SINTEZA EFECTELOR ŞI A STĂRILOR PSIHO-MENTALE (A EMOŢIEI TREZITE ŞI AMPLIFICATE DE RESPECTIVA VOCALĂ) CARE VA FI CU ANTICIPAŢIE EVOCATĂ ÎN TIMPUL REALIZĂRII METODEI DE OPERARE CU FIECARE DINTRE CELE 7 VOCALE
VOCALA "A"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ: regiunea superioară a toracelui (vârfurile plămânilor), esofagul, cele trei coaste superioare şi creierul.
EFECTE REMARCATE
Ameliorează şi chiar vindecă gradat tuberculoza; are un important rol de prevenire a tuberculozei în cazul celor care sunt predispuşi la această afecţiune. Ameliorează şi vindecă diverse afecţiuni care apar la nivelul esofagului, armonizează şi procese le cerebrale, energizează în mod binefăcător creierul, îmbunătăţeşte memoria, măreşte randamentul cerebral, accelerează procesul de eliminare şi anihilare a traumelor afective şi a stresurilor ce pot exista în sfera afectivă. Face să se instaleze o stare de dilatare şi omniprezenţă.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "A":
Stare de iubire faţă de SUPREMUL ABSOLUT (DUMNEZEU), elevată, amplă, spirituală care face să se rafineze şi să se amplifice energia noastră afectivă şi trezeşte o stare de dragoste ideală fără obiect.
VOCALA "Ă"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ: Plexul solar în întregime, regiunea abdomenului.
EFECTE REMARCATE
Face să se trezească şi să crească considerabil încrederea în sine, măreşte voinţa şi amplifică fermitatea, trezeşte şi întreţine umorul, buna dispoziţie, predispune către râs sănătos şi voie bună, ameliorează gradat şi vindecă majoritatea afecţiunilor digestive, trezeşte şi amplifică bunul simţ.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "Ă":
Stare de umor şi voie bună (eventual rechemăm în amintire şi urmărim să ne identificăm cu o stare de bună dispoziţie pe care am trăit-o la un moment dat, umplându-ne de voie bună şi pe care o alegem drept model fiindcă atunci am râs cel mai mult), stare de încredere în sine (eventual evocăm cea mai minunată calitate a noastră pe care ne-am descoperit-o prin autocunoaştere ori pe care celelalte fiinţe umane o recunosc la noi (de exemplu: bunătate, iubire altruistă, răbdare, îndemânare, cinste, inteligenţă, capacităţi biomagnetice (curative), compasiune, devoţiune, fermitate sau alte calităţi revelate şi confirmate ce noi prin realizarea corectă şi interpretarea ASTROGRAMEI personale de către cineva competent)), stare de bunăvoinţă, râvnă deosebită, zel, conştiinţă ferm antrenată în desăvârşirea unei acţiuni binefăcătoare.
VOCALA "E"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
gâtul, coardele vocale, laringele, glota şi glanda timidă.
EFECTE REMARCATE
Vitalizează, regenerează şi tonifică coardele vocale, laringele şi glota; totodată tonifică considerabil mucoasele respective, ameliorând şi vindecând gradat afecţiunile ce apar la acest nivel; este de un imens folos pentru ameliorarea şi vindecarea hipertrofiei glandei tiroide (guşa) cât şi pentru preîntâmpinarea sau vindecarea altor tulburări ce apar la glanda tiroidă.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "E": stare elevată, spirituală de candoare (CANDOARE = inocenţă, puritate morală şi spirituală, nevinovăţie (să te simţi atunci un copil divin deschis faţă de TATĂL CERESC - DUMNEZEU şi plin de încredere în IUBIREA SA ATOTPUTERNICĂ. Să ne amintim ceea ce spune" IISUS: "Lăsaţi copiii să vină la mine, căci a lor va fi împărăţia Cerurilor")), puritate (stare de rezonanţă cu energiile subtile pure, foarte elevate, lipsite de orice amestec, care tocmai de aceea sunt unice în totalitate pure, fără alterare, fără murdărire) şi transfigurare profundă.
VOCALA "I"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ: Bronhiile, inima, gâtul, laringele, nasul, capul şi creierul.
EFECTE REMARCATE
Vitalizează, regenerează şi degajează, făcând să se elimine mucozităţile din gât şi din bronhii, în situaţia existenţei acestora în exces sau în cazul unor afecţiuni; ameliorează şi vindecă tulburările cardiace, face să dispară migrenele, are o influenţă stenică, binefăcătoare asupra inimii: ajută foarte mult temperamentele iritabile, bilioase şi colerice să devină calme şi le armonizează.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "I": stare înălţătoare şi luminoasă de bucurie, exuberanţă şi veselie.
VOCALA "I"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ: Regiunea pieptului şi zona plexului solar.
EFECTE REMARCATE
Ameliorează gradat şi vindecă unele afecţiuni ca: migrena, infarctul miocardic, gastritele, ulcerul, tuberculoza pulmonară; armonizează şi unifică zona pieptului (ANAHATA CHAKRA) cu zona plexului solar (MANIPURA CHAKRA), elimină stresurile.
STAREA PSIHO-MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "I":
Stare profundă şi amplă de armonie, putere binefăcătoare şi bine global.
VOCALA "O"
ZONELE ŞI NIVELURILE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ:
zona toracelui, timusul, regiunea diafragmei.
EFECTE REMARCATE
Trezeşte şi amplifică în mod armonios vitalitatea; deblochează diafragma şi o face să se relaxeze; energizează şi echilibrează din punct de vedere bioenergetic zona toracelui şi timusul; face să apară rezultate binefăcătoare atunci când este utilizată (în mod consecvent) ca modalitate adjuvantă în tratamentul S.I.D.A.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "O": stare de vitalitate şi euforie determinată de trezirea şi amplificarea în fiinţa noastră a iubirii pure, dinamizarea disponibilităţilor empatice faţă de trăiri elevate sublime.
VOCALA "U"
ZONELE ŞI NIVELELE CORPORALE ASUPRA CĂRORA ACŢIONEAZĂ
Regiunea stomacului, ficatul, pântecele (parte a corpului la om situată între torace şi bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere (sexuale)), glandele genitale.
EFECTE REMARCATE
Acţionează în mod binefăcător foarte eficient asupra stomacului unde ameliorează şi vindecă majoritatea tulburărilor ce apar acolo, ameliorează şi vindecă chiar şi constipaţiile cele mai rebele; ameliorează şi vindecă afecţiunile ficatului; reglează activitatea stomacului; influenţează în mod binefăcător partea inferioară a pântecelui şi rinichii; deblochează energia erotică stagnantă şi armonizează activitatea glandelor sexuale; facilitează eliminarea impotenţei la bărbat şi a frigidităţii la femeie (mai ales atunci când cauza acestor tulburări este legată de existenţa şi persistenţa unor complexe psihice sau de complacerea pasivă în anumite prejudecăţi aberante şi mentalităţi care fac să persiste anumite dezechilibre şi inhibiţii sexuale); face să apară rezultate excepţionale atunci când este utilizată (în mod consecvent) ca modalitate adjuvantă în tratamentul S.I.D.A.
STAREA PSIHO - MENTALĂ CE VA FI EVOCATĂ INTENS ÎNAINTE DE OPERAREA PROPRIU-ZISĂ CU VOCALA "U":
Stare profundă şi amplă de unitate şi fuziune a MICROCOSMOSULUI fiinţei noastre cu MACROCOSMOSUL în care permanent suntem integraţi; stare de dilatare eliberatoare în nemărginire; stare de comuniune sublimă cu aspectele arhetipale şi ideale.
sâmbătă, 19 februarie 2011
POSTUL
POSTUL - UN ALIMENT DE TAINĂ
Structurile vieţii, în funcţie de diversele stări de evoluţie reprezintă diverse stări de complexitate. Alimentându-se, organismul asimilează aceste structuri, de la vegetal la animal, rupând astfel legăturile lor structurale. Cu cât structura alimentului este mai complexă, organismul asimilat mai evoluat fitogenetic, cu atât procesele de fermentaţie sunt mai energice. Fermentului care ajută la digerarea cărnii îi corespunde un nivel energetic foarte excitat iar celui care digeră un aliment vegetal crud, un nivel de minimă excitaţie. Vegetalele, lactatele, carnea, ouăle corespund la tot atâtea nivele energetice. A mânca alimente crude are semnificaţia revenirii unor structuri vii umane, pe nivelul cel mai puţin excitat dar cu potenţial informaţional maxim şi este un fapt demonstrat că apa biologică din alimentele crude este un foarte bun rezonator cu câmpul fundamental. Un post după o alimentaţie de crudităţi ar putea genera o superradianţă coerentă de tip biolaser. După ce nivelele cel mai puţin excitate au fost populate de energia fotonilor luaţi din alimentaţia cu crudităţi intrarea într-un regim hipometabolic produce saltul fiinţei pe nivel fundamental şi eliminarea energiei suplimentare sub forma cuantelor de lumină. Această radiantă fotonică profundă, bazală, este foarte unificatoare, şi profund organizatoare a naturii. Noi o primim şi o dăm, este în noi şi totuşi dincolo de noi. Fiecare poate participa la stimularea acestui câmp profund care induce ordinea în activitatea personală, colectivă şi cosmică.
Există mai multe nivele de participare mergând de la o stimulare directă a acestei superradianţe coerente prin postul total sau alimentaţia cu crudităţi şi până la o participare de tip "prima non nocere" (MAI ÎNAINTE DE TOATE SĂ NU DĂUNEZI (PERTURBI)), care este efectul pozitiv de a nu perturba coerenţa generală creată de ceilalţi.
Vom începe descrierea posibilităţii de participare la această modalitate antientropică cu primul nivel - "mai întâi să nu faci rău". Aceasta este o participare prin normalitate. Chiar şi o stare de normalitate este un grad mare de participare căci în starea normală noi generăm o atmosferă pozitivă şi este ştiut că în starea normală creierul generează în proporţie mare unde alfa. Iar acest ritm este generator de ordine şi bucurie. Dimpotrivă, un act de violenţă asupra propriului organism: droguri, alcool, sau asupra mediului, perturbă coerenţa generală. Un film de groază vizionat la TV, prin stările empatice perturbatoare pe care le generează, este o undă distructivă. Atunci rezonanţa sferei sociale la unda profundă de ordine este împiedicată şi de asemenea este diminuată posibilitatea societăţii de a se reface, regenera, bucura şi organiza prin informaţie profundă.
Un alt nivel de participare se realizează prin postul obişnuit care constă în consumarea numai de alimentele vegetale. O eficienţă deosebită este însă realizată prin alimentaţia de crudităţi (vegetale crude). În concepţia ştiinţifică acest tip de alimentaţie nu este o opţiune negativă - "să nu mănânci carne" ci o formă pozitivă de a te alimenta, în care stâlpii de bază în alimentaţie: proteinele, caloriile, vitaminele, mineralele, fibrele sunt mai puternic consolidaţi decât în orice alt tip de alimentaţie. Menţionăm că, de exemplu, grâul încolţit este la fel de bogat în proteine ca şi carnea şi repartiţia aminoacizilor în proteină e la fel de bună.
Noi suntem chiar fără să ştim ceea ce mâncăm... Suntem înainte de toate fluxul cosmic de energie şi informaţie care trece prin noi. Alimentele vegetale sunt lumină "solidificată", energia legăturilor covalente din moleculele ce alcătuiesc diferitele alimente este reprezentată de energia din cuantele luminii solare. Cu cât un individ mănâncă un procent mai mare de alimente vegetale şi cu cât acestea sunt mai puţin preparate cu atât el radiază mai mult în jurul lui lumină subtilă, spirituală. Energia din compuşii alimentari, după ce a fost desprinsă din legăturile chimice şi utilizată pentru activitatea biologică, este după aceea redată mediului sub forma fotonilor identici cu cei proveniţi de soare. O comunitate care mănâncă "lumină" se leagă inefabil prin lumină, comunică prin lumină. În spiritualitate cel care se alimentează fără carne permanent anticipează însă de pe acest pământ Împărăţia cerurilor. Biologul Lyal Watsson în "SUPRANATURALUL" arată că stările de alimentaţia vegetariană sunt în mare măsură asemănătoare stărilor de meditaţie. Ambele sunt stări hipometabolice caracterizate de scăderea ratei respiratorii şi ridicarea presiunii acidului carbonic. Coerenţa potenţialelor de acţiune în aceste stări ne face să le comparăm cu structurile disipative descrise de Prigogine. Fie că acestea sunt republici de "celule" ca în cazul organismului uman, sau comunităţi umane ele sunt sisteme în care totul comunică cu totul, fiecare element fiind înştiinţat de comportarea ansamblului.
În fine, nivelul cel mai înalt de participare este postul total. Acesta este însă o tehnică riguroasă şi amănuntele în special cele legate de durată şi revenire sunt foarte importante.
Astfel abordată, alimentaţia este un act individual dar şi profund spiritual de fuziune. Fuziune înseamnă a uni împreună şi alimentaţia are o stare capacitate de a comunica. Într-o împreună făptuire acest gest devine o forţă unificatoare a omului cu oamenii şi a oamenilor ca Dumnezeu. Oamenii comunică între ei prin magistralele de lumină într-o comuniune tăcută, profundă. . . Ceea ce ştie cineva este potenţial cunoscut şi de ceilalţi. Ceea ce învaţă unul este în esenţă predat tuturor. Comunitatea cam ţine post folosind un moment de sincronizare cultural cu ocazia sărbătorilor religioase este o fiinţă multidimensională comunicând pe multiple nivele energetice şi care este în final modificată prin nivelul fundamental al luminii clare infinite cu care intră în rezonanţă. Prin utilizarea unui sincronizator natural (fazele lunii, echinox şi solstiţiu) oamenii intră de asemenea în comuniune cu natura. În post, fiinţa omului expandată la infinit include în sine fiinţa celorlalţi şi fiinţa naturii. Omul se integrează în adevăratul său corp de glorie în care sângele curge, prin canale de lumină în toată fiinţa cosmosului. Postul este prilejul unui extaz cosmic. Într-o împreună făptuire el ar putea vindeca individul, societatea şi universul . Îndrăzniţi, miracolul se produce adesea după un anumit interval de zile de post.
Structurile vieţii, în funcţie de diversele stări de evoluţie reprezintă diverse stări de complexitate. Alimentându-se, organismul asimilează aceste structuri, de la vegetal la animal, rupând astfel legăturile lor structurale. Cu cât structura alimentului este mai complexă, organismul asimilat mai evoluat fitogenetic, cu atât procesele de fermentaţie sunt mai energice. Fermentului care ajută la digerarea cărnii îi corespunde un nivel energetic foarte excitat iar celui care digeră un aliment vegetal crud, un nivel de minimă excitaţie. Vegetalele, lactatele, carnea, ouăle corespund la tot atâtea nivele energetice. A mânca alimente crude are semnificaţia revenirii unor structuri vii umane, pe nivelul cel mai puţin excitat dar cu potenţial informaţional maxim şi este un fapt demonstrat că apa biologică din alimentele crude este un foarte bun rezonator cu câmpul fundamental. Un post după o alimentaţie de crudităţi ar putea genera o superradianţă coerentă de tip biolaser. După ce nivelele cel mai puţin excitate au fost populate de energia fotonilor luaţi din alimentaţia cu crudităţi intrarea într-un regim hipometabolic produce saltul fiinţei pe nivel fundamental şi eliminarea energiei suplimentare sub forma cuantelor de lumină. Această radiantă fotonică profundă, bazală, este foarte unificatoare, şi profund organizatoare a naturii. Noi o primim şi o dăm, este în noi şi totuşi dincolo de noi. Fiecare poate participa la stimularea acestui câmp profund care induce ordinea în activitatea personală, colectivă şi cosmică.
Există mai multe nivele de participare mergând de la o stimulare directă a acestei superradianţe coerente prin postul total sau alimentaţia cu crudităţi şi până la o participare de tip "prima non nocere" (MAI ÎNAINTE DE TOATE SĂ NU DĂUNEZI (PERTURBI)), care este efectul pozitiv de a nu perturba coerenţa generală creată de ceilalţi.
Vom începe descrierea posibilităţii de participare la această modalitate antientropică cu primul nivel - "mai întâi să nu faci rău". Aceasta este o participare prin normalitate. Chiar şi o stare de normalitate este un grad mare de participare căci în starea normală noi generăm o atmosferă pozitivă şi este ştiut că în starea normală creierul generează în proporţie mare unde alfa. Iar acest ritm este generator de ordine şi bucurie. Dimpotrivă, un act de violenţă asupra propriului organism: droguri, alcool, sau asupra mediului, perturbă coerenţa generală. Un film de groază vizionat la TV, prin stările empatice perturbatoare pe care le generează, este o undă distructivă. Atunci rezonanţa sferei sociale la unda profundă de ordine este împiedicată şi de asemenea este diminuată posibilitatea societăţii de a se reface, regenera, bucura şi organiza prin informaţie profundă.
Un alt nivel de participare se realizează prin postul obişnuit care constă în consumarea numai de alimentele vegetale. O eficienţă deosebită este însă realizată prin alimentaţia de crudităţi (vegetale crude). În concepţia ştiinţifică acest tip de alimentaţie nu este o opţiune negativă - "să nu mănânci carne" ci o formă pozitivă de a te alimenta, în care stâlpii de bază în alimentaţie: proteinele, caloriile, vitaminele, mineralele, fibrele sunt mai puternic consolidaţi decât în orice alt tip de alimentaţie. Menţionăm că, de exemplu, grâul încolţit este la fel de bogat în proteine ca şi carnea şi repartiţia aminoacizilor în proteină e la fel de bună.
Noi suntem chiar fără să ştim ceea ce mâncăm... Suntem înainte de toate fluxul cosmic de energie şi informaţie care trece prin noi. Alimentele vegetale sunt lumină "solidificată", energia legăturilor covalente din moleculele ce alcătuiesc diferitele alimente este reprezentată de energia din cuantele luminii solare. Cu cât un individ mănâncă un procent mai mare de alimente vegetale şi cu cât acestea sunt mai puţin preparate cu atât el radiază mai mult în jurul lui lumină subtilă, spirituală. Energia din compuşii alimentari, după ce a fost desprinsă din legăturile chimice şi utilizată pentru activitatea biologică, este după aceea redată mediului sub forma fotonilor identici cu cei proveniţi de soare. O comunitate care mănâncă "lumină" se leagă inefabil prin lumină, comunică prin lumină. În spiritualitate cel care se alimentează fără carne permanent anticipează însă de pe acest pământ Împărăţia cerurilor. Biologul Lyal Watsson în "SUPRANATURALUL" arată că stările de alimentaţia vegetariană sunt în mare măsură asemănătoare stărilor de meditaţie. Ambele sunt stări hipometabolice caracterizate de scăderea ratei respiratorii şi ridicarea presiunii acidului carbonic. Coerenţa potenţialelor de acţiune în aceste stări ne face să le comparăm cu structurile disipative descrise de Prigogine. Fie că acestea sunt republici de "celule" ca în cazul organismului uman, sau comunităţi umane ele sunt sisteme în care totul comunică cu totul, fiecare element fiind înştiinţat de comportarea ansamblului.
În fine, nivelul cel mai înalt de participare este postul total. Acesta este însă o tehnică riguroasă şi amănuntele în special cele legate de durată şi revenire sunt foarte importante.
Astfel abordată, alimentaţia este un act individual dar şi profund spiritual de fuziune. Fuziune înseamnă a uni împreună şi alimentaţia are o stare capacitate de a comunica. Într-o împreună făptuire acest gest devine o forţă unificatoare a omului cu oamenii şi a oamenilor ca Dumnezeu. Oamenii comunică între ei prin magistralele de lumină într-o comuniune tăcută, profundă. . . Ceea ce ştie cineva este potenţial cunoscut şi de ceilalţi. Ceea ce învaţă unul este în esenţă predat tuturor. Comunitatea cam ţine post folosind un moment de sincronizare cultural cu ocazia sărbătorilor religioase este o fiinţă multidimensională comunicând pe multiple nivele energetice şi care este în final modificată prin nivelul fundamental al luminii clare infinite cu care intră în rezonanţă. Prin utilizarea unui sincronizator natural (fazele lunii, echinox şi solstiţiu) oamenii intră de asemenea în comuniune cu natura. În post, fiinţa omului expandată la infinit include în sine fiinţa celorlalţi şi fiinţa naturii. Omul se integrează în adevăratul său corp de glorie în care sângele curge, prin canale de lumină în toată fiinţa cosmosului. Postul este prilejul unui extaz cosmic. Într-o împreună făptuire el ar putea vindeca individul, societatea şi universul . Îndrăzniţi, miracolul se produce adesea după un anumit interval de zile de post.
VIRTUŢILE ŞI EFECTELE MIRACULOASE ALE USTUROIULUI ÎN ALIMENTAŢIE
USTUROIUL ÎN ALIMENTAŢIE
VIRTUŢILE ŞI EFECTELE MIRACULOASE ALE UNEI PLANTE FOARTE CUNOSCUTE ŞI TOTUŞI...ENIGMATICE
Cunoscut din cele mai vechi timpuri, usturoiul - Allium sativum în dosarele ştiinţei- a fost cultivat şi întrebuinţat în bucătăria egiptenilor, chinezilor, indienilor, grecilor, romanilor etc, fie în stare crudă, fie pentru condimentarea mâncărurilor, prepararea conservelor sau în farmaceutică. Plantă foarte răspândită pe glob şi apreciată de medicina tradiţională a multor popoare geografic îndepărtate, usturoiul are din vechime o reputaţie excelentă.
Efectele terapeutice ale usturoiului erau bine cunoscute în trecutul îndepărtat. Sunt menţionate în cele mai vechi manuscrise. Se folosea în Babilon în anii 4500 î.e.n., era consumat de constructorii piramidelor în anii 2800 î.e.n., apărea în recomandările medicale din Egipt, China şi India de acum mai bine de două milenii.
Herodot pomenea în scrierile sale de usturoi. Pe piramida lui Kheops de la Giseh a fost descifrată o inscripţie care consemnează că pentru ceapa, prazul, usturoiul şi ridichile consumate de constructorii piramidei, s-au cheltuit 10 mii talanţi de argint.
La romani, folosirea usturoiului era atât de largă, încât devenise simbolul vieţii militare. Celor care voiau să se angajeze ca soldaţi, dar care nu aveau calităţile necesare li se spunea: "Allia ne comedas" (nu te duce să mănânci usturoi).
