări apocrife" (de la cuvântul grecesc APOKRYPHOS, care în traducere românească înseamnă "lucru ascuns sau necunoscut"). Dintre toate aceste nume de Arhangheli, cel mai important este acela al Arhanghelului Uriel, care apare în textul "A doua carte a lui EZDRAS". Oferim, în continuare, pentru a facilita comuniunea spirituală şi ajutorul pe care îl pot oferi cei patru Arhangheli cardinali, descrierea lor succintă, tradiţională.
ARHANGHELUL MIKAEL (MIHAIL). Numele său înseamnă, în traducere românească, "Cel care este asemenea lui DUMNEZEU". Atât în unele texte biblice cât şi în cele care le sunt posterioare, Arhanghelul Mihail este considerat a fi cel mai important dintre toţi Arhanghelii. Acest aspect este menţionat atât în tradiţia creştină cât şi în cea ebraică şi islamică. Fiind un protector divin prin excelenţă, Arhanghelul Mihail este apelat adeseori de Biserică şi de comunitatea creştină ca să apere de rău. Nu este deloc întâmplător că în Apocalipsa lui Ioan, Arhanghelul Mihail împreună cu îngerii săi, sunt descrişi ca fiind în luptă cu balaurul (forţa satanică) şi cu demonii (îngerii decăzuţi) care sunt subordonaţi acestuia, iar deznodământul acestei lupte este că acest balaur al abisurilor infernale a fost azvârlit sub pământ împreună cu îngerii întunericului (demonii) care-1 slujeau. Tocmai după această cauză, Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea în iconografia creştină luptându-se şi biruind un balaur. El este atunci înarmat cu o lance sau cu o sabie, amândouă fiind în realitate simboluri ale discernământului spiritual care învinge până la urmă orice rău. „Testamentul lui Avraam”, lucrare care datează din secolul al II-lea d.C. îl prezintă pe Arhanghelul Mihail ca fiind atât de apropiat de DUMNEZEU încât, prin intervenţia sa în faţa lui DUMNEZEU, el poate chiar să salveze sufletele din infernuri şi să le ghideze către ceruri (sferele tainice superioare ale manifestării).
Întocmai ca şi zeul egiptean ANUBIS, care patrona toate riturile funerare precum şi procedeele de proiecţie conştientă în lumile astrale, "Arhanghelul Mihail este de asemenea însărcinat cu cântărirea faptelor bune şi a faptelor rele ale sufletului care tocmai a părăsit definitiv corpul fizic. HERMES, care este judecătorul tradiţional al sufletelor celor defuncţi, în tradiţia greacă (el fiind în această ş direcţie identic cu zeul MERCUR din tradiţia romană) este adesea identificat cu ANUBIS iar şerpii care sunt încolăciţi pe caduceul său tradiţional îl fac să prezinte unele asemănări cu Arhanghelul Mihail şi cu balaurul pe care el îl învinge! De altfel, este demn de reţinut că în ezoterismul yoghin şi tantric înfrângerea balaurului reprezintă în realitate atingerea fazei de control perfect asupra potenţialului creator (sexual).
Dealtfel, nu este deloc întâmplător că balaurul care este învins de Arhanghelul Mihail este reprezentat cel mai adesea având aripi, iar acesta (balaurul cu aripi) este un binecunoscut simbol alchimic şi tantric, care semnifică un control perfect, atât asupra tentaţiilor, cât şi asupra forţelor inferioare, ce sunt imediat sublimate (aceasta este semnificaţia ascunsă a aripilor) în aspecte angelice şi dumnezeieşti; în felul acesta, natura inferioară a şarpelui este sublimată şi transformată în natura superioară a păsării (porumbelul sau vulturul).
Arhanghelul Mihail (lat Sanctus Michael Angelus; fr. Monseigneur Saint Michel; it. San Michele, Sammichele) este cel pe care Dumnezeu 1-a însărcinat să-i alunge din rai pe Satana şi pe ceilalţi îngeri răzvrătiţi. Sarcina lui acum este dublă: cea de sfânt protector al Bisericii pe Pământ şi de Stăpân al sufletelor morţilor. El hotărăşte, în funcţie de meritele lor, ca cei buni să meargă la Dumnezeu, iar cei răi şi ticăloşi, în iad.
Se crede că Arhanghelul Mihail i-a apărut la Hagar (Geneză XXI. 17) lui Abraham pentru a-i interzice sacrificarea lui Isaac (Geneză XXII.11); tot el este acela care i-a adus pe ciumaţi în Egipt, i-a condus pe israeliţi în timpul călătoriei lor, s-a luptat cu Satana pentru trupul lui Moise (Iudei 5), a înlocuit blestemele din gura lui Balaam cu binecuvântări (Num XXII, 35), a fost cu Joshua la Jericho (Josh. V.13), i-a apărut lui Gideon (Jud VI.ll), a adus molima în Israel (2 Sam.XXIV.16), a distrus armata asiriană (2 Cron.XXXII.21), i-a eliberat pe cei trei evrei credincioşi din cuptorul fierbinte (Daniel III, 25) şi l-a trimis pe Habakkuk să-1 hrănescă pe Daniel în adăpostul leului (Clopotul şi dragonul, 32). Tot învăţătura Bisericii ne arată că Sfântul Arhanghel Mihail este cel care 1-a scos pe Sfântul Apostol Petru din închisoare şi 1-a pedepsit pe Irod (care primise cu încântare lauda exagerată a poporului, ce îi spunea că ar fi vorbit cu glas de înger).
Descris uneori ca deţinând "cheile" Cerului (Paradisului), Arhanghelul Mihail este numit "Prinţul Luminii", într-unui dintre manuscrisele de la Marea Moartă, intitulat "Lupta Fiilor Luminii împotriva Fiilor întunericului", şi el este conducătorul îngerilor de lumină în lupta împotriva demonilor (îngerilor întunericului), aceştia din urmă fiind conduşi de demonul Belial, identificat de regulă cu Satana (care este denumit şi "Prinţul întunericului").
În tradiţia islamică, Arhanghelul Mihail (numit Mikail), este înfăţişat având aripi verzi, din topaz, şi fiind acoperit din cap până în picioare cu fire de păr aurii, fiecare fir având un milion de faţete (feţe), iar fiecare dintre aceste feţe implorând într-o limbă diferită iertarea divină pentru faptele rele ale celor credincioşi.
Ghid divin al sufletelor umane, pe care le conduce către lumina eternă, Arhanghelul Mihail este prin excelenţă eroul luptător al lui Dumnezeu. Prin urmare, ajutorul său necondiţionat este primit instantaneu de toţi cei care luptă plini de eroism şi cu curaj împotriva răului (atât cel exterior, cât şi cel interior, din fiinţa lor). Modalitatea optimă de a-i atrage spontan sprijinul şi ghidarea este calea luptătorului curajos sau a eroului spiritual, VIRA. Reciproca este, de asemenea, adevărată, în sensul că apelarea constantă şi plină de dăruire a Arhanghelului Mihail dezvoltă extraordinar de mult în cel sau în cea care îl invocă astfel, starea de erou spiritual (VIRA).
În decursul istoriei creştine, Arhanghelul Mihail s-a manifestat de multe ori, salvând diferite comunităţi creştine de o serie întreagă de pericole. În sec. al VI-lea, când s-a declanşat în Roma o molimă înspăimântătoare, Sfântul Grigore i-a sfătuit pe locuitori să realizeze o procesiune care să străbată străzile oraşului, intonând cântece religioase, cântece care de atunci s-au numit Marile Litanii. Aceste procesiuni s-au desfăşurat timp de trei zile, şi în ultima zi, când au ajuns în faţa mormântului lui Hadrian, Grigore 1-a văzut pe Arhanghelul Mihail plutind în aer deasupra oraşului; Arhanghelul a coborât apoi pe vârful Mausoleului şi şi-a scos sabia din teacă; sabia era, se spune, stropită cu sânge. După aceasta, ciuma a încetat, iar mormântul lui Hadrian a fost numit din acea zi "Castelul Sfântului înger"; o capelă purtând numele de "Ecclesia Sancti Angeli usque al Coelos" i-a fost consacrată Arhanghelului Mihail.
Se mai spune că tot Arhanghelul Mihail ar fi apărut pentru a cere construirea a două biserici. Prima a fost ridicată pe coasta de est a Italiei şi a fost denumită Biserica Muntele Galgano. Legenda povesteşte că în sec. al V-lea locuia în Siponte un om numit Galgano, care avea multe turme; acestea erau duse la păşune pe munte. La un moment dat, un taur s-a rătăcit, iar Galgano a plecat împreună cu câţiva slujitori sa-1 caute; când l-au văzut, taurul se afla pe vârful muntelui, lângă intrarea unei peşteri. Galgano s-a înfuriat pe taur atât de tare, încât a ordonat unui slujitor să-1 omoare; dar săgeata s-a întors în pieptul slujitorului care a tras-o şi 1-a omorât imediat Galgano, tulburat de această întâmplare, a cerut sfatul preotului. Preotul a postit şi s-a rugat timp de trei zile, după care Arhanghelul Mihail i-a apărut şi i-a spus că locul în care taurul se aflase atunci, pe vârful muntelui, era un loc sacru şi nu putea să permită ca acel loc să fie stropit cu sânge; Arhanghelul a cerut ca acolo să fie ridicată o biserică care să îi fie consacrată lui. În peşteră a fost descoperit un pârâu ce cobora de pe stâncă, cu o apă miraculoasă care vindeca tot felul de boli; imediat au fost ridicate trei altare, iar unul dintre ele a fost acoperit cu o ţesătură purpurie, brodată cu fir de aur. Faima acestei viziuni s-a răspândit în toată Europa, iar biserica ce a fost ridicată acolo a devenit un loc sfânt de pelerinaj.
În timpul domniei lui Hidelbert II, Arhanghelul Mihail i-a apărut Sfântului Aubert, Episcop de Avranches, în Normandia. Aici se afla o stâncă ce era înconjurată de apă pe perioada fluxului, şi de aceea era considerată ca o fortăreaţă inaccesibilă. Episcopului s-a spus că un taur va fi găsit ascuns acolo, iar biserica trebuie construită astfel încât să acopere tot pământul pe care taurul 1-a călcat în picioare; tot acolo se afla şi un pârâu cu apă extrem de pură. Sfântul Aubert a crezut că este vorba doar despre un vis, dar viziunea s-a repetat din nou şi din nou, iar a treia oară, Arhanghelul Mihail şi-a apăsat degetul mare pe capul episcopului şi i-a lăsat aici un semn care nu a mai dispărut niciodată. După aceasta, a fost construită o bisericuţă care a fost înlocuită mai târziu cu o mănăstire magnifică, începută de către Richard, Ducele de Normandia şi terminată de către Wilhelm Cuceritorul. Muntele Sf. Mihail (Saint Michel) a devenit unul dintre cele mai celebre locuri de pelerinaj, având o legendă atât de originală, dar care totuşi pare a fi doar o variantă mai săracă aceleia a Muntelui Galgano. Din acest moment, Arhanghelul Mihail a început să fie foarte venerat în Franţa. El a fost ales ca sfânt protector al întregii ţări şi al ordinului pe care Sf. Louis l-a instituit în onoarea sa. Un vechi scriitor francez îl numeşte "îngerul bunelor sfaturi" şi spune despre el: "Marea sarcină a Arhanghelului Mihail este aceea de a face revelaţii oamenilor, dându-le sfaturi sfinte pline de înţelepciune" şi în mod special "sfaturi referitoare la hrana bună pe care tatăl şi mama trebuie să o dea copiilor lor".
Arhanghelul Mihail este întotdeauna reprezentat tânăr şi frumos. Ca protector al Bisericii Militante, el este "Sfântul înaripat", fără nici un alt atribut (însemn) decât scutul şi lancea. Ca învingător al lui Satana, el este reprezentat în armură, ţinând un picior peste Cel Rău, care este înfăţişat ca o fiinţă doar pe jumătate om sau ca un dragon. Îngerul este pe cale să-1 pună în lanţuri pe Cel Rău sau să-1 străpungă cu lancea. Dar modul în care este tratat acest subiect variază în foarte multe moduri, cum de altfel se poate recunoaşte foarte uşor.
Ca Stăpân (Domn) al sufletelor, Arhanghelul Mihail este neînarmat; el ţine o balanţă, şi pe fiecare platan se află câte un mic trup gol (nud); reprezentând sufletele; cei acceptaţi au, de obicei, mâinile împreunate într-un gest de recunoştinţă, în timp ce cei respinşi exprimă groază în privire şi atitudine. În mod frecvent este reprezentat şi un demon care prinde cu ghearele sau cu un cârlig plutonian platanul care coboară. În aceste reprezentări, Arhanghelul Mihail apare doar rareori fără aripi. Atunci când în picturi apare şi Fecioara Maria cu Pruncul, Arhanghelul Mihail îi prezintă balanţa lui Iisus, care pare să spună bun venit sufletelor fericite. Oricum, cu sau fără balanţă, Arhanghelul Mihail este întotdeauna stăpânul sufletelor în picturile care reprezintă moartea, venerarea sau glorificarea (slăvirea) Fecioarei Maria, deoarece tradiţia arată că el i-a primit sufletul şi a avut grijă de el până când s-a ridicat la Fiul ei. Cei doi Arhangheli, Mihail şi Gabriel, sunt pictaţi pe uşile laterale ale iconostasului (peretele pictat care desparte altarul de restul bisericii), păzind intrarea în locul unde se săvârşeşte, la fiecare Liturghie, Sfânta Jertfă.
Datorită tuturor acestor dovezi ale sprijinului şi protecţiei permanente din partea sa asupra întregii Umanităţi, Arhanghelul Mihail este cel mai popular şi mai apelat înger din tradiţia creştină.
ARHANGHELUL GABRIEL (GAVRIL). Numele Gabriel semnifică în limba ebraică "Dumnezeu este puterea mea" (lat- Sanctus Gabriel; it San Gabriello, San Gabriele, L'Angelo Annunziatore; fr. St.Gabriel)
Arhanghelul Gabriel (Gavril) este, alătur de Arhanghelul Mihail, unul dintre cei mai importanţi îngeri de lumină cunoscuţi în mod explicit în cadrul tradiţiei iudeo-creştine şi a celei islamice. Este cel de-al doilea în rang printre arhanghelii care se află înaintea lui Dumnezeu. El este îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morţii şi al revelaţiei divine şi este considerat a fi guvernatorul divin al Paradisului (Raiului).
Profetul Mahomed afirma că Arhanghelul Gabriel (Jibrail, în arabă), "cel cu 140 de perechi de aripi", i-a dictat Coranul vers cu vers, şi de aceea el îl considera îngerul său protector şi inspirator. În tradiţia islamică, Gabriel (Jibrail) este considerat a fi spiritul divin al adevărului. În tradiţia ebraică se arată că Gabriel este îngerul pedepsei divine binemeritate, care s-a abătut asupra oraşelor decăzute - Sodoma şi Gomora.
Numele său este menţionat de patru ori în Biblie (de două ori în Daniel VIII. 16 şi IX.21; de două ori în Luca I.19, 26), şi de fiecare dată apare ca un mesager care aduce veşti importante. Mai întâi, el 1-a anunţat pe Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, şi apoi i-a revelat printr-o viziune spirituală viitorul naţiunilor. Apoi tot el i-a spus lui Zaharia (care avea o vârstă înaintată) că soţia lui îi va naşte un copil, şi în cele din urmă i-a spus Fecioarei Maria că ea este cea aleasă şi cea mai binecuvântată dintre femei. Aceste patru manifestări binecunoscute ale Arhanghelului Gabriel îi conferă o importanţă aparte şi arată că el poate ghida şi susţine orice acţiune benefică atunci când este invocat în plus, faţă de cele arătate mai sus, se crede că tot el ar fi profeţit naşterea lui Samson şi a Fecioarei Maria. Este totodată venerat ca fiind îngerul care veghează în mod constant asupra naşterii copiilor. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi spun că Arhanghelul Gabriel a fost şi cel care „a răsturnat” piatra de la intrarea mormântului lui Hristos, la înviere şi le-a vorbit femeilor mironosiţe. Acestea, "...intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb şi s-au înspăimântat iar el le-a spus: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A înviat!" (Marcu 16,5-6)
Evreii îl consideră "Conducătorul îngerilor păzitori" şi păstrătorul comorilor cereşti. Tot el a anunţat şi naşterea lui Ioan Botezătorul. De asemenea, în mod tradiţional, se consideră că Arhanghelul Gabriel a fost îngerul care i-a apărut lui Iisus în grădina Ghetsimani, pentru a-L sprijini în teribilul moment al cunoaşterii cu anticipaţie - de către Iisus - a Calvarului ce urma să se producă.
Pe de altă parte, o legendă islamică, menţionată în Coran (20.88), relatează că atunci când praful de pe urmele copitelor calului [vehiculul subtil] al Arhanghelului Gabriel a fost aruncat în gura Viţelului de Aur [idol al bogăţiei, simbol al bunurilor materiale care se substituie celor spirituale şi al tentaţiei mereu crescânde a fiinţelor ignorante sau perverse, de a se orienta exclusiv către aspectele materiale (bogăţie, plăceri inferioare, senzualitate necontrolată, putere socială etc)], acesta şi-a pierdut pentru un anumit timp puterea sa de fascinaţie perversă. Acest aspect ilustrează alegoric ajutorul divin extraordinar pe care Arhanghelul Gabriel îl poate oferi oricând celor care îl apelează sincer şi intens, pentru a se detaşa rapid de tentaţiile planurilor inferioare şi pentru a amplifica în fiinţa lor starea de puritate şi de aspiraţie către Dumnezeu.
Într-un alt pasaj din Coran, Gabriel (Jibrail) este descris (simbolic) ca având în total 1600de aripi, părul fiindu-i de culoarea şoftanului (galben auriu) - simbol al strălucirii extraordinare şi sublime a aurei sale de lumină - chiar fiecare fir de păr având o strălucire comparabilă cu cea a Lunii şi a stelelor.
Între ochii săi - se spune în continuare - răsare însuşi Soarele; observăm aici un simbol foarte evident al deschiderii (activării) sale deosebite la nivelul cehii de "al treilea ochi", Ajna Chakra. În plus, atunci când el şi-a manifestat măreţia sa dumnezeiască, pentru a revela învăţătura spirituală cuprinsă tainic în Coran, aripile sale verzi ca smaraldul strălucitor au acoperit întregul orizont, de la răsărit şi până la apus, din ele căzând pe pământ, sub forma a milioane de stropi de lumină, tot atâţia îngeri care îl slăvesc necontenit pe Dumnezeu.
Datorită asocierii sale tradiţionale, în creştinism, cu naşterile, Arhanghelul Gabriel este considerat drept sfântul patron (protector divin) al naşterilor (de altfel, mai ales în Occident, alături de numele Michael, numele de Gabriel este (în formele adaptate fiecărei limbi europene) cel mai răspândit. Mai mult decât atât, datorită rolului său atât de important - după cum am arătat - de vestitor (mesager divin), Arhanghelul Gabriel a fost declarat în anul 1926, de către Papa Benedict al XV-lea, drept patron (protector divin) al poştelor, telefoanelor şi posturilor telegrafice, şi, prin extensie, el este asociat astăzi cu televiziunea, radioul şi alte forme modeme de telecomunicaţie.
În conformitate cu mărturiile de epocă, Arhanghelul Gabriel a fost şi cel care a inspirat-o pe Ioana D'Arc să vină cu întăriri în ajutorul regelui Franţei.
În literatură şi artă, Sfântul Arhanghel Gabriel este tradiţional descris ca un înger de lumină pură, a cărui frumuseţe este o minunată oglindire a Frumuseţii Divine. El poartă în mână, de regulă, în reprezentările iconografice, un crin (simbol al purităţii, inocenţei şi stării virginale, dar şi al iubirii divine, triumfătoare datorită abandonării fiinţei în harul şi splendoarea Iubirii Divine).
Maniera în care Arhanghelul Gabriel a fost reprezentat pictural diferă însă, de-a lungul timpului, în funcţie de modificările dictate de către Biserica de la Roma. În reprezentările cele mai vechi ale Arhanghelului Gabriel şi ale Fecioarei Maria, Fecioara Maria este înfăţişată în genunchi, plină de umilinţă şi veneraţie în faţa Arhanghelului Mihail, considerându-1 în mod evident o fiinţă superioară. După secolul al XIII-lea însă, Fecioara Maria este cea slăvită şi preamărită. De acum ea va apărea ca Regina angelorum (Regina îngerilor) şi datorită acestui fapt, Gabriel apare adeseori ilustrat stând în genunchi în faţa ei. Atributele (simbolurile) Arhanghelului Gabriel sunt: crinul, un pergament cu inscripţia "Ave Maria, Gratia Plena", un sceptru şi uneori o ramură de măslin, simbol al "păcii pe pământ" pe care el o anunţă.
În cadrul tradiţiei creştine, Arhanghelul Gabriel mai este uneori considerat şi ca îngerul Păzitor al aspectului uman al lui Iisus Cristos.
ARHANGHELUL RAPHAEL (RAFAIL) în limba ebraică, RAPHA-EL înseamnă "Dumnezeu a vindecat (Dumnezeu vindecă)", (lat Sanctus Raphael; it San Raflaello; fr. St. Raphael; ger. DerHeilige Rafael)
Numele său este menţionat pentru prima oară în "Cartea lui Tobit", unde el se revelează a fi unul dintre cei 7 sfinţi îngeri ce străjuiesc Tronul lui Dumnezeu. În "Cartea apocrifă a lui Enoh", Raphael este numit "unul dintre păstorii (protectorii) noştri divini". Tot aici, el este reprezentat şi ca un ghid luminos pentru cei defuncţi, în lumea de dincolo (planurile subtile ale astralului), precum şi ca "una dintre cele patru Prezenţe [manifestări] Divine cardinale, trimise să înlăture toate suferinţele, bolile şi rănile copiilor omului''.
Raphael este considerat uneori a fi îngerul păzitor al întregii umanităţi. El a fost trimis pentru a-l preveni pe Adam în legătură cu pericolul păcatului (pericolul de a fi dus în ispită) şi despre consecinţele nefericite ale acestui păcat.
" Fii puternic, trăieşte fericit şi iubeşte! Dar înainte de toate Iubeşte-L pe El, Cel pe Care a-L iubi înseamnă a te supune şi păstrează marea Lui poruncă: Fii foarte atent ca pasiunea să nu-ţi influenţeze judecata cea dreaptă; care altfel, de bunăvoie, nu ar greşi; atât pentru tine, cât şi pentru toţi urmaşii tăi. Bunăstarea sau necazul depind numai de tine; ai grijă, păzeşte-te!" - Milton
El a fost vestitorul care a dus păstorilor "veştile bune, de mare bucurie şi fericire, care urmau să vină pentru tot poporul". El este în mod special protectorul tinerilor, pelerinilor şi călătorilor. În scrierile apocrife este descrisă marea lui grijă pentru tânărul Tobias în timpul călătoriei plină de peripeţii a acestuia. Aceasta demonstrează compasiunea sa plină de blândeţe, bunătate şi iubire pentru cei pe care îi protejează.
În "Cartea Splendorilor Divine" („Sepherha ha Zohar") se arată că Arhanghelul Raphael este însărcinat cu tămăduirea (purificarea subtilă a) planetei şi, datorită acestei purificări, Pământul oferă un adăpost omului, care şi el poate fi vindecat oricând de toate bolile sale" [dacă apelează plin de credinţă şi puritate sfera divină a Arhanghelului Raphael].
Potrivit unei legende menţionate în "Cartea Secretă a lui Noe"(„Sepher Noah”), Arhanghelul Raphael a fost cel care î-a înmânat lui Noe, după potop, o carte descriind ştiinţa secretă a medicinii. Printre alte responsabilităţi cosmice cu care este investit de Dumnezeu, Arhanghelul Raphael este (se arată tradiţional) şi un protector al Soarelui, fiind, de asemenea, şi îngerul păzitor al Vestului (la nivel planetar), supraveghetorul curenţilor de aer de seară, prezenţa sa divină fiind caracterizată de iubire, bucurie, devoţiune şi lumină.
Prin excelenţă însă el este, aşa cum indică şi numele său, îngerul Vindecării (de multe ori miraculoase), inspirându-i, ghidându-i, protejându-i şi susţinându-i pe toţi cei care şi-au ales ca ideal în viaţă vindecarea şi alinarea suferinţei semenilor lor (medici, tămăduitori populari, etc.). Bineînţeles, aici nu intră în discuţie cei care aleg această nobilă profesie din considerente materiale.
Raphael mai este considerat de asemenea, înger al ştiinţei şi cunoaşterii, el fiind de altfel şi mentorul spiritual al patriarhului Isaac. Potrivit celebrului ocultist Trithemius din Spanheim, Arhanghelul Raphael este totodată, şi unul dintre cei şapte îngeri ai Apocalipsei.
O confirmare a puterii sale de stăpânire asupra elementelor naturii (TATTVA-ele din manifestare) o întâlnim într-o veche legendă ebraică, "Testamentul lui Solomon", în care se arată că atunci când înţeleptul rege Solomon s-a rugat intens la Dumnezeu pentru a fi susţinut şi divin inspirat în construirea faimosului său Templu. Dumnezeu i-a răspuns dăruindu-i un inel magic, făcut special pentru el de către Arhanghelul Raphael, acest inel oferindu-i regelui Solomon inspiraţie, protecţie divină pe întreaga durată a construirii Templului.
Înfăţişarea sa reflectă o blândeţe şi o bunătate copleşitoare. În unele reprezentări iconografice, Arhanghelul Raphael apare îmbrăcat ca un pelerin, purtând sandale; părul său este prins eu o diademă sau un filet; în mână are un toiag şi la brâu îi atârnă o desagă. Ca spirit gardian, el poartă o sabie şi o casetă mică, ce conţine o amuletă împotriva spiritelor rele. Ca înger păzitor, este reprezentat însoţindu-l de obicei pe Tobit.
ARHANGHKLUI. URIEL. Numele său înseamnă, în limba ebraică, "Focul purificator a lui Dumnezeu". El este astfel, prin excelentă, flacăra călăuzitoare şi purificatoare a lui Dumnezeu şi Arhanghel al salvării din orice situaţie dificilă sau periculoasă, aşa cum este menţionat în Cartea a
doua a lui Ezdra sau în Cartea lui Enoh, unde este numit "Îngerul veghetor şi protector al celor aflaţi sub spaimă şi teroare".
Tot el mai este descris şi ca inspirator şi susţinător al oricărei acţiuni umane de pocăinţă (regretarea profundă a greşelilor săvârşite anterior şi orientarea foarte fermă de acum înainte a întregii fiinţe către Dumnezeu). În acelaşi timp însă el este şi agentul infailibil al justei mânii divine împotriva celor răi, perverşi sau blasfemiatori. Această acţiune a sa, divin purificatoare şi transformatoare a fiinţei, a făcut ca el să fie considerat în ocultismul occidental ca fiind protectorul divin al ştiinţei secrete a alchimiei.
Prin urmare, acţiunea impetuoasă a Arhanghelului Uriel, atunci când el este în mod adecvat apelat de fiinţa umană, dinamizează, susţine şi amplifică orice fenomen de transmutaţie şi de sublimare lăuntrică, accelerând astfel foarte mult detaşarea noastră de toate rezonanţele şi tendinţele inferioare, precum şi transformarea noastră într-o fiinţă luminoasă şi extrem de pură (sau, altfel spus, îndumnezeită).
Arhanghelul Uriel în tradiţia creştină catolică, Arhanghelul Uriel este sărbătorit ca „Sfântul Uriel", simbolul său fiind o palmă deschisă ţinând o flacără.
9. ÎNGERII. Entităţile de lumină din cel de-al treilea şi ultimul Cor angelic, aparţinând triadei inferioare, sunt numite generic îngeri. Fiind categoria cea mai apropiată de planul uman şi fizic de manifestare, îngerii pot veni cel mai prompt în ajutorul celor care îi apelează cu o inimă pură. Acţiunea lor este în acelaşi timp "specializată" şi diversă, dăruind fiinţelor umane deschise (elevat-receptive faţă de sfera lor subtilă de manifestare, iubire, inspiraţie artistică elevată, vindecarea unor boli, credinţă în Dumnezeu, dreptate, pace interioară, speranţă, cunoaştere etc.
Există, prin urmare, nenumărate domenii şi specialităţi ale îngerilor, toate fiind însă destinate în esenţă să împlinească Voinţa Divină pe Pământ, şi putem aminti aici ca exemplu pe îngerii naşterii, îngerii artei sublime, îngerii muzicii divin inspirate, îngerii devoţiunii către Dumnezeu, îngerii comunicării, îngerii vindecării, îngerii formei, îngerii viselor etc., şi, bineînţeles, îngerii păzitori care, aşa cum vom vedea mai departe, în cadrul acestei prezentări ezoterice, ne protejează, ne inspiră, ne ghidează şi ne însoţesc toată viaţa, (cu excepţia situaţiilor în care, datorită răutăţii, abjecţiei sau perversităţii sale, fiinţa umană decăzută îşi poate pierde legătura spirituală cu îngerul său păzitor).
Fiecare element, de la AKASHA la Pământ, are îngerii săi specifici, îngeri cunoscuţi în tradiţia occidentală sub numele de îngeri ai Eterului, îngeri ai Aerului, îngeri ai Focului, îngeri ai Apei, îngeri ai Pământului, ei fiind în legătură cu entităţile subtile (spiritele naturii) care populează lumile subtile intermediare (gnomi, ondină, salamandre. fee, etc.). Îngerii sunt deci manifestări ale atributelor Fiinţei Divine (Dumnezeu).
În particular, printre îngerii care sunt cu mai direct implicaţi în evoluţia spirituală a fiinţei umane, se numără şi aşa-numiţii Îngeri ai Focului Spiritual, Îngerii solari şi îngerii KARMA-ei. În timp ce îngerii Focului Spiritual sunt implicaţi în toate fenomenele de transmutaţie şi sublimare alchimică ale fiinţei, Îngerii Solari ne ajută foarte mult să obţinem, prin intermediul energiei solare binefăcătoare, o stare de perfectă sănătate, tinereţe, frumuseţe, strălucitoare şi plenitudine, expresii (reflectări) umane ale perfecţiunii divine. Îngerii KARMA-ei ne ajută să ne controlăm gândurile, sentimentele, cuvintele şi acţiunile, putând aranjate aşa fel conjuncturile exterioare pentru ca noi să învăţăm cât mai mult din experienţa noastră individuală. Ei ne ajută, de asemenea, să înţelegem că suntem răspunzători de toate acţiunile noastre şi că întreaga viaţă este în realitate o imensă şcoală pe care trebuie să o absolvim cu succes.
Aflându-se mereu în slujba Iubirii Divine, îngerii KARMA-ei acţionează direct asupra fiinţelor umane, ajutându-le să recunoască şi să înţeleagă profund această lege fundamentală a acţiunii compensate, sau a Cauzei şi a Efectului (legea KARMA-ei), prin intermediul experienţei umane individuale, spre deosebire de îngerii din triada intermediară, care guvernează într-un mod general (la nivel cosmic) legea KARMA-ei.
În Biblie, sunt foarte numeroase referirile la ajutorul neprecupeţit şi dezinteresat al îngerilor. Faptele Apostolilor, de exemplu, sunt pline de relatări ale unor intervenţii angelice în perioada creştinismului timpuriu.
Numiţi generic şi "Mesageri", îngerii (a noua ierarhie angelică) mai sunt cunoscuţi adesea în tradiţia creştină şi ca "Fiii Luminii Divine". Atunci când începe evoluţia umanităţii, ei sunt cei din urmă „născuţi” printre Ierarhiile existente. Din această cauză, ei preced direct fiinţa umană în drumul său către îndumnezeite. Dorinţele şi gândurile îngerilor le sunt inspirate de Ierarhiile angelice superioare, astfel încât aproape întotdeauna gândurile lor reflectă ordinea şi armonia cosmică. Fiind purtătorul acestei înţelepciuni divine, îngerul nu se poate întrupa în om, dar poate să-1 inspire. El ocroteşte şi ghidează tainic fiinţa umană, călăuzindu-ne destinul individual către ţelul suprem şi ultim al oricărei creaturi: fuziunea ei deplină şi extatică cu Creatorul totului (Dumnezeu).
Deşi pot fi rareori văzuţi de fiinţa umană obişnuită (de obicei doar în anumite condiţii de mare puritate lăuntrică), îngerii se manifestă adesea în planul eteric al Creaţiei, deci implicit ei ne pot inspira direct la nivelul aurei noastre.
Atât de luminoşi, de puternici şi de puri sunt îngerii, comparativ cu fiinţele umane obişnuite, încât în aproape toate tradiţiile spirituale sau religioase se recomandă apelarea ajutorului şi inspiraţiei lor. De exemplu, în Coran se afirmă: "Existenţa îngerilor de lumină ai lui Dumnezeu şi puritatea lor sublimă sunt un adevăr bine stabilit; prin urmare, este un necredincios [un păgân] cel care nu admite existenţa acestor entităţi divine sau care le urăşte".
Pentru aproape orice fiinţă umană care aspiră la desăvârşirea spirituală, ajutorul îngerilor este indispensabil (chiar dacă ea nu este conştientă de acest ajutor) de-a lungul întregii sale vieţi. Şi întrucât fiinţa umană obişnuită moare, de regulă, la fel precum a trăit (cu alte cuvinte, ea păstrează
aceeaşi frecventă predominantă de vibraţie), ajutorul îngerilor este extrem de important şi în momentul morţii. Cu privire la acest aspect, sfântul Ioan Gură de Aur afumă: „Dacă oricine are nevoie de un ghid (călăuză), pentru a trece, într-o zonă necunoscută de el, dintr-un oraş într-altul, cu mult mai mult are nevoie sufletul nostru de cineva care să-i arate drumul cel bun atunci candel părăseşte limitările corpului material şi se îndreaptă spre misterioasele sfere ale spiritului".
Pe de altă parte, Sfinţii îngeri îi slujesc cu devotament pe marii înţelepţi, care au atins într-un foarte înalt grad starea de îndumnezeire, această slujire plină de dragoste fiind dealtfel şi una dintre misiunile lor permanente.
Potrivit lui Dionisie Areopagitul: "Îngerii încheie toate ordinele (ierarhiile) inteligenţelor cosmice [entităţilor angelice], având cea de pe urmă calitate îngerească între făpturile cereşti. Iar ei sunt numiţi de noi îngeri în chip cu atât mai propriu decât cei de mai înainte, cu cât treapta lor ierarhică este mai vădită şi mai apropiată de lume".
ACŢIUNI ALE SFINŢILOR ÎNGERI
Există o serie de 11 evenimente biblice la care, în general, se face referire ca la "Acţiunile Sfinţilor Îngeri". Aceste 11 acţiuni sunt următoarele:
1) Căderea lui Lucifer. Biblia nu dă o descriere detaliată a căderii lui Lucifer. Cu toate acestea, în Apocalipsa lui Ioan (12:3-4) se face aluzie la faptul că Lucifer ("balaurul"!) a luat eu el a treime din stelele Raiului-" Şi alt semn s-a arătat în Ceruri: iată un balaur roşu, uriaş, având şapte capete şi zece coame, iar pe capetele lui şapte cununi împărăteşti. Iar coada lui ţâra o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ."
2) Alungarea din grădina Raiului a lui Adam şi a Evei. După ce Adam a mâncat din Pomul Cunoaşterii, "Domnul Dumnezeu 1-a gonit [pe Adam] din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care a fost întrupat. Şi după ce 1-a alungat pe Adam, El 1-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi apus Heruvimi şi sabie de flacără (arzândă) să păzească drumul spre pomul vieţii".
3) Viziunea celor trei îngeri pe care a avut-o Abraham. În capitolul 18 al Genezei, Abraham e vizitat de trei îngeri care l-au anunţat că Sarah, vârstnica şi sterila sa soţie va concepe şi va naşte un fiu pe nume Isaac.
4) Îngerul care 1-a împiedicat pe Abraham să-1 sacrifice pe Isaac. Capitolul 22 al Genezei spune povestea în care Domnul Dumnezeu i-a ordonat lui Abraham să-şi sacrifice fiul, pe Isaac.
5) Lupta lui Iacob cu îngerul Domnului: "Rămânând Iacob singur, s-a luptat cineva [un înger] cu el până la revărsatul zorilor. Când bărbatul [îngerul] văzând că nu-1 poate înfrânge, Acela [îngerul] i-a atins încheietura coapsei şi i-a vătămat lui Iacob încheietura coapsei în timp ce se lupta cu el."
6) Îngerii coborând şi urcând scara lui Iacov. "Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi se pogorau pe ea." (Geneză, 28.12)
7) Cei trei prinţi salvaţi dintr-un cuptor aprins. Trei bărbaţi tineri, care refuzaseră să îngenuncheze în faţa regelui NEBUCADNEŢAR (Nabucodonosor), sunt aruncaţi în cuptorul cu flăcări şi salvaţi de mâna Domnului. NEBUCADNEŢAR îi răspunde lui Daniel: "Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu lui Şadrac, Meşac şi Abed-Negu, că şi-a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe robii Săi care îşi puseseră nădejdea în El şi care au călcat porunca regelui şi-au dat trupurile lor ca să nu slujească şi să nu se închine altor dumnezei decât Dumnezeului lor."
