Rugăciune a părintelui Arsenie Boca,

“Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi,

Că umblăm împiedicându-ne prin întuneric,

Patimile ne-au pus tină pe ochiul minţii,

... Uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre,

Şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem,

Bolnav, Flămând şi fără haină.

Şi aşa risipim în deşertăciune zilele noastre,

Umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

“Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi,

Pune foc temniţei în care Te ţinem,

Aprinde dragostea Ta în inimile noastre,

Arde spinii patimilor,

Şi fă Lumină sufletelor noastre.

“Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi,

Vino şi Te sălăşluieşte întru noi,

Împreună cu Tatăl şi cu Duhul, precum ai zis,

Că Duhul Tău Cel Sfânt se roagă pentru noi,

Cu suspine negrăite,

Când graiul şi mintea noastră rămân pe jos, neputincioase.

“Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi,

Că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem,

Cât eşti de aproape de sufletele noastre,

Şi cât te depărtăm prin minciunile noastre,

Ci luminează Lumina Ta peste noi,

Ca să vedem lumea prin ochii Tăi,

Să trăim în veac prin Viaţa Ta,

Lumina şi Bucuria noastră.

SLAVĂ ŢIE! AMIN.