În antichitate usturoiul era socotit drept "panaceu universal", fiind folosit continuu ca remediu profilactic şi curativ în diverse boli, ca hipoglicemiant,
antibiotic, antimalaric (întocmai chininei), antinicotinic cu acţiune de netăgăduit hipotensivă şi cardiotonic- adjuvantă, rubefiant (chiar vezicator) etc., etc.
După cum arată cronicile vremii, vechii egipteni preţuiau foarte mult usturoiul. Cu timpul, usturoiul şi-a câştigat locul cuvenit, cercetându-se tot mai amănunţit proprietăţile şi virtuţile sale terapeutice extraordinare.
În Evul Mediu, usturoiul a fost folosit ca preventiv contra ciumei, după care medicii Renaşterii au făcut din el un leac cu virtuţi universale. După Line, usturoiul, care este frate bun cu crinul (amândoi fac parte din familia liliaceelor), are ca patrie de origine Sicilia; după alţi autori ar fi fost găsit în stare spontană prima oară în Egipt sau India şi se presupune că şi în deşertul Kirghiz. Numele însă i-ar deriva din celticul "all" care înseamnă "cald" sau "arzător" (aluzia făcându-se, probabil la gust), iar "sativum" ar veni de la "seminativum", care se poate semăna (planta, cultiva).
În România, în Maramureş există şi azi o sărbătoare la mijlocul lunii septembrie - special închinată cepei şi usturoiului. Târgul de cepe şi de usturoi de la Asuajul de Sus (Maramureş) are o vechime milenară.
Componentele usturoiului
Usturoiul s-a înscris o vreme printre "marii uitaţi" ai farmacopeei. Ştiinţa modernă a început să-l redescopere, iar promisiunile lui nu sunt deloc minore. Bulbii de usturoi în stare proaspătă conţin aproximativ 63% apă, 26% glucide (inclusiv zahăr), 8,15% proteine (6,0% albumine), 1,22% celuloză, vitamine, 0,1 % grăsimi şi altele, având o valoare nutritivă de 133 calorii la 100 grame. Cantitatea mare de zahăr natural (binefăcător) îl situează în fruntea tuturor legumelor şi fructelor, superior chiar strugurilor, prunelor, merelor şi perelor, fiind la egalitate cu bananele, măceşele şi cartofii.
În cenuşa sa se găsesc: sulf, fosfor, sodiu, potasiu, calciu şi fier. Dintre componenţii principali ai usturoiului cu acţiune special terapeutică vom aminti oleul esenţial (0,1 -3.6%), care derivă din sulfura de divinil şi alil-vinil-sulfoxid. Aceste substanţe au importante proprietăţi bactericide.
Usturoiul este bogat în vitamina C, în special frunzele (100 grame de frunze verzi conţin 10-20 mg vitamina C), din acest punct de vedere rivalizând cu ridichea, tomatele, vinetele etc. Procentul ridicat de substanţă uscată se datorează inulinei care, odată ajunsă în organismul omului, este transformată în fructoză, situând astfel usturoiul în rândul alimentelor deosebit de hrănitoare şi regenerante.
Alţi componenţi din structura aparent complicată a usturoiului sunt: alistaina I şi II, gerlicina, acidul sulfocianic, izosulfocianatul de alil, alcolidina A şi B. Unele substanţe au proprietăţi hormonale. Usturoiul conţine acizi organici (nicotinic), vitaminele A, B1, C şi biotina, pectine, mucilagii, enzime. Conţine şi unele substanţe radioactive pe bază de uraniu care nu sunt deloc nocive, cât şi alte substanţe încă nedefinite chimic precis.
Usturoiul este cel mai bogat rezervor natural de catalază. Pe lângă acţiunea preventivă şi curativă antivirală şi antitumorală, usturoiul are o puternică acţiune antisclerotică şi hipotensivă administrat sub formă de extract combinat cu suc natural de lămâie sau cu oţet natural de mere şi miere. Alte extracte au acţiune antitoxică - depurativă, scăzând de exemplu ureea sanguină şi colesterolul chiar sub pragul inferior al normalităţii adultului.
Usturoiul are prin aceste componente o acţiune favorabilă asupra întregului metabolism începând cu absorbţia intestinală (coeficientul de utilizare digestivă) şi terminând cu metabolismul celular al multor substanţe utile inclusiv arsenicul: luciul irizat al părului "mâncătorilor de usturoi" se explică astfel şi nu prin conţinutul său în arsenic.
Mirosul caracteristic, dezagreabil pentru ceilalţi, datorită unor uleiuri eterice şi în primul rând al unui disulfit (alicina), a făcut ca el să fie uneori mai puţin folosit în ţările din vestul şi nordul Europei.
Un fermier nipon, după trei decenii de eforturi, a obţinut un usturoi fără miros. Acesta nu se deosebeşte de cel obişnuit nici ca aspect şi nici la gust. El şi-a păstrat, de asemenea, celelalte calităţi care l-au făcut atât de preţuit încă din vechime. La cultivarea noii varietăţi de usturoi o importanţă deosebită are compoziţia solului şi mediul în care creşte planta. Selecţionerul nipon, de exemplu, îl cultivă în spaţiul rămas liber în plantaţiile de ceai, fără ca vecinătatea dintre cele două plante, atât de deosebite, să dăuneze vreuneia dintre ele.
Studiind o veche tradiţie din unele ţări est-europene (aceea de a purta la gât o punguţă de pânză cu căţei de usturoi), doi cercetători de la Universitatea din California au izolat, în 1971, uleiul aromatic care conferă usturoiului mirosul caracteristic (AILL-OIL) şi care s-a dovedit a fi "insectifugul şi insecticidul (...) faţă de care insectele hematofage nu pot dezvolta rezistenţă (...) care acţionează provocând iniţial o paralizie instantanee a armăturii bucale, apoi a întregului traiect digestiv şi ulterior moartea insectei."
Inconvenientul principal privind mirosul dezagreabil al usturoiului poate fi uşor combătut dacă, după consumarea usturoiului, se face o gargară cu alcool 30% sau cu alcool mentolat 1% diluat apoi în două treimi apă. După această gargară respectiva soluţie se scuipă imediat (nu se înghite). Usturoiul conţine, de asemenea, o substanţă chimică dezinfectantă (tioaldehida) foarte înrudită cu un alt dezinfectant binecunoscut, formaldehida. După părerea unor autori, cantitatea de tioaldehida conţinută într un bulb de usturoi este suficientă pentru a feri aproape permanent o persoană de răceală. Doi savanţi sovietici, LJ. Postovki şi M.P. Bedniaghin, au extras din usturoi alicina extrem de activă faţă de vibrionul holeric şi alţi microbi. Ea are o acţiune inhibantă de inactivare a enzimei sulhidrilice din celulele tumorale canceroase. Deşi alicina a fost izolată în stare pură în 1944, mecanismul ei de acţiune a rămas încă obscur.
Usturoiul - un medicament natural
În lumina experienţelor făcute, s-a constatat că usturoiul este nu numai un aliment valoros ci şi o plantă medicinală cu multiple efecte terapeutice. Se ştie că, în vechime, usturoiul era folosit în scop profilactic în caz de holeră (cum raportează Granch), de tifos şi febră tifoidă (după Minchin) şi chiar în gripă (H. Leclerc).
Acţiunea antimicrobiană a usturoiului a fost demonstrată experimental încă din prima jumătate a secolului. Astfel, Fusaganger a constatat, în 1931 eficacitatea usturoiului în putrefacţiile intestinale; un cercetător englez, Ross, citează mai multe cazuri de colită tratată şi vindecată prin intermediul usturoiului. În1945, Ianovich a introdus suc de usturoi în colonii de bacterii, ajungând la concluzia că acestea încep să se imobilizeze după două minute, după alte zece fixându-se complet. S-a demonstrat astfel că usturoiul poate fi folosit cu succes în diferite infecţii intestinale, inclusiv în tuberculoza intestinală, el având totodată şi o acţiune de stimulare a sucului gastric şi a secreţiei biliare, ajutând la digestia alimentelor. Se cunosc, de asemenea, efectele antihelmintice (împotriva limbricilor şi oxiurilor) ca şi faptul că stimulează puterea de contracţie a vezicii biliare.
Tinctura de usturoi (striviţi 20 de grame usturoi şi îl lăsaţi 20 de zile în 100 grame alcool rafinat) se foloseşte împotriva artritelor şi reumatismelor fiind foarte eficientă (doze indicate: 20 picături de trei ori pe zi, crescând până ajungem la 90 de picături pe zi; apoi revenim treptat la 60 picături pe zi). Unele substanţe chimice naturale extrase din usturoi pot fi folosite în tratamentul aterosclerozei şi anemiei.
De asemenea usturoiul poate fi utilizat şi în infecţiile bronşice şi în gripe. Americanul Klosa a constat, tratând un lot de bolnavi de gripă cu usturoi o ameliorare rapidă a simptomatologiei, fără complicaţii postgripale. Pe baza acestor studii, el a emis ipoteza, confirmată ulterior şi de alţi cercetători, că uleiul volatil din usturoi s-ar uni cu anumiţi componenţi ai virusurilor inactivându-i destul de repede.
Administrat sub formă de suc sau clisme cu decoct, usturoiul a dat bune rezultate în combaterea viermilor intestinal şi a oxiurilor pe cale naturală.
Profesorul vest-german Hans Reuter, expert la un institut de cercetări din Koln, a efectuat o serie de experienţe care au confirmat virtuţile terapeutice ale usturoiului. Într-unul din teste, două grupe de voluntari au consumat zilnic aceeaşi cantitate de unt - primului grup i s-a servit unt obişnuit, celui de-al doilea grup i s-a dat unt care conţine un ulei natural de usturoi. După o perioadă s-a constatat că tuturor membrilor celui de-al doilea grup le-a scăzut în mod sensibil rata colesterolului în sânge. O altă experienţă a cuprins un grup de voluntari care au fost examinaţi pe parcursul a patru săptămâni în care au mâncat zilnic numai câte trei grame de usturoi. La sfârşitul experimentului s-a constatat că subiecţii au avut un colesterol mai scăzut decât cel înregistrat cu o lună înainte. Profesorul Reuter a afirmat că usturoiul distruge rapid şi unele bacterii, în unele cazuri fiind mai eficient decât penicilina; El a citat date statistice din care reiese că în ţările în care se consumă mai mult usturoi se înregistrează mai puţine cazuri de ateroscleroză şi de alte boli arteriale provocate de obstrucţiile pe care le produc grăsimile acumulate pe căile de circulaţie ale sângelui.
Un studiu efectuat de medici pe bolnavi de hinercolosterolomie a demonstrat o reducere înalt semnificativă statistic a colesterolului în sânge (colesterolemie).
Consumat cu regularitate, usturoiul constituie un bun remediu în tratamentul cardiopatiei ischemice, reducând mult riscurile accidentelor cardiovasculare.
În ceea ce priveşte intervenţia usturoiului în scăderea presiunii sanguine la hipertensivi, ea a fost probată ştiinţific în 1921 când, pentru prima oară, Loeper şi De Bray au făcut ample experimente pe animale şi oameni. Un alt cercetător, Ortner, a raportat, în 1929, 80 de cazuri de hipertensiune arterială tratate cu usturoi, demonstrând că usturoiul are o valoroasă acţiune hipotensivă, manifestată prin efecte profund binefăcătoare asupra circulaţiei periferice şi contractilităţii inimii. Experienţele sale au fost reluate mai târziu de Piotrowski, iar dr. Madeus a constatat efectele antinicotinice ale usturoiului, mai ales în cazul intoxicaţiilor cronice datorate fumatului.
După cercetătorul M. Loeper usturoiul acţionează prin vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor, stimulând forţa de contracţie cardiacă, dilatând vasele coronare care hrănesc muşchiul inimii, având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale atât minime cât şi maxime, toate acestea generând scăderea frecvenţei cardiace.
Un vechi tratament chinezesc folosit atât pentru combaterea afecţiunilor cardiovasculare cât şi pentru prevenirea sclerozei şi a altor boli de uzură se bazează pe o tinctură preparată din usturoi cu adaos de miere naturală de salcâm şi propolis. Cercetarea medicală modernă a încercat să găsească justificarea ştiinţifică a acestui tratament. S-a ajuns astfel la concluzia că bulbii de usturoi datorează variatei compoziţii în ulei volatil, hidraţi de carbon, acid sulfocianic, glucozide etc., acţiunea cardiovasculară - hipotensivă (efectele vasodilatatoare), acţiunea asupra circulaţiei periferice dar şi proprietăţile de dezinfectant, expectorant, calmant al spasmelor musculatorii netede (inflamaţii bronho-alveolare), antimicrobian, antibiotic (pulmonar şi floră intestinală). Asocierea cu miere de salcâm (ce conţine glucozizi de natură flavonică, ulei volatil şi alte substanţe cu utilizare terapeutică antiseptică şi calmantă) precum şi cu propolis, bogată în flavonoide (ce au peste 40 de acţiuni terapeutice) şi în acid ferulic influenţează sistemul circulator, având o acţiune diuretică, de drenare a bilei, estrogenă, bactericidă, bacteriostatică ridică extraordinar de mult valoarea preparatului. Explicându-i conţinutul şi găsindu-i justificarea ştiinţifică, medicina modernă l-a acceptat ca atare în arsenalul său terapeutic naturist. La ora actuală există în lume 14 produse farmaceutice pe bază de usturoi, folosiţi îndeobşte în hipertensiunea arterială şi ca antibiotic.
Concret vorbind, cercetătorii arată că administrând 15 - 20 picături de tinctură naturală de usturoi zilnic (până la 40 picături), se ajunge rapid la scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea astfel obţinută s-ar datora unei vasodilataţii a arterelor şi capilarelor. Iată de ce preparatele pe bază de usturoi se indică atât în hipertensiune de origine aortică, cât şi în cea de origine renală.
O reţetă tradiţională foarte bună practicată pe scară largă în China, este folosită pentru scăderea tensiunii şi a colesterolului. Se prepară după cum urmează: 350 g usturoi curăţat şi zdrobit foarte bine va fi pus într-un vas de lemn sau de sticlă (nu se întrebuinţează unelte de metal). Se adaugă 200 g alcool super-rafinat (96 de grade, alb) apoi se introduce într-o sticlă de culoare brună. Se lasă 20 de zile la întuneric pentru macerat, la temperatura camerei. Sticla va fi introdusă într-o pungă sau într-o pânză de culoare închisă pentru a fi ferită de lumină. După 10 zile, amestecul se filtrează printr-un tifon pus în trei, după care se lasă la limpezit 3 zile (tot la întuneric). A patra zi se adaugă 50 g lapte dulce fiert şi degresat, cu alte cuvinte fără grăsime (smântână) după care se administrată conform indicaţiilor şi schemei de mai jos, înainte de masă, cu 20 - 30 minute.
Ziua 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Dimineaţa 1 4 7 10 13 15 12 9 6 3 25 1
Prânz picături 2 5 8 11 14 14 11 8 5 2 25 2
Seara 3 6 9 12 15 13 10 7 4 1 25 3
Tratamentul se continuă astfel până se termină soluţia după aceeaşi schemă de 11 zile. Reţeta se repetă minim o dată la 5 ani. Ea nu afectează nici un alt organ şi nu are contraindicaţii. În plus, dizolvă toate grăsimile şi impurităţile depuse pe pereţii vaselor sanguine.
În Statele Unite se poartă discuţii aprinse şi contradictorii asupra unui medicament numit "Dimetilsulfoxid" sau, pe scurt, DMSO, neautorizat încă în tratamentul uman, dar admit să fie prescris de medicii veterinari. Se crede că DMSO ar avea o acţiune foarte eficace împotriva artritei şi e altor boli. Doctorul Hartmann susţine că DMSO acţionează în corpul omenesc prin acelaşi proces enzimatic ca usturoiul. Pacienţii care au fost trataţi experimental cu DMSO miros a usturoi. În Statele Unite usturoiul se foloseşte numai în alimentaţie, în timp ce în India şi China el se foloseşte şi în vindecarea eczemelor şi chiar la regenerarea timpanelor perforate.
"Usturoiul te apără de vampiri, de demoni şi spirite rele (satanice)" spuneau odinioară ţărăncile din Europa centrală. "De asemenea şi de ţânţari", spun câţiva etnologi. Un tânăr profesor, Shankar Amonkar, originar din India, a observat că nişte alge de baltă, care împiedicau larvele de ţânţari să se dezvolte, degajau un miros tare de usturoi. Atunci, cu ajutorul unul coleg, profesorul Eldon Reevs, a extras un ulei eteric din usturoi şi a stârpit cu el pe calea absolut naturală larvele vii de ţânţari de diferite specii. În toate cazurile mortalitatea provocată a fost de 100%. Extractul de usturoi s-a dovedit le fel de eficace în mlaştini naturale, ca şi în laborator. Dacă insectele, în general - şi îndeosebi ţânţarii care transmit malaria, frigurile galbene şi encefalite letargică - se obişnuiesc repede cu insecticidele sintetice şi la un moment dat ajung să nu mai fie vătămaţi de ele, se pare că vor trebui să lupte multă vreme până îşi vor fabrica substanţele care să-i apere de acţiunea usturoiului.
Usturoiul este de asemenea recomandat în emfizemul pulmonar şi în cangrenele pulmonare. De asemenea, se recomandă usturoiul în afecţiuni ale tubului gastroduodenal. Preparatele naturale pe bază de usturoi au şi efecte calmante, antidiareice, antiseptice, antidiseptice. Usturoiul are şi o acţiune colagog-coleretică şi antihelmintică. El ere o puternică acţiune antibiotică şi acţionează chiar şi asupra colibacililor, Proteus, stafilococilor, bacililor tuberculozei, cât şi asupra multor culturi microbiene. În crizele de ficat, usturoiul este utilizat cu succes alături de uleiul de măsline şi de lămâie pentru a elimina aceste tulburări. Supa de usturoi este un medicament eficace al astmului bronşic şi un tonic al sistemului nervos, fiind totodată un bun reparator al arterelor. Pentru combaterea arterosclerosei se poate folosi o infuzie preparată din: 5 g usturoi, 5 g ceapă şi un pumn de păpădie la l litru de apă, din care se beau 4 pahare pe zi. Pentru scăderea tensiunii arteriale se recomandă a bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, câte un pahar cu apă în care a fost pus la macerat peste noapte, un bulb sfărâmat foarte bine de usturoi.
Usturoiul aduce numeroase servicii şi medicinii externe. Pentru aceasta este utilizat la pansarea rănilor şi ulceraţiilor de natură diversă, folosind oţet obţinut din macerarea timp de 10 zile a 30 de grame de usturoi pisat într-o jumătate de litru de oţet natural din mere şi miere.
Medicina populară recomandă folosirea usturoiului contra înţepătorilor de viespi, a urticariilor etc. Este suficient în ambele cazuri a freca foarte bine locul dureros cu un grăunte de usturoi tăiat în două.
Cu 5-6 căţei de usturoi tăiaţi în felii şi puşi să fiarbă 10 minute într-o jumătate de litru de lapte se prepară o băutură indicată în multe boli ale tubului digestiv. De altfel, vechile popoare orientale preparau din usturoi o băutură ce se consuma curent la orice masă, deoarece prin aceasta se combăteau molimele şi multe boli.
Pe lângă alte calităţi terapeutice, usturoiul oferă un remediu natural şi eficient în cazul unei forme de meningită cu criptococ, boală greu de tratat şi cu urmări destul de serioase asupra funcţionării rinichilor, deseori mortală. Specialiştii chinezi au tratat 16 bolnavi dintr-un grup de 21, cu injecţii intramusculare şi perfuzii cu extract natural de usturoi precum şi prin administrarea orală a aceleiaşi substanţe extrase natural. Ceilalţi cinci bolnavi au avut un tratament clasic (prin chimioterapie). Din cei 15, cinci s-au vindecat complet, cinci au supravieţuit şi cinci n-au putut fi salvaţi. Din cei cinci trataţi clasic, doi s-au vindecat, la unul au apărut efecte secundare, unul a supravieţuit, iar unul a murit.
Încă din 1916, Casparis a observat că sucul proaspăt de usturoi administrat oral sensibiliza zonele cu ţesut canceros şi astfel se exercita o netă acţiune inhibatoare asupra dezvoltării neoplasmului. Observaţii mai vechi şi recente au arătat că maladia tumorală este mult mai rar întâlnită la popoarele (China, Iugoslavia etc.) în dieta cărora intră curent mult usturoi.
Acţiunea anticanceroasă se datorează grupei alil, alicinei, care acţionează asupra grupării SH enzimatice şi asupra celulei tumorele, inhibându-le foarte mult dezvoltarea.
Biologul canadian S. Wells consideră că, consumată zilnic, această plantă micşoreasă în mod considerabil riscul îmbolnăvirilor de cancer. Wells recomandă următoarea raţie zilnică: 3-4 căţei de usturoi pisaţi în ulei natural de floarea soarelui sau de măsline. Cercetările japoneze de ultimă oră adeveresc şi ele acţiunea favorabilă anticancerigenă a usturoiului, la unele tipuri de tumori canceroase.
Mai recent s-au demonstrat remarcabilele proprietăţi antinicotinice ale usturoiului în cazul intoxicaţiei cronice a fumătorilor.
Un apicultor roman a avut geniala idee de a folosi usturoiul pentru albine, contra tulburărilor intestinale ce apăreau la albinele sale.
A luat pentru 20 de stupi, 9 căţei de usturoi, i-a curăţat şi i-a pisat. Apoi i-a udat cu apă călduţă (nu fiartă) şi a lăsat acest amestec într-un vas închis 3-4 zile. Acestui extract apicultorul i-a adăugat miere. Deşi are un foarte puternic miros de usturoi, albinele îl iau cu plăcere. Este administrat iarna sau primăvara. Apicultorul este acum foarte convins că rezultatele bune pe care le obţine acum cu albinele, sale se datorează acestei descoperiri a sa.