8) Un înger distruge armata lui SENAHERIB. După cum se spune în cap. 19 din Regi IV, după ce regele SENAHERIB din Asiria 1-a ameninţat pe Iezechia, regele iudeilor, acesta din urmă s-a rugat lui Dumnezeu: "Doamne, Dumnezeul lui Israel, Cel ce şezi pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeul tuturor ţinuturilor de pe pământ, Tu ai făcut cerul şi pământul. Pleacă-Ţi urechea, Doamne, şi mă auzi; deschide-Ţi, Doamne, ochii Tăi şi vezi; ascultă cuvintele lui SENAHERIB, Cel ce a trimis să Te hulească pe Tine, Dumnezeu cel viu. E adevărat, o, Doamne, că regii Asiriei au pustiit popoarele şi ţările şi i-au aruncat pe dumnezeii acestora în foc, dar aceia erau doar lemn şi piatră lucrate de mâna omului. Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, salvează-ne de mâna lui, aşa încât toate regatele de pe pământ să ştie că doar Tu, o Doamne, eşti Dumnezeu!"(IV Regi, 15-16)
Dumnezeu, care ascultase rugăciunea lui Iezechia, i-a trimis un mesaj prin Isaia, care a profeţit căderea lui SENAHERIB: "În noaptea aceea, îngerul Domnului s-a arătat şi a ucis 185 000 de oameni din tabăra asiriană. A doua zi dimineaţă, oamenii au văzut peste tot doar trupuri moarte! Astfel că SENAHERIB, regele Asiriei, trezindu-se, aplecat şi s-a retras. S-a întors la Ninive şi a rămas acolo." (IV Regi, 19:35-36)
9) Cum 1-a protejat Raphael pe Tobit. Este vorba de o călătorie în tărâmuri necunoscute. "Tobit a pornit să caute pe cineva care cunoştea drumul şi care îl putea însoţi pe tărâmul Mediei. Numai ce a pornit la drum, când s-a arătat îngerul Raphael, fără ca el să bănuiască că acesta era un înger al Domnului.” (Tobit V, 4)
10) Pedepsirea lui Eliodor. Găsim povestea lui Eliodor în Macabei (2. cap.3). Eliodor era reprezentant al curţii seleucide şi fusese trimis de Seleuc al IV-lea Philopater să confişte averile de la fondul din Ierusalim. Seleuc fusese, convins să caute fondurile depozitate în templu de Simeon, administratorul templului, care conspirase cu Apolonius, guvernatorul seleucidal Cele-Siriei şi Feniciei.
De îndată ce a pătruns în templu, Eliodor a fost martorul unei apariţii: un călăreţ în armură aurită, pe un cal, şi doi tirieri care l-au lovit pe Eliddor în repetate rânduri. Eliodor a fost atunci salvat de rugăciunile marelui preot Onia al III-lea.
11) Bunavestire. În conformitate cu Luca (I.26-33):”În luna a şasea, Îngerul Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea. numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif, din casa lui David. Numeele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi a zis; "Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei! Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Maria, căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un fiu căruia îi vei pune numele Iisus. El va fi mare şi va fi numit Fiul Celui Preaînalt, şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împăraţi peste casa lui Iacov în veci, iar împărăţia lui nu va avea sfârşit.”
DIFERITE TIPURI DEÎNGERI CARE APAR ÎN BIBLIE
Îngerul Domnului, îmbrăcat în haine de nor
Apocalipsa, cap. 10: "Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, iar picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, apoi a strigat cu glas tare, aşa cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu, dar am auzit din cer un glas care zicea: "Pecetluieşte ce au spus. Cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer şi a jurat pe Cel Care este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici, o zăbavă şi că în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor. Şi glasul pe care-1 auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: "Du-te de ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ. M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cartea: "Ia-o”, mi-a zis el, "şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar gura ta va fi dulce ca mierea. Am luat cartea din mâna îngerului şi am mâncat-o; gura mea a fost dulce ca mierea; dar după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune". Capitolul 10 al Apocalipsei este o parte a unei întreruperi mai lungi a vestirii - prin cele şapte trâmbiţe - a sfârşitului lumii. Cea de-a şasea trâmbiţă a cântat deja, dar al şaptelea înger cu cea de-a şaptea trompetă care anunţă venirea Anticristului încă nu a apărut. A mai fost o întârziere şi înaintea deschiderii celui de-al şaptelea sigiliu (cap. 5). Unii comentatori au sugerat că aceasta semnifică faptul că există o raţiune tainică pentru care Dumnezeu amână judecata finală. Acest interludiu începe cu o descriere a altui "înger atotputernic" coborând din cer. Scopul acestui înger pare a fi de a anunţa "cele şapte tunete". După ce cele şapte tunete îşi rostesc profeţiile, Ioan este gata să scrie mesajul, când, din cer, se ordonă "să pecetluiască spusele celor şapte tunete, să nu le scrie". Identificarea exactă a celor şapte tunete şi motivul pentru care apostolul Ioan a fost sfătuit să nu mai scrie mesajul lor constituie şi astăzi printre teologi un intens subiect de dezbatere. Astfel după opinia lui JAMES M. EFIRD, cea mai bună explicaţie pare a fi aceea că tunetele reprezintă un alt ciclu de judecată divină. El afirmă că toate numele din Apocalipsă sunt cicluri (sisteme) de interpretare, şi dacă aceste tunete ar fi fost consemnate, ele s-ar fi dovedit în esenţă asemănătoare cu cele şapte sigilii şi cu cele şapte trâmbiţe. EFIRD crede că ele nu sunt consemnate, deoarece în literatura despre Apocalipsă găsim aproape întotdeauna învăţătura conform căreia "Dumnezeu scurtează perioada de suferinţă de dragul celor aleşi" (Vezi Marcu, 13-20).
Totuşi, descrierea altui ciclu de judecată divină ar fi indicat astfel o perioadă mai mare înainte de încheierea perioadei de persecuţie a creştinismului. Dacă spusele "tunetelor" n-ar fi consemnate, ele n-ar ajunge să se împlinească, iar în ziua când cel de-al şaptelea înger va sufla din trâmbiţă şi planul tainic al lui Dumnezeu se va împlini, acea zi (a judecăţii finale) şi-ar grăbi venirea.
Lui Ioan se spune apoi să ia cartea din mâna îngerului înfăşurat într-un nor şi s-o mănânce, acest episod amintind de un altul, din cartea lui Jezechiel (2:3-8). Acest pasaj simbolizează probabil necesitatea ca Ioan să înţeleagă profund mesajul cărţii înainte de a-i revela profeţiile cuprinse în ea. Mesajul lui Dumnezeu e dulce gurii lui, el fiind unul dintre cei aleşi, dar ceea ce trebuie să transmită celor ce-1 resping pe Dumnezeu (fiinţele umane decăzute, răuvoitoare, demoniace ori satanice) este amar.
Îngerul morţii
Credinţa în existenţa unui înger care "extrage" sufletul din corp atunci când trupul moare este foarte răspândită în cultura universală. În hinduism, de exemplu, YAMA este zeul (sau, altfel spus, îngerul) morţii. În textele vedice străvechi, YAMA guverna un ţinut al morţii asemănător cu Valhalla din tradiţia scandinavă, ţinut în care cei decedaţi se bucurau de anumite plăceri paradisiace. Ulterior, în perioada post-vedică, YAMA este descris însă ca un semizeu (titan) neîndurător, care întinde diferite capcane (teste spirituale) sufletelor celor aleşi, pe care îi conduce „în lumea de dincolo”. Asemeni lui YAM A şi descrierea îngerului morţii din tradiţia ebraică, înger numit Malakl-Ha-Mavet., a suferit transformări de-a lungul timpului. La început, acest emisar al morţii era prezentat ca fiind, sub directa comandă a lui Dumnezeu aşa cum întâlnim, de exemplu, în cartea lui Samuel, cap.2: Atunci, îngerul (morţii) şi-a întins mâna asupra Iemsalimului ca să-l distrugă; dar lui Dumnezeu îi părea rău pentru această faptă şi spuse îngerului care distrugea oameni: "Destul! Lasă mâna jos!"." Deşi nu există nici o referinţă biblică care să identifice un anume înger sau grup de îngeri cu misiunea specifică de a atrage moartea, multe texte fac aluzie la "îngerii distrugători" (Exodul 12:23, Samuel 2.24:16 şi Isaia 37:36); la "cel care seceră" (Ieremia, 9:20) sau la "mesagerii morţii" (Proverbe (Pilde), 16:14).
Conceptul de înger al morţii apare ca atare doar în literatura post-biblică. În acest context acest "înger" se preschimbă însă treptat într-o entitate demoniacă ce acţionează din proprie iniţiativă. Conform Talmudului, îngerul morţii se identifică în cele din urmă cu însuşi Satana, iar noţiunea de înger al morţii ca entitate negativă (demoniacă) a apărut în multe povestiri şi obiceiuri (datini), asociate cu moartea, înmormântarea sau jelirea. De exemplu, o binecunoscută superstiţie populară evreiască este că e imposibil să mori în timp ce studiezi Tora (cartea sfântă).
Povestirile populare în care apare îngerul morţii se pot împărţi în trei categorii. În prima, care poate fi numită cea a poveştilor de groază şi magie, încăpăţânatul şi credulul înger al morţii este un fel de antierou, cumva asemănător cu Dracula din poveştile cu vampiri. În cea de-a doua categorie, îngerul morţii poate fi învins în special prin inteligenţa şi iscusinţa omului. În ultima categorie de povestiri, îngerul morţii este evocat pentru ca, prin compasiunea sa, să cruţe viaţa cuiva sau să aibă un comportament binevoitor. În multe dintre aceste naraţiuni, confruntarea cu îngerul morţii apare chiar în noaptea nunţii, în timpul căreia unul dintre cei doi soţi e sortit să moară.
Reiese deci, din toate acestea, că denumirea de "înger al morţii" desemnează în realitate o categorie diversă şi foarte eterogenă de entităţi subtile.
Îngerul focului
Îngerul focului este un termen care a fost destinat, tradiţional, să descrie îngeri diferiţi. Aceştia sunt:
-Agni (zeul vedic al focului şi mediatorul (intermediarul) dintre ceilalţi zei şi oameni),
-Ardarel (îngerul focului din ştiinţele oculte),
-Arel (înger invocat în anumite ritualuri magice în care se utilizează un simbol solar, numele său fiind înscris pe cel de-al şaptelea sigiliu al Soarelui),
-Atar (îngerul zoroastrian al focului şi primul în rangul îngerilor cunoscuţi sub numele de yazatas),
-Atuniel, al cărui nume înseamnă "cuptor'' (înger al focului în angeologia rabinică).
-Jehoel (Jehnel) este cel mai important înger al focului, după "Berith Menucha", un text cabalistic din sec. al XVII-lea.
-Nathaniel (Nathanel). suveranul elementului foc conform tradiţiei evreieşti.
În povestirile biblice timpurii ale lui Philon („The Biblical Antiquities of Philo”), se povesteşte că regele Iair al Ierusalimului, un adorator al zeului Baal, a ordonat ca şapte bărbaţi credincioşi lui Dumnezeu să fie arşi de vii. Îngerul Nathaniel însă stinge focul menit să-i omoare, ajutându-i pe cei şapte bărbaţi să scape, apoi îl arde complet pe regele Iair împreună cu o mie de slujitori ai săi.
-Uriel, al cărui nume înseamnă "Focul Domnului", este un înger al învăţăturii non-canonice, care era cunoscut ca rege al Soarelui şi flacără a lui Dumnezeu. În tradiţia catolică, Uriel este cunoscut ca îngerul care stătea cu o sabie de foc în mână, la poarta Edenului pierdut.
În încheiere, mai putem menţiona că ierarhia spirituală a Serafimilor, al cărei nume înseamnă "Şarpele de foc", este alcătuită din îngerii prin care se manifestă preponderent Focul Divin Purificator (Graţia Divină). Spre exemplu, un asemenea înger a atins buzele prorocului Isaia cu un tăciune aprins, pentru ca Isaia să fie pur şi să poată vorbi cu Dumnezeu: "Iar unul dintre Serafimi a zburat spre mine cu un tăciune aprins în mână, pe care-1 luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi mi-a zis: "Iată, atingându-se tăciunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată, şi păcatul tău, ispăşit
Îngerul cuptorului în flăcări
Legenda îngerului cuptorului (sau a cuptorului în flăcări) este descrisă în cartea lui Daniel (Vechiul Testament). Trei prinţi evrei au fost condamnaţi în Babilon, în jurul anului 500 î. C. (Şadrac, Mişac şi Abed-Negu). Ei au refuzat să se supună ordinelor regelui Nabucodonosor de a se închina unui idol de aur pe care ei îl considerau a fi un dumnezeu fals. Nabucodonosor a ordonat atunci ca ei să fie aruncaţi într-un cuptor încins, care era atât de, fierbinte, încât până şi oamenii care i-au aruncat pe prinţi în foc au fost cuprinşi de flăcări.
Prinţii nu numai că au scăpat teferi, dar au şi fost văzuţi călcând pe foc alături de o a patra fiinţă, descrisă de Nabucodonosor arătând ca "îngerul Domnului". Acest înger fără nume al lui Dumnezeu i-a scăpat pe cei trei prinţi de la moarte. Regele Nabucodonosor, puternic impresionat de acest eveniment, a ordonat să fie distruşi toţi cei care rostesc cuvinte blasfemiante la adresa lui Yahveh, Dumnezeul evreilor.
Îngerul Domnului
Scripturile iudeo-creştine îl menţionează adesea pe îngerul Domnului. În pasajele cele mai vechi ale Bibliei; acesta apare adeseori ca o simplă expresie în care se face referire la prezenţa lui Dumnezeu. Alteori. Îngerul Domnului este un înger anume (Mihail, Metatron sau Gabriel). În Vechiul Testament sintagma "îngerul Domnului" sau "îngerul lui Dumnezeu" apare în câteva locuri (Geneza 22-Sacrificiul lui Isaac; Exodul cap.3, când Moise vede tufişul în flăcări; Numeri 22-povestea lui Balaam). În Noul Testament, Irod este doborât de un înger al Domnului (Fapte, 12:23), unde, în acest caz, îngerul poate fi privit ca înger al morţii.
Îngerul păcii
Îngerul păcii este în legendele evreieşti un înger fără nume. Printre altele; el este cel care îl ghidează pe Ehoch în dramul lui prin cer (Enoch 1). Conform Testamentului lui Veniamin. Îngerul păcii joacă rol de călăuză în lumea de dincolo a sufletelor celor virtuoşi, atunci când mor. Alte fragmente folclorice conţin povestea care spune că îngerul păcii s-a opus creaţiei lumii a fost ars de Dumnezeu drept pedeapsă (deşi, se pare, a fost readus la viaţă ulterior). În cele din urmă, îngerul păcii apare uneori ca pluralitate, ca în ziua de Sabat, când se, spune că îngerii păcii sunt prezenţi.
Îngerul prezenţei divine
Îngerul prezenţei divine joacă în Biblie roluri diverse, şi nu de o importanţă deosebită. În Cartea Jubileelor, de exemplu, îngerul prezenţei este cel care îl ajută pe Moise să primească revelaţia. Deşi numărul lor variază, de obicei sunt descrişi 12 asemenea îngeri cunoscuţi şi ca "îngeri ai înfăţişării (apariţiei) divine". William Blake, spre exemplu, menţionează în poemul său "Milton", 7 asemenea îngeri, iar învăţătura rabinică face uneori referire la cei 70 de îngeri tutelari, naţionali (egregorii), ca fiind îngeri ai apariţiei divine.
A treia triadă a Ierarhiilor angelice - SINTEZĂ
Triada divin-revelatoare şi inspiratoare a întâietorilbr, Arhanghelilor şi îngerilor călăuzeşte direct fiinţele umane şi, în primul rând, ierarhiile spirituale ale oamenilor şcoli şi grupări spirituale, mişcări iniţiatice, ierarhii religioase autentice, etc. Această categorie de entităţi angelice corespunde, aşa cum am arătat anterior, acelor fiinţe de lumină (DEVA-şi), cunoscute în tradiţia secretă YOGA şi TANTRA ca fiind înzestrate cu o anumită formă de manifestare (RUPA). Îngerii acestei triade sunt deci complet distincţi de Dumnezeu, spre deosebire de cei din prima triadă, şi ei sunt supuşi evoluţiei către starea de perfectă îndumnezeire, specifică primelor Coruri angelice. Datorită faptului că ei nu sunt total desăvârşiţi în Adevărul Divin şi în Iubirea Divină, îngerii din triada inferioară au puteri mult mai reduse decât cei din triadele superioare şi există chiar situaţii (pe care le vom analiza profund în continuarea acestor informaţii revelatoare), în care unii dintre ei se pot chiar opune Voinţei Divine, prin aceasta ei părăsind însă ierarhia angelică din care făceau parte până atunci şi preschimbându-se în entităţi ale întunericului (demoni). Cu toate acestea, din această ultimă triadă fac parte entităţi a căror putere, puritate şi desăvârşire spirituală sunt practic incomensurabile, depăşind extraordinar de mult pe acelea ale unei fiinţe umane obişnuite, astfel încât apelarea lor, plină de puritate şi dragoste, poate să ajute imens pe acela sau pe aceea care realizează această evocare sinceră şi intensă.
După cum arată şi marele angelolog creştin Dionisie Areopagitul, această triadă angelică "urmăreşte să se înfăptuiască în bună rânduială [armonie] înălţarea şi întoarcerea către Dumnezeu a fiinţelor umane, precum şi unirea extatică cu El [Dumnezeu], dar şi răspândirea (procesiunea) Puterilor lui Dumnezeu, cu bunătate, la toate treptele ierarhice, precum şi comunicarea lor [a Puterilor Divine] într-o frumoasă şi preasfântă rânduială".
În concluzie, se poate afirma că, în timp ce prima triadă angelică este creată, ca ierarhie spirituală, de însăşi Lumina Necreată şi Supremă a Conştiinţei lui Dumnezeu, cea de-a doua triadă este creată de prima, după măsura ei şi, după măsura şi asemănarea celei de-a doua, a treia, iar după măsura şi asemănarea celei de-a treia, ierarhiile spirituale de pe Pământ.
Toate Corurile îngereşti sunt revelatoare şi vestitoare ale acelora superioare lor, cele mai înalte (Corurile Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor) fiind revelatoare şi vestitoare ale lui Dumnezeu însuşi, deasupra lor fiind (în ordinea universală) doar Marile Puteri Cosmice - care nu sunt altceva decât faţetele cardinale ale lui Dumnezeu în manifestare.
Trebuie să adăugăm însă că şi în cadrul fiecărui Cor angelic, nu toate entităţile respective sunt identice, ele neavând acelaşi grad de îndumnezeire ori de putere divină. În această direcţie, Dionisie Areopagitul, la unison cu tradiţia secretă tantrică şi yoghină, arată că: "Aceste armonii îndumnezeite se împărtăşesc de la o ierarhie la alta, dar chiar şi de la o entitate la alta. Până şi preadumnezeieştii Serafimi "strigă" unul către altul, arătând prin aceasta că cei mai elevaţi transmit celorlalţi cunoştinţe despre Dumnezeu. La aceasta aş putea adăuga şi faptul că fiecare inteligenţă cosmică (entitate angelică) sau inteligenţă umană are şi în sine însăşi treptele şi puterile: prime, mijlocii şi ultime, primele arătându-se faţă de celelalte ca înălţimi proprii, pe măsura fiecăreia, în iluminările lor ierarhice, împărtăşindu-şi astfel desăvârşirea proprie. Căci nimic nu este desăvârşit prin sine sau lipsit în general de nevoia desăvârşirii, decât Cel cu adevărat prin Sine desăvârşit şi mai presus de desăvârşire - Dumnezeu."
Prin urmare, această întreagă structură piramidală de entităţi divine şi luminoase, grupate în 3 triade (ordine) şi 9 ierarhii, reflectă la nivel subtil acţiunea tainică a Principiului fundamental al Rezonanţei, care face ca întreaga Creaţie să fie ierarhizată şi ordonată conform Secvenţei de vibraţie predominantă, fiecare fiinţă şi fiecare lucru situându-se întotdeauna, în funcţie de aceasta, exact pe locul (treapta ierarhică) pe care îl merită.
Cunoscând în profunzime acest Principiu esenţial al Rezonanţei, putem oricând să ne desăvârşim spiritual, urcând pe această sui-generis "scară" universală, modificându-ne (ridicându-ne), la nivelul conştiinţei, frecvenţa noastră de vibraţie (predominantă), iar în acest proces de elevare lăuntrică putem oricând să fim asistaţi, ajutaţi şi ghidaţi de sublimele şi sfintele fiinţe de lumină care sunt îngerii lui Dumnezeu.
SĂRBĂTORILE BISERICEŞTI ALE SFINŢILOR ARHANGHELI
Biserica mărturiseşte că îngerii se roagă permanent lui DUMNEZEU pentru oameni. De aceea le şi adresează multe şi foarte frumoase rugăciuni. Fiecare creştin se roagă către îngerul său păzitor, folosind cuvintele proprii sau rugăciuni incluse în rânduiala rugăciunilor de dimineaţă sau de seară. Ziua de luni, amintind primul moment al creaţiei, este dedicată cinstirii îngerilor, iar slujbele care se săvârşesc în această zi conţin cântări în care ei sunt lăudaţi. Există, de asemenea, acatiste şi canoane de rugăciune (rugăciuni mai lungi, alcătuite de diferiţi sfinţi şi care se citesc în Biserică), în care li se cere ajutorul. Îngerii sunt mereu prezenţi în Biserică şi se roagă alături de noi. Acest lucru se petrece mai ales în timpul Sfintei Liturghii. Adunarea tuturor îngerilor drepţi, precum şi hotărârea lor de a asculta de DUMNEZEU, toţi fiind uniţi în aceeaşi dorinţă, a primit în Sfânta Tradiţie denumirea de "Sobor îngeresc".
În rânduiala ortodoxă, Arhanghelii sunt prăznuiţi astfel:
1. "Soborul (adunarea, sfatul) mai-marilor Voievozi Mihail şi Gabriel şi al tuturor Puterilor cereşti, cele fără de trupuri" - ocazie cu care se sărbătoreşte adunarea îngerilor care au hotărât să rămână alături de DUMNEZEU, alungându-i pe cei care s-au răzvrătit; se sărbătoreşte la 8 noiembrie.
2."Minunea Sfântului Arhanghel Mihail din Colosse"- se sărbătoreşte la 6 septembrie. Aici există din vechime o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail devenită loc de pelerinaj.
3. "Soborul Sfântului Arhanghel Gabriel" - se sărbătoreşte la 26 martie, a doua zi după Buna Vestire. Este o sărbătoare închinată Arhanghelului Gabriel, pentru că el este al doilea personaj ca importanţă al acestui eveniment.
4."Al doilea Sobor al Sfântului Arhanghel Gabriel" - se sărbătoreşte la 13 iulie, la origine, zi a sfinţirii unei biserici închinate Arhanghelului Gabriel.
În conformitate cu descrierea ierarhiilor de lumină ale entităţilor angelice, rezultă cu claritate că termenul "înger" desemnează în realitate o întreagă constelaţie de făpturi divine, Dumnezeu putându-se manifesta, conform Voinţei Sale Atotputernice, prin oricare dintre aceşti nenumăraţi "mesageri" ai Săi. Astfel, chiar expresia biblică "îngerul Domnului" desemnează, de fapt, o multitudine de îngeri de lumină, aparţinând de regulă ultimei triade (a sferelor subtile angelice corespunzând întâietorilor, Arhanghelilor şi îngerilor), care transmit fiinţelor umane suficient de elevate spiritual anumite mesaje sau inspiraţii divine. Acest aspect este subliniat şi de diferitele funcţii ale "îngerului Domnului": distrugere a răului, judecată, ocrotire, izbăvire, călăuzire, inspirare, etc. La fel stau lucrurile şi cu aşa numiţii "îngeri ai Judecăţii de Apoi". Aici, termenul de "Judecată de Apoi" semnifică în realitate sfârşitul actualei epoci a umanităţii, epocă definită de o cumplită decadenţă spirituală, morală şi socială şi care este numită în tradiţia orientală secretă, KALIYUGA (epoca dispersiei şi a entropiei); după încheierea acestei perioade (KALI YUGA), va începe însă o nouă perioadă de plenară înflorire spirituală, numită în Orient SATYA YUGA sau, în contextul creştin, "cei o mie de ani de pace" - aici, "o mie" trebuie înţeles în sens simbolic, ca o perioadă cu mult mai mare decât viaţa unui om obişnuit - perioadă care va fi anunţată de apariţia "noului cer" şi a "noului pământ", descrise în Apocalipsa lui Ioan.
Sfârşitul lui KALI YUGA va fi marcat însă de evenimente devastatoare, atât pentru omenire, cât şi pentru întreaga planetă, precum şi de "războiul din cer" dintre îngerii lui Dumnezeu ("Fiii Luminii Divine'') şi demoni (îngerii căzuţi sau -ai întunericului"); în realitate, acest "război în cer"; reprezintă confirmtarea (lupta) subtilă dintre forţele binelui şi cele ale răului, confruntare care se va încheia, bineînţeles, cu triumful Adevărului, Luminii şi al Iubirii Divine.
În absolut toate etapele acestui sfârşit de KALI YUGA, pe care îl trăim toţii în prezent, îngerii au un rol foarte important, deoarece prin intermediul lor este desăvârşită Voinţa lui Dumnezeu pe Pământ. Astfel, îngerii participă plenar la lupta împotriva forţelor demoniace ori satanice sau la discernerea şi decantarea binelui de rău, în mod hotărâtor, în fiecare fiinţă umană (această "judecată" determinând sau accelerând orientarea fermă a fiinţelor umane către Dumnezeu sau, în cazul naturilor umane la care predomină tendinţele rele sau perverse, către planurile intermediare sau infernale corespunzătoare, deoarece asemenea fiinţe nu sunt compatibile cu următoarea perioadă - spirituală prin excelenţă - a umanităţii, SATYA YUGA).Tot ei (îngerii) sunt şi agenţii dreptei mânii sau ai pedepsei divine, atrase de acumulările KARMA-ice negative imense, atât la nivel planetar, cât şi la nivel individual: ei sunt cei care, în acest final de ciclu planetar (YUGA), împrăştie foametea, epidemii îngrozitoare, cutremure devastatoare, războaie cumplite, etc., prin care vor fi distruşi însă numai cei care merită aceasta, ca urmare a nenumăratelor lor acţiuni rele din trecut.
Observăm deci că acţiunea îngerilor în acest teribil sfârşit de mileniu nu are niciodată caracterul necontrolat (stihinic), specific forţelor infernale, demoniace ori satanice. Dimpotrivă, entităţile angelice sunt cele care îi protejează fi vor proteja pe cei "aleşi" (fiinţele umane pure, elevate şi orientate cu toată inima spre Dumnezeu), punând "pecetea" Domnului Dumnezeu pe fruntea lor (în realitate, este vorba de activarea (trezirea) "celui de-al treilea ochi", al discernământului spiritual, divin, AJNA CHAKRA.) În finalul acestei lupte, îngerii îl vor înlănţui din nou pe Satana (Lucifer) pe întreaga perioadă de maximă înflorire spirituală a umanităţii (SATYA YUGA) şi vor facilita "coborarea" (manifestarea) - care va fi sesizabilă de către orice fiinţă umană - "Noului Ierusalim", care reprezintă, de fapt, Centrul (Polul) spiritual suprem al acestei planete (SHAMBALA), Centru care, potrivit unor faimoase profeţii, va fi situat în ţara noastră. Este deci evident că revelarea acestor taine divine, referitoare la sublimele entităţi angelice, precum şi prezentarea iniţiatică a unor modalităţi secrete de contactare telepatică a Ierarhiilor cereşti nu simt deloc întâmplătoare, ele făcând parte integrantă din programul divin inspirat şi integrat, de salvare a planetei, precum şi de reviriment spiritual planetar, care va începe - după cum arată inspiraţiile profetice ale unor sfinţi şi vizionari ca SUNDAR SINGH sau SERAFIM de SAROV - cu zona ţării noastre.
În continuare, deoarece am menţionat că pentru unele categorii de entităţi angelice există posibilitatea ca ele chiar să se opună Voinţei Divine, prin aceasta ele pierzându-şi aproape instantaneu condiţia lor dumnezeiască, vom analiza cauzele acestei "desprinderi" de Dumnezeu a entităţilor respective.
ÎNGERII DECĂZUŢI. În toate tradiţiile spirituale autentice se afirmă existenţa a două aspecte complementare, necesare Creaţiei, forţe numite, din punct de vedere moral şi spiritual, Bine şi Rău. Astfel, şi în Biblie se arată că fiinţa umană are un duşman foarte puternic, invizibil (subtil), cunoscut sub diferite nume ca: Satana, Lucifer, Diavolul, Marele Amăgitor (Ispititor), Adversarul lui Dumnezeu etc. De unde ar putea să provină însă o astfel de forţă, opusă lui Dumnezeu, într-o Creaţie care este în întregime opera lui Dumnezeu şi care este, clipă de clipă, menţinută în manifestare numai şi numai de Voinţa atotputernică a lui Dumnezeu?
Răspunsul la această întrebare, care exprimă totodată şi una dintre cele mai mari taine ale Creaţiei, este că Răul este creat tot de către Dumnezeu, pentru că Dumnezeu, în infinita Sa dragoste, dăruieşte libertate şi o voinţă individuală fiecărei creaturi, lăsând chiar şi posibilitatea negării Sale de către creatura individuală limitată. Iar această dumnezeiască şi de neînţeles (pentru mintea umană obişnuită) faţetă a jocului Creaţiei (posibilitatea ca Dumnezeu, prin intermediul Creaţiei Sale, să se poată nega pe Sine însuşi) adânceşte şi mai mult taina libertăţii şi a liberului arbitru al fiinţei umane. Într-adevăr, Dumnezeu vrea să fie cunoscut de creatură şi vrea ca ea să îl cunoască şi să fuzioneze extatic cu El, dar această reîntoarcere în Dumnezeire a creaturii trebuie să fie pe deplin conştientă şi liberă, dincolo de orice tentaţii inferioare şi de orice constrângeri tiranice.
Prin urmare, Răul are, în cadrul Creaţiei, rolul principal de a testa fiinţele individuale, această testare putând confirma autenticitatea nivelului de cunoaştere, iubire şi adevăr, atins de făptură.
La fel ca Sfântul TOMA D'AQUINO, teologul alexandrin ORIGENE consideră că îngerii care I se opun lui Dumnezeu se preschimbă în demoni. Aceşti îngeri decăzuţi (demonii) au fost izgoniţi - se arată în scrierile creştine tradiţionale - din planurile (sferele subtile) sublime şi luminoase ale manifestării, datorită rezonanţei lor (a demonilor) foarte mult coborâtă de acţiunea de a se opune Voinţei Divine; ei au fost izgoniţi de către îngerii de lumini care au ales să rămână alături de Dumnezeu.
În această direcţie, în Biblie se arată că: "După ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu [îngerii care au "alunecat" către planurile inferioare ale manifestării, preschimbându-se astfel, ulterior, în demoni] văzând că fiicele omului sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine au voit... În vremea aceea, s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor, şi acestea începuseră a le naşte fii; iar Dumnezeu a văzut că răutatea oamenilor s-a mărit ne pământ şi că toate gândurile şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate mereu numai la rău [ca urmare a atracţiei nefaste exercitate de îngerii decăzuţi]" (Geneză VI; 1-5).
Observăm că în textul biblic citat, îngerii care au pierdut condiţia lor divină, devenind demoni, sunt numiţi totuşi "fiii lui Dumnezeu", pentru a sublinia prin aceasta că ei au fost creaţi de Dumnezeu la începutul Creaţiei, înaintea apariţiei omului, alături de ceilalţi îngeri care au rămas mai departe credincioşi lui Dumnezeu, deşi acest termen (fii ai lui Dumnezeii) nu mai corespunde condiţiei actuale ale îngerilor decăzuţi, ei pierzând această stare divină. Acelaşi lucru este redat pe larg şi în lucrările - apocrife - ale lui ENOT, unde se mai spune că îngerii decăzuţi, în afara dorinţelor materiale grosiere, au alunecat în infernuri şi datorită exacerbării orgoliului (mândriei), unul din motivele esenţiale ale căderii (coborârii) lor fiind acela că liderul lor (identificat de obicei cu Lucifer) a considerat, datorită orgoliului exacerbat, că este egal cu Dumnezeu şi că poate să-şi impună voinţa sa în faţa Voinţei Divine Atotputernice. Ca urmare a acestui fapt, toţi aceşti îngeri decăzuţi din slava lor divină au fost proiectaţi datorită rezonanţelor lor inferioare) în planurile subtile infernale (demoniace şi satanice), unde acum se manifestă ca demoni, în strânsă legătură cu această descriere a cauzelor care au făcut ca unii îngeri să se preschimbe în demoni, în aproape toate tradiţiile spirituale apare, într-o formă sau alta, descrierea simbolică a luptei „din cer" (din sferele subtile ale manifestării) dintre un grup de îngeri, care au ales, orbiţi de orgoliu, să se opună (să se răzvrătească) în faţa lui Dumnezeu, şi un alt grup de îngeri, ageriţi ai Luminii, Adevărului şi Iubirii Divine, care, în tradiţia creştină, se arată că sunt sub comanda Arhanghelului Mihail.
Forţele angelice ale binelui ("Fiii Luminii") înving şi alungă din Cer (planurile divine ale manifestării), forţele demoniace şi satanice ale răului ("Fiii întunericului). Aceste entităţi infernale (demonii sau îngerii decăzuţi) continuă totuşi să acţioneze în lumile infernale, dar numai în măsura în care li se permite aceasta de către Dumnezeu.
Această din urmă afirmaţie, surprinzătoare şi totodată; contradictorie pentru cel ignorant, nu exprimă, de fapt, altceva decât omniprezenţa şi atotputernicia lui Dumnezeu, care susţine întreaga manifestare; de altfel, Iisus Cristos afirmă exact acelaşi lucru când spune: "Nu vă temeţi, căci nici măcar un fir de păr de pe capul vostru nu cade fără Voia Tatălui Ceresc".
Există în Biblie o povestire de o mare profunzime spirituală, care tratează problema răului, relaţia acestuia cu Dumnezeu şi rolul său de testare a credinţei şi a discernământului fiinţei umane; este vorba despre "Cartea lui Iov", un foarte important text al Vechiului Testament. Putem constata aici că însuşi Satana nu poate face nimic fără permisiunea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu permite manifestarea răului în primul rând pentru testarea şi purificarea fiinţei umane. De altfel, putem aminti în acest context că nici măcar marele Model Divin care este, pentru noi toţi, Iisus Cristos, nu a fost scutit de confruntarea cu "Prinţul acestei lumi" (Satana), care L-a ispitit (tentat) cu viclenie, după ce Iisus a realizat o asceză foarte severă, care a cuprins şi un post de 40 de zile. Răspunsul lui Iisus, de respingere fermă şi categorică a tentaţiilor răului, este un exemplu perfect de atitudine spirituală, divină, atitudine pe care trebuie să o împărtăşească orice om, deoarece cu toţii suntem supuşi, în decursul evoluţiei noastre spirituale - atât individuale, cât şi în cadrul unui cuplu sau al unui grup spiritual - lecţiilor şi examenelor vieţii, în confruntarea cu forţele antidivine (planurile subtile demoniace şi satanice).
Iată în continuare ilustrarea acestor aspecte legate de existenţa şi semnificaţia forţelor răului în manifestare, aspecte ce constituie o teribilă taină divină, aşa cum sunt ele prezentate în Cartea lui Iov: "Într-o zi, îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satana a venit şi el printre ei. Atunci, Domnul a zis către Satana: "De unde vii?". Iar Satana a răspuns Domnului: "Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos". Şi Domnul a zis către Satana: "Te-ai uitat la robul meu Iov că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană şi drept, şi temător de Dumnezeu, şi care să se ferească de ce este rău?". Dar Satana i-a răspuns Domnului: "Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai înconjurat Tu pe el, pe familia lui şi pe tot ce este al lui, cu protecţia Ta? Şi nu ai binecuvântat Tu lucrul mâinilor lui, iar turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!" Atunci, Domnul a zis către Satana: "Iată, tot ce are el este în puterea ta! (Iov, 1.6-12)
Prin urmare, întotdeauna răul acţionează, chiar fără ca agenţii săi în manifestare (alte fiinţe umane, animale, fenomene naturale, influenţe subtile negative sau perverse etc.) să ştie, în vederea accelerării evoluţiei fiinţei umane, prin confruntarea ei cu desprinderea de toate aspectele efemere, care sunt diferite de Sinele Divin şi Nemuritor, ATMAN: acumulări materiale, putere socială, ataşament de corpul fizic, ego etc. Trebuie să precizăm însă că această confruntare cu răul (prin nenorociri, ghinioane, catastrofe, pierderi de tot felul, boli etc.) care are întotdeauna ca scop final distrugerea tuturor ataşamentelor şi iluziilor înlănţuitoare datorate identificării eronate a Esenţei noastre (Sinele Suprem Divin, ATMAN) cu ceea ce nu este Sinele - corpul, personalitatea, mintea, etc. - survine numai la fiinţele umane care, datorită unor mari acumulări KARMA-ice negative, se încrâncenează să rămână în această stare de ignoranţă şi suferinţă. Totuşi, nici cei care s-au detaşat de aceste aspecte şi, datorită purităţii lor lăuntrice, sunt scutiţi de experienţele penibile şi chinuitoare ale suferinţei purificatoare, nu sunt complet feriţi de unele tentaţii, mai mult sau mai puţin subtile, până când ei ating starea de plenară şi perfectă îndumnezeire (eliberare spirituală).
Aşadar, răul este necesar în Creaţie pentru a testa mereu gradul de evoluţie spirituală a creaturii, până când creatura ajunge sa-L cunoască, prin identificare beatifică, pe Creator, iar singura atitudine justă, spirituală şi divină. În faţa răului, este respingerea lui totală şi absolută: cea mai mică fisură" în această fermitate a luptei împotriva răului din noi şi implicit, din afara noastră, cel mai mic compromis cu forţele demoniace şi satanice, constituie o greşeală cu profunde consecinţe negative pentru fiinţa în cauză: stagnare, plafonare sau chiar cădere spirituală, crearea unor legături (ataşamente) KARMA-ice. generatoare de suferinţă etc.