Prin introducerea cu regularitate a usturoiului în alimentaţie se contribuie la asigurarea bunei funcţionări a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistenţei faţă de agresiuni microbiene şi virotice (vibrionul holeric este distrus de penicilină în diluţie de 1:6000, în timp ce extractul de usturoi îl omoară într-o diluţie de 40 de ori mai mică), la regenerarea normală a pielii obosite sau îmbătrânite şi la menţinerea tenului frumos, în sfera aparatului digestiv, această legumă are acţiune bactericidă asupra florei patogene intestinale, combătând putrefacţiile atât de frecvente în unele colite. Usturoiul oferă rezultate satisfăcătoare şi în gastritele anacide şi hipoacide. În verminoze intestinale, în special în ascaridoză şi oxiurază, tratamentul bucal şi prin clisme cu usturoi e îndeobşte cunoscut şi aplicat cu succes. Prin uleiurile volatile ce le conţine şi care se elimină la nivelul organelor respiratorii, usturoiul permite şi realizează ameliorări apreciabile în laringite, traheite, bronşite, astm bronşic.
Efectele binefăcătoare ale curei de usturoi s-au făcut simţite şi în lupta împotriva hiperglicemiei la diabetici.
Modalităţile de utilizare a usturoiului sunt foarte variate, dar trebuie precizat că amploarea şi frecvenţa curelor preventive nu trebuie să depăşească o săptămână pe trimestru şi că efectul lor este optim mai ales pe fundalul unui regim alimentar lacto-ovo-vegetarian şi prin asociere, concomitentă sau succesivă, a curelor cu extracte din plante bogate în altă enzimă oxidativă cu funcţie de paznic - poroxidaza - ca hreanul, sfecla roşie şi muşeţelul.
În general, specialiştii recomandă 1-3 bulbişori (căţei) de usturoi pe zi pentru a asigura efectele terapeutice. Se poate întrebuinţa sub formă de sirop, suc obţinut prin presare, extracte, tincturi, loţiuni expectorante şi balsamice, injecţii aplicabile intramuscular, deconturi în lapte şi clisme. Dintre diferitele produse medicamentoase preparate din usturoi, decoctul poate fi la îndemâna oricui. Pentru aceasta se ia o parte usturoi şi două părţi apă, totul fierbându-se până ce scade la jumătate. Preparatul se strecoară când este încă fierbinte şi se îndulceşte cu miere naturală. Se serveşte de obicei seara.
Cu câţiva ani în urmă, pe lista best-sellers-urilor japoneze figura, printre primele, cartea profesorului T. Watanabe, intitulată: "Cum să-ţi menţii sănătatea şi tinereţea cu ajutorul usturoiului". Volumul prezintă detailat moduri de utilizare a usturoiului la prepararea mâncărurilor, menite să prevină şi să combată tulburări şi maladii din cele mai diverse, de la insomnie, de pildă, la afecţiunile hepatice.
Pentru a profita de pe urma tuturor însuşirilor alimentare şi medicinale ale usturoiului este bine, pe cât posibil, a-l folosi în stare crudă, naturală, întrucât prin preparare se pierde o parte importantă din principiile lui active. Sunt, fireşte, şi oameni sănătoşi care nu suportă deloc usturoiul, după cum sunt şi suferinzi de gastrită hiperacidă, ulcere gastrice şi duodenale, unele afecţiuni hepatice sau alte boli cărora le este contraindicat în mod eronat usturoiul deşi i-ar putea ajuta foarte mult.
Aşadar, este de reţinut că dat fiind acţiunile lui puternice nu este recomandabil să se abuzeze niciodată de folosirea usturoiului, deoarece uneori poate avea efecte inverse celor scontate. Şi cum usturoiul e folosit ca medicament, este bine ca FIECARE să decidă necesitatea şi...cantitatea. Alimentaţia neraţională ca şi automedicaţia abuzivă în care se exagerează în ceea ce priveşte cantitatea pot conduce la efecte nedorite.
Cercetările actuale confirmă datele tradiţionale referitoare la această plantă şi lasă larg deschise porţile unor posibilităţi imprevizibile. Datorită acţiunii antiseptice puternice, sucul de usturoi se foloseşte şi la păstrarea unor legume pentru a le feri în timpul conservării de atacul unor microbi. Aşa, de exemplu, cu numai 100 grame terci de usturoi se pot stropi 100 kg cartofi pentru a-l apăra de atacul unui dăunător numit Phytophtora. Mulţi grădinari cultivă şi usturoi printre rândurile de varză, tomate, ardei şi alte legume pentru a le apăra de îmbolnăviri.
Oamenii de ştiinţă din Kazahstan au elaborat o nouă metodă pentru păstrarea usturoiului. După prelucrarea cu o substanţă specială, care conţine parafină, căpăţânile sunt introduse în camere de conservare la rece, unde temperatura se menţine la 0 grade. În felul acesta, usturoiul îşi păstrează gustul timp de 6-8 luni. (Metoda poate fi folosită şi pentru păstrarea îndelungată a rădăcinoaselor şi a bulbilor de flori).
Având în vedere principiile active din usturoi, medicina actuală se înscrie pe orbita revalorificării terapeutice a unor vechi remedii cu usturoi, în măsură, cel mai adesea, să scoată pe om de sub spectrul, tot mai îngrijorător, al reacţiilor adverse cu care sunt întovărăşite majoritatea medicamentelor de sinteză.
În aceste condiţii nu-i de mirare că bătrânii noştri aveau un adevărat cult faţă de... nu tocmai banalul şi eternul usturoi.
În încheiere se cuvine să reamintim multitudinea de efecte binefăcătoare ale usturoiului se datorează faptului că această plantă este foarte încărcată, subtil vorbind, cu energie benefică. Cheia acestor efecte se află aici.
VIRTUŢILE ŞI EFECTELE MIRACULOASE ALE UNEI PLANTE FOARTE CUNOSCUTE ŞI TOTUŞI...ENIGMATICE
Cunoscut din cele mai vechi timpuri, usturoiul - Allium sativum în dosarele ştiinţei- a fost cultivat şi întrebuinţat în bucătăria egiptenilor, chinezilor, indienilor, grecilor, romanilor etc, fie în stare crudă, fie pentru condimentarea mâncărurilor, prepararea conservelor sau în farmaceutică. Plantă foarte răspândită pe glob şi apreciată de medicina tradiţională a multor popoare geografic îndepărtate, usturoiul are din vechime o reputaţie excelentă.
Efectele terapeutice ale usturoiului erau bine cunoscute în trecutul îndepărtat. Sunt menţionate în cele mai vechi manuscrise. Se folosea în Babilon în anii 4500 î.e.n., era consumat de constructorii piramidelor în anii 2800 î.e.n., apărea în recomandările medicale din Egipt, China şi India de acum mai bine de două milenii.
Herodot pomenea în scrierile sale de usturoi. Pe piramida lui Kheops de la Giseh a fost descifrată o inscripţie care consemnează că pentru ceapa, prazul, usturoiul şi ridichile consumate de constructorii piramidei, s-au cheltuit 10 mii talanţi de argint.
La romani, folosirea usturoiului era atât de largă, încât devenise simbolul vieţii militare. Celor care voiau să se angajeze ca soldaţi, dar care nu aveau calităţile necesare li se spunea: "Allia ne comedas" (nu te duce să mănânci usturoi).
În antichitate usturoiul era socotit drept "panaceu universal", fiind folosit continuu ca remediu profilactic şi curativ în diverse boli, ca hipoglicemiant,
antibiotic, antimalaric (întocmai chininei), antinicotinic cu acţiune de netăgăduit hipotensivă şi cardiotonic- adjuvantă, rubefiant (chiar vezicator) etc., etc.
După cum arată cronicile vremii, vechii egipteni preţuiau foarte mult usturoiul. Cu timpul, usturoiul şi-a câştigat locul cuvenit, cercetându-se tot mai amănunţit proprietăţile şi virtuţile sale terapeutice extraordinare.
În Evul Mediu, usturoiul a fost folosit ca preventiv contra ciumei, după care medicii Renaşterii au făcut din el un leac cu virtuţi universale. După Line, usturoiul, care este frate bun cu crinul (amândoi fac parte din familia liliaceelor), are ca patrie de origine Sicilia; după alţi autori ar fi fost găsit în stare spontană prima oară în Egipt sau India şi se presupune că şi în deşertul Kirghiz. Numele însă i-ar deriva din celticul "all" care înseamnă "cald" sau "arzător" (aluzia făcându-se, probabil la gust), iar "sativum" ar veni de la "seminativum", care se poate semăna (planta, cultiva).
În România, în Maramureş există şi azi o sărbătoare la mijlocul lunii septembrie - special închinată cepei şi usturoiului. Târgul de cepe şi de usturoi de la Asuajul de Sus (Maramureş) are o vechime milenară.
Componentele usturoiului
Usturoiul s-a înscris o vreme printre "marii uitaţi" ai farmacopeei. Ştiinţa modernă a început să-l redescopere, iar promisiunile lui nu sunt deloc minore. Bulbii de usturoi în stare proaspătă conţin aproximativ 63% apă, 26% glucide (inclusiv zahăr), 8,15% proteine (6,0% albumine), 1,22% celuloză, vitamine, 0,1 % grăsimi şi altele, având o valoare nutritivă de 133 calorii la 100 grame. Cantitatea mare de zahăr natural (binefăcător) îl situează în fruntea tuturor legumelor şi fructelor, superior chiar strugurilor, prunelor, merelor şi perelor, fiind la egalitate cu bananele, măceşele şi cartofii.
În cenuşa sa se găsesc: sulf, fosfor, sodiu, potasiu, calciu şi fier. Dintre componenţii principali ai usturoiului cu acţiune special terapeutică vom aminti oleul esenţial (0,1 -3.6%), care derivă din sulfura de divinil şi alil-vinil-sulfoxid. Aceste substanţe au importante proprietăţi bactericide.
Usturoiul este bogat în vitamina C, în special frunzele (100 grame de frunze verzi conţin 10-20 mg vitamina C), din acest punct de vedere rivalizând cu ridichea, tomatele, vinetele etc. Procentul ridicat de substanţă uscată se datorează inulinei care, odată ajunsă în organismul omului, este transformată în fructoză, situând astfel usturoiul în rândul alimentelor deosebit de hrănitoare şi regenerante.
Alţi componenţi din structura aparent complicată a usturoiului sunt: alistaina I şi II, gerlicina, acidul sulfocianic, izosulfocianatul de alil, alcolidina A şi B. Unele substanţe au proprietăţi hormonale. Usturoiul conţine acizi organici (nicotinic), vitaminele A, B1, C şi biotina, pectine, mucilagii, enzime. Conţine şi unele substanţe radioactive pe bază de uraniu care nu sunt deloc nocive, cât şi alte substanţe încă nedefinite chimic precis.
Usturoiul este cel mai bogat rezervor natural de catalază. Pe lângă acţiunea preventivă şi curativă antivirală şi antitumorală, usturoiul are o puternică acţiune antisclerotică şi hipotensivă administrat sub formă de extract combinat cu suc natural de lămâie sau cu oţet natural de mere şi miere. Alte extracte au acţiune antitoxică - depurativă, scăzând de exemplu ureea sanguină şi colesterolul chiar sub pragul inferior al normalităţii adultului.
Usturoiul are prin aceste componente o acţiune favorabilă asupra întregului metabolism începând cu absorbţia intestinală (coeficientul de utilizare digestivă) şi terminând cu metabolismul celular al multor substanţe utile inclusiv arsenicul: luciul irizat al părului "mâncătorilor de usturoi" se explică astfel şi nu prin conţinutul său în arsenic.
Mirosul caracteristic, dezagreabil pentru ceilalţi, datorită unor uleiuri eterice şi în primul rând al unui disulfit (alicina), a făcut ca el să fie uneori mai puţin folosit în ţările din vestul şi nordul Europei.
Un fermier nipon, după trei decenii de eforturi, a obţinut un usturoi fără miros. Acesta nu se deosebeşte de cel obişnuit nici ca aspect şi nici la gust. El şi-a păstrat, de asemenea, celelalte calităţi care l-au făcut atât de preţuit încă din vechime. La cultivarea noii varietăţi de usturoi o importanţă deosebită are compoziţia solului şi mediul în care creşte planta. Selecţionerul nipon, de exemplu, îl cultivă în spaţiul rămas liber în plantaţiile de ceai, fără ca vecinătatea dintre cele două plante, atât de deosebite, să dăuneze vreuneia dintre ele.
Studiind o veche tradiţie din unele ţări est-europene (aceea de a purta la gât o punguţă de pânză cu căţei de usturoi), doi cercetători de la Universitatea din California au izolat, în 1971, uleiul aromatic care conferă usturoiului mirosul caracteristic (AILL-OIL) şi care s-a dovedit a fi "insectifugul şi insecticidul (...) faţă de care insectele hematofage nu pot dezvolta rezistenţă (...) care acţionează provocând iniţial o paralizie instantanee a armăturii bucale, apoi a întregului traiect digestiv şi ulterior moartea insectei."
Inconvenientul principal privind mirosul dezagreabil al usturoiului poate fi uşor combătut dacă, după consumarea usturoiului, se face o gargară cu alcool 30% sau cu alcool mentolat 1% diluat apoi în două treimi apă. După această gargară respectiva soluţie se scuipă imediat (nu se înghite). Usturoiul conţine, de asemenea, o substanţă chimică dezinfectantă (tioaldehida) foarte înrudită cu un alt dezinfectant binecunoscut, formaldehida. După părerea unor autori, cantitatea de tioaldehida conţinută într un bulb de usturoi este suficientă pentru a feri aproape permanent o persoană de răceală. Doi savanţi sovietici, LJ. Postovki şi M.P. Bedniaghin, au extras din usturoi alicina extrem de activă faţă de vibrionul holeric şi alţi microbi. Ea are o acţiune inhibantă de inactivare a enzimei sulhidrilice din celulele tumorale canceroase. Deşi alicina a fost izolată în stare pură în 1944, mecanismul ei de acţiune a rămas încă obscur.
Usturoiul - un medicament natural
În lumina experienţelor făcute, s-a constatat că usturoiul este nu numai un aliment valoros ci şi o plantă medicinală cu multiple efecte terapeutice. Se ştie că, în vechime, usturoiul era folosit în scop profilactic în caz de holeră (cum raportează Granch), de tifos şi febră tifoidă (după Minchin) şi chiar în gripă (H. Leclerc).
Acţiunea antimicrobiană a usturoiului a fost demonstrată experimental încă din prima jumătate a secolului. Astfel, Fusaganger a constatat, în 1931 eficacitatea usturoiului în putrefacţiile intestinale; un cercetător englez, Ross, citează mai multe cazuri de colită tratată şi vindecată prin intermediul usturoiului. În1945, Ianovich a introdus suc de usturoi în colonii de bacterii, ajungând la concluzia că acestea încep să se imobilizeze după două minute, după alte zece fixându-se complet. S-a demonstrat astfel că usturoiul poate fi folosit cu succes în diferite infecţii intestinale, inclusiv în tuberculoza intestinală, el având totodată şi o acţiune de stimulare a sucului gastric şi a secreţiei biliare, ajutând la digestia alimentelor. Se cunosc, de asemenea, efectele antihelmintice (împotriva limbricilor şi oxiurilor) ca şi faptul că stimulează puterea de contracţie a vezicii biliare.
Tinctura de usturoi (striviţi 20 de grame usturoi şi îl lăsaţi 20 de zile în 100 grame alcool rafinat) se foloseşte împotriva artritelor şi reumatismelor fiind foarte eficientă (doze indicate: 20 picături de trei ori pe zi, crescând până ajungem la 90 de picături pe zi; apoi revenim treptat la 60 picături pe zi). Unele substanţe chimice naturale extrase din usturoi pot fi folosite în tratamentul aterosclerozei şi anemiei.
De asemenea usturoiul poate fi utilizat şi în infecţiile bronşice şi în gripe. Americanul Klosa a constat, tratând un lot de bolnavi de gripă cu usturoi o ameliorare rapidă a simptomatologiei, fără complicaţii postgripale. Pe baza acestor studii, el a emis ipoteza, confirmată ulterior şi de alţi cercetători, că uleiul volatil din usturoi s-ar uni cu anumiţi componenţi ai virusurilor inactivându-i destul de repede.
Administrat sub formă de suc sau clisme cu decoct, usturoiul a dat bune rezultate în combaterea viermilor intestinal şi a oxiurilor pe cale naturală.
Profesorul vest-german Hans Reuter, expert la un institut de cercetări din Koln, a efectuat o serie de experienţe care au confirmat virtuţile terapeutice ale usturoiului. Într-unul din teste, două grupe de voluntari au consumat zilnic aceeaşi cantitate de unt - primului grup i s-a servit unt obişnuit, celui de-al doilea grup i s-a dat unt care conţine un ulei natural de usturoi. După o perioadă s-a constatat că tuturor membrilor celui de-al doilea grup le-a scăzut în mod sensibil rata colesterolului în sânge. O altă experienţă a cuprins un grup de voluntari care au fost examinaţi pe parcursul a patru săptămâni în care au mâncat zilnic numai câte trei grame de usturoi. La sfârşitul experimentului s-a constatat că subiecţii au avut un colesterol mai scăzut decât cel înregistrat cu o lună înainte. Profesorul Reuter a afirmat că usturoiul distruge rapid şi unele bacterii, în unele cazuri fiind mai eficient decât penicilina; El a citat date statistice din care reiese că în ţările în care se consumă mai mult usturoi se înregistrează mai puţine cazuri de ateroscleroză şi de alte boli arteriale provocate de obstrucţiile pe care le produc grăsimile acumulate pe căile de circulaţie ale sângelui.
Un studiu efectuat de medici pe bolnavi de hinercolosterolomie a demonstrat o reducere înalt semnificativă statistic a colesterolului în sânge (colesterolemie).
Consumat cu regularitate, usturoiul constituie un bun remediu în tratamentul cardiopatiei ischemice, reducând mult riscurile accidentelor cardiovasculare.
În ceea ce priveşte intervenţia usturoiului în scăderea presiunii sanguine la hipertensivi, ea a fost probată ştiinţific în 1921 când, pentru prima oară, Loeper şi De Bray au făcut ample experimente pe animale şi oameni. Un alt cercetător, Ortner, a raportat, în 1929, 80 de cazuri de hipertensiune arterială tratate cu usturoi, demonstrând că usturoiul are o valoroasă acţiune hipotensivă, manifestată prin efecte profund binefăcătoare asupra circulaţiei periferice şi contractilităţii inimii. Experienţele sale au fost reluate mai târziu de Piotrowski, iar dr. Madeus a constatat efectele antinicotinice ale usturoiului, mai ales în cazul intoxicaţiilor cronice datorate fumatului.
După cercetătorul M. Loeper usturoiul acţionează prin vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor, stimulând forţa de contracţie cardiacă, dilatând vasele coronare care hrănesc muşchiul inimii, având ca rezultat scăderea tensiunii arteriale atât minime cât şi maxime, toate acestea generând scăderea frecvenţei cardiace.
Un vechi tratament chinezesc folosit atât pentru combaterea afecţiunilor cardiovasculare cât şi pentru prevenirea sclerozei şi a altor boli de uzură se bazează pe o tinctură preparată din usturoi cu adaos de miere naturală de salcâm şi propolis. Cercetarea medicală modernă a încercat să găsească justificarea ştiinţifică a acestui tratament. S-a ajuns astfel la concluzia că bulbii de usturoi datorează variatei compoziţii în ulei volatil, hidraţi de carbon, acid sulfocianic, glucozide etc., acţiunea cardiovasculară - hipotensivă (efectele vasodilatatoare), acţiunea asupra circulaţiei periferice dar şi proprietăţile de dezinfectant, expectorant, calmant al spasmelor musculatorii netede (inflamaţii bronho-alveolare), antimicrobian, antibiotic (pulmonar şi floră intestinală). Asocierea cu miere de salcâm (ce conţine glucozizi de natură flavonică, ulei volatil şi alte substanţe cu utilizare terapeutică antiseptică şi calmantă) precum şi cu propolis, bogată în flavonoide (ce au peste 40 de acţiuni terapeutice) şi în acid ferulic influenţează sistemul circulator, având o acţiune diuretică, de drenare a bilei, estrogenă, bactericidă, bacteriostatică ridică extraordinar de mult valoarea preparatului. Explicându-i conţinutul şi găsindu-i justificarea ştiinţifică, medicina modernă l-a acceptat ca atare în arsenalul său terapeutic naturist. La ora actuală există în lume 14 produse farmaceutice pe bază de usturoi, folosiţi îndeobşte în hipertensiunea arterială şi ca antibiotic.
Concret vorbind, cercetătorii arată că administrând 15 - 20 picături de tinctură naturală de usturoi zilnic (până la 40 picături), se ajunge rapid la scăderea tensiunii arteriale. Hipotensiunea astfel obţinută s-ar datora unei vasodilataţii a arterelor şi capilarelor. Iată de ce preparatele pe bază de usturoi se indică atât în hipertensiune de origine aortică, cât şi în cea de origine renală.
O reţetă tradiţională foarte bună practicată pe scară largă în China, este folosită pentru scăderea tensiunii şi a colesterolului. Se prepară după cum urmează: 350 g usturoi curăţat şi zdrobit foarte bine va fi pus într-un vas de lemn sau de sticlă (nu se întrebuinţează unelte de metal). Se adaugă 200 g alcool super-rafinat (96 de grade, alb) apoi se introduce într-o sticlă de culoare brună. Se lasă 20 de zile la întuneric pentru macerat, la temperatura camerei. Sticla va fi introdusă într-o pungă sau într-o pânză de culoare închisă pentru a fi ferită de lumină. După 10 zile, amestecul se filtrează printr-un tifon pus în trei, după care se lasă la limpezit 3 zile (tot la întuneric). A patra zi se adaugă 50 g lapte dulce fiert şi degresat, cu alte cuvinte fără grăsime (smântână) după care se administrată conform indicaţiilor şi schemei de mai jos, înainte de masă, cu 20 - 30 minute.
Ziua 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Dimineaţa 1 4 7 10 13 15 12 9 6 3 25 1
Prânz picături 2 5 8 11 14 14 11 8 5 2 25 2
Seara 3 6 9 12 15 13 10 7 4 1 25 3
Tratamentul se continuă astfel până se termină soluţia după aceeaşi schemă de 11 zile. Reţeta se repetă minim o dată la 5 ani. Ea nu afectează nici un alt organ şi nu are contraindicaţii. În plus, dizolvă toate grăsimile şi impurităţile depuse pe pereţii vaselor sanguine.
În Statele Unite se poartă discuţii aprinse şi contradictorii asupra unui medicament numit "Dimetilsulfoxid" sau, pe scurt, DMSO, neautorizat încă în tratamentul uman, dar admit să fie prescris de medicii veterinari. Se crede că DMSO ar avea o acţiune foarte eficace împotriva artritei şi e altor boli. Doctorul Hartmann susţine că DMSO acţionează în corpul omenesc prin acelaşi proces enzimatic ca usturoiul. Pacienţii care au fost trataţi experimental cu DMSO miros a usturoi. În Statele Unite usturoiul se foloseşte numai în alimentaţie, în timp ce în India şi China el se foloseşte şi în vindecarea eczemelor şi chiar la regenerarea timpanelor perforate.
"Usturoiul te apără de vampiri, de demoni şi spirite rele (satanice)" spuneau odinioară ţărăncile din Europa centrală. "De asemenea şi de ţânţari", spun câţiva etnologi. Un tânăr profesor, Shankar Amonkar, originar din India, a observat că nişte alge de baltă, care împiedicau larvele de ţânţari să se dezvolte, degajau un miros tare de usturoi. Atunci, cu ajutorul unul coleg, profesorul Eldon Reevs, a extras un ulei eteric din usturoi şi a stârpit cu el pe calea absolut naturală larvele vii de ţânţari de diferite specii. În toate cazurile mortalitatea provocată a fost de 100%. Extractul de usturoi s-a dovedit le fel de eficace în mlaştini naturale, ca şi în laborator. Dacă insectele, în general - şi îndeosebi ţânţarii care transmit malaria, frigurile galbene şi encefalite letargică - se obişnuiesc repede cu insecticidele sintetice şi la un moment dat ajung să nu mai fie vătămaţi de ele, se pare că vor trebui să lupte multă vreme până îşi vor fabrica substanţele care să-i apere de acţiunea usturoiului.
Usturoiul este de asemenea recomandat în emfizemul pulmonar şi în cangrenele pulmonare. De asemenea, se recomandă usturoiul în afecţiuni ale tubului gastroduodenal. Preparatele naturale pe bază de usturoi au şi efecte calmante, antidiareice, antiseptice, antidiseptice. Usturoiul are şi o acţiune colagog-coleretică şi antihelmintică. El ere o puternică acţiune antibiotică şi acţionează chiar şi asupra colibacililor, Proteus, stafilococilor, bacililor tuberculozei, cât şi asupra multor culturi microbiene. În crizele de ficat, usturoiul este utilizat cu succes alături de uleiul de măsline şi de lămâie pentru a elimina aceste tulburări. Supa de usturoi este un medicament eficace al astmului bronşic şi un tonic al sistemului nervos, fiind totodată un bun reparator al arterelor. Pentru combaterea arterosclerosei se poate folosi o infuzie preparată din: 5 g usturoi, 5 g ceapă şi un pumn de păpădie la l litru de apă, din care se beau 4 pahare pe zi. Pentru scăderea tensiunii arteriale se recomandă a bea în fiecare dimineaţă pe stomacul gol, câte un pahar cu apă în care a fost pus la macerat peste noapte, un bulb sfărâmat foarte bine de usturoi.
Usturoiul aduce numeroase servicii şi medicinii externe. Pentru aceasta este utilizat la pansarea rănilor şi ulceraţiilor de natură diversă, folosind oţet obţinut din macerarea timp de 10 zile a 30 de grame de usturoi pisat într-o jumătate de litru de oţet natural din mere şi miere.
Medicina populară recomandă folosirea usturoiului contra înţepătorilor de viespi, a urticariilor etc. Este suficient în ambele cazuri a freca foarte bine locul dureros cu un grăunte de usturoi tăiat în două.
Cu 5-6 căţei de usturoi tăiaţi în felii şi puşi să fiarbă 10 minute într-o jumătate de litru de lapte se prepară o băutură indicată în multe boli ale tubului digestiv. De altfel, vechile popoare orientale preparau din usturoi o băutură ce se consuma curent la orice masă, deoarece prin aceasta se combăteau molimele şi multe boli.
Pe lângă alte calităţi terapeutice, usturoiul oferă un remediu natural şi eficient în cazul unei forme de meningită cu criptococ, boală greu de tratat şi cu urmări destul de serioase asupra funcţionării rinichilor, deseori mortală. Specialiştii chinezi au tratat 16 bolnavi dintr-un grup de 21, cu injecţii intramusculare şi perfuzii cu extract natural de usturoi precum şi prin administrarea orală a aceleiaşi substanţe extrase natural. Ceilalţi cinci bolnavi au avut un tratament clasic (prin chimioterapie). Din cei 15, cinci s-au vindecat complet, cinci au supravieţuit şi cinci n-au putut fi salvaţi. Din cei cinci trataţi clasic, doi s-au vindecat, la unul au apărut efecte secundare, unul a supravieţuit, iar unul a murit.
Încă din 1916, Casparis a observat că sucul proaspăt de usturoi administrat oral sensibiliza zonele cu ţesut canceros şi astfel se exercita o netă acţiune inhibatoare asupra dezvoltării neoplasmului. Observaţii mai vechi şi recente au arătat că maladia tumorală este mult mai rar întâlnită la popoarele (China, Iugoslavia etc.) în dieta cărora intră curent mult usturoi.
Acţiunea anticanceroasă se datorează grupei alil, alicinei, care acţionează asupra grupării SH enzimatice şi asupra celulei tumorele, inhibându-le foarte mult dezvoltarea.
Biologul canadian S. Wells consideră că, consumată zilnic, această plantă micşoreasă în mod considerabil riscul îmbolnăvirilor de cancer. Wells recomandă următoarea raţie zilnică: 3-4 căţei de usturoi pisaţi în ulei natural de floarea soarelui sau de măsline. Cercetările japoneze de ultimă oră adeveresc şi ele acţiunea favorabilă anticancerigenă a usturoiului, la unele tipuri de tumori canceroase.
Mai recent s-au demonstrat remarcabilele proprietăţi antinicotinice ale usturoiului în cazul intoxicaţiei cronice a fumătorilor.
Un apicultor roman a avut geniala idee de a folosi usturoiul pentru albine, contra tulburărilor intestinale ce apăreau la albinele sale.
A luat pentru 20 de stupi, 9 căţei de usturoi, i-a curăţat şi i-a pisat. Apoi i-a udat cu apă călduţă (nu fiartă) şi a lăsat acest amestec într-un vas închis 3-4 zile. Acestui extract apicultorul i-a adăugat miere. Deşi are un foarte puternic miros de usturoi, albinele îl iau cu plăcere. Este administrat iarna sau primăvara. Apicultorul este acum foarte convins că rezultatele bune pe care le obţine acum cu albinele, sale se datorează acestei descoperiri a sa.
Prin introducerea cu regularitate a usturoiului în alimentaţie se contribuie la asigurarea bunei funcţionări a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistenţei faţă de agresiuni microbiene şi virotice (vibrionul holeric este distrus de penicilină în diluţie de 1:6000, în timp ce extractul de usturoi îl omoară într-o diluţie de 40 de ori mai mică), la regenerarea normală a pielii obosite sau îmbătrânite şi la menţinerea tenului frumos, în sfera aparatului digestiv, această legumă are acţiune bactericidă asupra florei patogene intestinale, combătând putrefacţiile atât de frecvente în unele colite. Usturoiul oferă rezultate satisfăcătoare şi în gastritele anacide şi hipoacide. În verminoze intestinale, în special în ascaridoză şi oxiurază, tratamentul bucal şi prin clisme cu usturoi e îndeobşte cunoscut şi aplicat cu succes. Prin uleiurile volatile ce le conţine şi care se elimină la nivelul organelor respiratorii, usturoiul permite şi realizează ameliorări apreciabile în laringite, traheite, bronşite, astm bronşic.
Efectele binefăcătoare ale curei de usturoi s-au făcut simţite şi în lupta împotriva hiperglicemiei la diabetici.
Modalităţile de utilizare a usturoiului sunt foarte variate, dar trebuie precizat că amploarea şi frecvenţa curelor preventive nu trebuie să depăşească o săptămână pe trimestru şi că efectul lor este optim mai ales pe fundalul unui regim alimentar lacto-ovo-vegetarian şi prin asociere, concomitentă sau succesivă, a curelor cu extracte din plante bogate în altă enzimă oxidativă cu funcţie de paznic - poroxidaza - ca hreanul, sfecla roşie şi muşeţelul.
În general, specialiştii recomandă 1-3 bulbişori (căţei) de usturoi pe zi pentru a asigura efectele terapeutice. Se poate întrebuinţa sub formă de sirop, suc obţinut prin presare, extracte, tincturi, loţiuni expectorante şi balsamice, injecţii aplicabile intramuscular, deconturi în lapte şi clisme. Dintre diferitele produse medicamentoase preparate din usturoi, decoctul poate fi la îndemâna oricui. Pentru aceasta se ia o parte usturoi şi două părţi apă, totul fierbându-se până ce scade la jumătate. Preparatul se strecoară când este încă fierbinte şi se îndulceşte cu miere naturală. Se serveşte de obicei seara.
Cu câţiva ani în urmă, pe lista best-sellers-urilor japoneze figura, printre primele, cartea profesorului T. Watanabe, intitulată: "Cum să-ţi menţii sănătatea şi tinereţea cu ajutorul usturoiului". Volumul prezintă detailat moduri de utilizare a usturoiului la prepararea mâncărurilor, menite să prevină şi să combată tulburări şi maladii din cele mai diverse, de la insomnie, de pildă, la afecţiunile hepatice.
Pentru a profita de pe urma tuturor însuşirilor alimentare şi medicinale ale usturoiului este bine, pe cât posibil, a-l folosi în stare crudă, naturală, întrucât prin preparare se pierde o parte importantă din principiile lui active. Sunt, fireşte, şi oameni sănătoşi care nu suportă deloc usturoiul, după cum sunt şi suferinzi de gastrită hiperacidă, ulcere gastrice şi duodenale, unele afecţiuni hepatice sau alte boli cărora le este contraindicat în mod eronat usturoiul deşi i-ar putea ajuta foarte mult.
Aşadar, este de reţinut că dat fiind acţiunile lui puternice nu este recomandabil să se abuzeze niciodată de folosirea usturoiului, deoarece uneori poate avea efecte inverse celor scontate. Şi cum usturoiul e folosit ca medicament, este bine ca FIECARE să decidă necesitatea şi...cantitatea. Alimentaţia neraţională ca şi automedicaţia abuzivă în care se exagerează în ceea ce priveşte cantitatea pot conduce la efecte nedorite.
Cercetările actuale confirmă datele tradiţionale referitoare la această plantă şi lasă larg deschise porţile unor posibilităţi imprevizibile. Datorită acţiunii antiseptice puternice, sucul de usturoi se foloseşte şi la păstrarea unor legume pentru a le feri în timpul conservării de atacul unor microbi. Aşa, de exemplu, cu numai 100 grame terci de usturoi se pot stropi 100 kg cartofi pentru a-l apăra de atacul unui dăunător numit Phytophtora. Mulţi grădinari cultivă şi usturoi printre rândurile de varză, tomate, ardei şi alte legume pentru a le apăra de îmbolnăviri.
Oamenii de ştiinţă din Kazahstan au elaborat o nouă metodă pentru păstrarea usturoiului. După prelucrarea cu o substanţă specială, care conţine parafină, căpăţânile sunt introduse în camere de conservare la rece, unde temperatura se menţine la 0 grade. În felul acesta, usturoiul îşi păstrează gustul timp de 6-8 luni. (Metoda poate fi folosită şi pentru păstrarea îndelungată a rădăcinoaselor şi a bulbilor de flori).
Având în vedere principiile active din usturoi, medicina actuală se înscrie pe orbita revalorificării terapeutice a unor vechi remedii cu usturoi, în măsură, cel mai adesea, să scoată pe om de sub spectrul, tot mai îngrijorător, al reacţiilor adverse cu care sunt întovărăşite majoritatea medicamentelor de sinteză.
În aceste condiţii nu-i de mirare că bătrânii noştri aveau un adevărat cult faţă de... nu tocmai banalul şi eternul usturoi.
În încheiere se cuvine să reamintim multitudinea de efecte binefăcătoare ale usturoiului se datorează faptului că această plantă este foarte încărcată, subtil vorbind, cu energie benefică. Cheia acestor efecte se află aici.
CARE SUNT PERICOLELE CONSUMULUI DE CARNE
CARE SUNT PERICOLELE CONSUMULUI DE CARNE
Eschimoşii, care se hrănesc preponderent cu came, îmbătrânesc totuşi foarte rapid, având o medie de viaţă de numai 27 de ani şi jumătate. Kirghizii, trib nomad din Rusia orientală, al căror regim se compune în mod esenţial numai din carne, îmbătrânesc, la rândul lor, prematur şi mor destul de repede, fără a depăşi, cel mai adesea, vârsta de 40 de ani.
OTRĂVIREA
Chiar înainte şi mai ales după agonia din abatoare, lupta inutilă a animalelor terifiate care se zbat pentru a-şi păstra viaţa, antrenează mari schimbări biochimice care fac să apară la acestea subproduse toxice şi o mare cantitate de adrenalină emisă în mod abundent în întregul lor corp, otrăvind, prin durere, trupul lor, angoasat într-un asemenea grad încât carnea este deja oarecum otrăvită de suferinţa cumplită a animalului înainte de moarte.
În conformitate cu Enciclopedia Britanică, găsim multe toxine în corpul animalelor ucise, precum acidul uric sau alte deşeuri toxice ce se află atât în sângele acestora, cât şi în ţesuturi.
CANCERUL
Un studiu recent efectuat printre 50.000 de lacto-vegetarieni, a pus în evidenţă rezultatele extraordinare care au şocat lumea cercetătorilor în domeniul cancerului. Studiul arată clar că acest grup prezintă un procent incredibil de scăzut de persoane bolnave de cancer în raport cu un grup similar ca vârstă şi sex, mare consumator de carne. Studiul mai arată de asemenea că speranţa de viaţă a grupului lacto-vegetarian este cu mult mai mare şi că toate maladiile cardiovasculare sunt, în cazul membrilor acestuia, prezente într-un procent mult mai redus.
DE CE PERSOANELE CARE CONSUMĂ CARNE SUNT MAI VULNERABILE LA CANCER
Unul dintre motive ar putea fi faptul că o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv, capătă o culoare nesănătoasă gri-verzuie-măslinie; pentru a împiedica această degradare, industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe ca: nitraţi şi alţi conservanţi pentru a o face în mod artificial (dar nesănătos) să apară roşie. Cercetări din ultimii ani au mai demonstrat de asemenea în mai multe rânduri că aceste substanţe conservante sunt profund cancerigene. Pe de altă parte, pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit, animalele sunt adeseori îndopate: li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice.
Cum fermele s-au schimbat adeseori în adevărate fabrici de accelerare a creşterii animalelor, numeroase animale nu mal ajung niciodată, până în ziua tăierii, să vadă lumina zilei. Viaţa lor se desfăşoară total forţată într-un mediu restrâns, neprielnic şi în cele mai multe situaţii se sfârşeşte printr-o moarte brutală.
Iată uri exemplu frapant: fermele de creştere a puilor de găină într-un ritm accelerat. Aici ouăle sunt clocite la etajul superior; puii sunt în mod curent drogaţi şi îndopaţi. Ei mănâncă cu lăcomie din coliviile lor fără posibilitatea de a se mişca prea mult şi fără aer curat; pe măsură ce cresc, sunt deplasaţi către etajele inferioare; când ating etajul de jos, ei sunt prompt tăiaţi. Asemenea practici atât de artificiale, nu numai că dezechilibrează starea chimică a corpului fizic a puiului de găină, distrugându-i obiceiurile naturale, dar îi si determină, de asemenea, apariţia tumorilor maligne şi a altor malformaţii.
BOLILE CARDIACE
Grăsimile animale, cum ar fi colesterolul, acoperă pereţii vaselor sanguine şi, pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrâneşte, deschiderea acestor vase se diminuează din ce în ce mai mult. Presiunea asupra inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale.
În societatea noastră, o persoană din două care consumă carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau care este legată de vasele sanguine, în timp ce exact aceste boli sunt practic aproape necunoscute în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Autopsia soldaţilor americani omorâţi în războiul din Coreea arată că, chiar şi la vârsta de 22 de ani, ei aveau deja semne caracteristice de arterioscleroză coronariană, semne care erau total inexistente la soldaţii coreeni care erau preponderent lacto-vegetarieni.
PUTREFACŢIA
Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Imediat ce viaţa încetează, proteinele animale se coagulează şi sunt secretate enzime autodestructive; se formează o nouă substanţă numită ptomaină.
Carnea, peştele şi ouăle au o proprietate comună: ele se descompun şi putrezesc rapid. Cea mai mare cantitate de carne este consumată de obicei la un interval de o săptămână sau două după moartea animalului, şi aici trebuie să reamintim că putrefacţia şi creşterea numărului de bacterii începe aproape imediat după moarte. Obişnuinţa de a consuma o asemenea carne animală, în starea sa caracteristică de descompunere rapidă, creează otrăvuri foarte violente în colon şi, în plus, îmbătrâneşte prematur tractul intestinal.
CARE ESTE RELAŢIA ÎNTRE SPIRITUALITATE, MORALĂ ŞI CONSUMUL DE CARNE
Din moment ce ne este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă atunci carnivorismul este o obişnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi sa. ne permitem luxul de a le mânca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au preconizat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţă; printre aceste grupări se găsesc: yoghinii, hinduşii, budiştii, zoroastrienii, taoiştii, esenienii, Societatea teozofică, Biserica adventistă, Biserica unitaristă, Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea gnostică creştină universală, Ordinul Rose Croix etc.
În epoca de început a creştinismului, numeroase grupări spirituale evreieşti şi creştine s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerându-1 un lux costisitor, barbar şi dăunător sănătăţii.
Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor.
Un mare înţelept yoghin, SRI AUROBINDO, a explicat principiul AHIMSA: a nu face nici un rău fiinţelor vii. Aceasta înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, dacă avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu trebuie niciodată să fie sacrificate (omorâte) pentru a ne asigura hrana. În orice caz, înainte de a omorî un animal, a cărui conştiinţă este mai mult sau mai puţin dezvoltată, trebuie înainte să examinăm cu luciditate dacă nu cumva vom trăi mult mâi sănătoşi fără a-i lua viata acelui animal.
Ce susţine şi regenerează în realitate principiul subtil vital?
Pentru a rămâne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrană vie în locul hranei moarte.
Importanta vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora, în urmă cu 2500 de ani: "Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul."
Nimic care are viaţă, în natură, nu este etern şi neschimbat. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile să germineze şi să crească, sunt susceptibile de a ne furniza atât forţa vitală şi energia, cât şi o cantitate suficientă de proteine.
De mii de ani yoghinii spun, pentru cei care sunt capabili să înţeleagă, că doar acest fel de hrană trebuie să fie consumat.
Pentru a menţine şi a da viaţă este necesară o altă viaţă, ori aceasta se aplică de asemenea şi pentru hrana noastră. Un mare maestru yoghin spunea: "Corpul uman este constituit din nenumărate celule vii. Celulele cresc şi se dezvoltă cu ajutorul entităţilor similare. Natura energiilor subtile ale celulelor noastre vii va fi formată în funcpţie de felul alimentelor pe care noi le consumăm predominant. Toate acestea influenţează, în definitiv, într-un anumit grad, vitalitatea, psihicul şi mentalul. Dacă celulele corpului uman se hrănesc si se dezvolta pornind de la o hrană aproape moartă, putredă şi dezgustătoare provenind din carnea prospătă a animalelor la care instinctele de bază predominau, este normal, prin urmare, că mentalul va gândi şi se va orienta în jos."
RAPORTUL ÎNTRE ENERGIA FIZICĂ ŞI HRANA VEGETARIANĂ
Valoarea regimului vegetarian a fost spontan recunoscută în timpul blocadei Danemarcei din timpul primului război mondial. În timpul respectivei blocade, danezii au fost oarecum constrânşi să trăiască hrănindu-se numai cu cereale, legume, fructe, miere şi produse lactate. În timpul primului an de raţionalizare, uluitor a fost faptul că mortalitatea a scăzut cu 17% şi efectele extraordinare ale acestui regim au fost, pe ansamblul întregii populaţii: o sănătate globală mult mai bună şi o scădere netă a ratei mortalităţii.
Între anii 1940 şi 1945, Norvegia, la rândul său, a fost supusă unei experienţe similare când a fost stringent necesar să se facă restricţii foarte mari în ceea ce priveşte consumul de carne. O scădere aproape imediată a ratei generale a mortalităţii datorită bolilor vasculare a fost urmată apoi de o semnificativă revenire rapidă la rata mortalităţii de dinainte de război atunci când în ţările respective s-a reluat regimul alimentar obişnuit în care predomina carnea.
ÎMI PLACE GUSTUL CĂRNII. CE TREBUIE SĂ FAC?
Un vechi principiu al înţelepciunii yoghine sugerează că cel mai sigur mijloc de a transforma o atitudine profund ancorată în fiinţa noastră nu este să-i smulgi fulgerător rădăcina, ci mai degrabă să plantezi, să cultivi şi să hrăneşti un obicei profund benefic, opus celui vechi, şi să acorzi noii obişnuinţe o grijă, o dragoste şi o considerabilă atenţie ca şi cum ai cultiva un trandafir mental.
Destul de repede vom constata atunci că această nouă obişnuinţă va creşte în forţă şi frumuseţe şi, cu un foarte mic efort, iarba rea (obişnuinţa de a consuma carne) se va usca şi va dispare spontan. Iată câteva sugestii inteligente pentru a ne putea cultiva noul trandafir: cumpărăm câteva cărţi cu reţete vegetariene. Această strategie ne va face să economisim banii - un regim vegetarian divers, original, delicios, cu o mare cantitate de proteine, poate face în general să ne scadă cheltuielile alimentare cu aproape 50%. Consumăm apoi două sau trei farfurii cu mâncare vegetală, uşoară şi foarte hrănitoare, în locul unei mese în care eram obişnuiţi să consumăm carne.