Urmărea exercitării constante a acestui discernământ divin este faptul că fiinţa realizează treptat că, în afara Sinelui Divin Suprem, ea nu posedă, cu adevărat, nimic şi că atunci când nu are nimic de pierdut, ea dobândeşte totul. Pe de altă parte, ceea ce este şi mai paradoxal, în aparenţa, este faptul că, pe măsură ce realizăm o stare tot mai deplină de îndumnezeire, pentru noi, răul, direct proporţional cu această creştere spirituală, diminuează şi chiar încetează să mai existe; atunci când realizăm starea de eliberare spirituală, totul nu mai este altceva (pentru noi) decât Pura Lumină Necreată a Conştiinţei lui Dumnezeu, chiar dacă el (răul) continuă să existe pentru toţi cei care nu au atins încă această stare de desăvârşire lăuntrică (Răul este absenţa Binelui, iar Binele este absenţa Răului).
Prin urmare; întotdeauna când - datorită acţiunii legii KARMA-ei - ne mai confruntăm eu orice fel de trăiri sau evenimente negative, care ne provoacă suferinţă (fizică, psihomentală sau sufletească), cea mai spirituală atitudine pe care o putem adopta este reamintirea constantă de Dumnezeu şi, dacă nu putem evita în acel moment respectivele trăiri sau evenimente cu tot ceea ce cunoaştem sau cu posibilităţile noastre existente, acceptarea acelor evenimente, şi trăiri negative ca venind de la Dumnezeu, fiind conştienţi că de multe ori aparenţe ne înşeală: ceea ce pare a fi doar o "pedeapsă" KARMA-ică, un accident banal, ori o reacţie rea sau absurdă a altora faţă de noi, se poate transforma, dacă menţinem ferm în minte această atitudine spirituală pe care am amintit-o, într-o extraordinară lecţie de viaţă, prin intermediul căreia ne putem chiar transcende KARMA. În această direcţie, pentru noi, ca români, este profund semnificativă şi apropiată atitudinea - profund spirituală şi iluminatoare - a ciobănaşului din balada populară "Mioriţa", care, prin această acceptare totală a destinului său ca venind de la Dumnezeu, reuşeşte să-şi transceandă atât destinul, cât şi condiţia umană limitată, experienţa lui individuală transformându-se în final într-o experienţă cosmică, la care participa întreaga natură, această fuziune extatică şi integratoare a fiinţei lui în întreaga Creaţie fiind descrisă, simbolic, ca o sublimă şi beatifică "nuntă" cosmică. De asemenea, este util să ne amintim aici şi informaţiile secrete, prezentate în lecţiile despre Marea Putere Cosmică a Vacuităţii inefabile, DHUMAVATI.
Pe aceeaşi linie a detaşării spirituale, specifice trezirii stării divine de Vid beatific în fiinţa lui, se înscrie şi reacţia lui Iov la nenorocirile şi încercările care s-au abătut asupra lui şi care l-au făcut să-şi piardă toată averea, familia şi chiar şi sănătatea: "Atunci Iov a rostit: "Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Şi întru toate acestea, Iov nu a păcătuit şi nu a rostit nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu." (Iov, 1,21 -22). În final însă, după această severă probă spirituală, Iov a obţinut mult mai multe favoruri divine decât avea înainte de testarea sa.
În ceea ce-1 priveşte pe Satana, deşi el nu poate face rău, aşa cum am văzut, decât cu consimţământul lui Dumnezeu, numele său semnifică textual, în limba ebraică, "adversarul" sau "cel opus" lui Dumnezeu. Iniţial, Satana (Lucifer) era un mare înger, făcând parte, după unii angelologi, din sfera subtilă a Virtuţilor (Puterilor) - a doua din cea de-a doua triadă angelica - strălucind de slavă şi de cunoaştere divină (numele de Lucifer înseamnă, de altfel, "Purtătorul Luminii"). Tradiţia ebraică mai afirmă că el a fost creat de Dumnezeu în cea de-a şasea "zi" a Creaţiei. Identificat uneori cu şarpele tentaţiei din Geneză, Satana este privit de alţi teologi creştini doar ca acţionând prin acest şarpe; în ultimă instanţă, amândouă aceste viziuni sunt însă echivalente. După cum am mai spus, relatarea uimitoarei revolte împotriva lui Dumnezeu a îngerilor decăzuţi este înregistrată în Biblie. Revolte similare sunt însă repetate zilnic din ignoranţă, slăbiciune, indiferenţă sau răutate, de către fiinţele umane malefic inspirate.
În tradiţia ebraică, se mai arată că Satana are şi o contraparte feminină polară, numită LILITH, un demon feminin, care a fost, se spune în acest context, prima soţie a Omului primordial şi arhetipal, Adam. Lilith este reprezentată adesea, simbolic, printr-o femeie goală, al cărui corp se termină cu o coadă de şarpe şi este privită în literatura rabinică timpurie ca fiind prima tentatoare (ispititoare) a lui Adam, precum şi mama lui Cain, ucigaşul fratelui său, Abel. De asemenea, în Zohar se mai spune că, spre deosebire de alţi demoni care au o viată mai scurtă, Lilith va continua să existe ca o contraparte feminină infernală a lui Satana, până în zilele sfârşitului acestei ere decăzute a umanităţii (KALI YUGA), atunci când Dumnezeu va extirpa toată perversitatea şi tot răul de pe pământ
Dincolo de alegoriile biblice, putem observa însă că simbolismul complex al lui Lilith, ca şi acela al "monstrului abisurilor" (Leviatanul), numit uneori "şarpele încolăcit" (Isaia 21;1), este suficient de clar legat de manifestările inferioare ale energiei esenţiale (KUNDALINI SHAKTI), datorită menţinerii ei de către fiinţa umană ignorantă. Într-o stare potenţială (latentă), stare în care ea (energia KUNDALINI) este împiedicată să se trezească şi să fuzioneze veatic cu Mirele ei divin (SHIVA), la nivelul lui SAHASRARA. Prin urmare, marea taină divină a existenţei şi manifestării răului în Creaţie este, în realitate, menţinerea fiinţelor create într-o stare de "uitare" (absenţă) a condiţiei lor divine, stare care, la nivel uman, scindează conştiinţa, supunând-o dualităţilor şi antagonismelor pozitiv-negativ, bine-rău etc, iar această stare limitată, dramatică, este generată de menţinerea potenţialităţilor noastre divine în abisurile nepătrunse ale celui mai de jos nivel al fiinţei, în sfera subtilă a lui MULADHARA CHAKRA, sub forma lui KUNDALINI - şarpele încolăcit (repliat) în el însuşi, de trei ori şi jumătate, acest număr este, în realitate, o aluzie la numărul transcendent π= 3,14, număr ce exprimă - ca de altfel şi faimoasa "cuadratură a cercului" - ocultarea („ascunderea”) Vidului Beatific Transcendent în cele mai necuprinse abisuri ale manifestării]. Aceasta este deci starea în care se manifestă la fiinţa umană egoul limitativ şi separator faţă de Dumnezeul-la fiinţa umană obişnuită, cea mai mare parte a conştiinţei se află într-o stare potenţială (ea manifestându-se ca subconştient sau inconştient), o parte infimă a ei constituind, după cum ştim, ceea ce se cheamă "mentalul conştient". Din această cauză, fiinţa umană ignorantă se limitează şi se autodefineşte, de regulă, doar ca un corp fizic supus devenirii şi morţii şi ca o personalitate efemeră (egoul), supusă dualităţilor inerente manifestării, iar aceasta face cu putinţă conştientizarea anumitor aspecte, fenomene sau procese transformatoare relative la conştiinţă, ca fiind "rele". Reciproca este, de asemenea, valabilă: menţinerea sau orientarea mentalului conştient (MANAS) către acţiuni care vizează complacerea fiinţei în această stare penibilă sau chiar adâncirea ei şi îndepărtarea şi mai mare de Conştiinţa Divină constituie, din punct de vedere spiritual, aspectele rele, demoniace sau satanice, pentru fiinţa umană în cauză. În plus, datorită corespondenţelor analogice fundamentale dintre Microcosmos (fiinţa umană) şi Macrocosmos (întreaga Creaţie), toate aceste fenomene negative sunt declanşate şi întreţinute, la nivel uman, de rezonanţele (conştiente sau inconştiente) cu sferele subtile infernale în care există îngerii decăzuţi (demonii), ce inspiră fiinţa (care, datorită răutăţii şi perversităţii sale, rezonează cu ele) în direcţia amplificării şi mai mari a acestor tendinţe inferioare.
Atunci însă când fiinţa umană ajunge să-şi trezească (actualizeze) "sufletul cel viu" (JIVATMA), ea dobândeşte cu adevărat un discernământ divin, datorită căruia aceste rezonanţe infernale sunt în cea mai mare parte eliminate, iar prin trezirea (actualizarea) Sinelui său Divin şi Nemuritor (ATMAN), ele (rezonanţele sau tentaţiile inferioare) sunt total şi definitiv transcense.
În acest moment, omul spiritual realizează că pentru el, ca printr-un farmec divin, răul încetează cu desăvârşire să mai existe, deşi, pentru ceilalţi (care nu au atins încă starea de îndumnezeire), el (răul) continuă să existe. Acest adevăr, atât de simplu în aparenţă, ascunde însă în întreaga problemă a răului: atât timp cât ne menţinem condiţia noastră divină (Sinele Nemuritor, ATMAN) într-o stare potenţială, în care Conştiinţa Divină din noi se află într-o formă latentă, ascunsă în abisurile fiinţei sub forma lui KUNDALINI SHAKTI, noi vom trăi, inerent, într-un univers dual, în care, alături de bine, există şi răul (datorită "absenţei" sau ocultării - pentru noi - a Binelui Suprem (Dumnezeu)). În această stare, noi putem percepe adesea chiar şi acţiunile transformatoare ale forţelor divine ca pe ceva "rău"; deoarece ele sunt orientate în vederea slăbirii şi distrugerii "carapacelor" ("Cochiliilor") de egoism, în care suntem încătuşaţi şi de care ne agăţăm adesea cu încrâncenare. Această cramponare de forţele rele este întreţinută de "spiritele întunericului" (demonii) datorită rezonanţelor noastre inferioare, iar "esenţa" tuturor acestor entităţi infernale (demonii) este simbolizată în Biblie de "Şarpele" genezei şi al tentaţiei către lumea dualităţii, „Şarpe care nu este altceva decât aspectul "încolăcit" (potenţial) al Energiei Divine (KUNDALINI SHAKTI), care manifestă în acest caz Energia divină a OCULTĂRII.
Atunci însă când fiinţa umană îşi trezeşte pe deplin acest divin potenţial, "şarpele" devine un canal de lumină dumnezeiască, ce uneşte, într-un tot indisolubil, materia şi spiritul, transcenzând toate perechile de contrarii şi chiar răul însuşi, fiinţa respectivă devenind conştientă că totul (întreaga manifestare) nu este altceva decât pură Lumină, Adevăr Absolut şi Iubire Divină infinită; iar această iluminare spirituală este produsă tot de KUNDALINI SHAKTI, care este însă acum pe deplin trezită şi ascensionată şi care manifestă în acest caz Energia divină a REVELĂRII (GRAŢIEI).
În tot ansamblul manifestării, numai Adevărul Divin Absolut poate să elibereze de suferinţă sau de ignoranţă, atât fiinţa umană, cât şi îngerii din ierarhiile inferioare. Îngerii de lumină ai lui Dumnezeu ne pot sprijini imens în această căutare a adevăratei şi eternei noastre libertăţi înnăscute. În acest sens, sacrificarea [în semnificaţia originară a cuvântului, de "sacralizare" sau "sfinţire"] voinţei individuale, egoiste şi integrarea ei armonioasă în Voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, este un aspect esenţial. Această abandonare integratoare a voinţei individuale în Voinţa Divină Supremă a fost, este şi va constitui întotdeauna proba spirituală fundamentală, atât pentru fiinţele umane, cât şi pentru ierarhiile angelice: inferioare. A trece triumfător această probă este echivalent cu a te re-uni (a fi în stare de YOGA), într-o beatifică fericire cu Dumnezeu însuşi.
Sfinţii îngeri sunt entităţi cereşti (cosmice), care ascultă întotdeauna Voinţa lui Dumnezeu; astfel, ei trăiesc într-o preafericită armonie cu întreaga Creaţie. Însă acele făpturi egoiste şi orgolioase, care refuză să se integreze în armonia de ansamblu a manifestării, opunându-se cu răutate Voinţei Divine, nu cunosc niciodată (atât timp cât se menţin în această stare inferioară) bunătatea, fericirea şi iubirea divină. Ele trăiesc în orgoliu şi ură, urându-i sau tentându-i mereu pe toţi cei care aspiră să ajungă la Dumnezeu, în funcţie - după cum am arătat anterior - de KARMA individuală a acestora. Aceste entităţi demoniace ori satanice îşi găsesc plăcerea perversă în a mistifica adevărul, dragostea, pacea, bucuria, puritatea, frumuseţea, precum şi orice virtute sau trăsătură morală. Ele tentează mereu fiinţele umane ignorante cu false bunuri morale şi spirituale, fiind deci esenţial pentru căutătorul spiritual să-şi dezvolte la maximum discernământul divin, pentru a putea separa, în conştiinţa sa, adevărul de minciună, realitatea de iluzie şi eternul de efemer.
Ierarhiile îngereşti au puterea (de la Dumnezeu) de a rezolva toate problemele generate de slăbiciunea sau de ignoranţa umană. Totodată însă, deoarece sunt mereu caracterizaţi de o imensă şi de o sfântă umilinţă, îngerii nu forţează niciodată libertatea fiinţei umane de a-şi alege singură destinul, chiar dacă, de nenumărate ori în istoria umanităţii, greşelile nerecunoscute sau alegerile greşite (fără discernământ) au înlănţuit mereu umanitatea. Chiar şi în aceste condiţii însă, pentru cei sau cele care-L iubesc foarte mult pe Dumnezeu, până şi aceste greşeli sau opţiuni eronate pot să conducă în cele din urmă tot către bine dar, de regulă, cu preţul unor anumite suferinţe purificatoare.
Cei sau cele care au acces (prin rezonanţă) la elevatele şi sublimele influenţe şi inspiraţii angelice, se află deja pe drumul iluminării spirituale şi al împlinirii în Iubirea Divină; în plus, ei (sau ele) sunt protejaţi în mod infailibil de tentaţiile viclene şi de influenţele perverse ale entităţilor infernale.
Sublima splendoare a Adevărului Absolut este Lumina Divină; mistificarea vicleană a Adevărului este întuneric şi ignoranţă. Îngerii sunt spirite ale Luminii Divine şi ale Adevărului Ultim, care pot călăuzi în mod eficient fiinţele umane pure şi dăruite Divinului către Fiinţa de Lumină Necreată a lui Dumnezeu.
Există, atât în cadrul tradiţiei creştine, cât şi în acela al spiritualităţii orientale, numeroase descrieri ale lumilor subtile infernale şi de entităţilor demoniace ori satanice, care le populează. Iată, spre exemplu, descrierea infernului, făcută de o sfântă contemporană, FAUSTINA KOWALSKA, descriere făcută în stare de transă şi care aminteşte pe aceea din opera iniţiatului Dante, "Divina Comedie". Astfel, FAUSTINA a descoperit şi ea (la unison cu tradiţia orientală secretă) că există în realitate mai multe lumi infernale (subplanuri sau subniveluri ale Infernului (Iadului)): "Astăzi am fost condusă de un înger să văd abisurile infernului: este un loc de o mare suferinţă, loc de o vastitate cutremurătoare! Iată ce feluri de suferinţe şi chinuri am văzut aici: prima suferinţă care constituie infernul este pierderea legăturii cu Dumnezeu; a doua, o stare de culpabilitate şi de cumplită remuşcare; a treia este convingerea interioară că acest chin nu se va sfârşi niciodată; a patra este focul care pătrunde şi arde acele sărmane suflete, fără să le distrugă însă - aceasta este o suferinţă teribilă, deoarece este vorba de un foc pur spiritual, aprins de dreapta mânie divină; a cincea suferinţă (chin) este întunericul permanent, însoţit de un miros îngrozitor şi sufocant, întuneric în care totuşi demonii şi sufletele damnate se pot vedea unii pe alţii; a şasea tortură este prezenţa constantă a lui Satana (Lucifer), iar a şaptea tortură este manifestată printr-o cumplită disperare şi printr-o acerbă şi autodistructivă ură faţă de Dumnezeu, însoţită de proferarea unor cuvinte [care atrag rezonanţe corespunzătoare] urâte, blesteme şi blasfemii. Acestea sunt chinurile la care sunt supuse toate sufletele dintr-un anumit infern [dimensiune sau sferă subtilă infernală] laolaltă, însă aceasta nu e tot. Mai există anumite chinuri speciale, destinate anumitor suflete, prin tulburarea simţurilor lor. Fiecare suflet suferă chinuri teribile şi aproape indescriptibile, legate de modul particular în care a păcătuit. Cel care a păcătuit şi nu-şi regretă faptele sale abjecte va fi chinuit îngrozitor un timp foarte lung, în "sfera" acelor simţuri în care a săvârşit greşelile respective [cu alte cuvinte, în funcţie de TATTVA care este predominant perturbată în aura sa, el va fi atras irezistibil către infernul TATTVA-ic corespondent - n.n.
Eu am scris toate aceste lucruri la porunca şi la inspiraţia lui Dumnezeu, pentru că nimeni să nu-şi mai găsească scuze pentru a păcătui, spunând că nu există iad sau că nimeni nu a fost [ca fiinţă umană] acolo sau că nimeni n-ar şti ce este în realitatea acest infern (iad)".
Adeseori însă, Graţia Divină se manifestă chiar şi pentru cei care sunt supuşi unor rătăciri infernale, sfinţii îngeri de lumină intervenind în ajutorul celui sau celei care, deşi sunt în suferinţă sau în eroare, se roagă intens la Dumnezeu sau chiar şi dacă alte fiinţe umane se roagă pentru ei ori realizează ofrandă de lumină (aprind zilnic câte 7 lumânări, timp de 49 de zile, consacrându-le persoanei respective).
Iată de exemplu un caz tipic în acest sens, caz foarte cunoscut şi mediatizat la timpul respectiv de presa americană:
O familie din statul Oregon a suferit nenorocirea de a-şi vedea un copil aflat deja la vârsta adolescenţei, atras într-un cult demoniac. El a plecat de acasă, dedându-se la orgii satanice, devenind serios dependent de droguri şi un fan al muzicii heavy metal. El a ajuns astfel în compania unui grup satanist de muzică rock. Împreună cu membrii acestei formaţii el îşi oferea cu inconştienţă sufletul planurilor infernale în schimbul drogurilor şi al alcoolului. În această situaţie, părinţii şi fratele geamăn al acestui nefericit, care n-au avut puterea de convingere să-1 scoată din această viaţă de coşmar, au apelat la ajutorul câtorva familii de oameni credincioşi şi au început să se roage cu toţii la unison, zilnic, pentru sufletul acelui adolescent. După câteva luni de asemenea rugăciuni la unison, tânărul respectiv a fost exclus din anturajul său satanic. Ceea ce a fost însă cel mai uluitor pentru el, cutremurându-1 profund şi determinându-1 să-şi regrete faptele rele de până atunci şi să se întoarcă acasă, a fost faptul că o persoană-cheie a grupului de satanişti, persoană înzestrată cu unele forme inferioare de clarviziune (datorită pactizării pe care o realizase cu anumite entităţi infernale), şi care decidea, la modul absolut, cine poate şi cine nu poate să intre în grupul lor mizerabil, i-a spus: "Să ştii că este alături de tine un mare înger de lumină, iar eu nu vreau ca acest înger care îţi este asociat ţie să intre pe teritoriul nostru." Prin urmare, rugăciunea la unison (despre care noi ştim că ar fi fost chiar şi mai eficientă dacă ar fi fost realizată într-o triangulaţie), pentru el, a părinţilor, a fratelui şi a micului grup de prieteni ai familiei sale, au atras graţia lui Dumnezeu, care s-a manifestat trimiţându-i un înger de lumină, care să-l apere de influenţele satanice şi să-1 readucă în legătură cu Dumnezeu.
În continuare, în completarea acestei prezentări ezoterice a realităţii ascunse a îngerilor decăzuţi şi a cauzelor răului, oferim succint descrierea lumilor infernale şi a locuitorilor ei (demonii sau îngerii decăzuţi), aşa cum se întâlneşte ea în tradiţia orientală, secretă.
Într-un deplin acord cu angelologia creştină, tradiţia orientală secretă arată şi ea că există, de fapt, nu unul, ci mai multe zone subtile infernale (iaduri), diferenţiate în funcţie de frecvenţele lor de vibraţie TATTVA-ică predominantă, toate aceste infernuri alcătuind aşa-numitele lumi subtile subterane sau inferioare, sau nivelul cel mai de jos al Creaţiei ("Oului Cosmic"). Toate lumile infernale sunt numite generic, în limba sanscrită, PATALA, NARAKA sau PRABHA, cea mai frecventă apelare a lor fiind PATALA (de la PATA, care înseamnă "scufundat", şi TALA, care înseamnă "profunzimi" sau "abisuri"). În mod foarte semnificativ, termenul PATALA desemnează totodată şi inconştientul fiinţei umane, izvor al tuturor instinctelor şi reacţiilor necontrolate, precum şi al impregnărilor subliminale şi amintirilor iraţionale sau onirice, care acţionează (toate împreună) asupra mentalului conştient al fiinţei umane obişnuite, fără ca aceasta să le poată bănui originea. Prin urmare, însăşi etimologia termenului PATALA ne revelează un aspect iniţiatic esenţial, care este, în realitate, o consecinţă a principiului fundamental al rezonanţei: toate aceste lumi infernale -ca şi sublimele lumi paradisiace, nu sunt în realitate accesibile fiinţelor umane decât numai după ce acestea părăsesc planul fizic. În funcţie de modul său caracteristic de a gândi şi de a acţiona, precum şi de nivelul său predominant de conştiinţă, fiinţa umană, deşi are corpul în planul fizic, poate trăi totuşi lăuntric (la nivel psihomental) în oricare dintre lumile subtile paralele, prin rezonanţă autoindusă (conştient sau inconştient). Astfel, fiinţele umane decăzute, abjecte, perverse sau foarte rele rezonează mai mereu (de regulă inconştient) cu unele lumi infernale (iaduri) şi, în consecinţă, ele trăiesc lăuntric stările de conştiinţă specifice siniştrilor locuitori ai acelor lumi de coşmar. Aceste sărmane făpturi pot resimţi, de asemenea, intense suferinţe (chinuri) sufleteşti, specifice acelor iaduri cu care rezonează, deşi, la nivel obiectiv, în aceleaşi condiţii existenţiale, o altă fiinţă umană care nu are afinităţi vibratorii cu respectivele infernuri subtile, poate să nu perceapă absolut nimic de natură să-i trezească lăuntric asemenea stări mizerabile.
În general, oamenii obişnuiţi trec destul de frecvent prin trăiri specifice planurilor infernale: mânie, ură, gelozie, invidie, orgoliu, vanitate, disperare, frustrare, nefericire, groază, tristeţe, etc., toate aceste trăiri şi altele similare arătând cât se poate de clar rezonanţele lor (în general inconştiente) cu aceste planuri (sfere subtile) demoniace ori chiar satanice. În plus, după cum am arătat deja în cadrul cursului nostru ezoteric de SVARA YOGA, cu fiecare asemenea trăire necontrolată, în care pasivi şi inconştienţi ne lăsăm fiinţa subtilă (aura) la discreţia diverşilor demoni (îngeri decăzuţi), aceste trăiri inferioare vor avea tendinţa să reapară ulterior chiar şi mai uşor, deşi, paradoxal, cunoaştem deja, (la modul teoretic însă), multiple modalităţi de evitare sau de contracarare lor.
În plus, este important să ştim că întotdeauna atunci când vrem să eliminăm conştient din fiinţa noastră asemenea rezonanţe inferioare, ne putem, confrunta foarte frecvent, la începutul acestei acţiuni purificatoare, cu puternice obstacole şi dificultăţi (inerţie, uitare, lipsa timpului necesar, false senzaţii de disconfort, greutate de a ne concentra mental etc.), întâmpinate în momentul practicării unor anumitor procedee spirituale, însă noi trebuie să avem foarte clar în minte că întotdeauna binele va învinge în cele din urmă răul, chiar şi atunci când există o mare acumulare KARMA-ică negativă, dacă, bineînţeles, ne orientăm cu toată fiinţa noastră către Dumnezeu. Iar în aceasta direcţie putem fi foarte mult sprijiniţi şi ghidaţi telepatie de către Sfinţii îngeri de lumină, ai lui Dumnezeu.
De asemenea, este important să ştim că cea mai mare păcăleală pe care entităţile infernale o pot înscena aspirantului la îndumnezeire este aceea că atunci când acesta se află exact pe punctul de a elimina definitiv din fiinţa sa anumite rezonanţe negative datorită eforturilor sale sistematice (TAPAS-ului său), aceşti demoni îi vor crea o stare lăuntrică pe care respectivul aspirant redea că o depăşise deja, datorită practicii sale spirituale, iar acest fenomen poate să creeze în unii sentimentul amar al neputinţei, ei renunţând astfel să mai lupte cu aceste forţe, deşi se aflau chiar pe pragul depăşirii definitive a acelor aspecte negative din ei înşişi, în schimb, dacă în această "bătălie finală", aspirantul nu abandonează lupta şi nu se lasă tentat de descurajare, neputinţă sau revoltă asupra unei presupuse (de el) "injustiţii" divine, el va triumfa definitiv asupra acelor manifestări negative pe care le avusese până atunci.
Iată în continuare ierarhizarea lumilor infernale (PATALA), conform tradiţiei orientale secrete. Există - după cum se arată în numeroase scrieri străvechi (VISHNU PURANA, PADMA PURANA, SHIVA PURANA, etc.) - 7 regiuni infernale (în tratatul SHIVA PURANA mai este adăugat şi un infern intermediar, numit VIJAYA) numite, în ordinea descrescătoare a frecvenţei lor predominante de vibraţie (de sus în jos): 1. ATALA (guvernat de MAHAMAYA); 2. VITALA, guvernat de un aspect teribil al lui SHIVA, numit HATAKESHVARA; 3. SUTALA, subordonat lui BALI - un alt aspect teribil al Divinului; 4. TALATALA (NITALA), subordonat lui MAYA; 5. MAHATALA, care este populat de "şerpii abisurilor" (NAGA); 6. RASATALA (GARBHASHTIMAT), sediul "titanilor" şi al demonilor de tip DAITYA şi, respectiv, YAKSHA; 7. PATALA, zona cea mai profundă a infernului, situată chiar deasupra şarpelui infinit al abisurilor nepătrunse ale Creaţiei - SHESHA (ANANTA) - simbol al aspectului potenţial (latent) al tuturor posibilităţilor divine ale fiinţelor create, identic cu KUNDALINI încolăcit.
În tradiţia JAINA, aceste 7 infernuri sunt numite generic PRABHA şi sunt ierarhizate în felul următor: 1. RATNA PRABHA (infernul tentaţiilor mirobolante); 2. VALUKA PRABHA (infernul nisipurilor deşertului); 3. SARKARA PRABHA (infernul plăcerilor amăgitoare şi înlănţuitoare); 4. PANKHA PRABHA (infernul noroiului degradării); 5. DHUMA PRABHA (infernul fumului ce întunecă conştiinţa); 6. TAMA PRABHA (infernul întunericului ignoranţei); 7. MAHA TAMA PRABHA (infernul întunericului deplin), care este cel mai de jos, toate aceste infernuri fiind populate cu diferite categorii de demoni (îngeri decăzuţi), care torturează sufletele damnate.
În străvechiul comentariu la SUTRA-ele lui Patanjali - YOGA-BHASYA, atribuit legendarului înţelept şi iniţiat VYASA, aceste 7 infernuri sau iaduri (PATALA) sunt numite NARAKA. Aceste infernuri sunt caracterizate - se arată în YOGA-BHASYA (111/26) - de prezenţa în "exces dureros" a unora dintre cele 5 TATTVA-e predominante (PRITHIVI, APAS, TEJAS, VAYU şi AKASHA). Astfel, ele sunt numite: 1. AVICI (infernul nemişcării, legat în principal de manifestările perturbate ale lui PRITHIVI TATTVA); 2. MAHAKALA (infernul întunericului morţii, care este legat în principal tot de manifestările perturbate ale lui PRITHIVI TATTVA); 3. AMBARISHA, infernul plăcerilor şi al pasiunilor necontrolate şi mistuitoare, aflate în strânsă legătură cu manifestările perturbate ale lui APAS TATTVA); 4. RAURAVA (infernul focului devorator, care este în strânsă legătură cu manifestările perturbate ale lui TEJAS TATVA); 5. MAHA RAURAVA (infernul marelui foc devorator, care se află în strânsă legătură (în principal) tot cu manifestările perturbate ale lui TEJAS TATTVA); 6. KALA SUTRA (infernul agitaţiei morţii, care este legat în principal de manifestările perturbate ale lui VAYU TATTVA) şi 7. ANDHATAMIHSRA (infernul întunericului profund, care este legat în principal de manifestările perturbate ale lui AKASHA TATTVA).
În unele şcoli spirituale ale Indiei se face chiar o ierarhizare şi mai nuanţată a acestor infernuri, arătându-se că există în realitate 21 (7x3) infernuri (NARAKA), iar tradiţia budistă din nordul Indiei vorbeşte chiar de 34 infernuri (8 infernuri "fierbinţi", 8 infernuri "reci", 8 infernuri "întunecate" şi 10 infernuri intermediare), fiecare dintre ele fiind subîmpărţite în alte 16 infernuri "subsidiare", ale căror nume sugerează destul de nuanţat specificul chinurilor îndurate de fiinţa umană rea sau perversă în acele zone subtile (fie după părăsirea corpului fizic, fie numai interior (psihomental), chiar în timpul vieţii, aşa cum am arătat) de exemplu: "îngerul marilor aşteptări", "infernul căldurilor insuportabile (excesive)", "infernul rănilor, "infernul scrâşnirii dinţilor", "infernul loviturilor", etc.
După cum am arătat, toate aceste infernuri (iaduri) sunt populate cu demoni îngrozitori, care-şi găsesc plăcerea malefică în a-i tortura pe cei care sunt plini de răutate, această suferinţă nefiind totuşi posibilă decât în funcţie de KARMA individuală a fiinţelor respective. Pentru a ilustra cât mai clar acest lucru, tradiţia orientală secretă arată că toate lumile infernale sunt guvernate tot de Dumnezeu (în diverse ipostaze ale Sale). Astfel, toate infernurile sunt guvernate de YAMA, Stăpânul divin al morţii, Judecătorul imparţial şi obiectiv al faptelor săvârşite de fiinţa umană, judecător drept care poate manifesta, dacă este cazul (în situaţia în care fiinţa umană regretă sincer faptele sale rele şi îşi ia angajamentul ferm de a nu mai repeta niciodată asemenea acţiuni negative), chiar Graţia Divină, iertând fiinţa respectivă şi suspendându-i cel puţin o parte din suferinţele (chinurile) pe care le-ar fi meritat în mod normal, potrivit acţiunii rigide a KARMA-ei.
Din acest motiv, YAMA este adesea apelat şi cu alte nume, ca: DHARMARAJA (stăpânul ordinii universale, DHARMA); KALA (Timpul); MRITYU (Moartea transformatoare), etc. Simbolic, el rezidă în punctul cardinal sud, care, tradiţional, este identificat cu planul inferior al fiinţei (MULADHARA CHAKRA). Datorită tuturor acestor aspecte, YAMA. prezintă numeroase elemente comune cu zeul HADES (din tradiţia greacă) sau cu zeul PLUTON (echivalentul lui HADES în cadrul tradiţiei romane).
Cu privire la îngerii căzuţi (demonii) care populează lumile infernale, străvechiul text CHANDOGYA UPANISHAD precizează: "Spre deosebire de entităţile de lumină divină [DEVA-şii (SURA-şii) sau Îngerii], entităţile întunericului (ASURA-şii sau demonii) sunt, de fapt, expresia tendinţelor dezintegratoare (entropice) ale conştiinţei fiinţei umane"; ei (ASURA-şii sau demonii) reprezintă deci tot ceea ce îndepărtează făptura umană de realizarea deplină a stării de îndumnezeire. "Atât îngerii (DEVA sau SURA), cât şi demonii (ASURA) provin din acelaşi creator divin, PRAJAPATI; ei se luptă mereu pentru dominarea Universului", afirmă, la rândul său, BRIHADARANYAKA UPANISHAD.
După revolta lor împotriva Creatorului - se arată mai departe în upanişade - ASURA-şii (demonii) au devenit plini de un orgoliu exacerbat, agresivi, vanitoşi, impudici şi lipsiţi de suflet, iar tendinţa lor este de a acţiona mai mereu împotriva Voinţei Divine. "Am văzut în decursul timpului că inima lor (a ASURA-şilor sau demonilor) s-a schimbat, împietrindu-se, că Legea Divină (DHARMA) nu mai era cu ei şi că au deveniţi animaţi de furie, ură şi de alte pasiuni inferioare şi perverse", se spune în MAHABHARATA (cap. 13).
După "căderea" lor din condiţia divină, demonii (ASURA-şii) sunt priviţi, tradiţional, ca fiind fiii Zeiţei (Energiei subtile cosmice a) dualităţii şi limitării (DITI) şi locuiesc, în plan subtil, în profunzimile pământului, în locurile blestemate şi în regiunile subtile infernale (iaduri). Ei sunt descrişi ca fiind luptători puternici, cruzi şi nemiloşi, cunoscând arta magică de a îmbrăca diferite forme înşelătoare, pentru a tenta sau pentru a îngrozi fiinţele umane care rezonează cu ei. Există multe categorii de ASURA-şi (demoni), dintre care cele mai cunoscute (pentru natura umană obişnuită) sunt aşa-zişii "Monştrii" şi "Rătăcitorii nocturni". Monştrii (PISHACHA) sunt entităţi hidoase, respingătoare şi mereu însetate de sânge. Printre altele, violul este, de exemplu, o acţiune abominabilă, inspirată de aceşti demoni. Rătăcitorii nocturni (RAKSHASA) sunt demoni îngrozitori foarte puternici, care urmăresc mereu să ucidă fiinţele umane. Ei bântuie prin cimitire animând uneori cadavrele (când sunt îndeplinite anumite condiţii subtile malefice), perturbă ceremoniile sacrificiale şi ritualurile spirituale (dacă acestea prezintă unele "fisuri" (hibe) legate de angrenarea lor incompletă sau defectuoasă), provoacă mereu suferinţe (în funcţie, evident, de KARMA individuală) şi hărţuiesc aspiranţii la îndumnezeire atât cât le este permis. Ei sunt "fiii întunericului'', puterea lor fiind maximă exact la miezul nopţii: RAKSHASA-şii pot lua orice formă aparentă (umană, animală sau monstruoasă), bântuind pădurile, deşerturile sau alte zone sălbatice, însă întotdeauna (chiar şi sub o falsă aparenţă angelică) ei îşi păstrează ochii sfredelitori; aerul înfricoşător, dinţii mari şi ascuţiţi care le ies din gură şi o limbă foarte lungă. Aceşti demoni îngrozitori (RAKSHASA-şii) mai sunt numiţi şi în alte moduri, pentru a le pune în evidentă o anumită acţiune sau caracteristică specifică, de exemplu: "Ucigaşii" (HANUSHA),"Mâncătorii de ofrande" (ISHTIPACHA) "Cei puternici după lăsarea serii" (SANDHYABALA), "Mâncătorii de oameni" (NRIJAGDHA sau NRICHAKSHA), „Mâncătorii de carne crudă" (PALADA sau KRAVYADA), "Băutorii de sânge" (ASRAPA sau RAKTA-PA), "Cei cu chipul murdar" (MALINA MUKHA) etc..
Printre alte categorii de ASURA-şi, tradiţia secretă orientală mai menţionează:
-"Vrăjitorii" (YATU-şii sau YATUDHANA-şii) sunt demoni asemănători cu RAKSHASA-şii, fiind înzestraţi în plus şi cu anumite puteri paranormale malefice;
-"Vampirii" (VETALA-şii) sunt o categorie de "demoni care, în anumite condiţii, animă cadavrele şi tentează fiinţele umane decăzute în sensul practicării magiei negre";
- "Fantomele" (PRETA-şii) sunt o categorie de "demoni cruzi, care creează mereu dezordine şi care preferă locurile murdare şi oamenii mizerabili. Fiinţa umană cade sub influenţa lor nefastă atunci când este sub efectul unor emoţii inferioare puternice, cum ar fi teama. Pe de altă parte, PRETA-şii se află ei înşişi în permanentă într-o stare de suferinţă, resimţind dureri necontenite" (DEVATA TATTVA).
Tot din categoria demonilor (ASURA-şîlor) mai fac parte şi "Sufletele rătăcitoare" (BHUTA-şii); aceste entităţi subtile sunt - în realitate, corpurile astrale ale fiinţelor umane care au avut o moarte violentă. Uneori, acestea rămân o anumită perioadă de timp ataşate de zonele în care au trăit în planul fizic şi au o acţiune negativă (de bântuire) a acestora (case, păduri, etc.).
De asemenea, în afara acestor categorii de entităţi demoniace mai există şi: "Strivitorii" (KHALIN-şii), "Demonii timpului" (KALEYA-şii), "Şerpii abisurilor" (NAGA-şii) etc. Toate aceste entităţi îngrozitoare care trăiesc în infernuri, chinuind cumplit acolo sufletele damnate (în funcţie de gravitatea greşelilor comise de acestea şi de gradul, lor de perseverare în aceste greşeli) sunt atrase însă irezistibil, aşa cum am arătat, de orice rezonanţă (tendinţă interioară) identică sau foarte apropiată de aceea a propriei lor naturi.
În concluzie, cel mai sigur şi mai eficient mod de a elimina cât mai repede din fiinţa noastră toate aceste influenţe, tentaţii şi rezonanţe infernale (demoniace sau satanice) este înlocuirea " lor fulgerătoare cu influenţe, inspiraţii şi rezonanţe sublime, dumnezeieşti, iar în această direcţie putem primi oricând un ajutor extraordinar de la îngerii de lumină ai lui Dumnezeu, dacă îi apelăm constant şi cu o inimă pură şi plină de aspiraţie către Divin.
ELEMENTE ESENŢIALE REFERITOARE LA ÎNGERUL PĂZITOR
Prin însăşi Voinţa Divină atotputernică, fiecărei fiinţe umane îi este asociat, încă de la naşterea sa, un aşa-numit înger Păzitor. După cum o arată şi numele său, îngerul Păzitor este o entitate angelică sublimă, luminoasă, a cărei principală responsabilitate legată de fiinţa umană pe care o protejează prin mandat divin este de a o apăra, de a o ghida şi de a o inspira într-un mod tainic, dumnezeiesc. După cum arată şi marele model divin Iisus Cristos, chiar şi cele mai mici şi mai neajutorate fiinţe umane au fiecare un înger Păzitor care le inspiră, le ghidează şi le apără: "Vedeţi să nu dispreţuiţi niciodată pe vreunul dintre aceştia mici, căci iată, eu vă zic un adevăr vouă: îngerii lor se află în ceruri şi pururea văd faţa Tatălui Meu, care este în Ceruri." (Matei 18.10)
În funcţie de nivelul spiritual al făpturii, îngerul ei păzitor poate aparţine oricăreia dintre cele 9 ierarhii de lumină, de la ierarhia îngerilor (în cazul fiinţelor umane obişnuite) până la aceea a Serafimilor (acesta fiind cazul fiinţelor umane care au venit pe lume (s-au încarnat) având deja un nivel de conştiinţă şi de îndumnezeire extraordinar de elevat). Bineînţeles, aşa cum am arătat anterior, în cadrul prezentării fiecărei ierarhii angelice, există câte un înger Păzitor aparţinând uneia sau alteia dintre ierarhiile şi legiunile îngereşti (în funcţie de dimensiunile spirituale ale protecţiei divine pe care ei au misiunea să o asigure) pentru fiecare comunitate umană (etnie, popor, naţiune, umanitate) şi pentru fiecare corp ceresc (planetă, stea, galaxie, etc).
De obicei, îngerii păzitori îşi manifestă spontan sprijinul şi influenţa divin-protectoare atunci când cu adevărat fiinţa are nevoie de ei pentru că misiunea pe care ei o au de la Dumnezeu, în ceea ce priveşte persoana noastră, este de a acţiona ca o sublimă Providenţă (de regulă, în afara acestei responsabilităţii ei mai sunt însărcinaţi şi cu numeroase alte funcţii cosmice). Bucuria lor este imensă atunci când făptura umană pe care o au în pază se orientează eu toată fermitatea către Dumnezeu şi face mari progrese pe calea desăvârşirii spirituale. Totodată, pe măsuţă ce respectiva fiinţă înaintează tot mai mult pe dramul sfinţeniei (îndumnezeirii), tot mai mulţi îngeri din ierarhiile superioare se asociază (trimişi fiind de Dumnezeu) îngerului păzitor al acelei fiinţe. Astfel, de exemplu, oamenii avansaţi spiritual sunt asistaţi, protejaţi, inspiraţi şi susţinuţi nu numai de îngerii lor păzitor, ci şi de mulţi alţi îngeri; în final, atunci când fiinţa atinge starea de eliberare spirituală, toţi îngerii de lumină ai lui Dumnezeu o pot ajuta pe acea fiinţă în orice acţiune spirituală pe care ea o realizează său urmăreşte să o realizeze. Acest fenomen de multiplicare a ajutorului divin pe care aspirantul-plin de fervoare la Graţia Divină îl primeşte de la Dumnezeu prin îngerii săi de lumină, este de altfel cât se poate de firesc, dacă avem în vedere faptul că pe măsura elevării sale spirituale, aspirantul este supus la probe şi încercări iniţiatice tot mai dificile. Uneori însă, fiinţele umane extrem de decăzute se pot orienta din nefericire irevocabil şi cu bună ştiinţă către rău, împotriva Voinţei lui Dumnezeu.
În această tragică situaţie, acele fiinţe abjecte vor trece (de cele mai multe ori însă fără să ştie) prin experienţa cumplită (datorită consecinţelor profund nefaste pentru evoluţia lor spirituală, care de altfel este anulată pentru toată încarnarea (viaţa) respectivă) a pierderii îngerului păzitor; acesta, plin de compasiune pentru o asemenea făptură mistuită de răutate şi de prostie, o părăseşte, reluându-şi mai departe îndatoririle sale cosmice sau ocrotind alte fiinţe umane care au nevoie de ajutor în anumite situaţii cruciale ale existenţei lor. Atunci, acea fiinţă nefericită va intra - se arată în tradiţia creştină-sub incidenţa unui demon "personal", desemnat de însuşi Satana, pentru a o chinui cumplit în anumite planuri subtile infernale, după părăsirea corpului fizic, până când se vor consuma complet (compensa) rezonanţele infernale groaznice pe care chiar ea le-a căpătat în timpul vieţii.
În schimb, prin intermediul îngerului său păzitor, fiinţa umană pură şi plină de aspiraţia de a se uni extatic cu Supremul Divin, poate intra cu uşurinţă într-o sublimă stare de rezonanţă cu oricare dintre îngerii de lumină ai lui Dumnezeu.
Fiecare înger păzitor este unic în felul său şi este diferit de oricare alt înger păzitor, întocmai cum şi noi suntem diferiţi de celelalte fiinţe umane. Şi, întrucât îngerul nostru păzitor este intim legat de profunzimile sufletului nostru, cu cât noi ne cunoaştem mai bine şi ajungem să ne trezim sufletul (să fim conştienţi de energiile sublime ale sufletului nostru), cu atât vom deveni, spontan, din ce în ce mai apropiaţi şi mai "familiari" cu îngerul nostru păzitor. În mod obişnuit, este necesară o profundă cunoaştere de sine pentru a putea discerne caracteristicile (rezonanţele) unice şi inspiraţiile sublime ale îngerului nostru păzitor. Totuşi, chiar şi în absenţa acestui înalt nivel spiritual, avem oricând la dispoziţie o modalitate extrem de simplă şi de eficientă, accesibilă oricui, de a ne deschide, inima faţă de ghidarea şi protecţia divină a îngerului nostru păzitor, tot ceea ce este necesar pentru aceasta fiind o cât mai mare candoare şi puritate sufletească: este vorba de atât de "banala" - în aparenţă-rugăciune: "Înger, Îngeraşul meu".
Deoarece îngerul nostru păzitor ne-a fost ales şi ne-a fost dăruit de Dumnezeu însuşi, relaţia dintre noi şi îngerul nostru păzitor este destinată să fie una dintre cele mai intime legături din viaţa noastră. Îngerul nostru păzitor ştie întotdeauna totul despre noi, iar dragostea lui faţă de noi este totală, necondiţionată şi neschimbătoare, pentru că ea este adânc înrădăcinată în Iubirea Absolută a lui Dumnezeu. Astfel, îngerul nostru păzitor ne este în realitate cel mai drag şi cel mai apropiat prieten şi protector, până în momentul în care noi ne întâlnim Maestrul spiritual, care va prelua el această divină misiune de ghidare spirituală, deşi legătura noastră cu îngerul nostru păzitor continuă şi după aceasta, fiind chiar amplificată. Astfel, chiar şi după întâlnirea Maestrului spiritual, îngerul nostru păzitor va contribui şi el, din plin, la creşterea noastră spirituală sub ghidarea Maestrului nostru, el (îngerul păzitor) fiind, de altfel, cel care ne-a condus în tăcere paşii către întâlnirea cu Maestrul. Totodată, o legătură puternică cu îngerul nostru păzitor ne va ajuta extraordinar de mult să învingem diverse tentaţii inferioare sau devieri de la calea noastră spirituală.
Într-adevăr misiunea îngerului nostru păzitor cu privire la fiinţa noastră este aceea de a ne însoţi, de a ne inspira şi de a ne impulsiona spiritual.
În funcţie de gradul nostru de receptivitate superioară lăuntrică pe parcursul întregii noastre vieţi, întocmai ca un ghid şi protector divin. În această direcţie, marele angelolog creştin Sfântul TOMA D'AQUINO spunea: "Din cauză că viaţa noastră fizică este un fel de drum de întoarcere acasă [în reşedinţa de lumină a Tatălui nostru ceresc, Dumnezeu], drum presărat cu multe pericole, atât interioare cât şi exterioare, Dumnezeu ne dăruieşte fiecăruia, atâta timp cât ne aflăm pe acest drum [Calea Spirituală] un înger protector (păzitor). Însă atunci când am ajuns la capătul drumului, nu mai avem un înger păzitor, ci împărtăşim, împreună cu toţi îngerii de lumină ai lui Dumnezeu, întreaga splendoare a Vieţii îndumnezeite."
Pe măsură ce devenim tot mai conştienţi de prezenţa divin inspiratoare a îngerului nostru păzitor, se înfiripă o sublimă legătură de iubire pură şi necondiţionată între noi şi el şi, implicit, pe măsura participării noastre la această relaţie de iubire divină, noi dobândim gradat, prin rezonanţă telepatică, anumite aspecte, caracteristici sau înzestrări spirituale ale îngerului nostru păzitor, iubirea noastră faţă de el punându-ne automat într-o stare de empatie cu el, modelându-ne astfel corpul astral şi mentalul în conformitate (în rezonanţă) cu aspectele (caracteristicile) şi cu manifestările acestuia.
Pentru a sublinia şi mai mult rolul şi ajutorul extrem de important al îngerului păzitor, tradiţia creştină arată că, în anumite condiţii (de exemplu, atunci când este apelat cu fervoare), îngerul păzitor poate interveni rapid şi profund în evoluţia noastră spirituală, el putând chiar (prin rugă intensă) să obţină Graţia lui Dumnezeu pentru iertarea greşelilor noastre (KARMA negativă).
Acest aspect este în mod clar ilustrat în Biblie (ZAHARIA, cap. 3), unde se arată că îngerul păzitor al marelui preot IOSUA l-a salvat pe acesta (obţinând pentru el Graţia Divină) de pedepsele pe care le-ar fi meritat în mod normal, datorită unor fapte rele, pe care IOSUA le săvârşise în trecut: "IOSUA, marele preot, stătea înaintea îngerului său [primit de la Dumnezeu], iar SATANA şedea la dreapta lui, ca să-1 învinuiască. Şi a zis îngerul Domnului către Satana: "Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Acesta [IOSUA] nu este el oare un tăciune scos din foc?" [cu alte cuvinte, purificat de focul aspiraţiei sale către Dumnezeu (n.n.)]. Şi era IOSUA îmbrăcat în veşminte murdare [avea încă în aură anumite focare subtile KARMA-ice negative (inferioare) n.n.] şi stătea înaintea îngerului. Atunci Domnul le-a zis celor care stăteau înaintea lui [îngerii de lumină ai lui Dumnezeu]: "Dezbrăcaţi-1 de veşmintele cele murdare [aici este vorba de acţiunea profund purificatoare a Graţiei lui Dumnezeu]" şi i-a zife lui [IOSUA]; "Iată, ţi-am iertat fărădelegile şi te-am îmbrăcat în veşmânt de prăznuire [sărbătoare]!" Şi a mai zis: " Puneţi mitră curată pe capul lui!" [este vorba aici de activarea centrul esenţial SAHASRARA, prin intermediul curentului subtil fundamental alb-strălucitor], Şi ei [îngerii de lumină] i-au pus mitră curată pe cap şi l-au înveşmântat, iar îngerul Domnului [îngerul păzitor al lui IOSUA] era de faţă". (Zaharia 3.1 -5)
Prin urmare, fiinţa umană care îşi conştientizează legătura sa tainică cu îngerul ei păzitor şi se deschide cât mai mult către ghidarea şi inspiraţia divină a acestuia, nu trebuie să se mai teamă de nimic. Prin intermediul îngerului său păzitor, fiinţa umană poate obţine mult mai uşor contactul telepatie cu oricare dintre cele 9 ierarhii angelice sau chiar cu cele 10 Mari Puteri Cosmice (în primul rând cu acea Mare Putere Divină căreia îi este el (îngerul păzitor) subordonat) şi, după cum am arătat, cu însuşi Dumnezeu Tatăl.
Pe de altă parte, atât de mari sunt iubirea şi compasiunea lui Dumnezeu pentru Creaţia Sa, încât El nu numai că dăruieşte un înger păzitor fiecărui suflet, ci dăruieşte câte un înger păzitor şi fiecărei naţiuni, fiecărei planete, fiecărui oraş, fiecărui sat etc., iar aceşti îngeri păzitori ai locurilor au o mare importanţă pentru zonele respective. Astfel, pe măsură ce fiinţele umane din acele zone vor începe să se deschidă tot mai mult pentru a primi protecţia, ghidarea spirituală şi bucuria sublimă de la îngerul păzitor respectiv, foarte multe dintre relele şi suferinţele cu care se confruntă lumea de azi vor înceta să mai existe, la fel ca şi influenţele subtil-perverse sau malefice ale planurilor infernale.
În concluzie, legătura fiinţei umane cu îngerul ei păzitor este cel mai uşor de dezvoltat, cea mai intimă, iar dacă fiinţa respectivă nu şi-a întâlnit încă Maestrul spiritual, este şi cea mai eficientă legătură din punct de vedere spiritual, deoarece ea transformă foarte repede întreaga viaţă (atât spirituală, cât şi materială) a acelei fiinţe, prin puterea imensă a îngerului său păzitor. Conştientizarea legăturii cu îngerul păzitor poate constitui deci primul pas către Dumnezeu, făcut de fiinţa umană.
În ceea ce priveşte obiectivarea prezenţei îngerilor în general şi a îngerului păzitor în particular, deşi materialismul, ateismul sau chiar satanismul declarat sunt deosebit de prezente în epoca noastră, există totuşi unele experienţe-limită care au permis unor oameni obişnuiţi să devină conştienţi de sublimele entităţi angelice. Cele mai multe dintre aceste experienţe-limită sunt reprezentate de aşa-zisa "moarte clinică" sau revenire la viaţă după ce corpul fizic a prezentat toate semnele aparente ale morţii (N.D.E. sau NEAR-DEATH-EXPERIENCE, în terminologia obişnuită a parapsihologici). Astfel, faimosul cercetător al acestor cazuri, dr. RAYMOND MOODY, arăta: «"În anumite cazuri, subiecţii spuneau că entităţile întâlnite în aşa- numitul "tunel" [senzaţia intrării într-un fel de "tunel" este una dintre experienţele întâlnite la toţi subiecţii care au avut trăiri specifice stării N.D.E.] erau în realitate îngerii lor păzitori. Spre exemplu, una dintre aceste entităţi de lumină (ÎNGER) i-a spus unui muribund: "Am venit să te ajut numai în această situaţie, dar să ştii că de acum înainte te voi încredinţa altui spirit"».
Există la ora actuală numeroase relatări de acest gen, dar poate că cele mai impresionante mărturii ale ajutorului providenţial care este oferit de îngerul Păzitor sunt cele care se referă la evitarea de către fiinţa umană pe care respectivul înger o are în pază a unor situaţii tragice sau catastrofale. Iată, spre exemplu, o asemenea situaţie aparent banală, extrasă din bogata cazuistică parapsihologică: o femeie care tocmai se deplasa cu maşina într-o zonă cu multe serpentine, din apropierea oraşului Los Angeles, a auzit la un moment dat, brusc şi foarte distinct, o voce răsunându-i parcă în interiorul capului şi care îi spunea: "Acum trebuie să mergi pe banda din stânga!". Femeia respectivă a ascultat această voce şi a trecut pe banda din stânga a şoselei, iar câteva secunde mai târziu ea a observat că un camion care, cu puţin timp înainte, se deplasa chiar în faţa ei, a frânat foarte brusc şi a tamponat astfel foarte grav maşina din spatele lui - acela fiind exact locul în care ar fi trebuit să se afle în mişcare maşina femeii, dacă ea nu ar fi schimbat banda de circulaţie după ce a fost sfătuită de acel glas misterios.
Un alt caz similar a fost cules şi consemnat chiar de RAYMOND MOODY: "În timpul celui de-al doilea război mondial, în timpul unei lupte, un soldat american a văzut un avion inamic îndreptându-se către adăpostul în care se afla plutonul său şi după aceea a deschis un foc necruţător asupra lor. "Atunci", spune el, "mi-a fost foarte frică şi am crezut că vom muri acolo cu toţii. Dintr-o dată însă, deşi nu vedeam nimic, am simţit o prezenţă minunată şi liniştitoare lângă mine, iar o voce blândă şi afectuoasă mi-a spus: "Nu-ţi fie teamă, căci acum eu sunt alături de tine. Ceasul tău nu a sosit încă". Imediat după aceasta, am simţit cum parcă eram umplut cu totul de o bucurie şi o linişte extraordinare... Din ziua, aceea nu mi-a mai fost niciodată frică de moarte."
Adeseori, îngerul nostru păzitor intervine în mod miraculos (şi am putea spune providenţial) pentru a ne feri de accidente grave ori de anumite pericole care ar putea să determine pentru noi o moarte violentă, cu toate că atunci aceasta ar fi fost iminentă. În această direcţie, este deja faimos cazul unei biserici din Statele Unite, unde s-a produs o cumplită explozie, datorită unei defecţiuni la sistemul de încălzire cu gaze, însă, paradoxal, toţi cei care trebuiau să se afle atunci în acea biserică şi care, mulţi dintre ei, nu întârziaseră niciodată până atunci, deşi frecventau acea biserică de zeci de ani, au întârziat CU TOŢII suficient de mult timp (fiecare dintre ei având un motiv bine întemeiat!! ajungând acolo numai după ce cumplita explozie a avut loc!
Asemenea cazuri limită sunt, în realitate, destul de frecvente, fiecare dintre noi cunoscând din experienţă proprie măcar unul sau auzind, de exemplu, de la un prieten: "Dacă atunci nu mă opream NU ŞTIU DIN CE CAUZĂ şi aş mai fi înaintat numai o jumătate de metru, aş fi fost lovit de camion", etc.
În alte situaţii, ajutorul îngerului păzitor este atât de puternic, încât fiinţa umană în cauză este salvată ca prin farmec de la o catastrofa iminentă, spre stupefacţia eventualilor martori, datorită faptului că parcă atunci timpul este efectiv suspendat pentru ea! De exemplu, este cunoscut cazul unui soldat care tocmai transporta o mortieră, împreună cu un camarad, în oraşul Beirut. Deodată, ei au auzit foarte clar zgomotul unui obuz care venea exact către ei. Ei s-au aruncat imediat la sol şi au mai avut timp doar să-şi pună mâinile deasupra capului. Atunci, soldatul respectiv a văzut foarte clar obuzul venind asupra lor, dar foarte lent, exact ca şi cum ar fi privit scena într-un film realizat cu încetinitorul: el a mărturisit apoi că în acele momente îi putea distinge foarte distinct forma şi aripioarele specifice, precum şi traiectoria curbă pe care o avea şi care s-a încheiat la doar un metru de capul său, într-un sac cu nisip. Şi totuşi, deşi atunci el ştia că în urma exploziei va muri cu siguranţă într-o asemenea situaţie, obuzul respectiv, în mod miraculos, nu a explodat după aceea, şi astfel, cei doi s-au ales numai cu o sperietură zdravănă.
În alte situaţii, fiinţa ajunge chiar să se proiecteze în viitor, devenind astfel conştientă de toate urmările tragice ale accidentului, după care, ca printr-un miracol divin, ea reuşeşte să evite accidentul. Iată, în continuare, un caz semnificativ, devenit clasic în această direcţie, care a fost trăit de un om de afaceri francez, pe când se afla în Maroc, în anul 1954. În timp ce se deplasa noaptea cu maşina, el s-a angajat la un moment dat într-o depăşire, când, dintr-o dată, a observat la foarte mică distanţă un camion care venea din sens opus, cu farurile stinse. "Atunci", spune el "am văzut instantaneu şocul accidentului ce părea a fi inevitabil şi o grămadă informă de tablă ce rezulta din el, după care am simţit cum ies imediat din corp, iar după aceea am putut privi trupurile care erau cumplit mutilate de accident. Apoi mi-a apărut foarte clar în faţa ochilor relatarea morţii mele dramatice, care îi era făcută mamei mele, în Franţa, după care am putut vedea impactul morţii mele asupra familiei şi pregătirile de înmormântare, articolul mortuar din ziarul local şi chiar am putut asista la propriile mele funeralii. Îmi amintesc în special, cu o foarte mare precizie, fiecare chip al celor care au venit la înmormântarea mea. Toate acestea le-am văzut atunci fulgerător, parcă din exterior, fără să am deloc senzaţia scurgerii timpului, când, brusc şi inexplicabil, volanul maşinii mele "s-a rotit" (sau mai bine zis, mi-am dat seama după aceea că l-am rotit în mod absolut mecanic, ca şi cum nu eu acţionam) către stânga şi am ieşit de pe drum, în deşert, dar astfel am putut evita complet acel groaznic accident. Nu voi uita niciodată această trăire copleşitoare pe care am avut-o pentru prima oară atunci."
Un alt caz similar, în care chiar apare viziunea clară a îngerului păzitor, a fost consemnat de cunoscuta scriitoare şi personalitate franceză în domeniul parapsihologici, EVELYNE-SARAH MERCIER, în cartea sa, "Moartea transfigurată": "O locuitoare din oraşul francez BEZIERS mergea împreună cu soţul ei, cu maşina, şi la un moment dat, într-o curbă, un alt automobil care venea din sens opus şi care se angajase complet neregulamentar în depăşire, venea drept către ei cu o mare viteză. Atunci, acea femeie a avut fulgerător certitudinea faptului că atât ea, cât şi soţul ei vor muri de moarte violentă, pentru că la câţiva metri în partea dreaptă a şoselei era o prăpastie. Imediat, ea a avut atunci experienţa dedublării (ieşirii din corp) şi a văzut totul de undeva de deasupra. În acelaşi timp, ea a constatat că parcă totul se derula atunci extrem de lent. Ea şi-a dat astfel seama că accidentul era inevitabil şi şi-a privit atunci corpul în interiorul maşinii, realizând tot atunci că ceea ce urma să se producă cu el îi devenise total indiferent. Ea chiar ştia că toate eforturile soţului ei, care se afla la volan, erau zadarnice. În acel moment însă, întorcându-se, ea a putut vedea o fiinţă de lumină care era în spatele ei, tăcută şi nemişcată, şi a înţeles că era vorba de îngerul ei păzitor. Chipul lui era foarte luminos, iar din întreaga lui fiinţă emana o forţă extraordinară, dublată de o înţelepciune şi de o iubire dincolo de tot ce îşi poate imagina o fiinţă umană obişnuită. În faţa acestui înger, a mărturisit ulterior femeia respectivă, "bucuria mea era indescriptibilă, ca şi nerăbdarea de a-1 urma oriunde ar fi vrut el să mă conducă. Vedeam acum departe, undeva la orizont, deasupra norilor, alte fiinţe de lumină care mă aşteptau cu bucurie şi dragoste. Existenţa mea pe Pământ se încheiase, pentru că îmi dădeam foarte bine seama că locul meu era acolo, cu ele. Ghidul meu mi-a confirmat atunci că într-adevăr venise momentul. Şi totuşi, dintr-o dată, am realizat că el părea surprins de ceva şi că ezita, aşteptând tăcut şi nemişcat în timp ce eu vedeam jos automobilele care se apropiau tot mai mult. Ştiam că am la dispoziţie un răgaz ca să-mi amintesc ceva. Brusc, am văzut-o pe fiica mea, acasă, tocmai pe punctul de a adormi, şi pe mama mea alături de ea. Această imagine mi-a produs fulgerător o imensă suferinţă şi, aşezându-mă atunci în genunchi în faţa îngerului meu păzitor, i-am spus: "Ştiu că ceea ce faci acum este drept, dar pentru fiica mea ar fi oare drept să-şi piardă ambii părinţi? Te rog, salvează-ne din acest accident!!!" Atunci am văzut din nou chipul îngerului şi i-am auzit vocea. El m-a "împins" cu blândeţe din nou spre pământ, spunându-mi: "Pentru că nu ceri nimic pentru tine, întoarce-te. Nu este încă momentul". Mi-am putut da seama că el se bucura de alegerea mea. Faţa îi strălucea mai puternic decât Soarele, iar vocea sa îmi amintesc că era ca o vibraţie extraordinară. Atunci am coborât din nou în corp, în maşină, şi am văzut - cu toate că nici astăzi nu-mi pot explica felul în care s-a produs acest miracol - că accidentul care urma să se producă a fost evitat. Am rămas imediat după aceea, împreună cu soţul meu, la marginea drumului, multă vreme, fără să putem scoate un cuvânt, conştienţi fiind că, în mod normal, dacă îngerul nu ne-ar fi ajutat, ar fi trebuit să murim amândoi atunci".
În alte situaţii, ajutorul îngerului nostru păzitor se manifestă cu mult înaintea unei situaţii periculoase sau tragice, prin intermediul unui vis care ne tulbură foarte mult sau prin multiple fenomene de sincronicitate. De exemplu, cazul cel mai frecvent este visul de avertisment, vis care nu poate fi uitat şi care ne determină să facem un anumit lucru sau să acţionăm într-un anumit fel pentru a lua o decizie aproape imediată. Şi, deşi în general nu ştim foarte clar de ce, luăm totuşi acea decizie. După aceasta ne întrebăm de ce am luat o asemenea hotărâre, dar numai peste câteva săptămâni sau poate peste un an descoperim că am făcut un lucru foarte bun. Acest tip de vis inspirat nu se poate uita şi nu se confundă niciodată cu visele obişnuite. La fel stau lucrurile şi cu extraordinarele fenomene de sincronicitate sau cu ajutoarele total neaşteptate pe care le putem primi exact atunci când avem nevoie, iar în această direcţie, cazuistica este imensă. Desigur, în toate aceste situaţii, puritatea lăuntrică a fiinţei umane când primeşte ajutorul neprecupeţit şi plin de dragoste al îngerului păzitor, este un factor foarte important, deoarece această o face capabilă să simtă telepatic (să intre în rezonanţă) cu sfera subtilă de manifestare a îngerului său păzitor, agent al Providenţei. Astfel, putem acum să înţelegem de ce aceste divine ajutoare invizibile nu se manifestă totuşi la fel pentru oricine, sau alteori, deşi ele se manifestă ca avertismente, acestea nu sunt luate în seamă de fiinţa umană obtuză şi grosieră. De exemplu, putem întâlni cazuri în care, în urma unui groaznic accident aviatic, numai o singură persoană a scăpat cu viaţă, în plus, fiind teafără şi nevătămată, sau, într-un şir de maşini care s-au tamponat reciproc, putem întâlni una, încadrată de 50 de maşini accidentate, care este neatinsă. Ori, în acelaşi lanţ de accidente, o femeie, imediat după şocul tamponării, este inspirată să iasă imediat din maşina ei şi să se depărteze de ea; la 5 secunde mai târziu, un camion îi "pulverizează" complet automobilul etc., etc. Desigur, există nenumărate asemenea situaţii extraordinare în care noi, cei iniţiaţi în YOGA, putem identifica mâna inconfundabilă a Graţiei Divine, care se manifestă cel mai adesea prin intermediul îngerului nostru păzitor. Pe de altă parte, numeroşi sunt şi cercetătorii de prestigiu mondial, care au avut ocazia să contacteze sublimele entităţi luminoase care sunt îngerii, printre cei mai cunoscuţi fiind ROBERT MONROE, ELISABETH KÜBLER-ROSS şi JOHN LILLY. Astfel, MONROE a ajuns chiar să sistematizeze numeroasele experienţe de contactare a unor entităţi angelice, realizate la institutul său de cercetări. Există, arată el, mai multe aspecte distincte ale întâlnirii în afara corpului fizic (în stare de dedublare) cu o entitate spirituală: 1) Aceste entităţi degajă o iubire care inspiră imediat o încredere necondiţionată, precum şi siguranţă subiectului dedublat. 2) în general, ele se prezintă la început cu faţa ascunsă într-un fel de "umbră", pentru a nu speria. Atunci însă când subiectul s-a familiarizat cu prezenţa lor, el nu mai percepe, de regulă, decât o lumină foarte intensă. 3) Atunci când aceste entităţi de lumină vorbesc, ele se limitează la vocabularul cunoscut de către subiect.
În plus, este profund semnificativ faptul că, deşi înaintea experienţelor sale de dedublare conştientă, MONROE era ateu şi materialist (era un banal om de afaceri), aceste experienţe l-au făcut să creadă cu tărie în existenţa lui Dumnezeu.
Este, de asemenea, la fel de semnificativă în acest context şi afirmaţia faimosului medic, fizician şi cercetător principal John Lilly, care a declarat public, cu riscul ridiculizării sale de către oamenii de ştiinţă "ortodocşi", că el îşi datorează o mare parte din inspiraţiile sale ştiinţifice legăturii directe pe care o are cu îngerul său păzitor. Cu privire la îngeri, el a mai spus: "Este vorba de entităţi care în mod sigur ne sunt superioare." Într-adevăr, fiecare înger care a atins stadiul de înger păzitor se situează, de regulă, cu mult deasupra nivelului spiritual al fiinţei pe care o va proteja şi inspira. Îngerul păzitor ne însoţeşte din momentul încarnării şi până în clipa morţii, iar în anumite situaţii chiar şi în lumea de dincolo (în intervalul dintre două încarnări succesive).
În plus, îngerul păzitor colaborează îndeaproape cu aşa-numiţii "îngeri ai KARMA-ei". El poate cunoaşte, prin consultarea clişeelor subtile AKASHA-ice, toate existenţele trecute ale fiinţei pe care o are în pază, împreună cu toate acţiunile ei, bune sau rele, acţiuni generatoare de KARMA. După cum ştim deja, înaintea încarnării propriu zise, viaţa următoare a fiinţei este pregătită de KARMA din vieţile trecute. În acest proces de "pregătire" subtilă, care poate dura uneori mult timp, îngerul păzitor al respectivei vieţi care urmează să înceapă este încă inactiv. De abia după ce fiinţa umană intră în legătură cu îngerul nativităţii sale, îngerul păzitor se va asocia şi el. Împreună, aceşti îngeri vor conferi făpturii energiile de care aceasta are nevoie pentru a se încarna din nou în planul fizic. Ei o vor însoţi mai întâi în calitate de „Păzitori ai pragului uitării", acesta fiind, de fapt, punctul de trecere" către noua viaţă terestră, în care fiinţa umană respectivă este încredinţată îngerului său păzitor, în final, acesta nu o va preda îngerilor morţii decât atunci când "ceasul" ei pentru părăsirea planului fizic va sosi; aceşti îngeri ai morţii îşi vor îndeplini atunci misiunea lor specifică în acelaşi mod, analogic vorbind, ca îngerii nativităţii (naşterii), însă utilizând energii diametral opuse: în timp ce îngerii naşterii contribuie la formarea corpului fizic, îngerii morţii sunt preocupaţi de lenta sa descompunere.
Putem afirma deci, în încheierea prezentării acestor aspecte esenţiale referitoare la îngerul păzitor, că este foarte important pentru orice fiinţă umană care aspiră intens la desăvârşirea spirituală, să urmărească să intre într-o cât mai profundă legătură şi comuniune cu îngerul ei păzitor, aceasta putând-o ajuta imens la efortul său de îndumnezeire. Nici o solicitare nu ne este refuzată dacă este adresată îngerului nostru păzitor, cu condiţia ca această solicitare să ne apropie şi mai mult de Dumnezeu. În plus, dacă vrem să comunicăm mult mai bine şi mai profund cu altcineva (de exemplu, cu fiinţa iubită), putem de pildă să solicităm în prealabil îngerului nostru păzitor să comunice şi să fuzioneze cu îngerul păzitor al celuilalt.
O RELATARE DESPRE PROTECŢIA ÎNGERULUI PĂZITOR
În ziua de 2 ianuarie 1997, un copil în vârstă de patru ani a căzut de la etajul şase al blocului în care locuia, pe un strat de zăpadă nu mai gros de 30 de centimetri, între o fântână de piatră şi un gard de metal, fără să păţească nimic. Micuţul se numeşte Mauro Anastasi. "Un înger 1-a păzit pe copilul meu" - spune Annalisa, mama copilului - îngerul la care Mauro se roagă în fiecare seară înainte de a dormi".
În 2 ianuarie a nins toată ziua. De câteva zile, Mauro era nevoit să stea în casă, deoarece era răcit îi ţineau companie mama şi desenele animate. La ora 17, Annalisa şi-a adus aminte că avea nevoie de o reţetă pentru soţul ei. A coborât la parterul blocului, unde se afla cabinetul medicului. L-a lăsat pe Mauro în faţa televizorului, a închis uşa şi a coborât la cabinet. Ghinionul a făcut ca sala de aşteptare să fie plină. Annalisa a aşteptat 20 de minute. La un moment dat, pe uşă a intrat un bărbat ţinând în braţe un copil îmbrăcat într-o salopetă gri, fără pantofi în picioare. Copilul, palid şi speriat, era chiar Mauro. "Mamă, am zburat jos din ceruri", i-a spus băieţelul mamei, când aceasta l-a luat tremurând în braţe. Annalisa a urcat cu copilul în apartament. Uşa de la intrare era închisă, aşa cum o lăsase ea. Intrând în casă, a observat că uşa balconului era deschisă. "Am vrut să vin la tine, mamă", i-a spus Mauro, când femeia s-a apropiat de balcon. Pe jos era un papuc al copilului. Pe celălalt l-a găsit mai târziu în curte.
"Am ieşit să duc gunoiul, povesteşte Lucia Laudisio - când, deodată, am văzut o pată neagră pe zăpadă. Am crezut că este un câine, apoi am auzit o voce: "Doamnă, ajutor, am căzut".
Copilul a fost dus la spital, unde s-au făcut analize, radiografii, ecografii. Acuza o durere în zona stomacului şi avea bărbia puţin julită. După câteva ore, Mauro se juca în salon cu ceilalţi copii internaţi, povestindu-le marea sa aventură. Acum, Mauro se crede un erou. Când vorbeşte de experienţa pe care a trăit-o, ochii îi strălucesc. Nu îi este teamă. Din acel zbor în gol, Mauro păstrează o amintire minunată.
"Acest sentiment este periculos şi trebuie ţinut sub control - a avertizat-o însă psihoterapeutul pe mamă. La 4 ani, copii au impresia ca sunt foarte puternici şi nu ţin seama de pericole". Mama va trebui să-1 supravegheze pe micuţ pentru a nu fi cumva tentat să repete experienţa.
Medicul Federico Gaboardi, directorul spitalului de copii, spune: "Micuţul nu a suferit nici o leziune internă. L-am ţinut 5 zile sub supraveghere, dar toate analizele au ieşit bine. Nu pot da nici o explicaţie logică întâmplării. Sunt convins că ne aflăm în faţa unui fapt supranatural, cred că o entitate superioară a protejat copilul. Este absolut extraordinar ca o fiinţă umană să cadă de la înălţimea de 19 metri, pe un strat subţire de zăpadă proaspătă şi să nu se aleagă decât cu o zgârietură superficială şi o traumă toracică, care s-a remis în câteva zile. Forţa cinetică de la o asemenea înălţime este atât de puternică, încât impactul cu pământul ar fi trebuit să aibă consecinţe dramatice, mai mult decât atât, Mauro a căzut la câţiva paşi de o fântână de piatră şi un gard de metal. Nu pot să nu mă gândesc că a fost protejat de îngeri şi sfinţi. Problema reală este ca Mauro să nu încerce să repete această experienţă."
Printre priorităţile familiei Anastasi se află acum schimbarea locuinţei. Bineînţeles, ei vizează un apartament situat la parter.
Un mesaj angelic primit de un occidental de la îngerul său păzitor
"Noi suntem de multe ori alături de voi, zi de zi, pentru avă veghea, a vă impulsiona, a vă ghida şi a vă dărui Lumina pură care vine din existenţa divină universală.
Suntem aici mai ales pentru a vă ajuta să discerneţi, să înţelegeţi, să alegeţi just şi să treziţi ceea ce aveţi deja minunat în voi şi care se află în stare potenţială (înzestrările voastre divine) pentru a putea astfel oferi din preaplinul vostru şi celorlalţi.
Să ştiţi că sunteţi întotdeauna liberi să dăruiţi sau să nu dăruiţi aceste divine daruri. Intervenţia noastră în viaţa fiinţelor umane pe care le avem în pază nu poate fi, în mod obişnuit, decât excepţională, ea manifestându-se mai ales în împrejurări cu totul deosebite, cruciale pentru fiinţa în cauză. Dar voi puteţi oricând să cereţi ceea ce este bun şi minunat, iar noi suntem mereu aici, fiind mereu gata să vă aducem toate darurile noastre pe care le avem de la Dumnezeu. Darurile noastre adeseori nu sunt folosite de oameni, mai ales datorită incapacităţii lor de a comunica cu noi; din această cauză pentru unii dintre ei ele se pierd pentru că ei nu pot beneficia de ele.