A modifica un regim bazat numai pe carne cu un regim lacto-vegetarian, compus din hrană vie, proaspătă, pură şi hrănitoare este mai uşor decât ne-am imagina a priori. Există, dimpotrivă, o mulţime de specialităţi lacto-vegetariene savuroase, cu un bogat conţinut nutritiv pe care, datorită ignoranţei, noi nu am avut niciodată ocazia pană acum să le gustăm nici măcar o dată, datorită lipsei de informaţii, a obiceiurilor convenţionale şi a condiţionărilor determinate de prejudecăţi. Mulţi oameni sunt chiar foarte uimiţi să descopere mâncăruri atât de bogate în proteine, preparate numai pe bază de ingredienţi vegetali.
Dacă toate acestea nu reuşesc totuşi să ne încununeze cu succes eforturile realizate, este foarte util să vizităm un abator; aceasta va fi suficient pentru a ne încuraja. Putem avea, desigur, câteva dificultăţi la început dar, fără îndoială, mult mai puţine decât cele care există atunci când renunţăm, de exemplu, la fumat. Multe persoane ferm hotărâte obţin rapid rezultate satisfăcătoare (un nivel de vitalitate şi energie mult mai înalt, un sistem digestiv mai sănătos, creşterea clarităţii mentale), astfel încât transformarea regimului nostru alimentar devine o etapa existenţiala dătătoare de exuberanţă şi puritate.
Sănătatea radiantă care va rezulta destul de repede nu va fi doar fizică. Vom căpăta o evidentă bucurie în a pune în acţiune idei umanitare şi, odată cu aceasta, vom resimţi bunătatea copleşitoare ce emana din starea noastră permanentă de iubire care este transmisă tuturor creaturilor (umane şi non-umane). Vegetarianismul poate fi justificat medical, biologic, psihic, mental şi spiritual. Este demn de reţinut că nu există nici un argument inteligent şi valabil împotriva lui.
CÂŢIVA LACTO-VEGETARIENI FAIMOŞI
Pitagora, Platon, Socrate, Empedocle, Ovidiu, Seneca, Plutarh, Crysostom, Clement din Alexandria, Leonardo da Vinci, Tolstoi, Sir Isaac Newton, Milton, Sir Isaac Pitman, William Shakespeare, Jean Jacques Rousseau, Bob Dylan, Voltaire, Benjamin Franklin, Charles Darwin, Richard Wagner, William Booth, Henry David Thoreau, Alexander Pope, RabindranathTagore, H.G. Wells, George Bernard Show, Gandhi, Albert Schweitzer, Albert Einstein.
Eschimoşii, care se hrănesc preponderent cu came, îmbătrânesc totuşi foarte rapid, având o medie de viaţă de numai 27 de ani şi jumătate. Kirghizii, trib nomad din Rusia orientală, al căror regim se compune în mod esenţial numai din carne, îmbătrânesc, la rândul lor, prematur şi mor destul de repede, fără a depăşi, cel mai adesea, vârsta de 40 de ani.
OTRĂVIREA
Chiar înainte şi mai ales după agonia din abatoare, lupta inutilă a animalelor terifiate care se zbat pentru a-şi păstra viaţa, antrenează mari schimbări biochimice care fac să apară la acestea subproduse toxice şi o mare cantitate de adrenalină emisă în mod abundent în întregul lor corp, otrăvind, prin durere, trupul lor, angoasat într-un asemenea grad încât carnea este deja oarecum otrăvită de suferinţa cumplită a animalului înainte de moarte.
În conformitate cu Enciclopedia Britanică, găsim multe toxine în corpul animalelor ucise, precum acidul uric sau alte deşeuri toxice ce se află atât în sângele acestora, cât şi în ţesuturi.
CANCERUL
Un studiu recent efectuat printre 50.000 de lacto-vegetarieni, a pus în evidenţă rezultatele extraordinare care au şocat lumea cercetătorilor în domeniul cancerului. Studiul arată clar că acest grup prezintă un procent incredibil de scăzut de persoane bolnave de cancer în raport cu un grup similar ca vârstă şi sex, mare consumator de carne. Studiul mai arată de asemenea că speranţa de viaţă a grupului lacto-vegetarian este cu mult mai mare şi că toate maladiile cardiovasculare sunt, în cazul membrilor acestuia, prezente într-un procent mult mai redus.
DE CE PERSOANELE CARE CONSUMĂ CARNE SUNT MAI VULNERABILE LA CANCER
Unul dintre motive ar putea fi faptul că o bucată de carne, după numai câteva zile de la sacrificarea animalului respectiv, capătă o culoare nesănătoasă gri-verzuie-măslinie; pentru a împiedica această degradare, industria cărnii foloseşte curent diferite substanţe ca: nitraţi şi alţi conservanţi pentru a o face în mod artificial (dar nesănătos) să apară roşie. Cercetări din ultimii ani au mai demonstrat de asemenea în mai multe rânduri că aceste substanţe conservante sunt profund cancerigene. Pe de altă parte, pentru a creşte cât mai repede şi pentru a aduce cât mai mult profit, animalele sunt adeseori îndopate: li se inoculează mari cantităţi de hormoni care le stimulează în mod haotic creşterea, li se administrează stimulenţi în exces ai apetitului, antibiotice, calmante şi amestecuri alimentare chimice.
Cum fermele s-au schimbat adeseori în adevărate fabrici de accelerare a creşterii animalelor, numeroase animale nu mal ajung niciodată, până în ziua tăierii, să vadă lumina zilei. Viaţa lor se desfăşoară total forţată într-un mediu restrâns, neprielnic şi în cele mai multe situaţii se sfârşeşte printr-o moarte brutală.
Iată uri exemplu frapant: fermele de creştere a puilor de găină într-un ritm accelerat. Aici ouăle sunt clocite la etajul superior; puii sunt în mod curent drogaţi şi îndopaţi. Ei mănâncă cu lăcomie din coliviile lor fără posibilitatea de a se mişca prea mult şi fără aer curat; pe măsură ce cresc, sunt deplasaţi către etajele inferioare; când ating etajul de jos, ei sunt prompt tăiaţi. Asemenea practici atât de artificiale, nu numai că dezechilibrează starea chimică a corpului fizic a puiului de găină, distrugându-i obiceiurile naturale, dar îi si determină, de asemenea, apariţia tumorilor maligne şi a altor malformaţii.
BOLILE CARDIACE
Grăsimile animale, cum ar fi colesterolul, acoperă pereţii vaselor sanguine şi, pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrâneşte, deschiderea acestor vase se diminuează din ce în ce mai mult. Presiunea asupra inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale.
În societatea noastră, o persoană din două care consumă carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau care este legată de vasele sanguine, în timp ce exact aceste boli sunt practic aproape necunoscute în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Autopsia soldaţilor americani omorâţi în războiul din Coreea arată că, chiar şi la vârsta de 22 de ani, ei aveau deja semne caracteristice de arterioscleroză coronariană, semne care erau total inexistente la soldaţii coreeni care erau preponderent lacto-vegetarieni.
PUTREFACŢIA
Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor foarte rapid când circulaţia este oprită. Imediat ce viaţa încetează, proteinele animale se coagulează şi sunt secretate enzime autodestructive; se formează o nouă substanţă numită ptomaină.
Carnea, peştele şi ouăle au o proprietate comună: ele se descompun şi putrezesc rapid. Cea mai mare cantitate de carne este consumată de obicei la un interval de o săptămână sau două după moartea animalului, şi aici trebuie să reamintim că putrefacţia şi creşterea numărului de bacterii începe aproape imediat după moarte. Obişnuinţa de a consuma o asemenea carne animală, în starea sa caracteristică de descompunere rapidă, creează otrăvuri foarte violente în colon şi, în plus, îmbătrâneşte prematur tractul intestinal.
CARE ESTE RELAŢIA ÎNTRE SPIRITUALITATE, MORALĂ ŞI CONSUMUL DE CARNE
Din moment ce ne este posibil să trăim în mod sănătos, fără să consumăm carne, este firesc să ne întrebăm dacă atunci carnivorismul este o obişnuinţă morală şi umană. Este evident că animalele nu-şi dau viaţa în mod liber pentru ca noi sa. ne permitem luxul de a le mânca lor carnea. Numeroase grupări religioase şi spirituale au preconizat regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a cauza suferinţă; printre aceste grupări se găsesc: yoghinii, hinduşii, budiştii, zoroastrienii, taoiştii, esenienii, Societatea teozofică, Biserica adventistă, Biserica unitaristă, Ordinul Crucii, Benedictinii, Trapiştii, Mişcarea gnostică creştină universală, Ordinul Rose Croix etc.
În epoca de început a creştinismului, numeroase grupări spirituale evreieşti şi creştine s-au opus cu tenacitate consumului de carne, considerându-1 un lux costisitor, barbar şi dăunător sănătăţii.
Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înainte şi în timpul tăierii lor.
Un mare înţelept yoghin, SRI AUROBINDO, a explicat principiul AHIMSA: a nu face nici un rău fiinţelor vii. Aceasta înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, dacă avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu trebuie niciodată să fie sacrificate (omorâte) pentru a ne asigura hrana. În orice caz, înainte de a omorî un animal, a cărui conştiinţă este mai mult sau mai puţin dezvoltată, trebuie înainte să examinăm cu luciditate dacă nu cumva vom trăi mult mâi sănătoşi fără a-i lua viata acelui animal.
Ce susţine şi regenerează în realitate principiul subtil vital?
Pentru a rămâne tineri şi plini de vitalitate trebuie să consumăm hrană vie în locul hranei moarte.
Importanta vitalităţii hranei a fost apreciată de marele iniţiat Pitagora, în urmă cu 2500 de ani: "Doar hrana vie şi proaspătă îi poate permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul."
Nimic care are viaţă, în natură, nu este etern şi neschimbat. Tot ceea ce are viaţă se află fie într-un proces de creştere şi regenerare, fie într-un proces de descompunere. Fructele proaspete, oleaginoasele, produsele cerealiere, fiind toate capabile să germineze şi să crească, sunt susceptibile de a ne furniza atât forţa vitală şi energia, cât şi o cantitate suficientă de proteine.
De mii de ani yoghinii spun, pentru cei care sunt capabili să înţeleagă, că doar acest fel de hrană trebuie să fie consumat.
Pentru a menţine şi a da viaţă este necesară o altă viaţă, ori aceasta se aplică de asemenea şi pentru hrana noastră. Un mare maestru yoghin spunea: "Corpul uman este constituit din nenumărate celule vii. Celulele cresc şi se dezvoltă cu ajutorul entităţilor similare. Natura energiilor subtile ale celulelor noastre vii va fi formată în funcpţie de felul alimentelor pe care noi le consumăm predominant. Toate acestea influenţează, în definitiv, într-un anumit grad, vitalitatea, psihicul şi mentalul. Dacă celulele corpului uman se hrănesc si se dezvolta pornind de la o hrană aproape moartă, putredă şi dezgustătoare provenind din carnea prospătă a animalelor la care instinctele de bază predominau, este normal, prin urmare, că mentalul va gândi şi se va orienta în jos."
RAPORTUL ÎNTRE ENERGIA FIZICĂ ŞI HRANA VEGETARIANĂ
Valoarea regimului vegetarian a fost spontan recunoscută în timpul blocadei Danemarcei din timpul primului război mondial. În timpul respectivei blocade, danezii au fost oarecum constrânşi să trăiască hrănindu-se numai cu cereale, legume, fructe, miere şi produse lactate. În timpul primului an de raţionalizare, uluitor a fost faptul că mortalitatea a scăzut cu 17% şi efectele extraordinare ale acestui regim au fost, pe ansamblul întregii populaţii: o sănătate globală mult mai bună şi o scădere netă a ratei mortalităţii.
Între anii 1940 şi 1945, Norvegia, la rândul său, a fost supusă unei experienţe similare când a fost stringent necesar să se facă restricţii foarte mari în ceea ce priveşte consumul de carne. O scădere aproape imediată a ratei generale a mortalităţii datorită bolilor vasculare a fost urmată apoi de o semnificativă revenire rapidă la rata mortalităţii de dinainte de război atunci când în ţările respective s-a reluat regimul alimentar obişnuit în care predomina carnea.
ÎMI PLACE GUSTUL CĂRNII. CE TREBUIE SĂ FAC?
Un vechi principiu al înţelepciunii yoghine sugerează că cel mai sigur mijloc de a transforma o atitudine profund ancorată în fiinţa noastră nu este să-i smulgi fulgerător rădăcina, ci mai degrabă să plantezi, să cultivi şi să hrăneşti un obicei profund benefic, opus celui vechi, şi să acorzi noii obişnuinţe o grijă, o dragoste şi o considerabilă atenţie ca şi cum ai cultiva un trandafir mental.
Destul de repede vom constata atunci că această nouă obişnuinţă va creşte în forţă şi frumuseţe şi, cu un foarte mic efort, iarba rea (obişnuinţa de a consuma carne) se va usca şi va dispare spontan. Iată câteva sugestii inteligente pentru a ne putea cultiva noul trandafir: cumpărăm câteva cărţi cu reţete vegetariene. Această strategie ne va face să economisim banii - un regim vegetarian divers, original, delicios, cu o mare cantitate de proteine, poate face în general să ne scadă cheltuielile alimentare cu aproape 50%. Consumăm apoi două sau trei farfurii cu mâncare vegetală, uşoară şi foarte hrănitoare, în locul unei mese în care eram obişnuiţi să consumăm carne.
A modifica un regim bazat numai pe carne cu un regim lacto-vegetarian, compus din hrană vie, proaspătă, pură şi hrănitoare este mai uşor decât ne-am imagina a priori. Există, dimpotrivă, o mulţime de specialităţi lacto-vegetariene savuroase, cu un bogat conţinut nutritiv pe care, datorită ignoranţei, noi nu am avut niciodată ocazia pană acum să le gustăm nici măcar o dată, datorită lipsei de informaţii, a obiceiurilor convenţionale şi a condiţionărilor determinate de prejudecăţi. Mulţi oameni sunt chiar foarte uimiţi să descopere mâncăruri atât de bogate în proteine, preparate numai pe bază de ingredienţi vegetali.
Dacă toate acestea nu reuşesc totuşi să ne încununeze cu succes eforturile realizate, este foarte util să vizităm un abator; aceasta va fi suficient pentru a ne încuraja. Putem avea, desigur, câteva dificultăţi la început dar, fără îndoială, mult mai puţine decât cele care există atunci când renunţăm, de exemplu, la fumat. Multe persoane ferm hotărâte obţin rapid rezultate satisfăcătoare (un nivel de vitalitate şi energie mult mai înalt, un sistem digestiv mai sănătos, creşterea clarităţii mentale), astfel încât transformarea regimului nostru alimentar devine o etapa existenţiala dătătoare de exuberanţă şi puritate.
Sănătatea radiantă care va rezulta destul de repede nu va fi doar fizică. Vom căpăta o evidentă bucurie în a pune în acţiune idei umanitare şi, odată cu aceasta, vom resimţi bunătatea copleşitoare ce emana din starea noastră permanentă de iubire care este transmisă tuturor creaturilor (umane şi non-umane). Vegetarianismul poate fi justificat medical, biologic, psihic, mental şi spiritual. Este demn de reţinut că nu există nici un argument inteligent şi valabil împotriva lui.
CÂŢIVA LACTO-VEGETARIENI FAIMOŞI
Pitagora, Platon, Socrate, Empedocle, Ovidiu, Seneca, Plutarh, Crysostom, Clement din Alexandria, Leonardo da Vinci, Tolstoi, Sir Isaac Newton, Milton, Sir Isaac Pitman, William Shakespeare, Jean Jacques Rousseau, Bob Dylan, Voltaire, Benjamin Franklin, Charles Darwin, Richard Wagner, William Booth, Henry David Thoreau, Alexander Pope, RabindranathTagore, H.G. Wells, George Bernard Show, Gandhi, Albert Schweitzer, Albert Einstein.
vineri, 18 februarie 2011
ŞI NOI PUTEM REALIZA MIRACOLE
Pentru a realiza …MIRACOLE
Cuvântul Miracol provine de la cuvântul latin miraculum care înseamnă minune. MIRACOLUL este orice eveniment sau fenomen real, considerat în mod unanim ca ieşit din comun şi a cărui explicaţie esenţială este direct legată de voinţa divinităţii. Semnificaţia profundă a miracolului este că acesta transcende legile obiective ale naturii determinismului acestora. Prin intermediul miracolului se realizează în o proximitate permanentă a omului cu divinitatea, deoarece în realitate Miracolul exprimă acţiunea directă a forţelor supranaturale care imprimă vieţii umane o anumită direcţie de evoluţie.
MIRACOLUL nu comportă neapărat explicaţii cauzale fizice, dar el este întotdeauna inseparabil de credinţă. Chiar am putea spune că MIRACOLUL derivă din credinţă, credinţei i se adresează şi prin credinţă el poate fi înţeles. MIRACOLUL este deci un fenomen spiritual (individual sau colectiv), acţionând total neobişnuit calitativ, cel mai adesea prin bogăţiile şi resursele profunde ale spiritului. De multe ori miracolul nu se revelează ca o exaltare produsă de lumina spiritului prin graţia lui DUMNEZEU.
„ORICE ACŢIUNE FERMĂ (SUFICIENT DE PUTERNICĂ) A VOINŢEI PE DEPLIN LIBERE A OMULUI ESTE, DE FAPT, UN MIRACOL PENTRU FIZICĂ, CHIMIE ŞI MATEMATICĂ."
Pe o insulă, în Rusia, locuiau trei pustnici bătrâni. Ei erau atât de simpli şi de puri încât singura rugăciune pe care o ştiau şi o rosteau adesea cu fervoare era: „Noi, Doamne, suntem trei! Tu, Doamne, eşti trei şi te rugăm să ai milă de noi.” În împrejurimile acelei insule s-a răspândit vestea că se produceau mari miracole în timpul rostirii acestei rugăciuni atât de scurte şi aparent naive. Episcopul local a aflat despre cei trei pustnici şi despre rugăciunea lor, inadmisibil de simplă în concepţia sa, şi s-a hotărât apoi să-i viziteze pentru a-i învăţa şi pe ei rugăciunile unanim folosite (această povestire are, se pare, o bază reală, fiindcă o notă editorială chiar ne informează că episcopul i-a întâlnit pe cei trei călugări.
Când episcopul a ajuns pe insula pustnicilor, le-a spus acestora că rugăciunea lor atât de simplă este inadmisibilă şi nedemnă în faţa lui DUMNEZEU şi apoi i-a învăţat mai multe rugăciuni canonice tradiţionale. La scurt timp după aceea, episcopul a părăsit insula cu aceeaşi barcă. După câtva timp, el a observat însă o lumină radiantă care se apropia destul de repede, pe apă. Când lumina cea mirifică s-a apropiat suficient de mult, el i-a zărit în mijlocul acesteia chiar pe cei trei călugări, care se ţineau de mână şi alergau grăbiţi pe valuri, făcând vădite eforturi să ajungă din urmă barca episcopului. „Sfinţia ta, iartă-ne, dar noi am uitat rugăciunile pe care tocmai le-am învăţat de la tine", au strigat ei venind spre barcă, „şi ne-am grăbit cât am putut ca să te ajungem din urmă fiindcă vrem să te rugăm să ni le mai spui încă o dată!" Atunci episcopul a dat uluit din cap şi, fiind profund copleşit de această mare minune, le-a spus cu umilinţă: Dragii mei, puteţi să continuaţi cu vechea voastră rugăciune, fiindcă trebuie să recunosc că eu însumi, cu toate rugăciunile noastre pe care vi le-am spus, nu am reuşit niciodată ceea ce voi, iată, puteţi!"» Oare cum au reuşit cei trei pusnici să meargă pe apă? Oare cum a putut IISUS CRISTOS să-şi învie corpul crucificat?
Aspiraţia intensă către eliberarea spirituală cel care îşi restrânge câmpul dorinţelor, ocolind însă cu multă atenţie şi luciditate minele explozive de pe suprafaţa sa, ascensionează gradat către cele mai înalte stări extatice de conştiinţă.
Alte calităţi esenţiale care sunt necesare atunci sunt: capacitatea de introspecţie, încrederea în sine, puterea de a nu ne lăsa descurajaţi de bârfă, critici sau eşec, stăpânirea exaltării exagerate care are tendinţa să apară datorită unor succese, o excelentă putere de adaptare care ne face să nu ne mai plângem de anturajul în care ne aflăm, cultivarea unei atitudini mentale juste care va putea fi mereu aplicată evenimentelor cu care ne confruntăm, puterea de a îndura care ne va permite să nu ne mai plângem de bolile, suferinţele sau rănile pe care le avem, puterea de a fi mereu optimişti, binevoitori şi dinamici, focalizarea aproape continuă asupra Sinelui Nemuritor (DUMNEZEU) care este esenţa ultimă ce există înfiinţa noastră. Următorul sfat este foarte important pentru orice aspirant la adevărata spiritualitate: nu vă ataşaţi niciodată de cunoştinţe care nu vă sunt în mod fundamental necesare; dimpotrivă, învăţaţi cât mai repede să renunţaţi la tot ceea ce a devenit inutil în raport cu adevărata cunoaştere spirituală. Veţi câştiga astfel forţa mentală necesară pentru a vă umple mentalul cu gânduri elevate şi puternice referitoare la DUMNEZEU. Antrenamentul nostru spiritual trebuie să fie practicat în mod constant; aceasta este una dintre condiţiile cele mai importante care ne pot garanta reuşita spirituală.
Umilinţa, lipsa pretenţiilor, bunul simţ, lipsa fricii, puritatea inimii, cunoştinţe avansate în teorie şi practică, bunătatea, controlul perfect al simţurilor, spiritul de sacrificiu, studiul atent şi transfigurator al textelor sacre, stăpânirea acceselor de furie, renunţarea de a mai face rău altora, absenţa invidiei, compasiunea uriaşă îndreptată asupra tuturor fiinţelor, modestia, virilitatea extraordinară în cazul bărbatului, lipsa urii şi a orgoliului, vigoarea ieşită din comun şi puritatea minţii.
Ceea ce trebuie însă să reţinem întotdeauna este faptul că, chiar şi atunci când ne aflăm în mijlocul celor mai teribile suferinţe, noi nu suntem niciodată abandonaţi dacă aspirăm cu adevărat să ajungem în împărăţia supremă a Conştiinţei Divine. Un mare înţelept a precizat cândva care este una dintre caracteristicile esenţiale ale celor care îl servesc pe DUMNEZEU: „Cei care sunt cu adevărat dăruiţi trup şi suflet lui DUMNEZEU nu se descurajează niciodată; ei sunt gata în orice moment să-L slujească pe DUMNEZEU cu toate forţele lor, care totdeauna provin numai de la El."