Noi ne dăruim trup şi, suflet iubirii, luminii şi adevărului lui Dumnezeu. Noi suntem clipă de clipă îngerii voştri protectori şi inspiratori şi rămânem mereu, tăcuţi şi gata să vă ajutăm, alături de voi. Noi suntem creaturi de lumină, pline de dragoste, ce emană în permanenţă Esenţa Divină şi facem legătura între Dumnezeu şi oameni.
Pentru cel care ştie să ne recunoască, noi suntem adeseori prezenţi într-un surâs sublim, într-un freamăt tainic al naturii, în vraja extatică a unei nopţi înstelate sau în farmecul misterios al unei dimineţi însorite.
Atunci când se înfiripă o legătură cât de mică între noi şi oameni, noi suntem aceia care le dăruim o stare de bucurie pură care nu are nici o cauză materială.
Tot noi suntem cei care veghem mai mereu asupra somnului şi asupra viselor voastre pentru a vă aduce astfel o profundă pace lăuntrică, bucurie şi seninătate.
Noi suntem adeseori prezenţi în casele voastre ca protectori tăcuţi şi atenţi ai copiilor şi ai bătrânilor voştri. Când cineva este bolnav, noi îi insuflăm, graţie luminii noastre atotputernice pe care o primim permanent de la Dumnezeu, puterea de a accepta ceea ce este bine, frumos şi adevărat.
Noi vă conducem plini de bucurie de-a lungul drumului divin al desăvârşirii, drum pe care noi putem să îl vedem primii şi pe care uneori şi voi îl puteţi întrezări atunci când vă lăsaţi inspiraţi de noi
Mulţi dintre noi îi veghează zile în şir pe cei bolnavi pentru a le alina rănile sufletului şi pentru a-i consola, sau pe mamele care dau naştere unei noi vieţi.
Noi suntem prezenţi în aer, în apă, în nori, în vânt, în ploaia care binecuvântează câmpurile, în flori, în arbori, în focul care vă încălzeşte şi vă luminează; şi tot noi suntem, de asemenea, prezenţi şi în suflul vostru vital.
Noi suntem alături de voi de la început şi până la sfârşitul vieţii voastre. Noi, îngerii, suntem totodată cei care reprezentăm percepţia intuitivă profundă de dincolo de lumea materială şi tot noi suntem cei care vă inspirăm în mod sublim în artă, insuflându-vă de cele mai multe ori în mod misterios cântecele, culorile, luminile şi chiar cuvintele cele mai potrivite.
Tot ceea ce este frumos şi armonios este prezent şi în noi şi ne place mult şi nouă.
Noi suntem îngerii voştri păzitori, fraţii, prietenii, mesagerii intuiţiei şi iubirii profunde şi nepieritoare. Din lumina noastră voi vă puteţi oricând inspira de la izvorul binecuvântării divine, căci acesta este un izvor nesecat care conduce în mod gradat toate fiinţele la cunoaşterea divină supremă.
Noi suntem permanent inspiraţi de iubire şi ne dăruim în mod total şi necondiţionat iubirii lui Dumnezeu. Noi suntem ghizii voştri iubitori şi însoţitorii voştri tainici.
Noi suntem de asemenea îngerii păzitori ai sufletului cel mereu viu (JIVATMA) al omului.
Corespondenţe semnificative între angelologia creştină şi tradiţia orientală ezoterică
Aşa cum am arătat, îngerii de lumină ai lui Dumnezeu sunt foarte bine cunoscuţi şi în tradiţia yoghină şi tantrică, unde sunt numiţi generic DEVA-şi ("fiinţe de lumină"), în limba sanscrită sau LHA ("entităţi superioare sublime"), în limba tibetană. [în această direcţie, este profund semnificativ faptul că numele oraşului LHASSA, capitala Tibetului, înseamnă pur şi simplu "oraşul (cetatea) îngerilor de lumină", subliniindu-se prin aceasta nivelul spiritual deosebit de înalt al acestei aşezări, până în momentul invadării Tibetului de către China comunistă]. Există nenumărate descrieri ale DEVA-şilor în tratatele ezoterice de YOGA şi TANTRA, care revelează o multitudine de procedee speciale secrete, destinate contactării acestor făpturi de lumină şi solicitării inspiraţiei sau protecţiei lor divine. Astfel, în special în contextul tantrismului, se vorbeşte pe larg despre aceste sublime şi puternice entităţi spirituale (DEVA-şii) şi despre măreţia lor copleşitoare, arătându-se (mai ales în cadrul sistemului secret MAHA VIDYA YOGA) că ele pot conduce foarte repede fiinţa umană care le apelează cu fervoare la fericirea extatică a fuziunii inefabile cu Dumnezeu Tatăl. Fiinţând în lumile subtile invizibile, DEVA-şii sunt împărţiţi şi în cadrul tradiţiei orientale în 3 mari categorii (echivalente cu cele 3 triade angelice ale creştinismului), numite: RUPA DEVA (corespunzând triadei inferioare: îngeri, Arhangheli şi întâietori), RUPA ARUPA DEVA (corespunzând triadei intermediare: Stăpâniri, Virtuţi şi Domnii) şi ARUPA DEVA (corespunzând triadei superioare: Tronuri, Heruvimi şi Serafimi). În unele tratate, aceste 3 mari categorii de DEVA-şi mai sunt numite, KAMA DEVA-şi, RUPA DEVA-şi şi ARUPA DEVA-şi, aceste nume desemnând DEVA-şii (îngerii) din dimensiunea subtilă eterică şi astrală (KAMA DEVA-şii), din dimensiunea subtilă astrală şi mentală (RUPA DEVA-şii) şi, respectiv, pe cei din dimensiunea subtilă cauzală (ARUPA DEVA-şii).
Totuşi, este important să reţinem faptul că în decursul timpului, termenul "DEVA" a început să fie aplicat în India, prin extensie, nu numai îngerilor, ci şi aşa-numitelor "spirite ale naturii" (gnomi, ondine, salamandre, zâne sau iele etc.) - o categorie aparte de entităţi ale planului eteric, având nivelul de conştiinţă sub acela al fiinţei umane şi prezentând o anumită predominanţă TATTVA-ică (de exemplu gnomii - PRITHIVITATTVA, ondinele sau sirenele - APAS TATTVA, salamandrele - TEJAS TATTVA, zânele, feele sau ielele - VAYU TATTVA - sau chiar şi altor entităţi subtile non-umane, cum ar fi formele-gând. Pe de altă parte, tradiţia orientală desemnează, generic, prin termenul "DEVACHAN" un anumit paradis astral, populat în special de aceste entităţi sublime (DEVA-şii). DEVA-şii produc şi ei, ca şi fiinţele umane, diferite forme-gând, care se disting însă prin strălucirea şi prin măreţia lor copleşitoare. De asemenea, culorile aurei unui DEVA sunt cu mult mai strălucitoare şi mai rafinate decât acelea ale unei făpturi umane neevoluate spiritual, ceea ce şi face ca viziunea lor să fie foarte greu de suportat de către oamenii grosieri sau neevoluaţi, de regulă aceştia fiind ca orbiţi de luminozitatea cu totul extraordinară a aurei DEVA-şilor.
În ceea ce priveşte structura subtilă a ARUPA DEVA-şilor (entităţi luminoase sublime, neconstrânse de o formă anume), ei pot fi cel mai adesea percepuţi prin clarviziune ca o sferă (sau ca un ovoid) de lumină intensă, de regulă alb-strălucitoare.
Ca o trăsătură generală - se mai spune în spiritualitatea orientală - intensitatea copleşitoare a fericirii este ceea ce caracterizează lumea DEVA-şilor. Această fericire permite, printre altele, savurarea celor mai elevate stări de beatitudine divină. Această fericire tainică, indescriptibilă şi inexprimabilă prin limbajul uman, nu părăseşte niciodată divinele fiinţe de lumină (DEVA-şii). În plus, datorită "transparenţei" lor complete faţă de Voinţa atotputernică a lui Dumnezeu, conştiinţa DEVA-şilor nu este niciodată chinuită de îndoieli, indecizii sau frământări interioare, ea fiind în schimb înzestrată cu o infailibilă şi divină intuiţie, care îi permite ca aproape întotdeauna, pentru un DEVA, "a gândi" să echivaleze cu "a înţelege profund".
Şi tradiţia secretă tibetană prezintă, ca şi angelologia creştină, acelaşi tablou al Creaţiei, care este realizată nu direct de către Dumnezeu Tatăl, El fiind pururi transcendent, ci de îngerii săi de lumină, pe care i-a creat prin intermediul Marilor Puteri Cosmice. Reamintim, în acest sens, că termenul ELOHIM, care în Biblie (Geneză 1,1) este tradus prin "Dumnezeu" ("La început, Dumnezeu a făcut Cerurile şi Pământul"), este în realitate pluralul de la EL sau ELI (Dumnezeu) şi are aici sensul de "Spiritele Divine", desemnând astfel îngerii de lumină prin intermediul cărora Dumnezeu creează efectiv lumea. De asemenea, noi ştim că fiecare plan sau lume subtilă paralelă din manifestare are o anumită entitate divină guvernatoare, existând, de fapt, 7 asemenea entităţi (Persoane Divine) supreme, susţinând cele 7 niveluri informaţionale ale Universului, de la MULADHARA şi până la SAHASRARA; ele sunt numite în YOGA: BRAHMA, VISHNU, RUDRASHIVA, ISHVARA, SADASHIVA, ARDHANARISHVARA şi, respectiv, SHIVA. Aceşti supremi guvernatori ai fiecărei sfere subtile a Creaţiei, care corespund subplanului 7 (transcendent) al fiecărui plan (din cele 7 fundamentale), se manifestă prin intermediul ierarhiilor angelice specifice planului pe care îl guvernează.
Străvechiul text tibetan secret "Stanţele DZYAN" afirmă în această direcţie: "Noi [entităţile angelice sublime, numite generic LHA] suntem creaţi de cele 7 Fiinţe Divine Primordiale, prin intermediul Luminii Celei Vii a lui Dumnezeu" (IV,2). Iar un comentariu ezoteric al acestui text secret adaugă: "Cele 7 Fiinţe Divine Primordiale au încredinţat crearea lumilor superioare care le sunt subordonate la 7 mari îngeri (LHA)." Mai departe, acelaşi text adaugă: "Din suprema splendoare a Luminii lui Dumnezeu au fost proiectate în Spaţiu [AKASHA] energiile subtile dinamizatoare (SHAKTI-urile) ale ierarhiilor de lumină [este vorba aici de diferite tipuri de îngeri (LHA) numiţi în tradiţia tibetană secretă după cum urmează]; acestea sunt: "Esenţele ultime", "Flăcările divin purificatoare", "Elementele (Principiile) fundamentale", "Constructorii divişi ai Universului” "Numerele", "Cei fără de formă", "Cei înzestraţi cu formă", "Puterile'' şi "Omul divin", care este chintesenţa lor." (IV)
Prin urmare, ierarhiile îngereşti sunt create gradat: pe măsura fragmentării, accentuării şi diferenţierii Luminii Dumnezeieşti primordiale, în procesul emanaţiei universale: "Astfel au fost creaţi ARUPA DEVA-şii şi RUPA DEVA-şii: dintr-o Lumină Unică au apărut 7 Lumini (cele 7 Fiinţe Divine Supreme sau cele 7 Spirite - ELOHIM - ale Prezenţei Divine]; apoi, din fiecare Lumină (din cele 7) au apărut alte 7 [ rezultând din 7 X 7 = 49 niveluri ontologice fundamentale ale manifestării, reprezentate de cele 7 planuri, fiecare având câte 7 subplanuri, care sunt toate generate de Lumina Dumnezeiască Supremă, Eterul Divin Suprem sau Energia Divină Creatoare Supremă, PARA SHAKTI, rezultând în final 7x7+1= 50 aspecte fundamentale ale Creaţiei"]. (Stanţele DZYAN, V, 6).
Mai departe, acest text tibetan străvechi continuă printr-o clasificare minuţioasă a ordinelor Ierarhiilor îngereşti. Cei 7 LHA primordiali vor genera câte 10, câte 12, câte 21, etc., alte entităţi angelice (LHA), care, la rândul lor, vor genera altele, subordonate, în grupe de câte 7, 9, 12, etc, până când se ajunge la o enumerare fără sfârşit de oştiri şi legiuni îngereşti şi de entităţi de lumină, care au fiecare responsabilităţi distincte în guvernarea şi susţinerea universului vizibil şi invizibil.
Există, de asemenea, se arată în tradiţia orientală secretă, 3 categorii principale de "Constructori divini" (un anumit tip de îngeri - DEVA sau LHA) şi tot atâtea categorii de Spirite (Logosuri) planetare, precum şi de LIPIKA-şi (o categorie angelică specială, aflată în strânsă legătură cu clişeele subtile AKASHA-ice), iar fiecare categorie din cele 3 este la rândul ei subîmpărţită în alte 7 subcategorii.
Ierarhia îngerilor Constructori ai Universului are ca misiune la nivel fizic crearea galaxiilor şi a sistemelor solare, a planetelor (într-un cuvânt, a Macrocosmosului), precum şi a Microcosmosului esenţial al fiecărei făpturi. Ei pot fi astfel asimilaţi eu câmpurile rezonante formatoare ale Universului.
Aşa-numitele "Spirite planetare" sunt acele entităţi divine (DEVA-şii) care animă şi protejează stelele şi planetele. Tot din această categorie angelică fac parte, aşa cum am arătat anterior, şi guvernatorii divini ai celor 8 direcţii ale spaţiului, numiţi, în tradiţia indiană LOKAPALA-şi (susţinători sau păzitori ai lumii), dintre care INDRA (la Est), YAMA (la Sud), VARUNA (la Vest) şi KUBERA (la Nord) sunt cei mai importanţi. Ierarhia LIPIKA-şilor este strâns legată de acţiunea şi manifestarea legii KARMA-ei, Îs. toate nivelurile acesteia: individual, colectiv, naţional, planetar, etc. Cuvântul sanscrit LIPIKA. ce provine de la radicalul LIPI (scriere), înseamnă scriitor sau scrib. Aceste entităţi angelice sunt deci cele care "scriu"(imprimă prin intermediul unor câmpuri rezonanţe specifice) aşa- numitele "Anale AKASHA-ice" (memoria astrală universală). Deoarece aceşti LIPIKA-şi proiectează, de la nivelul Mentalului macrocosmic, în obiectivitate (în diferenţiere) planul (arhetipul) ideal al Universului, plan după care ierarhia angelică a Constructorilor "reclădeşte" Universul după fiecare PRALAYA (disoluţie cosmică), ei (LIPIKA-şii) sunt în strânsă legătură cu "Cei 7 îngeri ai Prezenţei Divine", cunoscuţi şi în tradiţia creştină. Ei sunt astfel nişte sui-generis "secretari" direcţi ai ideaţiei divine creatoare. LIPIKA-şii sunt legaţi, de asemenea, de destinul fiecărei fiinţe umane, ei fiind activi (manifestându-se) în special la naşterea fiinţei, permiţând, de exemplu, ca pe baza interpretării adecvate a conjuncturii astrale a acelui moment (conjunctură pe care ei o aleg în perfectă corelaţie cu KARMA acelei fiinţe), să se cunoască cu precizie principalele evenimente existenţiale cu care se va confrunta respectiva fiinţă umană dacă ea nu va face nimic pentru a-şi modifica în bine destinul.
Prin urmare, LIPIKA-şii sunt îngeri foarte puternici care guvernează şi aranjează într-o perfectă conformitate şi armonie cu Voinţa Divină, conjuncturile TATTVA-ice exterioare (macrocosmice) la destinul individual - care, după cum ştim deja, se reflectă în aura individuală printr-o anumită structurare specifică, de tip holografic, a TATTVA-elor şi permit ca printr-o justă înţelegere a acestor interferenţe subtile TATTVA-ice, - macro şi micro-cosmice (dintre exterior şi interior) - să se unifice în conştiinţă Trecutul, Prezentul şi Viitorul; prin urmare, ei (LIPIKA-şii) sunt foarte intim legaţi de energia timpului, care ştim că este o manifestare a Marii Puteri Divine KALI.
Ierarhia angelică a "Numerelor" este constituită în principal din aşa-numiţii "îngeri-Veghetori", cunoscuţi în tradiţia creştină sub numele de EGREGORI, şi ea este, de asemenea, într-o strânsă legătură cu Ierarhiile îngerilor Păzitori.
O altă categorie de fiinţe de lumină (DEVA-şi) o constituie GANDHARVA-şii. În această direcţie se ştie că este vorba de entităţi celeste, pline de lumină, reprezentând şi manifestând armonia universală şi parfumurile delicate şi sublime. Din această cauză, tradiţional se afirmă despre GANDHARVA-şi că ei sunt "muzicienii" sau "cântăreţii" celeşti, întocmai ca îngerii-muzicieni sau cântăreţi care sunt cunoscuţi în tradiţia creştină. Despre ei se ştie că se hrănesc cu parfumuri subtile, delicate şi suave, iar în arta indiană clasică ei sunt reprezentaţi adesea având chip uman şi corp de pasăre; simbolic vorbind, în cadrul hinduismului, se arată că numărul lor este de 6333.
Asemănători cu GANDHARVA-şii, având şi ei tot rolul de muzicieni sau cântăreţi ai cerurilor (paradisurile subtile astrale) Sunt KINNARA-şii (KIMNARA-şii), entităţi luminoase care sunt reprezentate simbolic în arta indiană ca având corp uman şi cap de armăsar. Ei umplu cu armonii sonore extatice paradisurile astrale (în special sfera subtilă a lui KUBERA) şi se consideră, tradiţional, că ei sunt DEVA-şii (entităţile de lumină) care au revelat oamenilor ftiodul de construcţie a unor instrumente muzicale (de exemplu instrumentele clasice din muzica indiană), instrumente care se consideră că sunt capabile să redea şi pentru oameni, într-o anumită măsură, manifestările analoage ale armoniilor sublime, subtil-sonore, ale paradisurilor astrale.
Mai există, se arată tot în cadrul tradiţiei orientale secrete, multe alte categorii de fiinţe de lumină (DEVA-şi). Astfel, mitologia indiană arată că, simbolic vorbind, există 33 milioane de DEVA-şi mai importanţi, dintre care 33 sunt principali (câte 11 pentru fiecare dintre cele 3 lumi subtile paralele, dintre care, după cum ştim, cea mai elevată este lumea cauzală).
Reşedinţa tainică, sublimă, a DEVA-şilor, numită DEVA LOKA, este împărţită (ierarhizată conform PRINCIPIULUI FUNDAMENTAL AL FRECVENŢEI DE VIBRAŢIE cunoscut de noi ca fiind LEGEA REZONANŢEI) în 6 sub-niveluri, toate acestea fiind la rândul lor subordonate împărăţiei (sferei subtile) de lumină pură a lui Dumnezeii, BRAHMA LOKA (împărăţia lui Dumnezeu Tatăl).
Datorită acestei uluitoare vastităţi a mulţimilor de entităţi luminoase divine (DEVA-şi sau îngeri) există numeroase modalităţi tradiţionale de a le contacta telepatic, pentru a intra astfel în REZONANŢĂ cu ele în vederea obţinerii, de către fiinţele umane individuale, de către grupuri mari de oameni sau de către anumite comunităţi spirituale, a inspiraţiei, ghidării, ajutorului şi protecţiei lor.
Înainte însă de a descrie unele aspecte simple şi acele modalităţi practice care ne permit să intrăm gradat în stare de rezonanţă cu îngerii (DEVA-şii), este important să reţinem că aproape întotdeauna, chiar şi în absenţa vreunor tehnici sau procedee speciale, entităţile angelice îi susţin şi îi inspiră spontan şi permanent pe toţi cei care au o mare puritate mentală şi sufletească, care este dublată de o intensă dragoste sau aspiraţie faţă de Dumnezeu.
De exemplu, este binecunoscut cazul Sfântului FRANCISCDIN ASSISI, care a fost binecuvântat de un înger ce a apărut alături de el ţinând în mână o vioară şi un arcuş. Acel înger i-a spus atunci Sfântului Francisc că va cânta pentru el la fel cum cântă îngerii în faţa Tronului de lumină pură a lui Dumnezeu. În continuare, îngerul a trecut cu arcuşul peste o coardă a viorii, generând astfel numai un singur sunet, de o puritate şi de o complexitate extraordinare. Acest sunet unic a fost însă, după cum a relatat ulterior Sfântul Francisc, atât de suav şi copleşitor, umplându-i sufletul cu atâta bucurie, încât atunci el a simţit că dacă acea sublimă armonie ar fi fost şi mai intensă, el ar fi murit chiar atunci de atâta armonie şi fericire.
În mod similar, Sfânta THERES A DE AVILA, o femeie simplă, din Spania, a descris contemporanilor ei că, pe când se afla într-o rugăciune intensă şi profundă, un sublim înger de lumină i-a străpuns inima cu o suliţă alcătuită din raze de lumină alb-strălucitoare, pentru a o umple astfel de preaplinul iubirii de Dumnezeu.
În vremuri mai recente, în Suedia, eminentul om de ştiinţă şi clarvăzător EMMANUEL SWEDENBORG a relatat că a avut o serie de contacte (proiecţii conştiente în lumile paralele superioare), cu entităţi din sferele subtile cereşti, începând cu anul 1747 şi până la moartea sa, care a survenit în anul 1772, experienţe în care el a comunicat cu mulţi îngeri de lumină.
Pe de altă parte, numeroşi au fost artiştii care au avut unele viziuni ale lumilor subtile paradisiace, viziuni pe care ei le-au cristalizat ulterior în minunate opere de artă; astfel, compozitorul german GEORGE FRIEDRICH HANDEL a avut o asemenea viziune în perioada când compunea faimosul său oratoriu "MESIA". Atunci, el s-a izolat complet timp de 24 de zile, iar în momentul când a fost inspirat să compună celebrul cor "Aleluia" din această operă, el a mărturisit ulterior că a sesizat cum la un moment dat parcă s-au deschis cerurile deasupra sa, şi atunci a putut chiar să vadă îngeri.
Tot astfel, celebrul pictor renascentist FRA ANGELICO spunea că vede mereu îngeri în camera sa atunci când se trezeşte din somn.
Marele poet şi pictor englez WILLIAM BLAKE a mărturisit la rândul său că vedea frecvent îngeri, pe unii dintre ei descriindu-i în poeme sau reprezentându-i în tablourile sale inspirate. Este, de asemenea, cunoscut că faimosul scriitor francez VICTOR HUGO obişnuia să le spună copiilor, înainte de culcare: "Dormiţi acum în pace, Dumnezeu veghează asupra voastră!", subliniind prin aceasta permanenţa protecţiei şi inspiraţiei divine pentru orice fiinţă umană pură şi afectuoasă, care se abandonează complet lui Dumnezeu. În viziunea sa, această divină protecţie şi inspiraţie se manifestă de regulă prin intermediul îngerilor.
În zilele noastre, cel mai cunoscut caz individual de legătură cu îngerii este acela al faimosului călugăr şi iluminat italian PADRE PIO, care a manifestat, în plus, toată viaţa, pe ambele mâini, stigmatele specifice crucificării lui IISUS CRISTOS. Astfel, el relata adeseori diferite experienţe extraordinare datorate viziunilor şi inspiraţiilor sublime pe care le primea de la îngeri. În biografia sa, intitulată: „Trimite-mi îngerul tău păzitor, Padre Pio”, care a fost scrisă de un apropiat de al său, părintele ALEXIO PARENTE, acesta spune: "Padre Pio realiza ghidarea spirituală a sufletelor noastre în special prin intermediul şi cu ajutorul îngerului său păzitor". În plus, într-o scrisoare pe care a trimis-o în 20 aprilie 1915, PADRE PIO scria: "Ce fericire şi ce mângâiere este să ştii că eşti întotdeauna inspirat şi apărat de un spirit divin, care niciodată nu te părăseşte". De asemenea, el obişnuia să le spună celor care îi solicitau sprijinul spiritual: "Nu te teme, îngerul tău păzitor, pe care îl ai de la Dumnezeu, este cu tine!" Se cunosc multe fapte şi evenimente extraordinare sau chiar miraculoase legate de PADRE PIO; unul dintre aceste aspecte este şi acela că, deşi Padre Pio primea scrisori din toate colţurile lumii, scrisori care erau redactate în limbi complet necunoscute pentru el, totuşi, în mod miraculos, datorită prezenţei îngerului său păzitor, respectivele scrisori îi erau instantaneu traduse în minte, pe măsură ce le citea. Mai mult decât atât, ajutorul extraordinar pe care îl primea de la îngerul său păzitor îi permitea să şi scrie (să răspundă la acele scrisori), chiar el personal, în limbi străine pe care nu le cunoştea absolut deloc!
În ceea ce priveşte apelarea inspiraţiei, ajutorului şi protecţiei îngerului de către o colectivitate umană, poate că cel mai cunoscut exemplu este acela al deja faimoasei comunităţi FINDHORN, care a fost fondată în 1962, în Scoţia, de DAVID SPANGLER, împreună cu clarvăzătoarea DOROTHY MacLEAN. Aceasta din urmă a devenit foarte repede celebră graţie frecventelor sale contacte spirituale cu DEVA-şii (îngerii).
În această direcţie ea afirmă: "Da, eu comunic adesea cu DEVA-şii, aceste sublime entităţi de lumină ce impregnează cu iubire întreaga natură. Trebuie să mărturisesc că iniţial eu nu eram deloc predispusă către aşa ceva, fiind mai curând pragmatică prin educaţia pe care am primit-o, însă, încă de la început, mesajele pe care le-am recepţionat telepatic de la DEVA-şi m-au transformat profund şi repede, deschizându-mi fiinţa către tainicele tărâmuri de lumină ale lumilor superioare subtile".
Ceea ce a fost şi mai este încă şi astăzi cel mai spectaculos, mai uluitor şi mai evident aspect la această comunitate din FINDHORN - care are în prezent vreo 300 de membri ce urmăresc constant să apeleze şi să intre cât mai profund în legătură (în stare de rezonanţă) cu DEVA-şii (îngerii) - este succesul imens şi complet inexplicabil numai prin datele fizico-climatice, în ceea ce priveşte recoltele agricole şi horticole pe care le-au obţinut în cadrul fermei comunităţii. Astfel, spre stupefacţia cercetătorilor şi a specialiştilor în horticultură şi agronomie, care au fost invitaţi să vadă grădina comunităţii din FINDHORN, grădină care, în plus, este amenajată pe un sol complet impropriu şi în nişte condiţii climatice foarte dificile, dar într-o continuă şi strânsă cooperare cu DEVA-şii (îngerii şi spiritele subtile ale naturii), toţi aceşti experţi şi savanţi au putut constata abundenţa, precum şi frumuseţea aproape miraculoasă ale acestei grădini.
Iată, spre exemplu, mărturia profesorului şi expertului horticol LINDSY ROB, consilier în problemele solului la Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU): "Vigoarea, sănătatea şi inflorescenţa plantelor din această grădină, în miezul iernii şi pe un teren nisipos, aproape complet steril, nu pot fi în nici un fel explicate prin utilizarea vreunei metode de cultură cunoscută până în prezent în agricultura organică. Există aici, fără îndoială, alţi factori, de natură mai curând vitală (energetică). A trăi pe pământ întocmai ca acest mic grup de oameni, prin intermediul pământului şi cu dragoste faţă de pământ şi faţă de întreaga natură reprezintă expresia practică a unei filozofii de viaţă pe care eu o consider că ar putea fi suprema formă de înţelepciune şi de libertate"
La FINDHORN, cooperarea strânsă şi inefabilă între om şi forţele subtile ale naturii este bazată pe principiul că fiinţa umană este, împreună cu sublimele entităţi angelice, co-creatoare a totului. Ca urmare a acestei legături practice, tainice şi durabile cu lumea îngerilor (DEVA-şilor), membrii acestei comunităţi au fost mult impulsionaţi să se ajute şi să se apropie unii de alţii, iar această stare de unitate le-a dezvoltat puterea de a găsi ei înşişi răspunsuri corecte la multe întrebări de natură spirituală.
Metodele simple de grădinărit folosite la FINDHORN nu sunt însă deloc noi: de exemplu, agricultura biodinamică promovată de RUDOLF STIEINER este bazată şi ea pe cooperarea cu natura, conform principiilor spirituale tradiţionale. Ceea ce a constituit totuşi factorul esenţial la FINDHORN a fost integrarea elementului uman şi trezirea, consolidarea şi amplificarea unei veritabile conştiinţe de grup la toţi membrii comunităţii.
Acest fapt, care evidenţiază că ÎN UNIREA VERITABILĂ ŞI PROFUNDĂ CONSTĂ PUTEREA, a permis DEVA-şilor (îngerilor) să se manifeste din ce în ce mai mult ca ajutoare, inspiratori şi ghizi ale acestei mici comunităţi şi; gradat, fiecare a învăţat (cu ajutorul îngerilor) să perceapă tot mai limpede aspectele subtile ale naturii şi să trăiască astfel într-o armonie tot mai profundă, amplă şi plenară cu aspectele sufleteşti sublime ale fiinţei proprii.
Oferim, în continuare, pentru edificare, câteva scurte fragmente din unele mesaje recepţionate telepatic de DOROTHY MacLEAN de la diferiţi DEVA-şi (îngeri şi spirite subtile ale naturii). "Pentru DEVA-şi - spune DOROTHY - câmpurile formatoare, tainice, ale manifestării sunt, constituite dintr-un preaplin de bucurie şi fericire, astfel încât nu este deloc surprinzător că bucuria devine plenar omniprezentă atunci când devii cu adevărat conştient de lumea lor ( a DEVA-şilor)".
Iată, spre exemplu, un fragment dintr-un mesaj primit de la un DEVA al tufişurilor:
"Noi zburăm mereu pe aripile bucuriei, pentru că nu am putea utiliza forţele subtile benefice ale naturii dacă am fi supuşi gravitaţiei întocmai ca oamenii. Noi suntem cei care, deşi nebănuiţi, facem să înflorească plantele prin acţiunea forţelor subtile benefice turbionante, iar bucuria oceanică pe care o resimţim constant are în noi o mişcare neîntreruptă, pe care, clipă de clipă, o infuzăm pretutindeni în activitatea noastră. Ce fericire şi ce amuzament este pentru noi să menţii în forma sa specifică fiecare atom!"
Un alt mesaj, provenind de la un înger al sunetului, spune: "Sunetele mele mirifice sunt pretutindeni. Tu poţi să crezi că vântul care foşneşte frunzele produce adeseori acest sunet. Dar acesta nu este, de fapt, decât mijlocul pe care eu îl utilizez ca să obţin efectul sonor. La fel este şi cu vocea umană: constructorii de lumină ai sunetelor din domeniul meu ajută fiecare fiinţă umană să îşi dezvolte propriile ei sunete creatoare. Pentru noi nu există viaţă separată: totul este vibraţie, totul este viaţă. Voi trebuie să ştiţi că orice domeniu al manifestării este asistat permanent de anumite fiinţe de lumină sau entităţi angelice. De exemplu, atunci când tu, care eşti un om, asculţi cântecul unei ciocârlii, trebuie să ştii că acest cântec minunat nu este produs numai de pasăre, ci şi de îngerii sunetului".
O entitate subtilă (DEVA) a Soarelui i-a transmis lui DOROTHY: "Noi atingem şi inundăm cu energia paradisiacă luată de la DUMNEZEU planeta ta şi o atragem gradat, în mod conştient, către modelul divin unic şi esenţial al oricărui lucru şi al oricărei fiinţe. Unitatea Luminii Divine este revărsată în valuri asupra planetei tale ca niciodată până acum. Noi vrem acum să te facem să înţelegi măcar parţial bunătatea noastră, care, plină de dragoste şi compasiune, îmbrăţişează totul şi care este permanent direcţionată de noi, conştient, către umanitate".
Un alt mesaj, recepţionat telepatic de la un înger al focului, înger care face parte dintre aşa-numiţii "îngeri Stăpâni ai Flăcărilor", spune: "Puterea cu totul extraordinară şi flăcările cosmice ale focului subtil [TEJAS TATTVA n.n.] "aprind" şi trezesc extraordinar de repede conştiinţa umană. Plecaţi-vă deci cu profund respect şi dragoste în faţa Stăpânilor angelici ai flăcărilor subtile. Procedând astfel vă veţi purifica şi vă veţi ridica repede - cu ajutorul lor - la mari înălţimi spirituale, devenind fără teamă şi resimţind din plin ajutorul lui Dumnezeu. Această cale este ca un tăiş de brici pentru cel care deviază de la ea. Intensitatea şi amploarea puterii acestor îngeri [Stăpânii flăcărilor subtile] este imensă. Rămâneţi mereu - atunci când le simţiţi prezenţa - ca nişte copii umili şi plini de dragoste şi veţi fi astfel la fel de măreţi ca şi Soarele."
Un alt înger, numit "îngerul cosmic al pietrelor", i-a spus lui DOROTHY MacLEAN: "Natura este, să ştii, plină de paradoxuri; astfel, tu cauţi acum să afli tainele lumii minerale, pe care o consideri o formă inferioară de viaţă, şi tu de fapt contactezi în felul acesta o entitate universală. Mintea omului ignorant clasifică mereu şi sistematizează, însă el uită adesea că totul este Unul, că Dumnezeu este permanent în tot şi în toate. Să ştii că până şi materia densă şi grosieră este influenţată permanent de energiile subtile stelare şi cosmice. Acum tu poţi să simţi că trebuie să priveşti chiar şi fiecare pietricică cu un profund respect şi cu cea mai profundă admiraţie, pentru că, de fapt, şi ea este o parte plină de taină a imensităţii mele. Noi [îngerii] suntem foarte fericiţi că astfel ţi s-a arătat (revelat) şi ţie o infimă parte din măreţia lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este permanent percepută de noi pretutindeni, ea se întinde şi îmbrăţişează neîncetat, de la cele mai îndepărtate margini ale Universului şi până la cel mai neînsemnat (în aparenţă) fir de praf, totul, absolut totul, formând în realitate o perfectă unitate, care este menţinută la viaţă prin iubirea eternă şi atemporală a lui Dumnezeu".
Un alt mesaj angelic: "Conştiinţa noastră este mai elevată şi mai vastă ca putere de cuprindere decât aceea a fiinţelor umane, deoarece noi nu suntem niciodată rupţi de izvorul infinit de putere, de iubire şi de viaţă, care este Dumnezeu. Voi, oamenii, datorită gândurilor voastre rele, vă deconectaţi adeseori de la această sursă chiar prin gândurile voastre inferioare."
DEVA-şii (îngerii contactaţi la FINDHORN) adaugă chiar că întotdeauna când ne gândim la ceva, de exemplu la o plantă - chiar dacă acest lucru este dat de consumarea unei legume sau de odihna la umbra unui copac - se stabileşte întotdeauna o legătură subtilă (o stare de REZONANŢĂ) între noi şi acel ceva la care ne gândim intens. Ei mai arată, de asemenea, că: "Oamenii sunt de multe ori în legătură cu lumile noastre subtile, cel mai adesea în mod inconştient, iar noi ne bucurăm întotdeauna de asta, pentru că aici [în aceste dimensiuni subtile angelice], ei sunt mai liberi şi mai aproape de natura (identitatea) lor adevărată. Lumile noastre sublime sunt mereu deschise întregii rase umane, dar pentru a pătrunde în ele, chiar şi pentru un timp foarte scurt, trebuie să renunţaţi de bunăvoie la unele dintre ataşamentele voastre inferioare. Aceste lumi minunate se află din totdeauna în stare de adormire (în stare potenţială) şi în fiinţa voastră [unde pot fi trezite prin rezonanţă], dar voi nu le-aţi remarcat încă, pentru că deocamdată nu aţi fost atenţi la ele. Crâmpeie din lumile noastre au alimentat sau au iluminat însă mereu cele mai înalte aspiraţii şi cele mai sublime demersuri ale fiinţelor umane, în momentele lor de inspiraţie sau de adoraţie, în momentele lor de încântare, de vrajă sau de minunare, însă aceste crâmpeie sunt fie abandonate, fie uitate sau neglijate, după aceea, de mintea ignorantă ori dispreţuitoare".
Alte mesaje angelice atrag atenţia asupra pericolelor planetare majore, generate de dezechilibrele ecologice produse la ora actuală de oameni. De exemplu, un înger al arborilor a transmis următorul mesaj: "Copil al Pământului şi al Spiritului Divin, noi ne adresăm aspectului spiritual al fiinţei tale, căci acesta este terenul pe care noi ne putem întâlni cel mai uşor. Aşa cum ai simţit, noi nu suntem în armonie cu acea parte a umanităţii care defrişează planeta şi niciodată până acum prăpastia dintre noi şi aceşti oameni nu a fost mai acută ca în zonele în care bătrânii copaci sunt tăiaţi cu indiferenţă."
Bineînţeles că toate aceste nenumărate mesaje angelice primite de comunitatea de la FINDHORN se pot adresa la fel de bine oricărei fiinţe umane.
În continuarea acestor informaţii, vom prezenta câteva elemente de ordin practic în vederea contactării telepatice mai uşoare a sublimelor entităţi angelice.
METODE PRACTICE SIMPLE, CARE FAC POSIBILĂ STAREA DE COMUNIUNE CU ENTITĂŢILE ANGELICE SUBLIME
Vom descrie în continuare unele metode esenţiale care sunt puse la dispoziţie în vederea facilitării intrării într-o stare inefabilă de comuniune, prin rezonanţă, cu ierarhiile angelice. Aceste procedee sunt oferite în completarea exemplificărilor care au fost realizate în cadrul cursului nostru de YOGA.
În primul rând, este important să reţinem că în tradiţia secretă yoghină şi tantrică, cele mai multe procedee de evocare şi contactare spirituală-telepatică a entităţilor angelice (DEVA-şilor), în vederea obţinerii de către yoghin a sprijinului, ghidării sau protecţiei lor, implică recurgerea la anumite YANTRA-e adecvate şi la anumite MANTRA-e secrete.
După cum se ştie, acestea produc, datorită concentrării mentale sistematice asupra lor, elevarea gradată a frecvenţei predominante de vibraţie a conştiinţei acestuia, până când se atinge frecvenţa de intrare în rezonanţă cu sfera subtilă de manifestare a respectivelor entităţi angelice sau, cu alte cuvinte, cu o anumită ierarhie angelică. În plus, trebuie să se ştie că aceste modalităţi de evocare a îngerilor (DEVA-şilor) se află aproape întotdeauna sub incidenţa unei Mari Puteri Cosmice, căreia îi sunt subordonaţi îngerii evocaţi. De obicei, această apelare integratoare a respectivei Mari Puteri Cosmice se realizează prin intermediul MANTRA-ei sale secrete, care atunci este utilizată simultan cu o concentrare mentală profundă şi intensă asupra unei anumite YANTRA-e secrete de evocare care, într-o asemenea situaţie, trebuie să fie aleasă în conformitate cu categoria de îngeri (DEVA-şi) care urmează să fie evocaţi. Un exemplu deja faimos de lucrare tradiţională ezoterică ce conţine asemenea metode secrete, este versiunea integrală a tratatului SAUNDARYALAHARI ("Oceanul nesfârşit al Splendorii şi Puterii Divine"). Acest tratat este redactat sub forma unui poem de slavă dedicat Marii Puteri Cosmice TRIPURA SUNDARI şi este atribuit în mod tradiţional, în India, faimosului înţelept şi eliberat SHANKARACHARYA. Cu privire la acest tip de modalităţi simple şi extrem de eficiente de contactare spirituală-telepatică a sublimelor entităţi angelice, este extrem de important să reţinem că ÎNTOTDEAUNA, ÎNAINTE DE A RECURGE LA ELE, ÎN NU CONTEAZĂ CE SCOP BENEFIC, TREBUIE SĂ CONSACRĂM ÎN MOD NECONDIŢIONAT TOATE "FRUCTELE" (REZULTATELE) ACESTOR ACŢIUNI DE EVOCARE LUI DUMNEZEU SAU UNEI MARI PUTERI COSMICE (CEL MAI BINE CHIAR ACELEIA CARE GUVERNEAZĂ ÎNGERUL SAU ÎNGERII EVOCAŢI), şi NUMAI DUPĂ ACEASTA (ÎN SITUAŢIA ÎN CARE LA RESPECTIVA CONSACRARE PRIMIM UN RĂSPUNS FAVORABIL, SUFICIENT DE CLAR ŞI DE PREGNANT DE LA DIVIN, SĂ FOLOSIM RESPECTIVA METODĂ. ÎN CAZ CONTRAR ("CU ALTE CUVINTE, DACĂ RECURGEM LA ASEMENEA METODE SECRETE FĂRĂ O PREALABILĂ CONSACRARE A FRUCTELOR CARE ATUNCI SUNT OFERITE DIVINULUI! NE PUTEM AŞTEPTA DUPĂ ACEEA LA ANUMTTE CONSECINŢE KARMA-ICE CARE SURVIN CHIAR ŞI ÎN CAZUL ÎN CARE SCOPUL URMĂRIT DE NOI ERA TOTAL BENEFIC.
Există şi în tradiţia secretă occidentală unele procedee similare de evocare a entităţilor angelice, însă datorită condiţiilor particulare ale culturii şi civilizaţiei occidentale, o mare parte dintre aceste procedee au fost incluse în ceea ce se numeşte Magie, şi, un aspect mult mai grav, datorită crasei ignoranţe, care este aproape generală, cu privire la îngeri şi la forţele subtile ale naturii, precum şi datorită perversităţii unor aşa-zişi "ocultişti " sau "iniţiaţi", aceste modalităţi secrete de evocare a ierarhiilor îngereşti au fost în foarte multe situaţii amalgamate, modificate sau "extrasă" din contextul lor spiritual şi divin iniţial, ajungând de multe ori (aceasta mai ales în cadrul magiei occidentale) să fie destinate evocării şi contactării telepatice a unor Entităţi inferioare din planurile subtile (uneori chiar demoni sau spirite infernale), ajungându-se astfel, în unele situaţii, la ceea ce se numeşte "magie neagră". Datorită acestor grave deviaţii - care sunt evidenţiate, de altfel, cu multă claritate, mai ales de către celebrul ezoterist şi metafizician francez RENE GUENON - abordarea naivă a procedeelor care sunt specifice magiei occidentale, chiar dacă ele sunt prezentate adesea, în mod tentant, ca
fenomene spirituale care, unele dintre ele, sunt chiar miraculoase, în aparenţă. Astfel, se afirmă că îngerii de lumină ai lui Dumnezeu participă din plin, în tradiţia creştină, la toate ceremoniile importante ("tainele") ale vieţii creştine, cum ar fi taina botezului, a căsătoriei (cununia), sfanţul Maslu, slujba "marii treceri" (părăsirea prin aşa zisa moarte a planului fizic), etc. De asemenea, la toate sărbătorile creştine importante (Învierea, Naşterea Domnului, Schimbarea la Faţă, etc.), precum şi la toate ritualurile de exorcizare a fiinţelor "posedate" (stăpânite) de anumite entităţi malefice, se afirmă că sunt întotdeauna prezenţi îngerii.
În afară de aceste rituri, mai există în cadrul creştinismului şi unele practici individuale care sunt axate pe repetarea anumitor rugăciuni speciale sau chiar a unor invocaţii, simultan cu trezirea şi amplificarea unei stări de aspiraţie intensă către îngerii de lumină ai lui Dumnezeu, către Iisus Cristos sau către Dumnezeu Tatăl. Toate aceste rugăciuni sunt destinate de obicei obţinerii ajutorului divin (care adeseori este manifestat prin intermediul îngerilor de lumină), în cazul celui credincios. Spre exemplu, unele dintre cele mai frecvent folosite rugăciuni în această direcţie (în afară de cea mai importantă, care este "Tatăl Nostru"), sunt "Psalmii", care, după cum se arată în literatura creştină, dacă sunt rostiţi cu o mare credinţă, mental sau chiar cu voce tare, generează elevarea gradată a conştiinţei aspirantului (mai ales dacă el realizează această recitare meditativă într-o stare de puritate lăuntrică), până la momentul stabilirii unei stări inefabile de rezonanţă între aspirant şi anumite ierarhii angelice. Oferim în continuare, drept exemplu, textul celui mai des folosit şi mai apreciat "Psalm", "Psalmul 90", intitulat şi "O cântare de laudă a lui David [pentru bunul Dumnezeu]". Înainte de aceasta, se cuvine să ştim cu privire la acest psalm, că scrierile teologice afirmă că el, îi conferă celui care îl recită adesea interior (mental), meditând cât mai profund asupra lui, într-o stare de maximă puritate sufletească, certitudinea de nezdruncinat a protecţiei divine. Practicanţii acestei forme de sui-generis (în felul ei) "meditaţie creştină" - numită în teologie "Psalmistică" - afirmă în unanimitate că acesta este cel mai puternic (eficient) dintre toţi "Psalmii". Spre exemplu, acest "Psalm" este bine cunoscut şi învăţat pe de rost de marea majoritate a libanezilor. În Liban, chiar şi cei mai profani dintre ei (în materie de Biblie) recurg la recitarea lui frecventă, mai ales pentru a putea evita evenimentele cu caracter grav, nefast, ce ar putea surveni în viaţa lor. În această direcţie, sunt cunoscute în tradiţia creştinismului oriental numeroase cazuri de manifestare a unui ajutor providenţial, salvator, intermediat de acest "psalm" chiar şi atunci când acest ajutor părea a fi ceva imposibil.
Atunci când fiinţa umană (care este ameninţată de un anumit pericol) se roagă cu fervoare la Dumnezeu, utilizând ca suport pentru rugăciune textul acestui psalm, este posibil ca ajutorul providenţial să se manifeste neîntârziat. Iată acum textul acestui psalm:
"Cel ce locuieşte mereu numai cu ajutorul Celui Preaînalt, care este Dumnezeu Tatăl, sub acoperământul Dumnezeului cerului va sălăşlui. El va zice Domnului Dumnezeu: "Tu eşti sprijinitorul meu, Tu eşti mântuirea mea, spre Tine, Dumnezeul meu, voi nădăjdui mereu. Puterea lui Dumnezeu te va izbăvi din cursa vânătorilor celor răi şi de Cuvântul tulburător. Cu spatele Său te va umbri pe tine şi sub aripile Lui tu vei nădăjdui; ca o armă de neînvins te va înconjura atunci adevărul Lui. Cu puterea lui Dumnezeu mereu în tine, nu te vei teme de frica de noapte şi nici de săgeata ce zboară ziua. Tu nu te vei speria de toate cele care umblă în întuneric şi nici de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor seceraţi din imediata ta apropiere o mie, şi zece mii vor cădea de-a dreapta ta, dar de tine nimic rău nu se va apropia. Mereu calm şi fericit cu ochii tăi vei privi, şi răsplătirea păcătoşilor după faptele lor o vei vedea. Pentru că tu doar pe Domnul Dumnezeu, care este mereu nădejdea ta şi Cel Preaînalt, L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni niciodată spre tine relele, şi violenţa nicicând nu se va apropia de locaşul tău, căci îngerilor săi de lumină. Domnul Dumnezeu le va porunci ca pe tine să te păzească mereu în toate acţiunile şi căile tale. Pe mâini şi pe aripi te vor înălţa pe tine îngerii Domnului, ca nu cumva să împiedici de vreo piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc [acestea sunt animale legendare (reptile fabuloase) care ucid prin puterea teribilă a privirii sau prin otrava suflului lor pe cel care se apropie de ele fără să le vadă; în tradiţia creştină, ele simbolizează pericolele de moarte ale vieţii, care nu pot fi zărite sau intuite la timp de către fiinţa umană obişnuită şi de care doar protecţia îngerilor de lumină ai lui Dumnezeu o poate păzi] tu vei păşi şi vei călca triumfător peste leu şi peste balaur [toate aceste 4 animale (respectiv aspida, vasiliscul, leul şi balaurul) simbolizează, în realitate, aspectele tenebroase şi abisal malefice din fiinţa umană, care trebuie să fie transmutate alchimic şi sublimate (prin Graţia Divină) în tot atâtea calităţi spirituale divine; aceste calităţi divine esenţiale sunt reprezentate simbolic în ezoterismul creştin prin cele 4 imagini arhetipale, simbolice, ale evangheliilor - similare cu acelea ale Sfinxului din Egipt: Taurul, Leul îmblânzit, Vulturul şi Omul. Ca iniţiaţi în SVARA YOGA, noi putem recunoaşte aici cu uşurinţă, în spatele acestui simbolism, manifestarea haotică şi dizarmonioasă (în primul caz: cele 4 animale ameninţătoare) şi aceea pe deplin armonioasă şi profund benefică pentru aspirantul la îndumnezeire (în cel de-al doilea caz) a celor 4 TATTVA-e fundamentale ale creaţiei propriu-zise: PRITHIVI TATTVA, APAS TATTVA, TEJAS TATTVA, VAYU TATTVA]. Căci de va nădăjdui către Mine, Eu îl voi izbăvi pe el, zice Domnul Dumnezeu şi îl voi ocroti pe el, căci a cunoscut şi a crezut cu tărie în numele Meu. Striga-va când va avea nevoie către Mine, şi atunci Eu îl voi auzi pe el; alături de el Voi fi mereu la necaz şi îl voi salva pe el şi-l voi face să urce către Mine (prin transfigurare şi îndumnezeire). Cu multe zile fericite Îl voi umple pe el şi Ii voi arăta lui mântuirea şi slava Mea ".
Mai sunt cunoscute, de asemenea, în tradiţia creştină, şi aşa-numitele "NOVENE" (practici evocatorii sacre), ce constau în a adresa lăuntric, fiind într-o stare de profundă relaxare şi puritate sufletească, timp de 9 zile consecutiv, la aceeaşi oră şi pe cât posibil în acelaşi loc, rugăciuni speciale (printre acestea, cele mai recomandate de teologi sunt cele adresate Fecioarei Maria), rugăciuni care sunt atunci însoţite de consacrarea şi aprinderea unei lumânări Divinului (sau chiar Fecioarei Maria), pentru a ajuta şi inspira pe oficiantul acestui procedeu. Este evident că acest procedeu este cel mai bine să fie început în perioadele de predominanţă corespunzătoare unei TATTVA-e care este adecvată scopului benefic urmărit de aspirant; în plus, tradiţia creştină recomandă ca începutul acestui procedeu să coincidă fie cu data de 15 august (sărbătoarea Sfintei Marii), fie cu 25 martie (sărbătorirea momentului Bunei Vestiri).
PROCEDEU DE CONTACTARE A ENTITĂŢILOR ANGELICE DIVINE
Vom prezenta în continuare un procedeu relativ simplu şi accesibil oricui, pentru a intra în comuniune spirituală profundă cu anumite entităţi angelice şi în primul rând cu îngerul nostru păzitor. Acest procedeu simplu cuprinde mai multe etape, care pot fi descrise în felul următor:
L Consacrarea necondiţionată a tuturor fructelor acestei evocări a entităţilor angelice lui Dumnezeu, care la scurt timp după aceea va fi urmată de perceperea clară a acceptului acestei consacrări de către Divin (Dumnezeu).
2. "Centrarea" noastră şi aspiraţia fermă către armonizarea ideală a fiinţei noastre în plan fizic, psihic şi mental.
3. Relaxarea noastră cât mai profundă, atât fizic, cât şi psihomental, care apoi va fi însoţită de o interiorizare cât mai bună ("decuplarea" noastră senzorială din lumea fizică, simultan cu inducerea unei stări de linişte şi "transparenţă" mentală (sau, cu alte cuvinte, o stare de vid mental)).
4. Aspiraţia puternică şi profundă de a realiza integrarea cât mai armonioasă a fiinţei noastre în ambianţa subtilă (energetică) elevată a Macrocosmosului. În această etapă, este important să urmărim să realizăm lăuntric (pe un fond de tăcere interioară - vid mental) o cât mai clară raportare la sublima realitate divină, care este specifică îngerului sau ierarhiei angelice invocate.
5. Comuniunea spirituală inefabilă (care va fi trăită plenar la nivel ETERIC, PSIHIC ŞI MENTAL) cu ierarhia angelică sau cu entitatea angelică invocată (sau, cu alte cuvinte, intrarea şi menţinerea în stare de rezonanţă cu respectiva ierarhie angelică şi cu entitatea angelică pe care o apelăm).
6. Integrarea noastră spirituală în LUMEA ANGELICĂ, din care face parte îngerul evocat sau în TĂRÂMUL ierarhiei angelice care a fost evocată. Aceasta va fi urmată de apariţia unor stări extraordinar de elevate de fericire, puritate şi iubire, precum şi de apariţia unor imagini de o frumuseţe uluitoare, care ţin de acele mirifice tărâmuri angelice. În plan mental, vor apărea atunci anumite idei geniale care vor fi inspirate de îngerii din acele lumi cu care intrăm astfel în legătură spirituală. Aceste idei sublime vor putea fi un punct de pornire pentru mari invenţii; descoperiri sau inovaţii binefăcătoare pentru întreaga umanitate sau vor putea fi nucleul unor capodopere artistice, literare, poetice, etc. Pentru aceasta este evident necesar să evocăm o anumită ierarhic angelică ce ne poate inspira în funcţie de domeniul în care noi aspirăm să primim idei creatoare geniale. Mulţi creatori de geniu au fost astfel inspiraţi de îngeri în vis.
7. Revenirea gradată la starea de conştiinţă obişnuită; păstrând însă amintirea bucuriei şi fericirii inefabile datorate contactului telepatic (comuniunii spirituale profunde) cu entitatea angelică sau cu ierarhia angelică invocată.
Vom defini în cele ce urmează mult mai clar aceste 7 etape ale procedeului, exceptând prima etapă, care noi considerăm că este (sau ar trebui să fie) deja bine cunoscută.
Etapa a 2-a: Centrarea. Termenul "centrare" are aici sensul de focalizare a atenţiei asupra propriei fiinţe şi de trăire a momentului prezent (în sensul de a nu divaga sau de a nu proiecta mentalul în reminiscenţele unor evenimente trecute sau în imaginarea unor evenimente viitoare). Această "centrare" sau echilibrare a fiinţei proprii mai înseamnă şi acţiunea de a e armoniza profund toate energiile (mentale, emoţionale sau fizice), însoţite de liniştirea cât mai deplină a agitaţiei psiho-mentale obişnuite (gânduri parazite, emoţii auxiliare, etc.); în această stare de centrare interioară ne va fi mult mai uşor să ne concentrăm atenţia asupra oricărui subiect de meditaţie, deoarece (lăuntric) noi suntem în acelaşi timp prezenţi, lucizi, destinşi şi superior-receptivi. Este foarte bine ca la început să putem dispune acasă de un loc special consacrat practicii noastre de contactare telepatică a entităţilor angelice. Locul trebuie să fie cât mai curat, el poate fi eventual împodobit cu flori proaspete, înfrumuseţat cu parfumuri naturale elevante (santal, busuioc, mentă, iasomie, etc. - parfumul sau esenţa naturală aleasă trebuie, pe cât posibil, să fie adecvată ca frecvenţă de vibraţie cu rezonanţa specifică a îngerului care va fi evocat); în plus, putem aprinde în acest loc consacrat una sau mai multe lumânări, iar obiectele sau ambianţa (cadrul) acestui loc (de exemplu: anumite YANTRA-e, MANDALA-e sau chiar fotografii ale unor mari realizaţi spirituali, etc.) trebuie să fie cât mai frumoase, cât mai curate şi cât mai elevante, pentru a ne putea simţi aici cu uşurinţă ca într-un spaţiu sacru. În ceea ce priveşte fondul sonor, putem fie să utilizăm o muzică foarte inspirată şi înălţătoare, fie să păstrăm o linişte completă, netulburată de zgomote exterioare, telefon, radio, etc.
UN EXERCIŢIU SIMPLU PENTRU OBŢINEREA UNEI CÂT MAI PROFUNDE "CENTRĂRI" (ECHILIBRĂRI) INTERIOARE
Pentru acest procedeu foarte simplu este preferabil să ne aşezăm pe un scaun, cu coloana perfect dreaptă şi cu întreaga talpă sprijinită de sol, cu palmele pe coapse şi cu ochii închişi.
Mai întâi vom realiza o priză a conştiinţei asupra întregului corp, de jos în sus, foarte lent, de la tălpi până în zona creştetului. În acelaşi timp, ne deconectăm cât mai profund segmentele musculare asupra cărora ne focalizăm atenţia; respiraţia decurge în mod firesc, fără să intervenim cu nimic asupra ei.
După ce am încheiat această "explorare" deconectantă asupra întregului corp fizic, ne vom orienta în continuare atenţia asupra actului respirator, care decurge mai departe normal, de la sine, întocmai ca în procedeele de YOGA NIDRA învăţate în anul 1 al cursului nostru. În acelaşi timp vizualizăm în jurul nostru o sferă de lumină alb-strălucitoare. Atunci când inspirăm, conştientizăm că această lumină alb-strălucitoare intensă pătrunde şi în fiinţa noastră din ce în ce mai mult, până la umplerea ei totală, iar atunci când expirăm, conştientizăm eliminarea din fiinţă a tuturor stărilor de tensiune, stres, anxietate, etc. (cu alte cuvinte, a oricăror energii sau influenţe malefice, a oricăror aspecte perverse).
Continuăm să respirăm conştient în acest mod până când ajungem să simţim o stare de destindere profundă, dublată de pace, seninătate şi bucurie lăuntrică. Dacă observăm că mintea are tendinţa să divagheze din nou, ne readucem atenţia blând, dar ferm, asupra procesului respirator descris mai înainte.
În continuare (după ce etapa anterioară a fost încheiată cu succes) vom vizualiza mici canale subtile energetice (NADI-uri) care ies prin tălpi şi prin partea inferioară a coloanei vertebrale şi care se extind tot mai mult, până când ajung să fie întocmai ca nişte SUI-GENERIS rădăcini care ne leagă de energiile subtile benefice ale pământului. Continuăm acest proces de vizualizare creatoare combinată cu respiraţia conştientă, până când conştientizăm cum aceste "rădăcini" subtile, bioenergetice ne pun în legătură cu centrul subtil macrocosmic al energiei benefice telurice, centru identificat analogic cu centrul pământului, din aceasta rezultând un profund sentiment de siguranţă şi linişte interioară.
Acum (după ce am încheiat cu succes şi etapa descrisă mai sus a exerciţiului) conştientizăm faptul că putem "respira" prin intermediul acestor "rădăcini" subtile; vom face astfel să urce în continuare energiile subtile benefice telurice, captate din centrul subtil al pământului, ca şi cum am aspira un lichid cu o pompă, iar această aspirare a energiei subtile benefice a pământului (la nivelul lui PRITHIVITATTVA) în fiinţa noastră va continua până când ne simţim "plini" lăuntric de această energie vitală fundamentală.
În continuare, ne vom focaliza atenţia în zona creştetului (deasupra capului), zonă aflată într-o strânsă legătură cu deschizătura subtilă secretă către Dumnezeu, BRAHMARANDHRA.
Vom vizualiza şi aici cum de la acest nivel pornesc canale subtile energetice (NADI-uri) care se extind tot mai mult în sus, până când, în final, ele se extind până la ceruri, punându-ne astfel în legătură cu Soarele, cu planetele, cu stelele şi galaxiile. În acelaşi timp, în timpul inspiraţiei vom aspira în fiinţa noastră, prin intermediul acestor canale energetice subtile (NADI-uri) energia benefică subtilă cosmică, ce intră în făptură prin zona creştetului, până când simţim că această energie cosmică ne umple întreaga fiinţă. În continuare, în timpul inspiraţiei, vom vizualiza că aspirăm simultan cei 2 curenţi subtili de energie benefică, atât cel teluric, cât şi cel cosmic, amândoi fuzionând inefabil la nivelul inimii (ANAHATA CHAKRA), de unde vor radia mai departe în întreaga făptură.
După această etapă, ne vom relua priza de conştiinţă asupra corpului fizic şi vom deschide uşor ochii. Conştientizăm starea de profundă armonie integratoare şi de echilibru perfect în întreaga fiinţă.
Aprofundarea centrării interioare
Starea de echilibrare şi centrare lăuntrică poate fi considerabil amplificată şi aprofundată dacă după exerciţiul precedent vom realiza şi o meditaţie de deschidere (dinamizare) şi armonizare a fiecărui centru subtil de forţă (CHAKRA), de jos în sus.
Astfel, după ce am încheiat cu succes exerciţiul simplu de centrare interioară, reluăm procesul de respiraţie conştientă, în care pe durata inspiraţiei aspirăm energiile subtile benefice telurice prin NADI-urile care ies prin tălpi şi prin partea inferioară a coloanei. Ne vom concentra apoi să focalizăm această energie subtilă benefică a pământului (PRITHIVI TATTVA) la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, timp de câteva respiraţii, conştientizând cât mai plenar toată gama de efecte subtile şi psiho-mentale asociată dinamizării şi echilibrării acestui centru de forţă. Vom continua apoi acelaşi fenomen de energizare, echilibrare şi conştientizare, pe acelaşi interval de timp şi la nivelul lui SWADHISTANA CHAKRA, apoi la nivelul lui MANIPURA CHAKRA, apoi la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, apoi la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, apoi la nivelul lui AJNA CHAKRA, şi în final la nivelul lui SAHASRARA. Conştientizăm astfel, gradat, sublimarea energiilor benefice telurice, din centru în centru, până la nivelul lui SAHASRARA, inclusiv. Dacă la un anumit centru de forţă sesizăm că efectul acestei vizualizări creatoare este diminuat faţă de cei de până la el, vom mări timpul alocat dinamizării şi echilibrării lui până când efectul este cel dorit de noi.
Continuăm apoi să respirăm conştient, sesizând cum toţi centrii noştri de forţă sunt plini de lumină; la dinamizarea şi echilibrarea fiecărei CHAKRA-e putem utiliza cu succes şi informaţiile secrete legate de curenţii subtili coloraţi, vizualizând în mod adecvat (corespunzător) culoarea energiei subtile care dinamizează şi echilibrează prin sublimare fiecare centru de forţă (de exemplu: roşu, în cazul lui MULADHARA, portocaliu în cazul lui SWADHISTANA, etc).
În acest moment vom relua conştientizarea aspirării energiilor subtile cosmice pe durata inspiraţiei, prin intermediul NADI-urilor care pornesc din zona creştetului. Întocmai ca o cascadă de lumină alb-strălucitoare, acest flux descendent de energii cosmice va "umple" de sus în jos fiecare CHAKRA, de la SAHASRARA şi până la MULADHARA, dinamizând şi echilibrând astfel - oarecum complementar faţă de acţiunea energiilor telurice - toţi centrii subtili de forţă. Ca şi în situaţia anterioară, vom conştientiza toată gama de efecte specifice trezirii şi armonizării (echilibrării) fiecărei CHAKRA-e, acum însă în ordine inversă (de sus în jos), remarcând totodată şi diferenţele de stare la nivelul fiecărui centru de forţă, între trezirea şi echilibrarea lui prin acţiunea de ridicare (UTKSHEPANA) sau prin acţiunea de coborâre (APAKSHEPANA).
În final, sesizăm acţiunea continuă, distinctă şi conjugată a celor 2 fluxuri energetice subtile benefice (teluric-ascendent şi cosmic-descendent) în întreaga noastră fiinţă, conştientizând efectele lor corelate la nivelul fiecărei CHAKRA-e simultan. Ne vom percepe astfel ca un curcubeu strălucind de lumină, legat atât de întregul univers cât şi de Dumnezeu, şi legând între ele cerurile şi pământul, într-o stare de perfectă Centrare (echilibrare) lăuntrică.
Revenim acum la priza de conştiinţă asupra corpului, deschidem uşor ochii şi realizăm starea de transfigurare, elevare şi interiorizare obţinută.
Etapa a 3-a: Relaxarea şi detaşarea profundă şi purificatoare
Pentru a ajunge mai uşor la nivelul de vibraţie specific condiţiei angelice, etapa următoare a procedeului complex de contactare telepatică a îngerului este Relaxarea şi detaşarea profundă şi purificatoare. Această stare de relaxare şi detaşare favorizează depăşirea temerilor, a problemelor de tot felul, precum şi a falselor certitudini (idei preconcepute, prejudecăţi, etc.) pentru a intra, ca şi îngerii, într-o stare de claritate, de "transparenţă" mentală, de neutralitate (transcendere) şi de iubire necondiţionată, stare ce caracterizează condiţia existenţială angelică şi care face cu putinţă manifestarea iertării şi a Graţiei Divine îndeosebi în această fază, ne putem confrunta uneori cu fenomene de amplificare a ego-ului care urmăresc să ne împiedice atingerea stării sublime de comuniune cu îngerii de lumină ai lui Dumnezeu. Pentru a putea preveni cel mai eficient aceste "păcăleli" ale ego-ului, este foarte bine să cunoaştem dinainte, cel puţin în linii mari, tipurile de stări sau de tendinţe interioare care sunt tributare tentaţiilor inferioare, egotice. Pentru aceasta, prezentăm în continuare o enumerare a celor mai frecvente stări egotice şi inferioare care pot să apară în mintea aspirantului, pentru a le putea astfel identifica şi elimina cât mai uşor: îndoiala; ideea că "nu merit aşa ceva" (că "e prea mult pentru mine"); teama că nu vom reuşi; perfecţionismul exagerat, în cele mai mici detalii (de exemplu, credinţa greşită că reuşita contactării telepatice a îngerilor depinde în primul rând de elementele exterioare: flori, parfumuri, ordine, etc.), orgoliul; sentimentul exagerat că suntem imperfecţi; simţul critic şi autocritic exacerbat; mânia; ura; durerea (suferinţa); dezgustul faţă de propria fiinţă: sentimentul de alienare; lipsa autocontrolului: indecizia; plictiseala; apatia; teama de intimitate (aceasta fiind generată de diferite complexe interioare); resentimentele de diferite naturi: invidia (de exemplu, faţă de alţi colegi de curs cărora aceste procedee spirituale le-au reuşit); gelozia; sentimentele de culpabilitate; mania persecuţiei; ruşinea excesivă sau timiditatea exagerată; respingerea practicii spirituale; abandonarea căutărilor legate de cunoaşterea lumilor angelice; lipsa puterii de concentrare; amânarea permanentă a practicii propriu-zise: ; oboseala cronică, deprimarea, cupiditatea (lăcomia), reaua-credinţă, negarea sau nerecunoaşterea rezultatelor parţiale care pot să apară la început.
Desigur că, în funcţie de structura şi de KARMA individuală, pot să apară probleme specifice fiecărui aspirant, care să-1 împiedice să obţină contactul telepatic (comuniunea spirituală) eu sublimele entităţi angelice luminoase. Pentru a elimina din fiinţă aceste eventuale dizarmonii şi perturbări egotice (şi în acelaşi timp KARMA-ice), relaxarea sau detaşarea este precedată de o purificare spirituală cât mai profundă, care poate fi realizată şi separat, în afara exerciţiilor propriu-zise de contactare subtilă a îngerilor.
Pentru aceasta, cât mai relaxaţi, înzestraţi cu hârtie şi creion şi rezervându-ne un timp suficient, ne vom aşeza pe un scaun sau într-o postură de meditaţie, cu coloana dreaptă, şi vom plasa ambele mâini deasupra zonei inimii (ANAHATA CHAKRA); ne vom gândi ferm la faptul că acum vom permite sentimentelor şi gândurilor noastre profunde, de orice natură ar fi ele, să apară în sfera conştientului.
Ne vom dirija apoi atenţia asupra respiraţiei, fără să o modificăm însă absolut deloc, nefăcând altceva decât să o observăm tăcuţi, atenţi şi detaşaţi. În plus, în timpul inspiraţiei vom sesiza că aspirăm în întreaga fiinţă iubire, toleranţă şi iertare; în timpul expiraţiei vom sesiza că eliminăm din noi toate prejudecăţile, ideile preconcepute şi judecăţile pripite.
În continuare ne vom concentra ferm atenţia să descoperim ce anume ne-ar putea împiedica să intrăm în legătură cu entităţile angelice. Vom scrie apoi pe hârtie imediat toate gândurile şi motivele care ne apar în minte. De exemplu, ne putem întreba: "O, Doamne, ce m-ar putea împiedica să intru în legătură cu îngerul meu păzitor?" sau "Ce mă reţine în acest demers spiritual ?", etc., apoi vom asculta cu atenţie răspunsurile mentalului nostru, după care le vom scrie pe toate: gânduri, sentimente, amintiri, etc. Putem fi siguri că lista este completă atunci când răspunsurile încep să se repete.
Vom citi în continuare cu multă atenţie această listă de obiecţii şi motivaţii interioare. Alegem apoi una dintre problemele de pe listă (cea pe care o considerăm cea mai importantă). Ne vom concentra cât mai profund asupra ei pentru a o percepe în toate dimensiunile sale, precum şi în toate situaţiile de viaţă pe care ea le afectează. La această fază este important să urmărim să ne păstrăm corpul cât mai relaxat, chiar dacă remarcăm unele tendinţe de tensiune sau de crispare a sa, legate de evocarea acelei probleme. În plus, în timpul inspiraţiei vom vizualiza ca aspirăm în noi lumină alb-strălucitoare, iar în timpul expiraţiei vom conştientiza că eliminăm toate tensiunile şi dezechilibrele din fiinţa noastră.
Continuăm acest proces de purificare (CATHARSIS) printr-o ANAMNEZĂ (reîntoarceri conştientă în trecut), pentru a ne reaminti când ne-am confruntat prima oară cu problema sau cu trăirea negativă respectivă, ce fel de situaţie sau ce persoană a declanşat-o în noi, etc. Simultan cu această introspecţie, în timpul inspiraţiei conştientizăm cum fiinţa noastră se umple de compasiune şi iertare atât faţă de noi înşine, cât şi faţă de persoana sau persoanele implicate în respectiva situaţie, iar în, timpul expiraţiei conştientizăm cum eliminăm toate tensiunile, nemulţumirile şi „comdamnările (ranchiunile) interioare profunde, legate de acea situaţie-problemă.
În acest moment (după ce am realizat foarte bine cauzele, aspectele şi zona subtilă din fiinţa noastră corespunzătoare acelui sentiment de limitare), este foarte important să adoptăm lăuntric o fermă atitudine de renunţate definitivă la acea stare penibilă; de foarte multe ori, o asemenea reacţie interioară fermă şi lucidă în faţa cauzelor adevărate ale unei probleme profunde sau vechi, este de ajuns pentru a eradica definitiv din conştiinţă problema respectivă. Dacă această stare de maximă fermitate nu apare încă sau dacă efectul de desprindere de acel aspect KARMA-ic negativ nu este definitiv, vom relua întregul procedeu cu aceeaşi stare-problemă, până la eliminarea ei totală. După aceasta, vom continua purificarea lăuntrică în legătură cu celelalte stări-problemă ce ni se revelează a fi o cauză a celorlalte obiecţii mentale de pe lista-iniţială (de regulă, aceste stări-problemă KARMA-ice se înscriu printre cele enumerate de noi anterior).
Atunci când am identificat foarte bine în noi înşine elementele limitatoare pe care suntem gata să le abandonăm definitiv, suntem pregătiţi pentru adevărata relaxare şi detaşare spirituală. Aceasta este deci o etapă, esenţială pentru atingea stării de deschidere (de receptivitate superioară) ce permite comunicarea subtilă cu îngerii.
Într-adevăr, aproape toate amintirile noastre (inclusiv cele datorate unor puternice traumatisme sau şocuri emoţionale) sunt, aşa cum am arătat în lecţiile referitoare la manifestările celor 5 TATTVA-e esenţiale, la nivelul corpului astral (MANOMAYA KOSHA), stocate (înregistrate) într-un anumit mod atât în celulele corpului fizic, cât şi în corpul astral. Cu alte cuvinte, corpul nostru "îşi aminteşte" de tot ce s-a petrecut în actuala existenţă fizică, iar corpurile superioare "îşi amintesc" (chiar dacă noi nu suntem conştienţi de asta) şi trăirile noastre din alte existenţe. La omul obişnuit însă, cea mai mare parte a acestor amintiri rămâne înmagazinată în subconştient. Prin urmare, cu cât vom practica mai sistematic acest exerciţiu simplu de purificare şi relaxare psihomentală, cu atât mai repede vom putea elimina aspectele negative din fiecare celulă a corpului, infuzând în locul lor vitalitate şi bucurie exuberantă. În plus, este bine să ştim că practica tehnicii de MANTRA YOGA descrisă în cursul nostru de YOGA la anul 4, în legătură cu sunetele vocalice, ne poate ajuta foarte mult în acest efort conştient de purificare spirituală.
UN EXERCIŢIU SIMPLU DE RELAXARE ŞI DETAŞARE SPIRITUALĂ
După ce în prealabil am realizat exerciţiul de centrare interioară (cel mai bine, în locul ales de noi ca "spaţiu sacru"), ne vom concentra din nou atenţia asupra respiraţiei, urmărind ca, pe cât posibil, să respirăm într-o manieră egală (inspiraţia şi expiraţia să aibă aceeaşi intensitate).
În continuare vom alătura palmele în zona pieptului (ca la PRARTHANASANA) şi vom aspira cât mai intens să intrăm în stare de rezonanţă cu îngerul nostru păzitor sau eventual cu o altă entitate angelică. După aceasta, vom relua de pe lista noastră cu obiecţii şi stări-problemă, pe rând, toate aspectele KARMA-ice negative pe care acum suntem gata să le abandonăm. Atunci când sesizăm că suntem pregătiţi să ne eliberăm de o anumită problemă, îi vom mulţumi mai întâi lui Dumnezeu pentru lecţiile spirituale pe care le-am asimilat prin intermediul ei. Acum, pentru prima dată în cadrul acestui complex procedeu spiritual de contactare a entităţilor angelice, îi vom cere îngerului evocat să fie alături de noi, să ne asiste şi să ne inspire în rezolvarea acelei probleme. Putem chiar să rostim mental (sau cu voce tare); "Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă eliberez definitiv de problema (starea)....", după care vom respira profund de 7 ori. În timpul fiecărei respiraţii vom conştientiza că eliminăm gradat şi profund, din fiinţa noastră, problema respectivă. Vom urmări cu atenţie toate modificările şi transformările lăuntrice care survin în acest moment. De obicei, eliminarea unei tensiuni sau a unei probleme KARMA-ice se resimte ca o euforică şi intensă senzaţie de uşurare (relaxare şi detaşare), senzaţie care adeseori este descrisă de vorbirea populară prin expresia: "Parcă mi s-a luat o piatră de pe inimă". Vom mulţumi, în continuare, îngerului nostru păzitor (sau entităţii angelice invocate), pentru asistenţa şi inspiraţia sa plină de dragoste, precum şi întregii Naturi pentru că a primit de la noi energia negativă (inferioară) pe care noi am eliminat-o.
După aceasta, vom trece la problema următoare, urmând aceleaşi etape, până vom epuiza toate aspectele KARMA-ice negative de pe lista noastră.
Această tehnică foarte simplă de relaxare şi detaşare spirituală este deosebit de eficientă, operând uneori chiar veritabile miracole în ceea ce priveşte condiţia existenţială a practicantului. Astfel, în fiinţa acestuia survin numeroase transformări minunate (instalarea unei senzaţii euforice de bucurie şi de pace interioară, senzaţia de a fi întinerit cu 10 ani, armonizarea profundă a relaţiilor cu cei din jur, trăirea şi amplificarea puterii de a ierta, etc).