Ceea ce trebuie însă să reţinem întotdeauna este faptul că, chiar şi atunci când ne aflăm în mijlocul celor mai teribile suferinţe, noi nu suntem niciodată abandonaţi dacă aspirăm cu adevărat să ajungem în împărăţia supremă a Conştiinţei Divine. Un mare înţelept a precizat cândva care este una dintre caracteristicile esenţiale ale celor care îl servesc pe DUMNEZEU: „Cei care sunt cu adevărat dăruiţi trup şi suflet lui DUMNEZEU nu se descurajează niciodată; ei sunt gata în orice moment să-L slujească pe DUMNEZEU cu toate forţele lor, care totdeauna provin numai de la El."
Pentru noi este clar că doar prin intermediul unor eforturi neobosite se poate ajunge la revelarea Sinelui Suprem.
În crearea universului, prima poruncă a lui DUMNEZEU (Geneză I, 3) a adus în fiinţă unica realitate atomică: lumina. Prin radiaţia acestui mediu imaterial a apărut întreaga manifestare divină. Adepţii iluminaţi ai tuturor timpurilor mărturisesc în unanimitate apariţia lui DUMNEZEU ca fiind foc sau lumină.
În invocarea prin implorare care este adresată lui DUMNEZEU, în vederea manifestării unui MIRACOL, un rol foarte important îl are centrul subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA, prin intermediul căruia se realizează TOTDEAUNA atât VORBIREA SUBTILĂ şi COMUNICAREA SPIRITUALĂ INTERIOARĂ CU DUMNEZEU, cât şi VORBIREA FIZICĂ (prin voce).
În Biblie, atunci când evanghelistul Marcu a relatat despre blestemarea smochinului, el a avut grijă să amintească despre comunicarea pe care IISUS o realiza prin VOCE. Nu este deloc întâmplător că IISUS a vorbit smochinului şi că, într-o altă situaţie, el le-a spus de asemenea ucenicilor să poruncească (AVÂND CREDINŢĂ CÂT UN BOB DE MUŞTAR) muntelui, şi atunci acesta va face exact cum i s-a spus, cu condiţia ca ei să nu se îndoiască ABSOLUT DELOC în mintea şi în inima lor.
În alte pasaje din BIBLIE se menţionează DELOC ÎNTÂMPLĂTOR că IISUS a potolit furtuna vorbindu-i, că a înviat trei oameni vorbindu-le, că a scos afară demoni vorbindu-le, că a curăţat de lepră un lepros vorbindu-i şi că a vindecat în mod miraculos pe robul unui ofiţer roman rostind un singur cuvânt în timp ce se afla la distanţă de acesta.
Rugăciunea, ca formă tainică, simultană, de vorbire interioară şi exterioară cu DUMNEZEU. Însemna în realitate pentru IISUS a comunica direct şi intim cu Tatăl Ceresc, a-L chema şi asculta în timp ce răspunde, în profunzimile fiinţei, pe Tatăl Ceresc şi a-L urmări pe Tatăl Ceresc care se manifestă în felurite şi surprinzătoare moduri în profunzimile fiinţei, pentru a vedea ce face El atunci. Poate că mulţi s-au întrebat: OARE CE URMĂREA DE FIECARE DATĂ IISUS ATUNCI CÂND SE RUGA LA TATĂL SĂU CERESC? IISUS urmărea ca prin cunoştinţele divine dobândite astfel să-şi unifice inima şi mintea sa de Fiu al lui DUMNEZEU. Apoi, însuşindu-şi astfel prin REZONANŢĂ autoritatea cu care este TOTDEAUNA înzestrat în veşnicie DUMNEZEU, Fiul rostea cuvântul după Modelul Rostirii Tainice a Tatălui Ceresc şi atunci MIRACOLUL se înfăptuia.
Aşadar, din cele de mai sus ne putem da seama că MIRACOLELE încep odată cu certitudinea noastră de nezdruncinat că DUMNEZEU este ATOTPUTERNIC, OMNIPREZENT şi că în manifestare El are totdeauna un plan. Când ajungem să reflectăm în fiinţa noastră prin rezonanţă acest plan şi devenim capabili să-1 intuim, noi, copiii Lui, facem să se realizeze prin noi şi cu ajutorul nostru acel plan în lumea fizică, prin invocarea puterii Sale nelimitate.
Pentru a realiza miracole, rugăciunea interioară adresată lui DUMNEZEU este extrem de importantă şi noi nu (trebuie s-o neglijăm niciodată. IISUS ne-a dat nenumărate exemple semnificative în acest sens, mergând de multe ori singur să se roage, în mijlocul NATURII. Şi scriitorii biblici nu încetează să ne îndemne să ne rugăm. Ca şi creştini, noi ar trebui la rândul nostru să-i urmăm exemplul şi să ne rugăm, de fiecare dată când avem ocazia. În mijlocul NATURII.
Datorită marii puteri pe care a acordat-o DUMNEZEU energiei subtile a sunetului (AKASHA TATTVA) şi vorbirii (care are extraordinare calităţi EVOCATOARE), este foarte important ca nimeni să nu utilizeze vorbirea pentru a rosti bârfe, calomnii, înjurături sau expresii obscene.
Principalul obstacol în calea angrenării Legii Miracolelor să ai o credinţă mare şi de nezdruncinat şi să ajungi să nu te mai îndoieşti deloc în mintea şi în inima ta - toate acestea au o importanţă crucială în cadrul angrenării eficiente a Legii Miracolelor. Dincolo de aceasta, IISUS a subliniat o altă idee în episodul cu smochinul. Mulţi oameni ar fi preferat să nu fi făcut El acest lucru.
"Şi atunci când începeţi să vă rugaţi, să iertaţi tot dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Căci dacă voi nu iertaţi greşiţilor voştri, să ştiţi că nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre".
În puţine şi înţelepte cuvinte, aici IISUS a expus principalul obstacol care apare în calea săvârşirii ide MIRACOLE în lumea vizibilă - lipsa iertării. Adeseori, atât bărbaţii, cât şi femeile, atât creştinii, cât şi ne-creştinii îşi poartă pică unii altora şi prin aceasta trezesc şi întreţin în ei procese de REZONANŢĂ malefice. În asemenea situaţii, orice putere care vine de la DUMNEZEU şi se cumulează în aura lor este înăbuşită şi mâncată de resentimente, de ură, de ranchiună, de spiritul de răzbunare.
Ştiind toate acestea, nu trebuie să ne mire că vedem atât de puţine semne ale intervenţiei miraculoase a lui DUMNEZEU în mersul acestei lumi.
Prin urmare, acela care îi urăşte pe alţi oameni, care nu se află într-o stare de iertare cu ei, umblă deja în întuneric şi nici măcar nu ştie încotro se îndreaptă. În
concepţia viziunii spirituale, mersul în lumină echivalează cu trăirea armonioasă şi fericită într-o relaţie corectă cu cei din jurul nostru. Fără o profundă iertare, viziunea noastră asupra împărăţiei lui DUMNEZEU este înceţoşată. Şi în acest caz nu putem avea parte de nici un miracol.
Aşa cum am văzut, IISUS ne învaţă că, dacă dorim cu adevărat să trezim în noi puterea miraculoasă de a muta şi munţii din loc, este absolut necesar să trăim în condiţia iertării depline a celor care greşesc. Refuzul încăpăţânat de a ierta este o trăsătură profund negativă care nu poate fi tolerată în împărăţia lui DUMNEZEU, deoarece ea contrazice însăşi ideea graţiei lui DUMNEZEU.
Dacă cea mai importantă lege a lui DUMNEZEU constă în a-L iubi pe acesta din toate puterile şi cu toată fiinţa şi de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, atunci aceasta înseamnă că NEPUTINŢA DE a IERTA poate distruge totul. Ea ne dezvăluie, totodată, groaznicul păcat al mândriei. Căci se ştie că numai cei smeriţi (umili) pot ierta. Cu alte cuvinte, cel mai uşor pot ierta cei care-i predau lui DUMNEZEU supărarea lor, mânia, resentimentele lor, jignirile care li s-au adus şi ura lor, lăsându-se după aceea în voia lui DUMNEZEU.
Prin rezonanţele profund malefice pe care le declanşează în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, resentimentele pot roade şi chinui o fiinţă umană mai rău decât cancerul. Ele pot provoca boli spirituale, dar şi fizice, cu efecte paralizante, ale căror cauze psiho-mentale nu pot fi detectate.
Aici se cuvine să amintim cu privire la iertare binecunoscutul dialog purtat de IISUS cu Petru: «Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? De şapte ori?" IISUS i-a răspuns: "Eu nu-ţi zic de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte"».
Pentru a face şi mai clară această lecţie, IISUS a continuat cu o parabolă referitoare la sclavul unui nobil, căruia i s-a iertat o datorie imensă după ce el fusese gata să fie vândut cu familie cu tot pe piaţa de sclavi pentru recuperarea datoriei. Numai că, tocmai omul nostru care a fost iertat, de cum a plecat, 1-a găsit pe un alt sclav care îi datora câţiva bănuţi şi, fiind fără milă, a făcut ca acesta să fie aruncat în închisoare pentru neplata datoriei. Iată cum îşi încheie IISUS parabola:
«Auzind toate acestea, stăpânul lui 1-a chemat după aceea la el şi atunci i-a zis: "Rob viclean şi neiertător ce eşti! Eu ţi-am iertat ţie toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea ca şi tu să ai milă de cel ce era tot rob ca şi tine, amintindu-ţi cum am avut şi eu milă de tine?" Şi apoi stăpânul s-a mâniat şi 1-a dat pe mâna chinuitorilor până când el va putea plăti tot ceea ce datora. Să ştiţi că tot aşa va face şi Tatăl Meu cel Ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său».
Principala noastră armă în situaţiile de criză cu care ne confruntăm la ora actuală în lume ar trebui să fie dragostea, or noi nu trebuie să uităm că dragostea se manifestă plenar şi firesc atunci când ne aflăm într-o stare de iertare şi împăcare. Orice stare de meschinărie, de gelozie, de mândrie şi nepăsare pentru ceilalţi ar trebui să dispară.
Prin urmare, dacă avem o credinţă suficient de mare şi constantă în DUMNEZEU, miracolele sunt atunci realizabile de către fiecare dintre noi.
Când ajungem să credem cu o mare tărie în DUMNEZEU obţinem un permanent acces la acest minunat "rezervor" de forţă tainică divină, nesfârşită şi atotputernică, care se numeşte împărăţia lui DUMNEZEU. Abia atunci nouă ni se oferă intrarea liberă în tărâmul cel veşnic cu totul şi cu totul nou pentru noi, care a fost ascuns privirilor noastre până atunci: împărăţia secretă a lui DUMNEZEU. "Aveţi credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu!" a spus deloc întâmplător IISUS. Prin aceasta noi trebuie să înţelegem că ni se cere să credem cu o mare tărie că Dumnezeu există. PENTRU A INTRA ÎNTR-O INEFABILĂ STARE DE REZONANŢĂ CU EL, trebuie prin urmare ca noi să ne punem toată încrederea în El, aşteptând plini de umilinţă şi speranţă ca DUMNEZEU să se manifeste şi astfel să ne arate voia Sa şi planul Său. Crezând cu o tărie de nezdruncinat în DUMNEZEU, noi ajungem astfel să beneficiem de puterea Sa supremă, atotputernică, care face posibil orice MIRACOL, neuitând nici o clipă că, în realitate, credinţa noastră este un sui-generis certificat de proprietate asupra acelui focar absolut al puterii lui DUMNEZEU. Crezând cu tărie în DUMNEZEU, ne vom da în curând seama că accesul la energiile Sale atotputernice ne este şi nouă cu putinţă, dacă noi cunoaştem şi aplicăm în mod corect regulile esenţiale ce ne permit să punem în acţiune LEGEA MIRACOLELOR.
Mai întâi, noi trebuie să ne desprindem atunci privirea de la împrejurările care ne sunt nefavorabile şi de la imposibilităţi şi să privim în schimb cu o credinţă de nezdruncinat la DUMNEZEU şi la nesfârşitele Sale posibilităţi, rugându-L plini de umilinţă să ne ajute după marea milă a Sa. Pentru aceasta, ca creştini, noi avem în astfel de situaţii nevoie de exemple vrednice de urmat pe care le putem descoperi în Biblie.
În al doilea rând, atunci când cu adevărat vrem să facem să intre în acţiune Legea Miracolelor, trebuie să manifestăm o credinţă benefică PUTERNICĂ, CONTINUĂ şi de NEZDRUNCINAT şi nu trebuie să ne mai îndoim deloc în inima şi în mintea noastră.
Spiritul şi mintea dirijează materia, că TOTDEAUNA, în toată creaţia lui DUMNEZEU, autoritatea inferioară se supune autorităţii superioare şi că mintea şi energiile tainice ale acesteia sunt instrumentele prin care este transmisă voia Spiritului divin etern întregului mediu înconjurător. Prin urmare, pentru ca să se facă într-adevăr MIRACOLE prin intermediul nostru, mai întâi trebuie ca voia (VOINŢA) lui DUMNEZEU (CU ALTE CUVINTE ACCEPTAREA SA) să fie transmisă fără nici o oprelişte de către Duhul Sfânt în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. Apoi, ne spune tot IISUS, noi nu trebuie să ne mai îndoim absolut deloc nici în mintea şi nici în inima noastră (PROCEDÂND ASTFEL, VA FI REALIZATĂ şi SE VA MENŢINE NEALTERATĂ STAREA INEFABILĂ DE REZONANŢĂ CU ENERGIA ATOTPUTERNICĂ a ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU). Atunci, fiind pe deplin focalizaţi în centrul suprem (SAHASRARA) al fiinţei noastre celei mai lăuntrice, noi trebuie să ne concentrăm cu o credinţă continuă, puternică şi de nezdruncinat asupra ţelului sau asupra idealului urmărit. Inima noastră trebuie la rândul ei să fie pe deplin convinsă şi în ea nu trebuie să se mai afle nici o urmă de îndoială.
Prin urmare, cel sau cea care va conta cu o credinţă deplină pe resursele nesfârşite şi atotputernice ale lui DUMNEZEU, considerându-le ca făcând deja parte din realitatea sa, va putea astfel să realizeze miracole cu ajutorul lui DUMNEZEU. În această direcţie merită să pătrundem înţelesul tainic al cuvintelor lui IISUS: "Pentru cei mulţi, multe sunt cu neputinţă, dar, cu ajutorul lui DUMNEZEU, toate lucrurile sunt cu putinţă "
"TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ, DAR NU TOTUL ESTE PERMIS."
Cu toate acestea, cei şovăitori, cei nehotărâţi, cei suspicioşi, cei fricoşi, cei din cale- afară de precauţi, cei laşi, cei cu inima împărţită şi cei schimbători (DATORITĂ PROCESELOR CORESPONDENTE DE REZONANŢĂ CU ENERGII SUBTILE INFERIOARE PE CARE LE VOR ATRAGE ÎN AURĂ (ÎN FIINŢA LOR) DATORITĂ ACESTOR GÂNDURI ŞI STĂRI PREDOMINANTE) nu vor putea niciodată cunoaşte prin ei înşişi puterea miracolelor. Datorită proceselor de rezonanţă pe care le declanşează mai mereu cu energii subtile inferioare, ei nu vor trăi niciodată succesul MIRACULOS sau biruinţa MIRACULOASĂ, nici în lumea vizibilă şi nici în cea invizibilă. Atingerea ţelurilor şi reuşitele urmărite de asemenea oameni îi vor ocoli aproape întotdeauna, iar ei nici nu vor şti de ce (cel puţin, până când ei nu vor înţelege cu adevărat că, în cazul lor, mintea şi inima le sunt mai mereu în luptă şi împărţite şi că, din această cauză, ele seamănă cam peste tot seminţele cumplite ale eşecului).
Cuvântul Miracol provine de la cuvântul latin miraculum care înseamnă minune. MIRACOLUL este orice eveniment sau fenomen real, considerat în mod unanim ca ieşit din comun şi a cărui explicaţie esenţială este direct legată de voinţa divinităţii. Semnificaţia profundă a miracolului este că acesta transcende legile obiective ale naturii determinismului acestora. Prin intermediul miracolului se realizează în o proximitate permanentă a omului cu divinitatea, deoarece în realitate Miracolul exprimă acţiunea directă a forţelor supranaturale care imprimă vieţii umane o anumită direcţie de evoluţie.
MIRACOLUL nu comportă neapărat explicaţii cauzale fizice, dar el este întotdeauna inseparabil de credinţă. Chiar am putea spune că MIRACOLUL derivă din credinţă, credinţei i se adresează şi prin credinţă el poate fi înţeles. MIRACOLUL este deci un fenomen spiritual (individual sau colectiv), acţionând total neobişnuit calitativ, cel mai adesea prin bogăţiile şi resursele profunde ale spiritului. De multe ori miracolul nu se revelează ca o exaltare produsă de lumina spiritului prin graţia lui DUMNEZEU.
„ORICE ACŢIUNE FERMĂ (SUFICIENT DE PUTERNICĂ) A VOINŢEI PE DEPLIN LIBERE A OMULUI ESTE, DE FAPT, UN MIRACOL PENTRU FIZICĂ, CHIMIE ŞI MATEMATICĂ."
Pe o insulă, în Rusia, locuiau trei pustnici bătrâni. Ei erau atât de simpli şi de puri încât singura rugăciune pe care o ştiau şi o rosteau adesea cu fervoare era: „Noi, Doamne, suntem trei! Tu, Doamne, eşti trei şi te rugăm să ai milă de noi.” În împrejurimile acelei insule s-a răspândit vestea că se produceau mari miracole în timpul rostirii acestei rugăciuni atât de scurte şi aparent naive. Episcopul local a aflat despre cei trei pustnici şi despre rugăciunea lor, inadmisibil de simplă în concepţia sa, şi s-a hotărât apoi să-i viziteze pentru a-i învăţa şi pe ei rugăciunile unanim folosite (această povestire are, se pare, o bază reală, fiindcă o notă editorială chiar ne informează că episcopul i-a întâlnit pe cei trei călugări.
Când episcopul a ajuns pe insula pustnicilor, le-a spus acestora că rugăciunea lor atât de simplă este inadmisibilă şi nedemnă în faţa lui DUMNEZEU şi apoi i-a învăţat mai multe rugăciuni canonice tradiţionale. La scurt timp după aceea, episcopul a părăsit insula cu aceeaşi barcă. După câtva timp, el a observat însă o lumină radiantă care se apropia destul de repede, pe apă. Când lumina cea mirifică s-a apropiat suficient de mult, el i-a zărit în mijlocul acesteia chiar pe cei trei călugări, care se ţineau de mână şi alergau grăbiţi pe valuri, făcând vădite eforturi să ajungă din urmă barca episcopului. „Sfinţia ta, iartă-ne, dar noi am uitat rugăciunile pe care tocmai le-am învăţat de la tine", au strigat ei venind spre barcă, „şi ne-am grăbit cât am putut ca să te ajungem din urmă fiindcă vrem să te rugăm să ni le mai spui încă o dată!" Atunci episcopul a dat uluit din cap şi, fiind profund copleşit de această mare minune, le-a spus cu umilinţă: Dragii mei, puteţi să continuaţi cu vechea voastră rugăciune, fiindcă trebuie să recunosc că eu însumi, cu toate rugăciunile noastre pe care vi le-am spus, nu am reuşit niciodată ceea ce voi, iată, puteţi!"» Oare cum au reuşit cei trei pusnici să meargă pe apă? Oare cum a putut IISUS CRISTOS să-şi învie corpul crucificat?
Aspiraţia intensă către eliberarea spirituală cel care îşi restrânge câmpul dorinţelor, ocolind însă cu multă atenţie şi luciditate minele explozive de pe suprafaţa sa, ascensionează gradat către cele mai înalte stări extatice de conştiinţă.
Alte calităţi esenţiale care sunt necesare atunci sunt: capacitatea de introspecţie, încrederea în sine, puterea de a nu ne lăsa descurajaţi de bârfă, critici sau eşec, stăpânirea exaltării exagerate care are tendinţa să apară datorită unor succese, o excelentă putere de adaptare care ne face să nu ne mai plângem de anturajul în care ne aflăm, cultivarea unei atitudini mentale juste care va putea fi mereu aplicată evenimentelor cu care ne confruntăm, puterea de a îndura care ne va permite să nu ne mai plângem de bolile, suferinţele sau rănile pe care le avem, puterea de a fi mereu optimişti, binevoitori şi dinamici, focalizarea aproape continuă asupra Sinelui Nemuritor (DUMNEZEU) care este esenţa ultimă ce există înfiinţa noastră. Următorul sfat este foarte important pentru orice aspirant la adevărata spiritualitate: nu vă ataşaţi niciodată de cunoştinţe care nu vă sunt în mod fundamental necesare; dimpotrivă, învăţaţi cât mai repede să renunţaţi la tot ceea ce a devenit inutil în raport cu adevărata cunoaştere spirituală. Veţi câştiga astfel forţa mentală necesară pentru a vă umple mentalul cu gânduri elevate şi puternice referitoare la DUMNEZEU. Antrenamentul nostru spiritual trebuie să fie practicat în mod constant; aceasta este una dintre condiţiile cele mai importante care ne pot garanta reuşita spirituală.
Umilinţa, lipsa pretenţiilor, bunul simţ, lipsa fricii, puritatea inimii, cunoştinţe avansate în teorie şi practică, bunătatea, controlul perfect al simţurilor, spiritul de sacrificiu, studiul atent şi transfigurator al textelor sacre, stăpânirea acceselor de furie, renunţarea de a mai face rău altora, absenţa invidiei, compasiunea uriaşă îndreptată asupra tuturor fiinţelor, modestia, virilitatea extraordinară în cazul bărbatului, lipsa urii şi a orgoliului, vigoarea ieşită din comun şi puritatea minţii.
Ceea ce trebuie însă să reţinem întotdeauna este faptul că, chiar şi atunci când ne aflăm în mijlocul celor mai teribile suferinţe, noi nu suntem niciodată abandonaţi dacă aspirăm cu adevărat să ajungem în împărăţia supremă a Conştiinţei Divine. Un mare înţelept a precizat cândva care este una dintre caracteristicile esenţiale ale celor care îl servesc pe DUMNEZEU: „Cei care sunt cu adevărat dăruiţi trup şi suflet lui DUMNEZEU nu se descurajează niciodată; ei sunt gata în orice moment să-L slujească pe DUMNEZEU cu toate forţele lor, care totdeauna provin numai de la El."