În ceea ce priveşte puterea de a ierta, trebuie să ştim că neputinţa de a trece peste greşelile celorlalţi faţă de noi ne paralizează şi ne blochează progresul nostru spiritual, ataşându-ne de multe ori insidios, dar sigur, de persoana sau de situaţia pe care nu am putut-o ierta, generându-ne sentimente şi trăiri negative pe care, conştient sau nu, le vom purta mereu după noi. De fapt, de cele mai multe ori, atunci când este vorba să îi putem ierta pe alţii, noi înşine avem nevoie să ne cerem iertare pentru că nu ne-am putut realiza încă idealurile morale şi spirituale şi pentru că ne-am lăsat pradă unor asemenea comportamente autodistructive.
În această direcţie, marele înţelept şi iluminat BUDDHA spunea că "de fiecare dată când ierţi răul care ţi-a fost făcut, de atâtea ori moare un rău pe lume"; pe de altă parte, tradiţia creştină este şi ea plină de exemple care confirmă această viziune spirituală (chiar şi în rugăciunea "Tatăl Nostru" se face referire directă la acest aspect: "şi iartă- ne nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşelile greşiţilor noştri").
Relaxarea şi detaşarea spirituală reprezintă cheia puterii de a ierta. Pentru a putea ierta, trebuie să eliminăm din fiinţa noastră durerea, frustrarea, dorinţa de răzbunare, resentimentele şi mânia. Practicând sistematic exerciţiul simplu de relaxare şi detaşare spirituală, ne vom dezvolta cu uşurinţă capacitatea de a ne elibera de asemenea sentimente inferioare.
Etapa a 4-a: Aspiraţia divin- integratoare
Această etapă a procedeului complex de punere în stare de rezonanţă cu sferele subtile de existenţă ale îngerilor ne face să fim mult mai deschişi (elevat-receptivi) şi în acelaşi timp mult mai focalizaţi asupra acestor tărâmuri subtile superioare. Cu alte cuvinte, este vorba aici de trezirea - pe deplin conştientă şi lucidă - a copilului divin, spontan, fericit şi mereu atent, care există mai mult sau mai puţin latent în noi.
Această latură - pentru mulţi nebănuită - a fiinţei noastre, odată trezită, ne va umple de încântare, de fericire şi de uimire transfiguratoare, stare care ne va permite intrarea spontană şi fără nici un fel de efort în comuniune telepatică inefabilă cu îngerii de lumină ai lui Dumnezeu, iar aceasta este cu putinţă deoarece această parte sublimă şi extrem de pură a sufletului nostru nu a fost şi nu poate fi niciodată traumatizată, rănită, neliniştită, frustrată sau îndurerată. De fapt, această etapă de aspiraţie divin integratoare nu este atât o tehnică rigidă, cât un joc minunat, ea trebuind însă să fie pregătită şi anticipată de practica centrării (echilibrării) interioare şi de aceea a relaxării şi detaşării spirituale.
Practic, starea de aspiraţie pură şi intensă către sublimele tărâmuri angelice se poate amplifica în fiinţa noastră prin foarte multe modalităţi deja cunoscute de noi şi prezentate pe larg în cadrul cursului nostru de YOGA integrală. Astfel, în funcţie de afinităţile şi disponibilităţile (aptitudinile) individuale, această stare de -aspiraţie şi de raportare cât mai clară la realitatea divină care este specifică îngerului sau ierarhiei angelice invocate, poate fi amplificată utilizând fie procedee de vizualizare creatoare (de exemplu: conştientizarea şi acumularea în fiinţă a unor curenţi subtil coloraţi cât mai elevaţi şi mai adecvaţi scopului urmărit, identificarea inefabilă (SAMYAMA) a făpturii noastre cu anumite YANTRA-e speciale secrete de facilitare a comuniunii cu ierarhiile angelice, etc), fie alte procedee ce folosesc drept suport anumite sunete, atât fizice (de exemplu: identificarea cu mesajul profund spiritual al unor bucăţi muzicale sublime sau utilizarea unor structuri sonore special alese pentru sincronizarea şi armonizarea emisferelor cerebrale (de tipul BRAIN-MACHINE), etc.), cât şi subtile (de exemplu: LAYA YOGA cu MANTRA unei Mari Puteri Cosmice - cel mai bine cu acea Mare Putere Cosmică despre care ştim ori intuim că guvernează îngerul sau ierarhia angelică invocată; evocarea telepatică a sublimei "muzici a sferelor cosmice", etc.), fie prin diferite alte procedee de meditaţie prin care ne putem eleva cât mai mult nivelul de conştiinţă şi care ne sunt mai accesibile, fie chiar prin simpla noastră rugă sinceră şi fierbinte (intensă) către Dumnezeu, către un mare model divin (IISUS CRISTOS) sau chiar către îngerul nostru păzitor (ori către alţi îngeri de lumină).
Astfel, în funcţie de predominanţa noastră senzorială (după cum ştim deja, putem să fim preponderent "vizuali", "auditivi" sau "senzitivi" (aceasta însemnând fie "olfactivi", fie "gustativi", fie "tactili"), aspecte foarte strâns legate de predominanţele individuale pe care le prezintă cele 5 TATTVA-e fundamentale în aura noastră) ne va fi mai uşor să abordăm un procedeu sau altul, însă trebuie să ne fie foarte clar că dincolo de orice tehnici şi procedee, ceea ce este esenţial pentru obţinerea stării de rezonanţă cu lumile sublime angelice este starea de puritate sufletească şi de aspiraţie nestăvilită către Dumnezeu!
Prin urmare, această etapă a procedeului special de evocare telepatică a ierarhiilor angelice constituie o veritabilă piatră de încercare sau un fidel barometru al deschiderii noastre autentice şi sincere către Dumnezeu: numai atunci când putem sesiza foarte limpede o transformare a conştiinţei noastre, în sensul intensificării aspiraţiei noastre spirituale, a efervescenţei noastre creatoare, precum şi în sensul "trezirii" cât mai profunde a sufletului nostru, suntem cu adevărat gata să comunicăm aproape oricând cu îngerul nostru păzitor (în primul rând) precum şi cu alţi îngeri de lumină ai lui Dumnezeu.
Etapa a 5-a: Comuniunea spirituală propriu-zisă sau intrarea şi menţinerea în starea de rezonanţă cu entitatea sau cu ierarhia angelică invocată
Îngerii ne pot ajuta imens să devenim conştienţi de Eul nostru superior (Sinele Divin ATMAN, care există permanent în gloria şi în lumina atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu).
Încă de la început însă, comunicarea inefabilă cu îngerul nostru păzitor sau cu alţi îngeri ne va oferi o "cheie" foarte importantă atât pentru cunoaşterea de sine, cât şi pentru cunoaşterea şi înţelegerea celorlalţi, ajungând prin aceasta mult mai repede să ne cunoaştem şi menirea noastră în această viaţă, precum şi înzestrările noastre spirituale pe care deocamdată le menţinem într-o stare latentă.
De îndată ce am reuşit să stăpânim foarte bine fiecare dintre etapele pregătitoare precedente, putem aborda cu succes această fază de comuniune spirituală inefabilă propriu-zisă cu sferele subtile angelice. În plus, în situaţia în care vom primi unele mesaje telepatice precise de la îngeri, este foarte bine să le notăm într-un caiet ca şi cum am scrie un text sub dictare, fără a căuta deloc să analizăm sau să privim într-un mod critic respectivul mesaj în momentul scrierii lui.
Un exerciţiu simplu de deschidere a fiinţei noastre faţă de îngerul nostru păzitor
În spaţiul nostru sacru pregătit şi încărcat subtil anterior, ne aşezăm pe un scaun, cu coloana dreaptă, ochii închişi şi tălpile sprijinite pe sol. După ce am realizat lăuntric o stare de cât mai mare "transparenţă" mentală (vid mental), vom căuta să evocăm şi să percepem prezenţa divină a îngerului nostru păzitor, prezenţă tot mai apropiată de noi; pentru facilitarea acestei stări de comuniune spirituală, putem chiar vizualiza că "aripile" sale de lumină alb-strălucitoare ne îmbrăţişează întreaga fiinţă cu o dragoste divină nesfârşită şi necondiţionată; în plus, putem rosti mental, conştientizând cât mai profund sensul cuvintelor, rugăciunea "înger, îngeraşul meu" şi/sau putem utiliza ca fond muzical bucata muzicală folosită drept suport pentru exemplificarea specială cu îngerul nostru păzitor, din cadrul lecţiilor practice ale cursului nostru de YOGA integrală.
Respirăm calm şi uşor, de voie; orientându-ne atenţia în zona inimii (ANAHATA CHAKRA), urmărim să devenim conştienţi de prezenţa îngerului nostru păzitor, care este oricând gata să ne răspundă. Atunci când resimţim foarte clar această divină prezenţă angelică, vom urmări să stabilim o cât mai profundă şi mai continuă stare de rezonanţă între conştiinţa noastră şi conştiinţa divină a îngerului nostru păzitor, aspect care ne va conferi o extraordinară stare de fericire şi o considerabilă expansiune a câmpului conştiinţei noastre individuale.
La această fază, dacă dorim, putem chiar să îl rugăm pe îngerul nostru păzitor să ne inspire sau să ne ajute în rezolvarea unor probleme sau dificultăţi cu care ne confruntăm sau chiar să ne răspundă telepatic la unele întrebări de natură spirituală. Pentru aceasta, vom proiecta apelul sau întrebarea noastră în zona inimii (ANAHATA CHAKRA), formulând totul cât mai clar, fără nici un fel de echivoc. Atunci când simţim lăuntric că aceste cuvinte (ale întrebării noastre de ordin spiritual) au "pătruns" în dimensiunea subtilă a inimii, (ANAHATA CHAKRA), deschidem ochii şi scriem această întrebare în caietul nostru, după care închidem din nou ochii.
În continuare, păstrând mereu, atât în minte cât şi în inimă întrebarea noastră, vom aspira cât mai intens să primim un răspuns din partea îngerului nostru păzitor, după care vom deveni foarte atenţi (şi "transparenţi" lăuntric) la toate gândurile, stările sau emoţiile care vor surveni în acel moment, după care vom scrie tot ceea ce suntem atunci inspiraţi să scriem în legătură cu (ca răspuns la) întrebarea noastră; vom nota deci cu multă atenţie şi luciditate atât ideile care ne apar, cât şi imaginile interioare, sentimentele, senzaţiile şi starea noastră lăuntrică.
În final (adică atunci când avem sentimental clar şi pregnant că ni s-a răspuns la acea întrebare sau că ni s-a oferit soluţia respectivei probleme - de regulă acest răspuns primit ne va da automat şi o "pregnantă şi certă senzaţie de "uşurare" şi de limpezire (clarificare) interioară cu privire la acea întrebare sau la acea problemă) vom mulţumi din tot sufletul lui Dumnezeu şi îngerului nostru păzitor, plini de recunoştinţă pentru acest ajutor divin care ne-a fost acordat.
După ce am realizat comuniunea spirituală (starea de rezonanţă) cu îngerul nostru păzitor, vom putea remarca ulterior că ne este posibil - dacă dorim aceasta - să contactăm telepatic şi alte entităţi angelice sublime, ale căror "voci" sau manifestări vor fi distincte de acelea ale îngerului nostru păzitor, o uşurinţă şi mai mare putând eventual să întâmpinăm în situaţia în care urmărim să intrăm în stare de rezonanţă cu entităţile care fac parte din cadrul aşa-numitelor "spirite ale naturii" (fee sau zâne, salamandre, ondine, gnomi etc.): Vom putea constata, de asemenea şi facilitarea contactării telepatice a unor mari înţelepţi şi realizaţi spiritual, a Marilor Puteri Cosmice şi chiar a stării de inefabilă şi beatifică rezonanţă cu Dumnezeu însuşi, graţie ajutorului şi ghidării spirituale primite de la îngerul nostru păzitor.
Pentru a putea identifica cu precizie influenţa subtilă angelică pe care o contactăm, trebuie să ne observăm cu multă atenţie şi luciditate starea lăuntrică pe care o resimţim în timpul comuniunii propriu-zise cu entitatea angelică invocată. De exemplu, sentimentele profunde şi intense de iubire divină, de acceptare plină de înţelepciune a fiinţei noastre, de pace interioară euforică, de protecţie divină, de inspiraţie sublimă etc., sunt tot atâtea dovezi ale contactării unei divine entităţi angelice luminoase. Iată, spre exemplu, două reacţii individuale tipice provocate de evocarea îngerului păzitor prin intermediul acestui procedeu special, la doi practicanţi din Occident:
După ce a realizat cu succes etapele precedente ale procedeului, GILDA, de profesie ziaristă, a închis ochii şi şi-a întrebat îngerul păzitor: "Ce vrei să-mi spui acum?". Atunci, spontan, ei au început să-i curgă lacrimi de fericire pe faţă în momentul în care a primit răspunsul îngerului. În plus, deşi era pregătită cu caietul pe genunchi şi cu stiloul în mână ca să-şi noteze orice mesaj ar fi primit, stiloul i-a rămas imobil între degete. Pentru prima oară în cariera ei de ziaristă, ea a uitat să mai ia cu conştiinciozitate notiţe, în schimb strălucea toată de fericire: „N-am mai trăit niciodată până acum un sentiment de iubire atât de copleşitor ca atunci când am auzit interior vocea îngerului meu", a relatat ea ulterior. "Simţeam că sunt cuprinsă toată într-un ocean de iubire şi că sunt eliberată de toate suspiciunile şi îndoielile mele. Pentru prima oară mă simţeam cu adevărat iubită, cu o dragoste nesfârşită şi supraumană!"
Al doilea caz pe care-l prezentăm evidenţiază o reacţie mai curând fizică în momentul contactării telepatice a îngerului păzitor. Un inginer informatician, LARRY, care era iniţial destul de sceptic cu privire la eventualitatea recepţionării unor mesaje angelice, s-a hotărât totuşi să aplice şi el acest procedeu special de punere în rezonanţă cu divinele sfere angelice, numai pentru că iubita lui se transformase spiritual foarte mult în urma aplicării cu succes a acestui procedeu, devenind - după spusele lui - "şi mai matură şi mai drăgălaşă" datorită intrării ei în stare de comuniune cu îngerul său păzitor.
La prima, sa tentativă în această direcţie, LARRY nu a simţit nici un fel de stare interioară modificată faţă de cea obişnuită; el a avut însă " o senzaţie amuzantă şi plăcută în inimă, exact ca, acolo un fel de burete pe care îl storci, după care îl laşi să-şi revină. În acest caz, îngerul păzitor al lui LARRY i-a "atins" (purificat) mai întâi inima (ANAHATA CHAKRA, în plan subtil) înainte de a se adresa direct. LARRY îşi percepea îngerul păzitor la nivel fizic, şi nu la nivel emoţional, pentru că el era obişnuit să-şi blocheze şi să-şi reprime sentimentele.
Atunci când Larry a înţeles că sufletul său era pe cale să se deschidă, aceasta 1-a încurajat să persevereze în practicarea acestui procedeu. Întotdeauna, francheţea este imperios necesară pentru stabilirea unei adevărate stări de comuniune cu entităţile angelice. Deoarece mai menţinea în el o anumită doză de scepticism şi de neîncredere, lui Larry i-au fost necesare încă alte trei tentative (a mai aplicat de trei ori, etapă cu etapă, această tehnică) până când a primit următorul mesaj telepatic de la îngerul său păzitor: "Eşti îndeajuns de bun şi îndeajuns de inteligent: meriţi să fii iubit chiar aşa cum eşti". Cu alte cuvinte, îngerul său păzitor i-a subliniat, fără nici un fel de ezitări sau tatonări, principala problemă care i-a întârziat (lui LARRY) comuniunea cu el: sentimentul că el (LARRY) nu merită aşa ceva.
În timpul acestor stări de comuniune (rezonanţă) telepatică cu îngerii de lumină se mai pot manifesta destul de frecvent şi alte senzaţii fizice: fiori, senzaţii de răcoare plăcută, lacrimi de fericire, furnicături în zona cefei, un parfum sublim şi inexplicabil printr-o cauză exterioară (fizică) etc.
După ce primul contact telepatic cu îngerul nostru păzitor a fost stabilit, ne vor sta la dispoziţie de acum înainte mai multe metode de a intra într-o sublimă şi inefabilă stare de rezonanţă cu el, pentru a-i primi inspiraţia, ajutorul dezinteresat şi protecţia divină. Din punct de vedere practic, putem recurge cel mai uşor la două modalităţi principale.
-Prima dintre ele constă în a pune mai întâi o întrebare de ordin spiritual şi de a ne deschide apoi cât mai mult sufletul faţă de îngerul nostru păzitor pentru a primi un răspuns de la el. Ca modele pentru aceste întrebări de ordin spiritual putem să recurgem la următoarele exemple: "Care este menirea mea în această viaţă?''; ”Care sunt înzestrările native de care mă pot folosi mai mult în evoluţia mea spirituală?"; "Cum aş putea să te chem cu mai multă uşurinţă?"; „Care este numele tău?"; "Care este cel mai bun mod de a comunica cu tine?"; "De ce anume am mai multă nevoie în această etapă în care mă găsesc?"; "La ce şi cum pot fi mai util celorlalţi?" etc.
-A doua metodă constă într-o dialogare efectivă şi interactivă cu îngerul nostru păzitor. Atunci când începem să ne eliberăm de vechile noastre bariere şi închistări mentale şi emoţionale, prin procedeele de relaxare şi detaşare spirituală (etapa a 3-a a acestei tehnici speciale), ni se vor revela adevăratele noastre calităţi şi daruri spirituale. Îngerul nostru păzitor, în colaborare cu alţi îngeri de lumină, va interveni în mod providenţial în viaţa noastră pentru a ne ajuta să atingem acest obiectiv. Cu cât vom dialoga (telepatic) mai mult cu îngerii, cu atât ei ne vor comunica mai multe informaţii spirituale utile pentru noi.
Un exerciţiu simplu de dialogare telepatică cu îngerul nostru păzitor
După ce am reuşit să ne deschidem lăuntric suficient de mult faţă de îngerul nostru păzitor, putem recurge oricând la exerciţiul următor atunci când urmărim să dialogăm telepatic cu el. Înainte de a-1 aborda, după consacrarea consecinţelor acestei acţiuni evocatorii către Dumnezeu, este bine însă să trecem mai întâi din nou, chiar şi mai sumar, prin etapele precedente de centrare, relaxare (detaşare) şi aspiraţie integratoare.
Tehnica propriu-zisă
Ne aşezăm mai întâi pe un scaun sau într-o postură de meditaţie, cu coloana dreaptă, în spaţiul nostru sacru, având lângă noi un carneţel şi un creion. Urmărim să evocăm şi să simţim cât mai plenar prezenţa divină a îngerului nostru păzitor. În acelaşi timp respirăm conştient, în modul descris anterior, sesizând totodată că suntem înconjuraţi şi aureolaţi de iubirea sa pură, necondiţionată, nesfârşită, căutând să-1 primim cu toată inima în sufletul nostru. În continuare, formulăm o întrebare care ne preocupă şi orientăm această întrebare blând, dar ferm, în zona inimii (ANAHATA CHAKRA, în plan subtil). Atunci când putem resimţi foarte clar că întrebarea noastră a fost localizată la acest nivel (ANAHATA CHAKRA), o vom scrie în carneţel şi o vom adresa mental îngerului nostru păzitor.
După aceasta, într-o stare de cât mai mare transparenţă interioară (vid mental), ne deschidem lăuntric ca să recepţionăm telepatic răspunsul pe care ni-1 transmite îngerul nostru păzitor, răspuns pe care îl vom scrie imediat aşa cum l-am primit, fără a căuta deloc să-1 analizăm acum. Apoi, întocmai ca într-o conversaţie cu o fiinţă foarte dragă, putem să ne formulăm lăuntric (la nivelul lui ANAHATA CHAKRA) şi apoi în scris, o altă întrebare legată de răspunsul angelic primit anterior şi să i-o adresăm îngerului nostru păzitor, continuând în acest mod până când considerăm că am înţeles foarte bine acea intervenţie angelică inspiratoare. În final, îi vom mulţumi din tot sufletul, plini de recunoştinţă, lui Dumnezeu şi îngerului nostru păzitor pentru acest divin ajutor.
O altă variantă a acestui exerciţiu constă în a folosi în locul carneţelului şi creionului, un reportofon, aceasta implicând bineînţeles să formulăm verbal atât întrebările noastre, cât şi răspunsurile pe care le primim de la îngerul nostru păzitor.
Ca o remarcă generală: este bine să ştim că o dată ce starea noastră de apropiere şi de intimitate sufletească faţă de îngerul nostru păzitor devine tot mai profundă, putem recurge la acest dialog telepatic chiar şi pentru întrebări legate de viaţa noastră de zi cu zi, întocmai ca atunci când ne-am adresa celui mai apropiat şi mai iubit prieten.
Pentru exemplificare, oferim în continuare un foarte scurt dialog telepatic de acest gen, dialog consemnat de o altă practicantă din Occident, GERALDINE:
-"Spune-mi, te rog, ce să fac în legătură cu serviciul meu actual?
-Urmează-ţi vocea inimii.
- Ce înseamnă asta?
- Fă ceea ce este bine şi îţi place cel mai mult să faci. Dacă nu poţi, învaţă să-ţi placă ceea ce faci. Dacă îţi place ceea ce faci, vei face totul cu dragoste şi din tot sufletul. Aceasta te va apropia de Dumnezeu şi va face munca ta mult mai utilă celorlalţi oameni.
-Serviciul meu actual îmi convine, dar nu mă înţeleg deloc cu şeful meu, pe care nu-1 pot suporta. Ce ar trebui să fac în această situaţie?
- Ce nu-ţi place, de fapt, la şeful tău? Orice ar fi aceasta, nu este vorba decât de anumite aspecte pe care nu le poţi suporta nici în fiinţa ta. Dacă vei reuşi să înfrunţi cu curaj şi cu fermitate aceste aspecte negative, vei înţelege."
Acest mesaj a impresionat-o foarte mult pe GERALDINE, care a început după aceasta să se gândească mai profund la tot ceea ce considera ea mai înainte că o deranja la şeful ei. Principala ei nemulţumire era legată de faptul că, deşi deosebit de conştiincioasă chiar şi în cele mai mici detalii la serviciu, şeful ei o critica adesea şi nu o felicita decât foarte rar. Atunci ea a realizat faptul că şi-ar fi dorit ca superiorul ei să-i recunoască valoarea, dat şi-a dat seama, de asemenea, că, de fapt ea însăşi nu fusese niciodată până atunci cu adevărat conştientă de aceasta (de valoarea ei profesională şi umană). Dialogul ei cu îngerul ei păzitor a făcut-o să rămână mai departe la locul ei de muncă, însă în mod cu totul neaşteptat, la 6 săptămâni după aceasta, şeful său a fost mutat într-un alt post, iar GERALDINE a fost promovată într-un post de conducere.
Pe măsură ce vom persevera şi vom progresa în acest exerciţiu simplu de comunicare spirituală cu îngerul nostru păzitor, vom descoperi gradat că aceste momente de intimitate cu el constituie o extraordinară şi sublimă sursă de fericire divină, paradisiacă.
Ghidul nostru divin (care este îngerul nostru păzitor) ne va aduce în viaţa de zi cu zi din ce în ce mai multă putere, armonie, echilibru şi inspiraţie divină, ajutându-ne foarte mult (direct proporţional cu deschiderea noastră lăuntrică faţă de el) să depăşim cu succes toate problemele şi dificultăţile cu care ne mai confruntăm.
Etapa a 6-a: Integrarea noastră spirituală în dimensiunea subtilă (lumea angelică sau tărâmul ierarhiei angelice) care a fost evocată
Această etapă a acestui procedeu special survine în mod firesc pe măsură ce vom aprofunda tot mai mult starea de comuniune spirituală inefabilă (intrarea şi menţinerea în stare de rezonanţă) cu îngerul sau cu ierarhia angelică invocată. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut în această fază este doar să menţinem fără întrerupere şi să aprofundăm chiar cât mai mult starea de comuniune spirituală descrisă anterior.
Astfel, dacă la primele contacte angelice telepatice este posibil ca acest sentiment de comuniune spirituală să fie destul de vag (putem percepe doar o "prezenţă" misterioasă şi inefabilă), vom descoperi treptat (în funcţie de consecvenţa noastră în realizarea practică a acestei tehnici speciale) noi şi noi aspecte şi nuanţe ale stării noastre de comuniune angelică sau putem chiar avea spontan unele imagini foarte clare ale sferei subtile de manifestare specifice îngerului sau ierarhiei angelice evocate, în care noi ne proiectăm subtil. Totodată, aşa cum am arătat anterior, odată ajunşi la acest nivel profund de comuniune integratoare, vom putea recepţiona cu uşurinţă anumiţi curenţi mentali superiori, cosmici (anumite inspiraţii divine, geniale) în domeniul de manifestare (cunoaştere, artă, religie, YOGA, etc.), specific (propriu) îngerului evocat, inspiraţii şi intuiţii pe care este foarte bine să le notăm sau să le reproducem imediat după aceea, cât mai fidel, pentru ca ulterior, pornind de la ele, să aprofundăm şi mai mult starea noastră de rezonanţă cu aceşti curenţi mentali superiori. Astfel, putem acum să înţelegem că nenumărate descoperiri geniale binefăcătoare, precum şi capodoperele artistice divin inspirate au fost posibile datorită acestei stări de integrare spirituală (voită sau spontană) în divinele sfere (lumi paralele) angelice. În plus, e bine să ştim că proiecţia subtil-integratoare a conştiinţei noastre în aceste tainice tărâmuri subtile ne poate oferi de multe ori cu uşurinţă - mai ales în cazul acelora (tărâmurilor) specifice ierarhiilor angelice superioare - chiar stări de iluminare spirituală (SAMADHI).
Ceea ce ne este deci necesar înainte de toate pentru a atinge această divină integrare angelică sunt continuitatea şi consecvenţa în starea de comuniune spirituală cu îngerul sau cu ierarhia angelică evocată. Într-adevăr, egoul mai poate interveni uneori cu anumite influenţe perturbatoare (egoisme, orgolii, tentaţii inferioare, etc) chiar şi la practicanţii ceva mai avansaţi, atenuându-ne sau chiar blocându-ne astfel elanul cel pur şi intens al sufletului către Dumnezeu. În această situaţie, apelarea şi mai intensă a îngerilor de lumină ne va ajuta extraordinar de mult să depăşim toate aceste bariere, dificultăţi sau capcane pe care ni le întinde egoul exacerbat; îndeosebi practica relaxării şi a detaşării spirituale (care a fost descrisă anterior) ne poate sprijini foarte mult în această direcţie.
Învăţând astfel treptat să renunţăm la atitudinile şi la viziunile noastre egotice, limitate şi stereotipe, vom descoperi în schimb adevărata stare de libertate, expansiune şi creativitate divin integrată şi bazată pe trezirea inimii (sufletului), iar aceasta este valabil în special în grupurile spirituale.
Astfel, prin asocierea cu alte fiinţe care aspiră şi ele la desăvârşirea spirituală (de exemplu unii colegi cu care deja avem sau ne-am format în timp unele afinităţi profunde (de aspiraţie, de trăire, de comunicare etc.)), şi prin asocierea noastră, ca grup, cu îngerii de lumină ai lui Dumnezeu, vom stabili gradat (mai ales în România, unde datele spirituale subtile facilitează foarte mult acest gen de orientări divin inspirate) bazele unui nou tip de relaţii interumane, relaţii bazate pe iubire necondiţionată, apropiere sufletească, înţelegere, iertare, întrajutorare dezinteresată şi înţelepciune.
În această direcţie, ajutorul angelic este deosebit de intens, multe fiind mesajele recepţionate de unii practicanţi ai acestui procedeu special, care arată că într-o perioadă de cel mult 100 de ani, acest model de comunitate umană, lipsită de egoism şi în care oamenii pot intra cu cea mai mare uşurinţă (fie individual, fie în cuplu, sau chiar în grup) în comuniune spirituală inefabilă cu entităţile angelice luminoase, va fi foarte curent, acest lucru fiind, de altfel, un element decisiv pentru trecerea deplină a umanităţii într-o nouă perioadă de maximă înflorire spirituală (SATYA YUGA).
A dialoga telepatie cu îngerii este asemănător, într-o anumită măsură, cu a vorbi la telefon cu un foarte bun prieten, aflat (fizic vorbind) la mare distanţă; dacă linia telefonică nu este foarte bună, convorbirea noastră poate avea unele întreruperi. În mod similar, mesajele angelice se pot opri uneori la mijlocul unei fraze sau îşi pot schimba brusc semnificaţia; aceasta arată fără îndoială intervenţia ego-ului nostru (din această cauză este atât de important să fim într-o cât mai stabilă stare de vid mental şi să nu intervenim absolut deloc asupra acestor mesaje).
De exemplu, atunci când începem să recepţionăm o comunicare angelică, reacţiile interioare de tipul: "Extraordinar!", "Ce interesant!", "Incredibil!", "Ah! Am reuşit!", etc., pot să fie destul de frecvente la începutul practicii propriu-zise, însă ele împrăştie adesea starea de deschidere şi de receptivitate superioară pe care o dobândisem atât de greu.
Într-o asemenea situaţie, dacă dialogul nostru este blocat, putem fie să-i cerem pur şi simplu plini de candoare îngerului evocat să reia mesajul de la început, fie să reintrăm în starea de rezonanţă cu el prin reluarea integrală a exerciţiului simplu de evocare telepatică a îngerului nostru păzitor ori a unei alte entităţi angelice superioare, pentru a restabili astfel legătura telepatică (starea de rezonanţă sau acord subtil).
Un exerciţiu simplu pentru uşurarea şi aprofundarea comuniunii telepatice cu îngerul nostru păzitor sau cu o altă entitate angelică superioară, în vederea obţinerii integrării spirituale în sfera subtilă de manifestare a acelui înger (continuare)
Aşezaţi într-o postură de meditaţie (SIDDHASANA, PADMASANA, VAJRASANA etc.) sau chiar pe scaun, cu coloana dreaptă şi menţinând ochii închişi, mai întâi ne deconectăm global, cât mai profund, întreaga musculatură corporală; în plus, pentru o cât mai bună relaxare şi deconectare interioară (psihomentală), ne vom concentra atenţia asupra actului respirator, fără să intervenim însă absolut deloc în mersul său firesc, exact ca la exerciţiile precedente. Aşezăm vârfurile degetelor de la mâna dreaptă, reunite, asupra "celui de-al treilea ochi" (AJNA CHAKRA), în zona din mijlocul frunţii. Vom vizualiza aici (la nivelul lui AJNA CHAKRA) un focar de lumină alb-strălucitoare; simultan căutăm să realizăm o cât mai profundă stare de fuziune (LAYA YOGA) cu BIJA MANTRA lui AJNA CHAKRA, AUM. În continuare ne deplasăm vârfurile degetelor, tot reunite, în zona creştetului. Vizualizăm şi la acest nivel trezirea unui focar de lumină alb-strălucitoare în timp ce urmărim să realizăm şi să menţinem o cât mai profundă stare de fuziune (LAYA YOGA) cu GAYATRI MANTRA. Conştientizăm apoi activarea unei linii energetice (a unui canal energetic subtil) de lumină alb-strălucitoare, legând între ele aceste 2 zone ale capului (respectiv zonele de proiecţie fizică a lui AJNA CHAKRA şi SAHASRARA).
După aceasta ne vom deplasa vârfurile degetelor, prin alunecare, către ceafă, în zona din spatele cutiei craniene (regiunea occipitală a craniului), zonă aflată într-o strânsă legătură cu un centru secundar de forţă foarte important, LALANA CHAKRA. Vizualizăm la acest nivel dinamizarea unui al treilea focar de lumină alb strălucitoare şi conştientizăm după aceea activarea unei alte linii energetice (canal energetic subtil) de lumină alb strălucitoare care uneşte acest punct focar de zona creştetului (SAHASRARA). Apoi ne readucem vârfurile degetelor de la mâna dreaptă, tot reunite, la nivelul lui AJNA CHAKRA. Conştientizăm acum cea de-a treia linie energetică (canal subtil) de lumină alb strălucitoare, a acestui triunghi de lumină care leagă zona occipitală (LALANA CHAKRA) de AJNA CHAKRA, realizând astfel o sui-generis TRIANGULAŢIE energetică interioară între AJNA CHAKRA, LALANA CHAKRA şi SAHASRARA.
În continuare, după ce am conştientizat cât mai bine acest TRIUNGHI DE FORŢĂ, ne vom plasa vârfurile degetelor de la fiecare mână, reunite, pe câte un punct situat deasupra fiecărei urechi (degetele mâinii stângi deasupra urechii stângi şi degetele mâinii drepte deasupra urechii drepte sau, altfel spus, pe tâmple) în aşa fel încât aceste puncte simetrice să se afle la aceeaşi înălţime cu centrul geometric al triunghiului de forţă descris anterior.
Vom vizualiza apoi şi la nivelul acestor puncte parietale (zona tâmplelor) trezirea a câte unui focar subtil de lumină alb-strălucitoare şi conştientizăm activarea unei linii energetice (circuit subtil) de lumină alb-strălucitoare care uneşte aceste 2 puncte focar şi intersectează triunghiul energetic descris anterior, chiar prin centrul acestuia, conform desenului schematic din figura 1.
Această structură energetică, odată dinamizată, va acţiona întocmai ca un sui-generis "emiţător intern" permiţându-ne evocarea şi contactarea telepatică mult mai uşoară şi eficientă a entităţii angelice cu care dorim să intrăm în contact (în stare de rezonanţă). Cu cât această structură-reţea subtilă este mai activă (prin vizualizare creatoare şi prin conştientizarea acestei energizări), cu atât ea ne va face mai apţi de a intra şi de a ne menţine într-o stare de comuniune spirituală cu îngerul sau cu ierarhia angelică pe care dorim să o evocăm.
După realizarea cu succes a acestei prime etape a acestui procedeu simplu (crearea "emiţătorului" nostru), vom trece şi la crearea (dinamizarea) unui circuit subtil-energetic similar care să ne faciliteze cât mai mult receptarea mesajelor angelice.
Pentru aceasta, ne vom aşeza vârfurile degetelor fiecărei mâini, reunite, la nivelul urechilor (mâna stângă la nivelul urechii stângi şi mâna dreaptă la nivelul urechii drepte), vizualizând şi aici trezirea a câte unui focar subtil de lumină alb-strălucitoare; conştientizăm apoi unirea acestor două puncte focar prin intermediul unei linii energetice (canal subtil) de lumină alb-strălucitoare.
După aceasta plasăm vârfurile degetelor reunite ale mâinii drepte pe zona anterioară a gâtului (VISHUDDHA CHAKRA în plan subtil - simultan cu menţinerea unei stări de cât mai profundă fuziune (LAYA YOGA) cu BIJA MANTRA lui VISHUDDHA CHAKRA) şi vizualizăm aici un al treilea punct-focar subtil de lumină alb-strălucitoare.
Conştientizăm apoi activarea a două linii energetice (canale subtile) care leagă punctul-focar din zona gâtului (VISHUDDHA CHAKRA) de cele două puncte focar de la nivelul urechilor, realizând astfel un alt TRIUNGHI de forţă (TRIANGULAŢIE energetică subtilă), ca în desenul din figura 2. Această structură energetică triunghiulară, odată dinamizată, va constitui "receptorul" nostru angelic.
Putem recurge după aceasta la dinamizarea acestor două TRIUNGHIURI energetice descrise mai sus (de emisie şi recepţie) ori de câte ori dorim să stabilim o p legătură (o comunicare subtilă) cu entităţile angelice luminoase. Vom constata atunci că aceste sui-generis TRIANGULAŢII energetice se vor reactiva tot mai uşor; practic, după numai câteva repetări ale acestui procedeu simplu, va fi de ajuns doar să vizualizăm direct, fără nici un alt fel de elemente preliminare, aceste două structuri energetice şi ele se vor activa imediat.
Pentru facilitarea stării de comuniune cu îngerul evocat şi pentru menţinerea şi aprofundarea acesteia în vederea intrării, în faza de integrare spirituală, în dimensiunea (lumea subtilă paralelă) specifică acelui înger, vom putea acum să transmitem îngerului întrebările noastre de la nivelul TRIUNGHIULUI energetic emiţător şi vom resimţi mai uşor răspunsul său la nivelul TRIUNGHIULUI energetic receptor.
O cauză foarte frecventă a întreruperii stării de comuniune spirituală cu entitatea angelică evocată o constituie diferitele noastre dorinţe egotice, care mai pot să subziste şi în timpul practicării tehnicii propriu-zise de punere în contact cu lumile angelice.
Astfel, atunci când îi punem îngerului evocat o întrebare sau îi cerem un sfat în legătură cu o problemă care pentru noi este foarte importantă "fixaţia noastră mentală" asupra acelei probleme sau idei particulare poate uneori altera sau chiar denatura informaţia primită, conform dorinţelor sau aşteptărilor noastre. Tocmai din această cauză este foarte important să ne debarasăm mentalul - cel puţin pe durata practicării acestui procedeu spiritual - de toate emoţiile egotice şi de toate ideile preconcepute referitoare la problema respectivă; în plus, când aceste dorinţe egotice sunt foarte intense, putem chiar interfera inconştient cu unele entităţi inferioare din invizibil. Cu alte cuvinte, în locul îngerului evocat, este posibil, în anumite condiţii (îndeosebi atunci când fiinţa se confruntă cu unele dorinţe şi rezonanţe rele sau inferioare), să se manifeste o entitate inferioară (atrasă de rezonanţele respective ale fiinţei), care va răspunde în felul dorit de solicitant.