Ceea ce trebuie însă să reţinem întotdeauna este faptul că, chiar şi atunci când ne aflăm în mijlocul celor mai teribile suferinţe, noi nu suntem niciodată abandonaţi dacă aspirăm cu adevărat să ajungem în împărăţia supremă a Conştiinţei Divine. Un mare înţelept a precizat cândva care este una dintre caracteristicile esenţiale ale celor care îl servesc pe DUMNEZEU: „Cei care sunt cu adevărat dăruiţi trup şi suflet lui DUMNEZEU nu se descurajează niciodată; ei sunt gata în orice moment să-L slujească pe DUMNEZEU cu toate forţele lor, care totdeauna provin numai de la El."
Pentru noi este clar că doar prin intermediul unor eforturi neobosite se poate ajunge la revelarea Sinelui Suprem.
În crearea universului, prima poruncă a lui DUMNEZEU (Geneză I, 3) a adus în fiinţă unica realitate atomică: lumina. Prin radiaţia acestui mediu imaterial a apărut întreaga manifestare divină. Adepţii iluminaţi ai tuturor timpurilor mărturisesc în unanimitate apariţia lui DUMNEZEU ca fiind foc sau lumină.
În invocarea prin implorare care este adresată lui DUMNEZEU, în vederea manifestării unui MIRACOL, un rol foarte important îl are centrul subtil de forţă VISHUDDHA CHAKRA, prin intermediul căruia se realizează TOTDEAUNA atât VORBIREA SUBTILĂ şi COMUNICAREA SPIRITUALĂ INTERIOARĂ CU DUMNEZEU, cât şi VORBIREA FIZICĂ (prin voce).
În Biblie, atunci când evanghelistul Marcu a relatat despre blestemarea smochinului, el a avut grijă să amintească despre comunicarea pe care IISUS o realiza prin VOCE. Nu este deloc întâmplător că IISUS a vorbit smochinului şi că, într-o altă situaţie, el le-a spus de asemenea ucenicilor să poruncească (AVÂND CREDINŢĂ CÂT UN BOB DE MUŞTAR) muntelui, şi atunci acesta va face exact cum i s-a spus, cu condiţia ca ei să nu se îndoiască ABSOLUT DELOC în mintea şi în inima lor.
În alte pasaje din BIBLIE se menţionează DELOC ÎNTÂMPLĂTOR că IISUS a potolit furtuna vorbindu-i, că a înviat trei oameni vorbindu-le, că a scos afară demoni vorbindu-le, că a curăţat de lepră un lepros vorbindu-i şi că a vindecat în mod miraculos pe robul unui ofiţer roman rostind un singur cuvânt în timp ce se afla la distanţă de acesta.
Rugăciunea, ca formă tainică, simultană, de vorbire interioară şi exterioară cu DUMNEZEU. Însemna în realitate pentru IISUS a comunica direct şi intim cu Tatăl Ceresc, a-L chema şi asculta în timp ce răspunde, în profunzimile fiinţei, pe Tatăl Ceresc şi a-L urmări pe Tatăl Ceresc care se manifestă în felurite şi surprinzătoare moduri în profunzimile fiinţei, pentru a vedea ce face El atunci. Poate că mulţi s-au întrebat: OARE CE URMĂREA DE FIECARE DATĂ IISUS ATUNCI CÂND SE RUGA LA TATĂL SĂU CERESC? IISUS urmărea ca prin cunoştinţele divine dobândite astfel să-şi unifice inima şi mintea sa de Fiu al lui DUMNEZEU. Apoi, însuşindu-şi astfel prin REZONANŢĂ autoritatea cu care este TOTDEAUNA înzestrat în veşnicie DUMNEZEU, Fiul rostea cuvântul după Modelul Rostirii Tainice a Tatălui Ceresc şi atunci MIRACOLUL se înfăptuia.
Aşadar, din cele de mai sus ne putem da seama că MIRACOLELE încep odată cu certitudinea noastră de nezdruncinat că DUMNEZEU este ATOTPUTERNIC, OMNIPREZENT şi că în manifestare El are totdeauna un plan. Când ajungem să reflectăm în fiinţa noastră prin rezonanţă acest plan şi devenim capabili să-1 intuim, noi, copiii Lui, facem să se realizeze prin noi şi cu ajutorul nostru acel plan în lumea fizică, prin invocarea puterii Sale nelimitate.
Pentru a realiza miracole, rugăciunea interioară adresată lui DUMNEZEU este extrem de importantă şi noi nu (trebuie s-o neglijăm niciodată. IISUS ne-a dat nenumărate exemple semnificative în acest sens, mergând de multe ori singur să se roage, în mijlocul NATURII. Şi scriitorii biblici nu încetează să ne îndemne să ne rugăm. Ca şi creştini, noi ar trebui la rândul nostru să-i urmăm exemplul şi să ne rugăm, de fiecare dată când avem ocazia. În mijlocul NATURII.
Datorită marii puteri pe care a acordat-o DUMNEZEU energiei subtile a sunetului (AKASHA TATTVA) şi vorbirii (care are extraordinare calităţi EVOCATOARE), este foarte important ca nimeni să nu utilizeze vorbirea pentru a rosti bârfe, calomnii, înjurături sau expresii obscene.
Principalul obstacol în calea angrenării Legii Miracolelor să ai o credinţă mare şi de nezdruncinat şi să ajungi să nu te mai îndoieşti deloc în mintea şi în inima ta - toate acestea au o importanţă crucială în cadrul angrenării eficiente a Legii Miracolelor. Dincolo de aceasta, IISUS a subliniat o altă idee în episodul cu smochinul. Mulţi oameni ar fi preferat să nu fi făcut El acest lucru.
"Şi atunci când începeţi să vă rugaţi, să iertaţi tot dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Căci dacă voi nu iertaţi greşiţilor voştri, să ştiţi că nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre".
În puţine şi înţelepte cuvinte, aici IISUS a expus principalul obstacol care apare în calea săvârşirii ide MIRACOLE în lumea vizibilă - lipsa iertării. Adeseori, atât bărbaţii, cât şi femeile, atât creştinii, cât şi ne-creştinii îşi poartă pică unii altora şi prin aceasta trezesc şi întreţin în ei procese de REZONANŢĂ malefice. În asemenea situaţii, orice putere care vine de la DUMNEZEU şi se cumulează în aura lor este înăbuşită şi mâncată de resentimente, de ură, de ranchiună, de spiritul de răzbunare.
Ştiind toate acestea, nu trebuie să ne mire că vedem atât de puţine semne ale intervenţiei miraculoase a lui DUMNEZEU în mersul acestei lumi.
Prin urmare, acela care îi urăşte pe alţi oameni, care nu se află într-o stare de iertare cu ei, umblă deja în întuneric şi nici măcar nu ştie încotro se îndreaptă. În
concepţia viziunii spirituale, mersul în lumină echivalează cu trăirea armonioasă şi fericită într-o relaţie corectă cu cei din jurul nostru. Fără o profundă iertare, viziunea noastră asupra împărăţiei lui DUMNEZEU este înceţoşată. Şi în acest caz nu putem avea parte de nici un miracol.
Aşa cum am văzut, IISUS ne învaţă că, dacă dorim cu adevărat să trezim în noi puterea miraculoasă de a muta şi munţii din loc, este absolut necesar să trăim în condiţia iertării depline a celor care greşesc. Refuzul încăpăţânat de a ierta este o trăsătură profund negativă care nu poate fi tolerată în împărăţia lui DUMNEZEU, deoarece ea contrazice însăşi ideea graţiei lui DUMNEZEU.
Dacă cea mai importantă lege a lui DUMNEZEU constă în a-L iubi pe acesta din toate puterile şi cu toată fiinţa şi de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, atunci aceasta înseamnă că NEPUTINŢA DE a IERTA poate distruge totul. Ea ne dezvăluie, totodată, groaznicul păcat al mândriei. Căci se ştie că numai cei smeriţi (umili) pot ierta. Cu alte cuvinte, cel mai uşor pot ierta cei care-i predau lui DUMNEZEU supărarea lor, mânia, resentimentele lor, jignirile care li s-au adus şi ura lor, lăsându-se după aceea în voia lui DUMNEZEU.
Prin rezonanţele profund malefice pe care le declanşează în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, resentimentele pot roade şi chinui o fiinţă umană mai rău decât cancerul. Ele pot provoca boli spirituale, dar şi fizice, cu efecte paralizante, ale căror cauze psiho-mentale nu pot fi detectate.
Aici se cuvine să amintim cu privire la iertare binecunoscutul dialog purtat de IISUS cu Petru: «Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? De şapte ori?" IISUS i-a răspuns: "Eu nu-ţi zic de şapte ori, ci de şaptezeci de ori câte şapte"».
Pentru a face şi mai clară această lecţie, IISUS a continuat cu o parabolă referitoare la sclavul unui nobil, căruia i s-a iertat o datorie imensă după ce el fusese gata să fie vândut cu familie cu tot pe piaţa de sclavi pentru recuperarea datoriei. Numai că, tocmai omul nostru care a fost iertat, de cum a plecat, 1-a găsit pe un alt sclav care îi datora câţiva bănuţi şi, fiind fără milă, a făcut ca acesta să fie aruncat în închisoare pentru neplata datoriei. Iată cum îşi încheie IISUS parabola:
«Auzind toate acestea, stăpânul lui 1-a chemat după aceea la el şi atunci i-a zis: "Rob viclean şi neiertător ce eşti! Eu ţi-am iertat ţie toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea ca şi tu să ai milă de cel ce era tot rob ca şi tine, amintindu-ţi cum am avut şi eu milă de tine?" Şi apoi stăpânul s-a mâniat şi 1-a dat pe mâna chinuitorilor până când el va putea plăti tot ceea ce datora. Să ştiţi că tot aşa va face şi Tatăl Meu cel Ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său».
Principala noastră armă în situaţiile de criză cu care ne confruntăm la ora actuală în lume ar trebui să fie dragostea, or noi nu trebuie să uităm că dragostea se manifestă plenar şi firesc atunci când ne aflăm într-o stare de iertare şi împăcare. Orice stare de meschinărie, de gelozie, de mândrie şi nepăsare pentru ceilalţi ar trebui să dispară.
Prin urmare, dacă avem o credinţă suficient de mare şi constantă în DUMNEZEU, miracolele sunt atunci realizabile de către fiecare dintre noi.
Când ajungem să credem cu o mare tărie în DUMNEZEU obţinem un permanent acces la acest minunat "rezervor" de forţă tainică divină, nesfârşită şi atotputernică, care se numeşte împărăţia lui DUMNEZEU. Abia atunci nouă ni se oferă intrarea liberă în tărâmul cel veşnic cu totul şi cu totul nou pentru noi, care a fost ascuns privirilor noastre până atunci: împărăţia secretă a lui DUMNEZEU. "Aveţi credinţă de nezdruncinat în Dumnezeu!" a spus deloc întâmplător IISUS. Prin aceasta noi trebuie să înţelegem că ni se cere să credem cu o mare tărie că Dumnezeu există. PENTRU A INTRA ÎNTR-O INEFABILĂ STARE DE REZONANŢĂ CU EL, trebuie prin urmare ca noi să ne punem toată încrederea în El, aşteptând plini de umilinţă şi speranţă ca DUMNEZEU să se manifeste şi astfel să ne arate voia Sa şi planul Său. Crezând cu o tărie de nezdruncinat în DUMNEZEU, noi ajungem astfel să beneficiem de puterea Sa supremă, atotputernică, care face posibil orice MIRACOL, neuitând nici o clipă că, în realitate, credinţa noastră este un sui-generis certificat de proprietate asupra acelui focar absolut al puterii lui DUMNEZEU. Crezând cu tărie în DUMNEZEU, ne vom da în curând seama că accesul la energiile Sale atotputernice ne este şi nouă cu putinţă, dacă noi cunoaştem şi aplicăm în mod corect regulile esenţiale ce ne permit să punem în acţiune LEGEA MIRACOLELOR.
Mai întâi, noi trebuie să ne desprindem atunci privirea de la împrejurările care ne sunt nefavorabile şi de la imposibilităţi şi să privim în schimb cu o credinţă de nezdruncinat la DUMNEZEU şi la nesfârşitele Sale posibilităţi, rugându-L plini de umilinţă să ne ajute după marea milă a Sa. Pentru aceasta, ca creştini, noi avem în astfel de situaţii nevoie de exemple vrednice de urmat pe care le putem descoperi în Biblie.
În al doilea rând, atunci când cu adevărat vrem să facem să intre în acţiune Legea Miracolelor, trebuie să manifestăm o credinţă benefică PUTERNICĂ, CONTINUĂ şi de NEZDRUNCINAT şi nu trebuie să ne mai îndoim deloc în inima şi în mintea noastră.
Spiritul şi mintea dirijează materia, că TOTDEAUNA, în toată creaţia lui DUMNEZEU, autoritatea inferioară se supune autorităţii superioare şi că mintea şi energiile tainice ale acesteia sunt instrumentele prin care este transmisă voia Spiritului divin etern întregului mediu înconjurător. Prin urmare, pentru ca să se facă într-adevăr MIRACOLE prin intermediul nostru, mai întâi trebuie ca voia (VOINŢA) lui DUMNEZEU (CU ALTE CUVINTE ACCEPTAREA SA) să fie transmisă fără nici o oprelişte de către Duhul Sfânt în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre. Apoi, ne spune tot IISUS, noi nu trebuie să ne mai îndoim absolut deloc nici în mintea şi nici în inima noastră (PROCEDÂND ASTFEL, VA FI REALIZATĂ şi SE VA MENŢINE NEALTERATĂ STAREA INEFABILĂ DE REZONANŢĂ CU ENERGIA ATOTPUTERNICĂ a ÎMPĂRĂŢIEI LUI DUMNEZEU). Atunci, fiind pe deplin focalizaţi în centrul suprem (SAHASRARA) al fiinţei noastre celei mai lăuntrice, noi trebuie să ne concentrăm cu o credinţă continuă, puternică şi de nezdruncinat asupra ţelului sau asupra idealului urmărit. Inima noastră trebuie la rândul ei să fie pe deplin convinsă şi în ea nu trebuie să se mai afle nici o urmă de îndoială.
Prin urmare, cel sau cea care va conta cu o credinţă deplină pe resursele nesfârşite şi atotputernice ale lui DUMNEZEU, considerându-le ca făcând deja parte din realitatea sa, va putea astfel să realizeze miracole cu ajutorul lui DUMNEZEU. În această direcţie merită să pătrundem înţelesul tainic al cuvintelor lui IISUS: "Pentru cei mulţi, multe sunt cu neputinţă, dar, cu ajutorul lui DUMNEZEU, toate lucrurile sunt cu putinţă "
"TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ, DAR NU TOTUL ESTE PERMIS."
Cu toate acestea, cei şovăitori, cei nehotărâţi, cei suspicioşi, cei fricoşi, cei din cale- afară de precauţi, cei laşi, cei cu inima împărţită şi cei schimbători (DATORITĂ PROCESELOR CORESPONDENTE DE REZONANŢĂ CU ENERGII SUBTILE INFERIOARE PE CARE LE VOR ATRAGE ÎN AURĂ (ÎN FIINŢA LOR) DATORITĂ ACESTOR GÂNDURI ŞI STĂRI PREDOMINANTE) nu vor putea niciodată cunoaşte prin ei înşişi puterea miracolelor. Datorită proceselor de rezonanţă pe care le declanşează mai mereu cu energii subtile inferioare, ei nu vor trăi niciodată succesul MIRACULOS sau biruinţa MIRACULOASĂ, nici în lumea vizibilă şi nici în cea invizibilă. Atingerea ţelurilor şi reuşitele urmărite de asemenea oameni îi vor ocoli aproape întotdeauna, iar ei nici nu vor şti de ce (cel puţin, până când ei nu vor înţelege cu adevărat că, în cazul lor, mintea şi inima le sunt mai mereu în luptă şi împărţite şi că, din această cauză, ele seamănă cam peste tot seminţele cumplite ale eşecului).
CUM PUTEM TESTA AUTENTICITATEA CĂII SPIRITUALE PE CARE NE-AM ANGRENAT...
CUM PUTEM TESTA AUTENTICITATEA CĂII SPIRITUALE PE CARE NE-AM ANGRENAT ŞI PROGRESUL SPIRITUAL PE CARE L-AM REALIZAT
Am precizat anterior că, după ce şi-a creat o bază suficient de armonioasă cu ajutorul sistemului HATHA YOGA, fiecare fiinţă umană trebuie să-şi aleagă calea, atât în funcţie de afinităţile sale, cât şi în funcţie de particularităţile acesteia care se suprapun cel mai bine peste trăsăturile ei de caracter. Inerţia, lenea, frica de a înfrunta anumite păreri sau atitudini ostile ale lumii (ale oamenilor din jur), toate acestea ne pot apărea ca fiind în realitate tot atâtea semne care indică atracţia sau înlănţuirea noastră în planul social.
Marea noastră ignoranţă cu privire la realitatea ascunsă ce se află în spatele aparenţelor ne face adeseori să ne îndepărtăm de SURSA ULTIMĂ (DUMNEZEU), care manifestă întreaga lume, şi ne determină să ne complăcem în această stare în care noi ajungem să nu mai recunoaştem natura ei divină. Cu toţii avem cel mai adesea tendinţa să camuflăm cu abilitate ceea ce feste negativ în noi, prezentând în schimb un tablou de multe ori caricatural de virtuţi pe care deocamdată le mimăm. Conştient de această problemă, poetul Paul Valery a scris: "Cu rare excepţii, fiecare dintre noi ascunde ceea ce este, ceea ce face sau ceea ce gândeşte. Impurităţile, interesele egoiste, dorinţele josnice, tendinţele meschine şi invidiile se găsesc, cu siguranţă, în diferite proporţii, în noi toţi". În general, fiecare dintre noi ţinem DOAR SĂ PĂREM mai buni decât suntem în realitate şi aceasta este, de fapt, una dintre dramele societăţii de azi, care trebuie să fie cât mai repede remediată prin metode adecvate.
Să considerăm acum că am ajuns la cel de-al doilea stadiu al unui SADHAKA (practicant spiritual) (YUNGYAMA). Caracteristicile noastre vor fi atunci următoarele:
1. Egoismul nostru, se va diminua foarte mult şi, tocmai de aceea, aproape toate acţiunile noastre nu vor mai fi de acum înainte inspirate de interesul personal.
2. Nu ne mai lăsăm stăpâniţi şi nici nu mai suntem cuprinşi nici de furie, nici de gelozie.
3. Nu mai agreăm deloc bârfa şi nu mai calomniem niciodată pe nimeni.
4. Suntem pe deplin stăpâni pe simţurile şi pe dorinţele noastre care nu ne mai subjugă deloc şi aceasta ne permite să realizăm în mod perfect continenţa sexuală.
5. Nu căutăm niciodată defectele altora pentru a le critica, ci doar pentru a le elimina prin metode adecvate.
6. Suntem în mod înţelept indulgenţi cu alţii fără a deveni lacşi (lipsiţi de rigoare), dar totodată suntem severi cu noi înşine.
7. Nu avem deloc vicii comportamentale şi suntem înzestraţi cu un înalt echilibru psihic şi mental.
8. Nu mai suntem deloc părtinitori sau nedrepţi în simpatiile sau antipatiile noastre.
9. Nu mai putem niciodată să facem rău nici celor pe care-i iubim, nici celor care ne sunt indiferenţi şi nici măcar celor care ne sunt duşmani.
10. Suntem mai mereu calmi şi ne manifestăm din plin simţul umorului în ciuda greutăţilor de tot felul cu care ne confruntăm.
11. Suntem politicoşi, loiali şi dăm permanent dovadă de bunăvoinţă, nobleţe şi simţ cavaleresc.
12. Caracterul nostru este ferm şi lipsit de fluctuaţii.
13. Acceptăm cu calm şi resemnare moartea cuiva care ne este foarte drag şi apropiat.
14. Suntem complet detaşaţi faţă de modă, faţă de curentele efemere de opinie sau faţă de plăcerile mondene ale lumii.
15. Nu mai simţim aproape deloc interes pentru lucrurile sau aspectele nesemnificative.
16. Devenim aproape complet indiferenţi faţă de părerile şi opiniile lumii pentru că eliminăm în întregime din fiinţa noastră vanitatea.
17. Ne îndeplinim treburile curente şi acţiunile importante pe fundalul predominant al unei stări profunde de detaşare.
18. Suntem buni şi curajoşi.
19. Suntem toleranţi, binevoitori şi umili.
20. Avem o foarte mare încredere în noi înşine şi o credinţă constantă şi de nezdruncinat în DUMNEZEU TATĂL.
21. Avem discernământul necesar pentru a nu ne lăsa niciodată influenţaţi de părerile eronate sau de acţiunile rele ale celor din jur, care tind să ne abată de pe calea spirituală.
22. Mentalul nostru este preponderent calm şi mai mereu orientat spre ceea ce este divin şi esenţial.
23. Reprezentăm mereu un factor de pace, de bucurie, de iubire, de echilibru, de inspiraţie divină şi de armonie pentru cei din jurul nostru. Noi nu trebuie să dăm niciodată ascultare celui care ne spune: "Angrenarea ta pe această cale spirituală este o mare greşeală", "Practica spirituală nu este necesară", "Efortul tău este zadarnic şi, în realitate, el nu reprezintă decât timp irosit şi energie pierdută", "Rugăciunea către DUMNEZEU nu este decât o stare de îndobitocire", "Meditaţia YOGA îţi zdruncină mintea", "Adorarea Marilor Puteri Cosmice este o periculoasă formă de idolatrie", " YOGA este anticreştină", "Pentru a-1 cunoaşte pe DUMNEZEU nu trebuie să-1 căutăm", "A te ocupa de misterele şi de Legile lui DUMNEZEU nu este decât un act de mediocritate, care reflectă o evidentă lipsă de maturitate şi de profunzime", "Repetiţia unei MANTRA este o mare prostie care, în final, nu declanşează decât autohipnoză", "Amin, AUM, Coca-Cola duc toate la acelaşi rezultat".