Polar opus dorinţelor, teama de eşec (în legătură fie cu problema respectivă, fie chiar cu stabilirea comunicării propriu-zise cu entitatea angelică evocată) reprezintă o altă importantă sursă de "zgomot" ("bruiaj") în legătura noastră telepatică (dialogul nostru) cu îngerul evocat, prin fixaţiile şi obsesiile specifice pe care le generează în fiinţă.
Pentru a elimina această eventuală sursă de perturbare a stării noastre de rezonanţă cu sublimele entităţi angelice, trebuie ca înainte de a adresa îngerului evocat o întrebare referitoare la o chestiune foarte importantă pentru noi, în care suntem foarte implicaţi emoţional, să înfruntăm cu curaj toate temerile noastre eventuale legate de acea chestiune, punându-ne cât mai franc următoarele întrebări: "Dacă se va produce exact acel lucru de care îmi este teamă, cum o să mă simt oare? Ce o să fac atunci? Ce se va petrece după aceasta?"; "Sunt eu oare pregătit (gata) să abandonez complet (să mă detaşez complet de) această frică?"; "Sunt pregătit să cunosc adevărul în această direcţie?".
Dacă răspunsul la aceste ultime întrebări este DA, deşi ne confruntăm cu teama respectivă, putem recurge cu succes la anumite exerciţii simple de relaxare şi detaşare spirituală, care sunt bazate pe dinamizarea armonioasă a celor 4 TATTVA-e de bază ale naturii umane: PRITHIVI TATTVA, APAS TATTVA, TEJAS TATTVA şi VAYU TATTVA.
Chiar dacă nu simţim lăuntric că este cazul să recurgem la toate aceste 4 purificări subtile TATTVA-ice, este totuşi bine, pentru o mai bună armonizare, să le realizăm pe toate, de jos în sus (de la PRITHIVI TATTVA până la VAYU TATTVA). Aceste procedee foarte simple ne vor permite să "intrăm" conştient în zonele mai profunde ale corpului nostru subtil pentru a debloca eventualele tensiuni şi blocaje subtile care ne produc acele sentimente de teamă sau de nesiguranţă (evident, ele sunt legate de o TATTVA sau de alta dintre cele patru fundamentale: de exemplu, probleme legate de nesiguranţă sunt mai specifice perturbărilor lui PRITHIVI TATTVA şi MULADHARA CHAKRA; cele referitoare la manifestările dizarmonioase în plan sexual sau social sunt mai specifice perturbărilor lui APAS TATTVA şi SWADHISTHANA CHAKRA; etc.)
1. Relaxarea şi detaşarea spirituală prin intermediul lui PRITHIVI TATTVA
Aşezaţi pe un scaun, cu spatele drept şi ochii închişi, invităm (evocăm) mai întâi îngerul nostru păzitor (sau, eventual, un alt înger de lumină) să ne inspire şi să fie alături de noi (să ne protejeze). Ne concentrăm apoi asupra actului respirator fără a interveni cu nimic în mersul său firesc şi conştientizăm în acelaşi timp, gradat întocmai ca la exerciţiul de centrare interioară descris anterior, că suntem legaţi (branşaţi) prin nenumărate canale subtile energetice de pământ primind astfel în fiinţa noastră curenţi benefici, telurici care ne amplifică şi ne armonizează, la nivelul aurei, PRITHIVI TATTVA şi MULADHARA CHAKRA- începem apoi să "extragem" şi să sublimăm această energie telurică benefică la nivelul fiecărui centru de forţă, de jos în sus, până în SAHASRARA inclusiv conştientizând pe fiecare etaj respectiv CHAKRA), toată gama de efecte şi de nuanţe specifice stării de dinamizare de la acest nivel.
În continuare, vizualizăm canalele subtile energetice care ies gradat din BRAHMARANDHRA (zona creştetului), legându-ne (branşându-ne) de energiile subtile benefice cosmice, după care aducem aceste energii la nivelul fiecărei CHAKRA-e de sus în jos, începând cu SAHASRARA şi încheind cu MULADHARA CHAKRA, sesizând şi de această dată efectele profunde şi complexe generate de fiecare dintre aceste dinamizări, în final, ne orientăm atenţia din nou asupra lui MULADHARA CHAKRA.
Evocăm apoi toate emoţiile, amintirile sau blocajele emoţionale de care vrem să ne eliberăm. Dacă este cazul (dacă nu conştientizăm suficient de bine aceste stări inferioare pentru a ne delimita de ele cât mai ferm) ne putem concentra un anumit interval de timp asupra fiecăreia dintre ele, aflându-le astfel originea (cauza profundă) şi căutăm apoi lăuntric să înţelegem cât mai bine ce am avut de învăţat referitor la aceste trăiri.
Atunci când suntem gata să ne debarasăm complet de aceste trăiri şi tendinţe rele îi vom mulţumi lui Dumnezeu pentru lecţia de viaţă care ne-a fost oferită prin intermediul acelor amintiri neplăcute sau acelor blocaje emoţionale. Vom inspira apoi profund pe nas, după care vom expira profund şi puternic pe gură, conştientizând cât mai pregnant eliminarea respectivului blocaj din fiinţa noastră. Vom realiza 7 asemenea respiraţii subtil- purificatoare.
Elementul esenţial al acestei purificări prin intermediul energiei subtile benefice a pământului este ca, în timpul fiecărei expiraţii mai sus menţionate, să vizualizăm în plus coborârea acestor energii inferioare (blocaje psihomentale, tensiuni etc.) prin intermediul canalelor energetice care ne unesc fiinţa cu centrul subtil al energiei benefice telurice (canale care pleacă în jos întocmai ca nişte "rădăcini" foarte fine, de la nivelul tălpilor şi de la baza coloanei vertebrale în pământ). Realizăm astfel atât purificarea fiinţei noastre la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, cât şi recircularea şi reintegrarea creatoare şi purificatoare a acestor energii reziduale în mediul subtil înconjurător. În continuare, inspirăm din nou profund pe nas şi "aspirăm" mental, simultan, prin NADI-urile care ne leagă fiinţa de centrul subtil al energiei benefice telurice, energia subtilă benefică telurică, la nivelul lui SWADHISTHANA CAKRA, reluând şi aici procesul de purificare lăuntrică, psihomentală, realizat anterior la nivelul lui MULADHARA CHAKRA: conştientizăm mai întâi, cât mai precis, emoţiile inferioare, amintirile neplăcute, blocajele sau tensiunile interioare de care trebuie să ne eliberăm la acest nivel (SWADHISTHANA CHAKRA), după care urmăm pas cu pas etajele descrise anterior, eliminând în final toate aceste blocaje psihomentale relative la SWADHISTHANA CHAKRA în sfera subtilă benefică, purificatoare şi regenerantă a pământului (PRITHIVI TATTVA). Continuăm apoi în acelaşi mod pe toţi centrii de forţă următori, de jos în sus.
În final, îi vom mulţumi din tot sufletul lui Dumnezeu, îngerului evocat şi entităţii angelice guvernatoare a energiei subtile benefice a pământului (PRITHIVI TATTVA) pentru ajutorul divin acordat. Revenim gradat la conştiinţa fizică obişnuită şi apoi deschidem uşor ochii.
Practica acestui exerciţiu foarte simplu de purificare lăuntrică prin intermediul energiei subtile benefice a pământului (PRITHIVI TATTVA) ne va face să ne simţim mult mai stabili şi mai echilibraţi emoţional, mai fermi şi mai plini de forţă interioară.
2.Un exerciţiu simplu de purificare, relaxare şi detaşare lăuntrică prin intermediul energiilor subtile ale apei (APAS TATTVA)
Acest procedeu extrem de simplu este deosebit de eficient în special pentru depăşirea sentimentelor de îndoială, indecizie, şovăială, amânare, lipsă de concentrare, lene etc. El nu implică neapărat un timp special consacrat pentru execuţia sa, putând fi de exemplu, realizat atunci când suntem sub duş. El poate fi însă realizat şi fără a recurge la duş, doar imaginându-ne cu putere că suntem scăldaţi de o apă subtil-purificatoare. În varianta cea mai simplă a acestui procedeu, vom intra sub duş complet goi, astfel încât să fim stropiţi cu apă pe toată suprafaţa corpului, de la cap până la picioare. În acest timp vom evoca, cu ochii închişi, entităţile subtile elementale benefice (spirite ale naturii) specifice lui APAS TATTVA precum şi îngerii de lumină - inclusiv îngerul guvernator - ai acestei TATTVA-e căutând să percepem cât mai bine influenţa şi prezenţa lor subtilă.
Ne vom concentra apoi atenţia asupra problemei sau tensiunii lăuntrice (psihice) pe care urmărim să o eliminăm din fiinţa noastră, pentru ca ea să ne fie cât mai clară; este foarte bine dacă reuşim să o percepem chiar ca pe o energie subtilă, malefică, distinctă la nivelul aurei noastre. În continuare vom vizualiza cât mai clar faptul că această energie malefică şi perturbatoare (tensiune psihică) de la nivel auric este preluată şi eliminată din aura noastră de energiile subtile purificatoare ale apei (APAS TATTVA), energii vehiculate chiar de apa care cade peste noi (sau care ne imaginăm că se revarsă asupra noastră în varianta în care doar ne imaginăm duşul respectiv). În această etapă, pentru o maximă eficienţă a acestui procedeu, este foarte important să conştientizăm ajutorul şi acţiunea subtil-purificatoare a entităţilor luminoase (DEVA-şilor), specifice energiei subtile benefice a apei (APAS TATTVA). În final, îi vom mulţumi plin de recunoştinţă lui Dumnezeu şi îngerilor apei pentru lecţia de viaţă asimilată prin intermediul problemei respective şi pentru ajutorul divin acordat, după care deschidem ochii şi revenim la starea de conştiinţă obişnuită. În plus este bine să ştim că putem recurge la această tehnică foarte simplă şi pentru a preveni orice tensiune, blocaj sau rezistenţă (rigiditate) lăuntrică neprevăzută care ar putea ieşi la iveală în timpul activităţilor noastre cotidiene.
3. Un exerciţiu simplu de purificare, relaxare şi detaşare lăuntrică prin intermediul energiilor subtile binefăcătoare ale focului (TEJAS TATTVA)
Deşi este vorba în cazul acestui exerciţiu de un procedeu cu multiple efecte benefice, el este deosebit de eficient în special pentru a ne debarasa de ranchiună, resentimente, invidie, gelozie sau de alte probleme relaţionale.
După ce în prealabil vom consacra fructele (consecinţele KARMA-ice ale) acestui procedeu lui Dumnezeu, vom scrie mai întâi, într-o deplină sinceritate, pe o foaie de hârtie pe care nu mai este scris nimic altceva (o foaie complet albă, virgină), trăsătura de caracter (aspectul rău) care ne menţine ataşaţi într-un mod egotic, inferior, de o anumită persoană (gelozie, invidie, ranchiună, etc.). Vom utiliza câte o bucată de hârtie separată pentru fiecare stare inferioară-cauză pe care ne-o obiectivăm astfel. După aceasta, vom împături de două ori (ca să nu fie vizibil ceea ce este scris pe ele) fiecare dintre aceste bucăţi de hârtie care conţin aspectele relaţionale rele de care vrem să ne debarasăm, vom amesteca cât mai bine aceste bileţele şi vom extrage apoi unul dintre ele (bineînţeles, în situaţia în care ne obiectivăm doar o singură caracteristică relaţională inferioară (rea), această etapă dispare automat).
Vom desface apoi bileţelul pe care l-am extras şi ne vom gândi cât mai lucid la situaţiile trezite în noi de defectul scris pe el, analizându-ne cât mai profund trăirile interioare asociate. Putem chiar să ne imaginăm în mod creator şi pozitiv cum şi cât ne-ar fi de fericită viaţa dacă nu ne-am mai agăţa cu încrâncenare de această trăsătură inferioară de caracter sau dacă aceasta ar dispărea pur şi simplu din viaţa noastră şi ce transformări minunate ar interveni atunci în raporturile noastre cu acea fiinţă faţă de care întreţineam cu inconştienţă asemenea sentimente penibile. Ajunşi la această fază ne vom interoga cu maximă sinceritate dacă suntem cu adevărat gata să renunţăm (să ne detaşăm) definitiv de această legătură KARMA-ică malefică. Dacă răspunsul nostru lăuntric profund şi sincer este încă NU (cu alte cuvinte, dacă încă nu reuşim să privim total detaşaţi şi ne cramponăm încă de unele resentimente faţă de persoana respectivă) vom pune bileţelul alături şi vom extrage un altul care conţine numele unui alt aspect rău de care dorim însă foarte ferm să ne debarasăm.
În continuare, vom răsuci foaia de hârtie pe care am scris tendinţa rea de care suntem cu adevărat gata (suntem pregătiţi) să ne detaşăm, dându-i (hârtiei) forma unei lumânări. Vom aprinde această lumânare şi o vom menţine arzând deasupra unui vas cu apă (putem recurge în locul vasului cu apă la o chiuvetă sau şi mai bine (cazul ideal), deasupra unui foc de cămin); pentru a nu ne arde putem să ţinem hârtia noastră cu o pensetă sau cu un cleşte metalic. Simultan vom realiza acum şi partea esenţială a procedeului, în care vom evoca cu putere entităţile subtile elementale (spiritele naturii) specifice lui TEJAS TATTVA, împreună cu îngerii care fiinţează în sfera de manifestare a acestei TATTVA-e, inclusiv îngerul guvernator al acesteia, şi le vom cere plini de fervoare să ne purifice mintea şi sufletul de aceste emoţii inferioare, eliberându-ne astfel definitiv de sentimentul negativ care a fost scris de noi pe respectiva foaie de hârtie. După aceasta vom arunca hârtia carbonizată în apă sau în focul deasupra căruia ea a ars.
Vom repeta apoi acelaşi proces pe care l-am descris şi în legătură cu celelalte sentimente sau tendinţe relaţionale rele care au mai rămas şi pe care vrem în mod ferm, total şi definitiv să le abandonăm.
În finalul procedeului vom mulţumi plini de recunoştinţă lui Dumnezeu şi entităţilor angelice ale focului subtil (TEJAS TATTVA) pentru ajutorul divin acordat. Uneori, acest exerciţiu subtil purificator scoate la lumină vechi probleme, unele "scufundate" adânc în subconştient, probleme care nu pot fi eliminate decât dacă ele revin la suprafaţă (în domeniul mentalului conştient), pentru a le putea obiectiva cât mai bine. Într-un asemenea caz, este foarte bine ca mai întâi să recurgem (ca pregătire) la exerciţiile de centrare, relaxare (detaşare) spirituală şi aspiraţie divin-integratoare, prezentate anterior. După aceasta, vom cere îngerului nostru păzitor informaţii referitoare atât la cauzele acestei probleme sau stări de fapt cât şi la soluţii eficiente şi rapide pentru anihilarea ei. Vom putea constata atunci că mesajele îngerului nostru păzitor sunt adesea surprinzătoare, profund clarificatoare şi extrem de utile.
4. Un exerciţiu foarte simplu de purificare şi detaşare (relaxare) spirituală prin intermediul energiilor subtile binefăcătoare ale aerului (VAYU TATTVA)
Acest procedeu extrem de simplu purifică foarte eficient, atât direct (fizic), cât şi subtil (energetic), aerul pe care îl respirăm şi în care trăim. La nivel fizic, această purificare a aerului sporeşte concentraţia de oxigen din camera în care locuim, aceasta stimulându-ne şi clarificându-ne mintea şi ameliorându-ne considerabil circulaţia sanguină. La nivel subtil, ea va contribui, graţie influenţelor divine angelice legate de sfera de manifestare a lui VAYU TATTVA, la dispersarea oricăror elemente subtile perturbatoare sau tensionante din ambianţă.
Pentru aceasta, vom deschide mai întâi toate ferestrele din camera respectivă, dacă este posibil, sau pur şi simplu vom vizualiza cu ochii închişi curenţi energetici care manifestă energiile subtile binefăcătoare ale aerului (VAYU TATTVA); este cu atât mai bine dacă, în plus, vizualizăm aceşti curenţi subtili ca pe nişte fluxuri de lumină alb-strălucitoare. De asemenea, trebuie să ştim că această tehnică este cu mult mai eficientă şi mai uşor de realizat dacă în camera în care o practicăm dispunem de un dispozitiv de ozonizare care măreşte foarte mult concentraţia moleculelor de oxigen (O2) şi de ozon (O3) atât de importante pentru sănătate. Dar chiar şi în lipsa acestui dispozitiv şi chiar fără să deschidem ferestrele, simpla vizualizare creatoare a acestor curenţi subtili binefăcători ai lui VAYU TATTVA ne va genera de regulă imediat o senzaţie inefabilă şi inexplicabilă prin vreo cauză fizică de adiere răcoroasă, proaspătă şi regenerantă.
În continuare, vom apela cât mai intens atât entităţile elementale (spiritele naturii) cât şi îngerii care fiinţează în sfera subtilă de manifestare a lui VAYU TATTVA, inclusiv îngerul guvernator al acestei TATTVA-e, şi le vom cere plini de fervoare să ne purifice întreaga ambianţă subtilă de toate energiile reziduale, perturbatoare sau malefice, şi să genereze atât în aura noastră, cât şi în întreaga ambianţă, o stare de elevare, de puritate, de iubire pură şi de deschidere faţă de aspectele minunate, sublime, faţă de cei cu care venim în contact. Vom fi în acelaşi timp cât mai atenţi la transformările de ordin subtil (energetic) care decurg atât în aura noastră, în structura noastră psihomentală, cât şi în ambianţă, putând astfel să conştientizăm cu acuitate momentul în care atât fiinţa noastră subtilă, cât şi mediul ambiant sunt pe deplin purificate şi regenerate din punct de vedere subtil. În final vom mulţumi plini de recunoştinţă lui Dumnezeu şi îngerilor aerului subtil (VAYU TATTVA) pentru ajutorul divin care ne-a fost acordat.
Aşa cum am putut constata cu uşurinţă, scopul acestor procedee simple de purificare şi detaşare spirituală prin intermediul celor patru TATTVA-e fundamentale ale condiţiei umane (PRITHIVI TATTVA, APAS TATTVA, TEJAS TATTVA, VAYU TATTVA) este de a ne debarasa aura şi structura psihomentală de energiile rele (inferioare), care vor fi apoi "reciclate" prin reintegrarea lor în mediul energetic-universal ceea ce va determina atragerea lor gradată către modalităţi de vibraţie armonioasă, fără a mai polua nimic în drumul lor către aceste planuri (sfere de existenţă) subtile, aceasta constituind în realitate un veritabil proces - uman şi cosmic - de sublimare alchimică graţie ajutorului dezinteresat şi plin de iubire divină al entităţilor angelice sublime. Prin intermediul acestor modalităţi foarte simple, comuniunea noastră spirituală cu îngerul evocat se va putea menţine într-o deplină continuitate, aprofundându-se şi devenind gradat o autentică şi sublimă integrare în dimensiunea specifică (domeniul subtil de existenţă) a entităţii luminoase sau a ierarhiei angelice evocate.
ATENŢIE! ACESTE PROCEDEE SUBTIL-PURIFICATOARE ÎN LEGĂTURĂ CU CELE PATRU TATTVA-E FUNDAMENTALE ALE CONDIŢIEI UMANE VOR AVEA O EFICIENŢĂ MAXIMĂ (ŞI DE MULTE ORI ULUITOARE) DACĂ VOR FI PRACTICATE (SAU MACAR ÎNCEPUTE) EXACT ÎN PERIOADA DE PREDOMINANŢĂ A TATTVA-EI RESPECTIVE!
Etapa a 7-a: Revenirea la condiţia noastră obişnuită, nu comportă nici o dificultate, ea decurgând în mod firesc după priza conştiinţei noastre asupra corpului fizic şi după ce deschidem uşor ochii. Această revenire nu trebuie să fie niciodată prea bruscă sau forţată, pentru a permite astfel informaţiilor şi trăirilor sublime pe care le-am conştientizat în acele tărâmuri (lumi paralele) divine să se fixeze cât mai bine în aura noastră. În felul acesta, vom putea rechema din memorie cu cea mai mare uşurinţă ideile-forţă şi inspiraţiile geniale sau imaginile divin-inspiratoare primite, iar integrarea noastră conştientă, la voinţă, în aceste dimensiuni angelice divine, va fi din ce în ce mai uşoară şi mai firească. În plus, un element foarte important al acestei reveniri armonioase din aceste lumi angelice, este starea noastră de profundă recunoştinţă, pentru ajutorul, ghidarea sau protecţia divină şi angelică primită.
Câteva aplicaţii uşor accesibile ale procedeului special de contactare spirituală telepatică a divinelor entităţi angelice
O dată ce am realizat de câteva ori cu succes acest procedeu spiritual şi am obţinut deja o stare de rezonanţă suficient de bună cu îngerul nostru păzitor sau cu alţi îngeri de lumină, vom putea recurge cu multă uşurinţă la numeroase şi diverse aplicaţii sau variante ale sale. Oferim în cele ce urmează, pentru edificare, celor care vor exersa, câteva asemenea tehnici simple derivate din acest procedeu spiritual special.
(A) O primă aplicaţie extrem de simplă şi accesibilă în special fiinţelor umane care manifestă o mare candoare, constă chiar în a-i scrie diferite mesaje îngerului păzitor sau îngerului cu care deja am stabilit un contact spiritual telepatic, întocmai ca şi cum i-am scrie celui mai bun prieten al nostru. Simplul fapt de a ne aşterne pe hârtie gândurile noastre adresate unui înger ne va permite atunci să ne clarificăm mai bine intenţiile şi să ne ameliorăm (şi chiar să ne dezvoltăm) puterea de comunicare, consolidându-ne astfel legătura deja existentă pe care o avem cu el. Exprimându-ne în scris ne vom putea structura mai bine gândurile, debarasându-ne de gândurile parazite care ne perturbă de obicei mintea şi ne împiedică să percepem foarte fidel mesajele angelice. Prin urmare, vom putea comunica spiritual cu îngerul evocat, pe o frecvenţă superioară celei la care ne ridicam înainte în mod obişnuit. În plus, atunci când ne exteriorizăm dorinţele şi aspiraţiile, începem deja să ne detaşăm de ele, devenind astfel mai disponibili pentru alte aspecte, mai spirituale.
Atunci când le solicităm ajutorul, îngerii de lumină ne susţin întotdeauna, însă ei acţionează într-o perspectivă mai vastă decât aceea a noastră. Ceea ce ne poate părea nouă acum, la nivel uman obişnuit, foarte atrăgător sau important, nu constituie întotdeauna alegerea cea mai bună şi pe termen lung. Învăţând să comunicăm cât mai profund cu îngerii, noi vom reuşi astfel să ne purificăm atât dorinţele, cât şi gândurile şi emoţiile.
Practic, după ce am creat, în măsura posibilităţilor, o ambianţă cât mai elevată (este foarte bine să aprindem în camera în care vom scrie scrisoarea noastră una sau trei lumânări, etc.), vom scrie încet, concentrându-ne cât mai bine asupra fiecărui cuvânt, mesajul nostru către îngerul evocat. În acest timp vom urmări să conştientizăm cât mai bine această divină prezenţă angelică ce ne învăluie în lumină şi iubire. La această fază de comuniune spirituală putem chiar să ne lăsăm cât mai liberă exprimarea noastră scrisă pentru ca ea să vină cât mai din sufletul nostru.
În final îi vom cere îngerului evocat ajutorul, susţinerea şi inspiraţiile sale divine şi îi vom mulţumi cu anticipaţie, plini de recunoştinţă, pentru sfaturile sale pline de dragoste şi înţelepciune. Această scrisoare o vom pune apoi în spaţiul nostru sacru, alături de alte obiecte sau imagini la care ţinem foarte mult, ele având, tocmai prin aceasta, o considerabilă încărcătură spirituală pentru noi, fie sub perna pe care punem capul atunci când dormim, fie o putem arde după ce am consacrat-o mental către entitatea angelică evocată (cel mai bine este ea acest mesaj să-i fie trimis îngerului nostru păzitor), etc. O variantă foarte interesantă a acestui procedeu constă în a-i scrie îngerului păzitor al unei alte persoane căreia, din diverse motive, ne este greu să-i vorbim. În această situaţie, vom scrie tot adevărul, ne vom exprima în scris, cu toată sinceritatea, sentimentele noastre către persoana respectivă, cu privire la ceea ce ne deranjează, cât şi cu privire la modul în care am dori să evolueze situaţia dintre noi şi acea persoană.
De cele mai multe ori, practica a dovedit că simplul fapt de a scrie în acest mod îngerului păzitor al celuilalt atrage o reluare neaşteptată a dialogului cu acea persoană sau cel puţin acest fapt ne va elibera de mânie şi de teamă (referitoare la acea persoană) sau de nevoia de a primi de la celălalt ceea ce el nu poate să ne ofere acum.
(B) O altă aplicaţie uşor accesibilă este aceea de a contacta îngerul nostru păzitor (sau o altă entitate angelică) în timpul stării de vis.
Visele reprezintă o poartă deschisă atât către subconştient, cât şi către planurile (sferele) subtile tainice ale manifestării. În starea de vis (starea onirică) ne este chiar mai uşor să accedem la divinele lumi angelice, deoarece atunci suntem mult mai receptivi şi mai deschişi, iar cenzura obişnuită exercitată de mentalul conştient în starea normală de veghe este suspendată, ca şi diferitele rezistenţe şi blocaje pe care le poate prezenta egoul.
Pentru a aborda cu succes acest procedeu simplu, este important mai întâi să ne putem aminti visele cu precizie, aceasta implicând faptul de a ne programa mentalul conştient în această direcţie, mai ales dacă până acum noi aveam convingerea ("programarea" mentală) că visele noastre nu au aproape nici o importanţă; în realitate însă, visele noastre sunt intim legate de aspiraţiile şi de dorinţele noastre profunde.
Stabilirea unei comuniuni spirituale angelice în timpul stării de vis trebuie să aibă în primul rând o motivaţie clară şi puternică pentru a fi posibilă, iar această motivaţie este constituită chiar de aspiraţia noastră intensă către starea de comuniune angelică sublimă, în al doilea rând, în acest procedeu este foarte importantă perseverenţa pentru depăşirea blocajelor subconştiente profunde.
De asemenea, pentru o reuşită cât mai rapidă în această metodă, este bine să ştim că ne putem reaminti mult mai uşor visele dacă în momentul trezirii rămânem exact în aceeaşi poziţie (nu ne schimbăm deloc poziţia corpului fizic).
De exemplu, dacă ne trezim în toiul nopţii într-un vis, vom căuta să reconstituim integral acel vis plecând de la orice fragment al său pe care ni-1 putem reaminti, fără a ne mişca absolut deloc corpul din poziţia în care el se afla în momentul trezirii. După aceasta, putem scrie visul respectiv într-un caiet pe care trebuie să-1 avem la îndemână, înainte să readormim.
Aceeaşi procedură o vom urma şi dimineaţa: la trezire vom rămâne deci nemişcaţi câteva minute pentru a ne aminti cât mai fidel visele din timpul nopţii. Trebuie să ştim însă că există de obicei o anumită rezistenţă interioară în faţa acestui proces de reamintire a activităţii noastre onirice, rezistenţă care trebuie învinsă gradat, în mod conştient. Această rezistenţă (blocaj) se poate exprima adesea şi prin respingerea anumitor vise pentru că ele nu au în aparenţă nici un sens sau pentru că nu ne putem aminti toate detaliile lor. Însă din momentul în care vom începe să acordăm mai multă importanţă viselor noastre, vom remarca, direct proporţional cu aceasta, că acele blocaje interioare vor dispărea treptat.
În plus, ideile-forţă pozitive şi benefice produc o stare lăuntrică deschisă şi creatoare. Dacă sunt repetate mereu cu convingere, ele vor realiza o punere la unison (o armonizare profundă) între mentalul nostru conştient şi subconştientul nostru, care se va impregna şi se va dinamiza treptat de mesajul lor binefăcător; de asemenea, aceste idei- forţă benefice vor avea un impact şi un dinamism şi mai profund la nivel subconştient dacă vor fi dublate de o acţiune adecvat concertată a imaginaţiei creatoare: vizualizarea simultană a unei anumite imagini pozitive specifice respectivei idei-forţă.
Astfel, dacă deocamdată nu ne putem reaminti decât rareori visele, putem recurge la anumite afirmaţii dinamizante în această direcţie, pe care le vom repeta mental sau chiar cu voce tare, de exemplu: "Voi visa"; "îmi voi reaminti visele"; "Mă voi trezi şi voi scrie ce-am visat". În plus, atunci când vom rosti aceste cuvinte, ne putem, de exemplu, vizualiza pe noi înşine treji, căutând caietul sau carnetul de vise angelice şi transcriind cu acurateţe acel vis.
Dacă această primă sugestie şi-a făcut efectul, cu alte cuvinte, dacă deja începem să ne reamintim tot mai bine visele, vom putea trece la o altă dinamizare creatoare în vederea contactării telepatice în timpul stării de vis, a îngerului nostru păzitor. De exemplu, putem afirma: "Sunt total deschis şi plin de dragoste faţă de tine, îngerul meu păzitor. Te invit să vii ca să mă întâlneşti în visele mele. "
Simultan cu aceasta, este foarte bine dacă vom vizualiza o rază de lumină alb-strălucitoare ce iese din inima noastră (respectiv zona lui ANAHATA CHAKRA, în plan subtil) şi ne conectează la inima (ANAHATA CHAKRA) îngerului nostru păzitor; putem vizualiza în plus, eventual, un loc ori un peisaj mirific în care ne vom întâlni cu el. După ce contactul spiritual telepatic cu îngerul nostru păzitor este stabilit şi în timpul stării de vis, putem deja să trecem cu succes la apelarea lui în această perioadă (starea de vis) pentru a ne ajuta, inspira şi ghida în diferitele probleme sau dificultăţi cu care ne confruntăm.
Este foarte bine, pentru a ne fi mai uşor în stabilirea acestei comuniuni spirituale angelice, să rostim mental de mai multe ori, chiar înainte de a adormi, rugăciunea: "înger, îngeraşul meu", după care să ne formulăm mental cât mai clar problema cu care ne confruntăm sau întrebarea pe care dorim să i-o adresăm îngerului nostru păzitor. În această situaţie, chiar dacă la începutul practicii noastre este posibil ca uneori să nu ne amintim visul în care suntem inspiraţi şi ghidaţi de îngerul nostru păzitor, acest ajutor divin se va putea face simţit a doua zi sau în zilele următoare prin intermediul unor intuiţii sau idei de multe ori geniale şi surprinzătoare, în legătură cu acea situaţie-problemă sau, şi mai frecvent, prin intermediul unei convorbiri spontane cu un cunoscut, al unei fraze aparent banale pe care o citim de exemplu într-un ziar, al unui fragment de conversaţie pe care-1 prindem "în zbor" de pe stradă, etc.
Ceea ce este esenţial în toate aceste extraordinare fenomene de sincronicitate constă în starea noastră atentă şi deschisă (elevat-receptivă). În plus, încrederea noastră în îngerul nostru păzitor şi iubirea faţă de el vor creşte foarte mult în urma unor asemenea "răspunsuri" providenţiale, ceea ce va crea gradat în inima noastră un spaţiu (un cadru propice) pentru manifestarea unor veritabile miracole divine.
De asemenea, susţinerea unui fel de "jurnal oniric" în care ne vom nota toate visele noastre semnificative, ne poate ajuta în mod considerabil să ne revelăm zonele "blocate" ale conştiinţei noastre, acest exerciţiu constituindu-se astfel într-un important instrument al creşterii noastre spirituale. Mai mult decât atât, ne putem folosi de jurnalul nostru oniric şi pentru a realiza dialoguri cu persoanele, obiectele sau elementele particulare care ne apar mai frecvent în vis.
Aceasta este una dintre cele mai bune modalităţi de a decodifica simbolismul complex ce caracterizează visele. Prin aceste "dialoguri" noi ne adresăm, de fapt, unor aspecte din subconştientul nostru, care au îmbrăcat aparenţa unor persoane, obiecte etc.
Putem deci oferi curs liber imaginaţiei noastre creatoare, într-o deplină sinceritate. Scriind total liber (necenzurat) aceste răspunsuri ale subconştientului nostru, ne putem descoperi şi cunoaşte mai bine sentimentele ascunse, temerile şi dorinţele secrete, fiind astfel capabili să ne înţelegem mult mai bine viaţa.
Iată, pentru edificare, un foarte scurt fragment din jurnalul oniric al unei practicante din Statele Unite ale Americii, CATHY, care visase că era într-un mare supermagazin unde a răsturnat din greşeală un raft plin de becuri. Ea şi-a început după aceasta (în scris) "dialogul" cu becurile doborâte: "De ce v-aţi răsturnat?" "Pentru că ne-ai împins”. "Dar eu nici măcar nu v-am observat!" "Ei, iată! Eşti foarte neatentă şi stângace." "Ce vă face să spuneţi aceasta?" "Faptul că nu eşti sensibilă faţă de locul în care ne aflăm noi".
Pe măsură ce îşi continua acest dialog", CATHY a început să asocieze evenimentele visului său cu ceea ce se petrecuse de curând în starea de veghe. Ea şi-a dat astfel seama că rănise într-o anumită situaţie sentimentele unui prieten de-al său, nefiind atentă la sensibilităţile lui.
Un exerciţiu de vizualizare creatoare în vederea realizării comuniunii spirituale angelice în timpul stării de vis: "Ascensorul angelic"
Acest procedeu se va realiza chiar înainte de a adormi, întins pe pat, cu ochii închişi. Respirăm lent şi liniştit, conştientizând apropierea momentului adormirii şi ne deconectăm cât mai profund întreaga musculatură corporală; putem recurge pentru aceasta fie la SHAVASANA, fie la una dintre tehnicile de YOGA NIDRA învăţate în anul 1 al cursului nostru.
Atunci când suntem profund relaxaţi, detensionaţi, dar încă în stare de veghe, vom vizualiza că intrăm într-un coridor (într-un tunel) foarte, foarte lung, având atât pereţii cât şi tavanul iluminate cu o lumină plăcută şi caldă. Ne imaginăm în continuare pe noi înşine traversând uşor acest tunel împreună cu îngerul nostru păzitor. La capătul culoarului (tunelului) vom zări acum o poartă luminoasă care este, în realitate, uşa ascensorului nostru angelic, care se deschide lent, pe măsură ce ne apropiem de ea (noi şi îngerul nostru păzitor).
În continuare ne imaginăm cum, mână în mână, intrăm în acest ascensor împreună cu îngerul nostru păzitor, care ne înconjoară protector cu una dintre aripile sale; această învăluire a corpului nostru de aripa îngerului ne face să fim scăldaţi într-o lumină alb-strălucitoare extraordinar de intensă, ce se revarsă copleşitoare şi sublimă în întreaga noastră fiinţă. La comanda îngerului nostru păzitor, uşa ascensorului se închide lent, şi împreună cu el, scăldaţi amândoi în acea lumină alb-strălucitoare extraordinar de intensă, urcăm încet către visele pe care le vom avea în acea noapte. Dacă vrem să operăm şi cu o anumită idee-forţă creatoare, benefică, o vom repeta mental acum lent, de mai multe ori, în timp ce vizualizăm ascensiunea cu îngerul nostru păzitor. De asemenea, tot acum este momentul cel mai favorabil să-i punem îngerului nostru păzitor o întrebare care ne preocupă.
În continuare, după ce devenim din nou conştienţi de respiraţia noastră calmă şi regulată, corpul nostru fizic va intra într-un somn adânc şi profund odihnitor, în timp ce corpul nostru astral va urca tot mai mult, în lumea (tărâmul tainic) al viselor sublime, angelic asistate şi inspirate. Pentru foarte mulţi practicanţi, acest exerciţiu de vizualizare creatoare este deosebit de eficient în sensul reamintirii viselor, senzaţia care este resimţită atunci fiind aceea de a ieşi dintr-o stare de amnezie.
(C) Îngerii de lumină ai lui Dumnezeu ne pot ajuta extrem de mult să ne realizăm chiar şi obiectivele specifice vieţii noastre cotidiene; dacă suntem mereu deschişi faţă de ei, îngerii sunt mereu prezenţi şi disponibili pentru noi. Bineînţeles însă, deşi ne pot ajuta să ne împlinim cele mai intime şi mai profunde dorinţe benefice, îngerii nu ne pot transforma viaţa dacă noi nu dorim cu adevărat acest lucru, ci numai liberul nostru arbitru, amplificat şi susţinut de Voinţa atotputernică a lui Dumnezeu poate face aceasta.
Pentru a primi cât mai des divinul ajutor angelic este necesar să le cerem mereu îngerilor să ne însoţească pas cu pas în întreaga noastră existenţă. În aceste condiţii, ei se manifestă adeseori atunci când este cazul (când avem cu adevărat nevoie de ajutorul lor), chiar dacă noi, pe moment, uităm să le cerem sprijinul.
De altfel, aşa cum se poate remarca foarte uşor din practică, simplul fapt de a apela ajutorul angelic divin ne poate transforma radical viziunea noastră obişnuită asupra lumii, accentuându-ne foarte mult încrederea în sine, optimismul, starea de fericire, umorul şi inteligenţa, aspecte care vor atrage mereu către noi succesul în orice acţiune benefică pe care vrem să o realizăm. (Aici putem relua cu mult mai mult succes etapele Legii Realizării Perfecte sau ale altor principii şi procedee învăţate la curs în vederea realizării dorinţelor noastre pozitive; dacă vom efectua aceste procedee apelând în acelaşi timp divinul ajutor angelic, rezultatele şi succesul vor apărea cu mult mai repede). Să nu uităm însă în final să le mulţumim îngerilor care ne-au ajutat, şi lui Dumnezeu, pentru sprijinul divin acordat.