Dacă astfel de învăţături greşite şi răuvoitoare trezesc în noi un anumit ecou care ne zdruncină convingerile, atunci aceasta înseamnă că, în realitate, noi suntem propriul nostru duşman. Dacă, aflându-ne într-o asemenea situaţie de cumpănă, urmărim să o depăşim în mod creator, cel mai bine este să începem timp de 14 zile să ne rugăm la DUMNEZEU plini de ardoare, cerând plini de credinţă Forţelor Luminii Divine să ne inspire şi să ne arate adevăratul drum care ne conduce către cunoaşterea Supremului Absolut (DUMNEZEU). Dacă în acest interval (14 zile) răspunsul nu ne apare, trebuie să perseverăm până când acesta se va manifesta într-un fel sau altul prin anumite semne edificatoare care vin de la DUMNEZEU (vise, viziuni, inspiraţii miraculoase).
Pentru a sublinia şi mai clar contradicţia dintre "sfaturile" unor pseudoiniţiaţi sau "iluminaţi" şi realitate, vom cita mai jos, pentru edificarea celor capabili să discearnă cu ajutorul BUNULUI SIMŢ, câteva dintre învăţăturile Bibliei şi ale marilor înţelepţi yoghini, care au fost iniţiaţi în tainele adevăratei spiritualităţi:
-"Ajută-te tu însuţi şi atunci cerul te va ajuta."
-"Bate şi ţi se va deschide; cere şi ţi se va da."
-"Nici un efort spiritual nu este mult şi niciodată el nu se pierde."
-"Datorită ignoranţei noastre, poate să ni se pară că DUMNEZEU se află la o mare depărtare; dar cu toate acestea, El este permanent foarte aproape."
-"Trebuie să meritaţi să realizaţi unirea cu DUMNEZEU."
-"Entuziasmul constant reprezintă drumul spre nemurire."
-"Adevăratul ţel al vieţii reprezintă revelarea în propria noastră fiinţă a lui DUMNEZEU".
-"Nu poate niciodată să existe o speranţă de libertate sau de perfecţiune spirituală fără o adecvată disciplină a minţii şi a simţurilor."
-"Rugăciunea plină de fervoare către DUMNEZEU reprezintă lacătul serii şi cheia dimineţii"
-"Perseveraţi neîncetat în practica voastră spirituală până la Suprema Eliberare. "
CÂTEVA CONCLUZII
-Calea spirituală autentică este la fel de îngustă precum lama unui cuţit bine ascuţit.
-Pentru cel înţelept există tot atâtea modalităţi distincte şi căi spirituale câţi oameni există pe acest pământ.
-Fără renunţarea la EGO nu se poate ajunge niciodată la DUMNEZEU.
-Puritatea, devoţiunea, cunoaşterea asociată, oferirea necondiţionată a "fructelor” - acţiunilor noastre lui DUMNEZEU, toate acestea oferă o cale scurtă spre atingerea Conştiinţei Supreme.
- Abordaţi o SADHANA (practică spirituală) prudentă, clară, plină de bun simţ, orientată în mod inteligent.
- Gândiţi mai mereu că voi sunteţi Sinele Suprem (ATMAN).
- Eliminaţi cât mai repede şi pe cât posibil în mod definitiv toate tendinţele nesănătoase, cultivând în schimb şi amplificând calităţile minunate ale minţii.
- Fără o anumită metodă adecvată nu veţi putea progresa pe calea spirituală aleasă. Efortul haotic conduce, mai devreme sau mai târziu, la impas.
- Tentaţiile, probele, încercările şi obstacolele care apar pe cale sunt inevitabile pentru fiecare yoghin.
- Nu acordaţi atenţie decât criticilor obiective care vin de la cei competenţi, ele fiind formulate pentru a vă putea ajuta să vă reparaţi greşelile.
- Tentaţiile cărora le cădem pradă tind să ne amplifice orgoliul. Eşecurile nu trebuie să ne sperie pentru că, în realitate, ele ne pregătesc pentru beneficiile viitoare.
- Faceţi faţă cu o mare încredere adversităţilor şi mizeriilor de tot felul, căci nu trebuie să uitaţi că DUMNEZEU nu-şi abandonează niciodată copiii. Hrăniţi mai mereu în minte IDEEA FORŢĂ că adevăratul ţel al vieţii umane este de a ajunge cât mai repede la Reintegrarea completă în DUMNEZEU. Dezvoltaţi-vă cu hotărâre forţa şi fermitatea care sunt necesare atingerii sublimului obiectiv pe care vi l-aţi propus prin realizarea perseverentă a antrenamentului vostru spiritual.
Am precizat anterior că, după ce şi-a creat o bază suficient de armonioasă cu ajutorul sistemului HATHA YOGA, fiecare fiinţă umană trebuie să-şi aleagă calea, atât în funcţie de afinităţile sale, cât şi în funcţie de particularităţile acesteia care se suprapun cel mai bine peste trăsăturile ei de caracter. Inerţia, lenea, frica de a înfrunta anumite păreri sau atitudini ostile ale lumii (ale oamenilor din jur), toate acestea ne pot apărea ca fiind în realitate tot atâtea semne care indică atracţia sau înlănţuirea noastră în planul social.
Marea noastră ignoranţă cu privire la realitatea ascunsă ce se află în spatele aparenţelor ne face adeseori să ne îndepărtăm de SURSA ULTIMĂ (DUMNEZEU), care manifestă întreaga lume, şi ne determină să ne complăcem în această stare în care noi ajungem să nu mai recunoaştem natura ei divină. Cu toţii avem cel mai adesea tendinţa să camuflăm cu abilitate ceea ce feste negativ în noi, prezentând în schimb un tablou de multe ori caricatural de virtuţi pe care deocamdată le mimăm. Conştient de această problemă, poetul Paul Valery a scris: "Cu rare excepţii, fiecare dintre noi ascunde ceea ce este, ceea ce face sau ceea ce gândeşte. Impurităţile, interesele egoiste, dorinţele josnice, tendinţele meschine şi invidiile se găsesc, cu siguranţă, în diferite proporţii, în noi toţi". În general, fiecare dintre noi ţinem DOAR SĂ PĂREM mai buni decât suntem în realitate şi aceasta este, de fapt, una dintre dramele societăţii de azi, care trebuie să fie cât mai repede remediată prin metode adecvate.
Să considerăm acum că am ajuns la cel de-al doilea stadiu al unui SADHAKA (practicant spiritual) (YUNGYAMA). Caracteristicile noastre vor fi atunci următoarele:
1. Egoismul nostru, se va diminua foarte mult şi, tocmai de aceea, aproape toate acţiunile noastre nu vor mai fi de acum înainte inspirate de interesul personal.
2. Nu ne mai lăsăm stăpâniţi şi nici nu mai suntem cuprinşi nici de furie, nici de gelozie.
3. Nu mai agreăm deloc bârfa şi nu mai calomniem niciodată pe nimeni.
4. Suntem pe deplin stăpâni pe simţurile şi pe dorinţele noastre care nu ne mai subjugă deloc şi aceasta ne permite să realizăm în mod perfect continenţa sexuală.
5. Nu căutăm niciodată defectele altora pentru a le critica, ci doar pentru a le elimina prin metode adecvate.
6. Suntem în mod înţelept indulgenţi cu alţii fără a deveni lacşi (lipsiţi de rigoare), dar totodată suntem severi cu noi înşine.
7. Nu avem deloc vicii comportamentale şi suntem înzestraţi cu un înalt echilibru psihic şi mental.
8. Nu mai suntem deloc părtinitori sau nedrepţi în simpatiile sau antipatiile noastre.
9. Nu mai putem niciodată să facem rău nici celor pe care-i iubim, nici celor care ne sunt indiferenţi şi nici măcar celor care ne sunt duşmani.
10. Suntem mai mereu calmi şi ne manifestăm din plin simţul umorului în ciuda greutăţilor de tot felul cu care ne confruntăm.
11. Suntem politicoşi, loiali şi dăm permanent dovadă de bunăvoinţă, nobleţe şi simţ cavaleresc.
12. Caracterul nostru este ferm şi lipsit de fluctuaţii.
13. Acceptăm cu calm şi resemnare moartea cuiva care ne este foarte drag şi apropiat.
14. Suntem complet detaşaţi faţă de modă, faţă de curentele efemere de opinie sau faţă de plăcerile mondene ale lumii.
15. Nu mai simţim aproape deloc interes pentru lucrurile sau aspectele nesemnificative.
16. Devenim aproape complet indiferenţi faţă de părerile şi opiniile lumii pentru că eliminăm în întregime din fiinţa noastră vanitatea.
17. Ne îndeplinim treburile curente şi acţiunile importante pe fundalul predominant al unei stări profunde de detaşare.
18. Suntem buni şi curajoşi.
19. Suntem toleranţi, binevoitori şi umili.
20. Avem o foarte mare încredere în noi înşine şi o credinţă constantă şi de nezdruncinat în DUMNEZEU TATĂL.
21. Avem discernământul necesar pentru a nu ne lăsa niciodată influenţaţi de părerile eronate sau de acţiunile rele ale celor din jur, care tind să ne abată de pe calea spirituală.
22. Mentalul nostru este preponderent calm şi mai mereu orientat spre ceea ce este divin şi esenţial.
23. Reprezentăm mereu un factor de pace, de bucurie, de iubire, de echilibru, de inspiraţie divină şi de armonie pentru cei din jurul nostru. Noi nu trebuie să dăm niciodată ascultare celui care ne spune: "Angrenarea ta pe această cale spirituală este o mare greşeală", "Practica spirituală nu este necesară", "Efortul tău este zadarnic şi, în realitate, el nu reprezintă decât timp irosit şi energie pierdută", "Rugăciunea către DUMNEZEU nu este decât o stare de îndobitocire", "Meditaţia YOGA îţi zdruncină mintea", "Adorarea Marilor Puteri Cosmice este o periculoasă formă de idolatrie", " YOGA este anticreştină", "Pentru a-1 cunoaşte pe DUMNEZEU nu trebuie să-1 căutăm", "A te ocupa de misterele şi de Legile lui DUMNEZEU nu este decât un act de mediocritate, care reflectă o evidentă lipsă de maturitate şi de profunzime", "Repetiţia unei MANTRA este o mare prostie care, în final, nu declanşează decât autohipnoză", "Amin, AUM, Coca-Cola duc toate la acelaşi rezultat".
Dacă astfel de învăţături greşite şi răuvoitoare trezesc în noi un anumit ecou care ne zdruncină convingerile, atunci aceasta înseamnă că, în realitate, noi suntem propriul nostru duşman. Dacă, aflându-ne într-o asemenea situaţie de cumpănă, urmărim să o depăşim în mod creator, cel mai bine este să începem timp de 14 zile să ne rugăm la DUMNEZEU plini de ardoare, cerând plini de credinţă Forţelor Luminii Divine să ne inspire şi să ne arate adevăratul drum care ne conduce către cunoaşterea Supremului Absolut (DUMNEZEU). Dacă în acest interval (14 zile) răspunsul nu ne apare, trebuie să perseverăm până când acesta se va manifesta într-un fel sau altul prin anumite semne edificatoare care vin de la DUMNEZEU (vise, viziuni, inspiraţii miraculoase).
Pentru a sublinia şi mai clar contradicţia dintre "sfaturile" unor pseudoiniţiaţi sau "iluminaţi" şi realitate, vom cita mai jos, pentru edificarea celor capabili să discearnă cu ajutorul BUNULUI SIMŢ, câteva dintre învăţăturile Bibliei şi ale marilor înţelepţi yoghini, care au fost iniţiaţi în tainele adevăratei spiritualităţi:
-"Ajută-te tu însuţi şi atunci cerul te va ajuta."
-"Bate şi ţi se va deschide; cere şi ţi se va da."
-"Nici un efort spiritual nu este mult şi niciodată el nu se pierde."
-"Datorită ignoranţei noastre, poate să ni se pară că DUMNEZEU se află la o mare depărtare; dar cu toate acestea, El este permanent foarte aproape."
-"Trebuie să meritaţi să realizaţi unirea cu DUMNEZEU."
-"Entuziasmul constant reprezintă drumul spre nemurire."
-"Adevăratul ţel al vieţii reprezintă revelarea în propria noastră fiinţă a lui DUMNEZEU".
-"Nu poate niciodată să existe o speranţă de libertate sau de perfecţiune spirituală fără o adecvată disciplină a minţii şi a simţurilor."
-"Rugăciunea plină de fervoare către DUMNEZEU reprezintă lacătul serii şi cheia dimineţii"
-"Perseveraţi neîncetat în practica voastră spirituală până la Suprema Eliberare. "
CÂTEVA CONCLUZII
-Calea spirituală autentică este la fel de îngustă precum lama unui cuţit bine ascuţit.
-Pentru cel înţelept există tot atâtea modalităţi distincte şi căi spirituale câţi oameni există pe acest pământ.
-Fără renunţarea la EGO nu se poate ajunge niciodată la DUMNEZEU.
-Puritatea, devoţiunea, cunoaşterea asociată, oferirea necondiţionată a "fructelor” - acţiunilor noastre lui DUMNEZEU, toate acestea oferă o cale scurtă spre atingerea Conştiinţei Supreme.
- Abordaţi o SADHANA (practică spirituală) prudentă, clară, plină de bun simţ, orientată în mod inteligent.
- Gândiţi mai mereu că voi sunteţi Sinele Suprem (ATMAN).
- Eliminaţi cât mai repede şi pe cât posibil în mod definitiv toate tendinţele nesănătoase, cultivând în schimb şi amplificând calităţile minunate ale minţii.
- Fără o anumită metodă adecvată nu veţi putea progresa pe calea spirituală aleasă. Efortul haotic conduce, mai devreme sau mai târziu, la impas.
- Tentaţiile, probele, încercările şi obstacolele care apar pe cale sunt inevitabile pentru fiecare yoghin.
- Nu acordaţi atenţie decât criticilor obiective care vin de la cei competenţi, ele fiind formulate pentru a vă putea ajuta să vă reparaţi greşelile.
- Tentaţiile cărora le cădem pradă tind să ne amplifice orgoliul. Eşecurile nu trebuie să ne sperie pentru că, în realitate, ele ne pregătesc pentru beneficiile viitoare.
- Faceţi faţă cu o mare încredere adversităţilor şi mizeriilor de tot felul, căci nu trebuie să uitaţi că DUMNEZEU nu-şi abandonează niciodată copiii. Hrăniţi mai mereu în minte IDEEA FORŢĂ că adevăratul ţel al vieţii umane este de a ajunge cât mai repede la Reintegrarea completă în DUMNEZEU. Dezvoltaţi-vă cu hotărâre forţa şi fermitatea care sunt necesare atingerii sublimului obiectiv pe care vi l-aţi propus prin realizarea perseverentă a antrenamentului vostru spiritual.
duminică, 13 februarie 2011
LEGEA ATRACŢIEI
A deveni responsabil înseamnă, printre altele, a deveni din ce în ce mai conştient de scopurile pe care le urmărim.
LEGEA SECRETĂ A REALIZĂRII PERFECTE
Am învăţat să trezim şi să ne amplificăm percepţia spirituală şi, de asemenea, am început să ne dezvoltăm calităţile mentale prin folosirea binefăcătoare a forţelor cosmice. Astfel, am ajuns să utilizăm forţele noastre mentale, emanaţie a SUPREMULUI, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru a-i face să beneficieze din plin pe ceilalţi. După ce am învăţat să intrăm în rezonanţă cu planul mental şi spiritual, să învăţăm să ne ocupăm acum de cel de-al treilea plan, cel material - fizic.
La acest nivel, fiinţa umană este sau uneori nu este capabilă să realizate aspiraţiile sau ţelurile pe care şi le propune. De aceea, indiferent ce ar urmări în bine este stringent necesar ca orice om să cunoască legea secretă a realizării perfecte. Este un aspect cert pentru orice practicant avansat că fiecare fiinţă umană, în funcţie de modul în care gândeşte şi acţionează, are în mod exact ceea ce merită. Această regulă este valabilă atât pentru atingerea anumitor ţeluri cât şi pentru realizarea calificărilor spirituale sau mentale. SUPREMUL DIVIN nu face niciodată cadouri la întâmplare pentru că cineva este bun, iar reuşita nu este oferită decât celui care o MERITĂ drept recompensă a evoluţiei sale spirituale.
Prin urmare, dacă urmărim atingerea anumitor calităţi spirituale mentale sau fizice, trebuie să punem în acţiune anumite legi, iar dacă dorim anumite lucruri sau realizări materiale trebuie să utilizăm legi care le guvernează distribuţia. Toate acestea implică prin urmare energie angrenată şi o activitate perseverent-susţinută.
Contrar opiniei greşite a multor oameni limitaţi, cuvântul "muncă" nu înseamnă numai efort fizic. Fiinţa umană este totodată corp mental şi puterea mentală extraordinară nu se poate dezvolta, decât prin exercitarea constantă a puterilor mentale ale fiinţei. Sufletele obtuze şi circumspecte, care nu au depăşit încă stadiul evolutiv simplu al planului fizic, nu îşi pot imagina aproape deloc existenţa unui antrenament sau lucru mental. Este bine deci să menţionăm că există trei "clase" de "muncitori": muncitori manuali comuni, muncitori în acelaşi timp manuali şi intelectuali şi muncitori intelectuali puri. Prima grupă constituie imensa masă a umanităţii. Ce-a de-a doua grupă recunoaşte că mentalul are o putere extraordinară şi chiar o utilizează uneori dar o aplică mai ales în activitatea materială. Cea de-a treia clasă însă îi cuprinde pe toţi aceia care, conştient sau nu, sunt în mod unic "muncitori" mentali. Ei au învăţat deci să-şi folosească forţele psihice şi mentale în toate domeniile într-un mod atât de puternic şi perfect încât ei ajung să primească tot ceea ce solicită sau cer, fără o activitate manuală de vreun fel. Ei aplică deci, chiar fără să ştie, ceea ce noi numim Legea realizării perfecte, în linii mari, fiecare individ, fie că vrea, fie că nu vrea, se plasează de la sine într-una din cele trei categorii, după gradul său de evoluţie. În prima categorie, Legea realizării perfecte nu poate să se manifeste aproape deloc. Cei care lucrează doar "cu mâinile şi în mod individual, nu intuiesc şi nu pun aproape deloc în acţiune această Lege. Legea realizării perfecte începe însă să se manifeste mai bine în cea de-a doua categorie şi, prin gradări lente, se manifestă din plin şi cu succes în cea de-a treia. Fiecare individ, fie că ştie, fie că nu ştie. În cursul evoluţiei sale, în timp, trece în mod necesar prin aceste trei clase şi rămâne în cele din urmă în ultima şi cea mai evoluată.
CONDIŢIILE PRELIMINARE ALE LEGII REALIZĂRII PERFECTE
Pentru a pune cu succes în acţiune Legea realizării perfecte, trebuie să ne dăm seama cât se poate de bine de trei aspecte fundamentale:
(1) Orice lucru, fenomen, stare sau proces pe care îl dorim sau urmărim să-l atingem, a existat, există şi va continua să existe în Univers, în SUPREMUL ABSOLUT, astfel că noi putem pune Legea realizării perfecte în acţiune pentru a-l dobândi sau atinge.
Orice lucru binefăcător pe care îl dorim există actualmente în stare potenţială în Spiritul Divin şi, oricând, noi putem să punem în acţiune Legea realizării perfecte pentru a-l obţine. Istoria planetei ne arată că fiecare cerere mentală a fiinţei umane a fost până la urmă îndeplinită. Omul a obosit astfel, să tot meargă pe jos şi să care cu spinarea lucrurile de care avea nevoie; astfel a apărut ca rezultat al aspiraţiei sale carul cu boi. Iată însă că omul nu a fost complet satisfăcut cu acest vehicul sumar; el a avut astfel mai târziu calul şi căruţa care erau cumva mai uşor de mânuit şi oarecum mai confortabile; au urmat după aceea locomotiva, bicicleta, automobilul dar, cu toate acestea, omul nu s-a declarat complet satisfăcut: el a vrut să zboare în aer şi astfel au apărut avionul şi apoi racheta. Astăzi unii oameni se aventurează chiar în cosmos. Prin urmare, nimic nu ne lipseşte în această lume şi tocmai de aceea nu ar trebui existe egoism şi invidie între oameni căci TOTDEAUNA EXISTĂ DIN ABUNDENŢĂ TOT CEEA CE NE DORIM CU CONDIŢIA DE A ŞTI SĂ CEREM FERM.
(2) Trebuie de asemenea să ştim şi să fim profund convinşi că orice lucru, fenomen, energie, stare sau proces aparţine SUPREMULUI, se integrează în armonia universală. El există independent de noi şi asupra acestuia noi avem doar o putere temporară. Cu excepţia Sinelui- Esenţă, ATMAN, noi venim pe această lume fără nimic şi plecăm întrucâtva la fel. Tuturor ne lipseşte doar utilizarea directă şi efectivă a energiilor sau proceselor existente deja în sfere manifestării. Prin urmare, în timpul şederii noastre atât în planul fizic, cât şi a manifestării noastre în alte planuri sau lumi invizibile, noi putem, sau, după caz, datorită ignoranţei noastre, nu putem, să împrumutăm ceva de la SUPREM, care manifestă TOT ceea ce există în afara noastră.
(3) Orice lucru, energie, fenomen sau proces este distribuit sau se produce în conformitate cu manifestarea Legii. Prin urmare, nu există niciodată şansă, fatalitate sau capriciu. "Cereţi cu credinţă şi vi se va da" spunea IISUS CRISTOS, sau, cu alte cuvinte, ni se indică clar să facem o cât mai clară imagine pozitivă a ceea ce voim, aceasta implicând deci să cerem acel lucru sau fenomen, stare sau energie în mod mental, în cele mai clare şi intime detalii. Astfel, cerându-l şi fiind profund convinşi ca şi când l-am fi obţinut deja, în strâns acord cu încrederea noastră, îl putem primi până la urmă (mai devreme sau mai târziu, în funcţie de energia angrenată).
REGULILE PENTRU ACCELERAREA NATURALĂ A SUCCESULUI PRIN INTERMEDIUL
LEGII REALIZĂRII PERFECTE
(1) Trebuie să medităm profund şi să cerem SUPREMULUI să ne reveleze în orice mod dacă există vreo raţiune ce ne depăşeşte pentru care nu trebuie să avem sau nu trebuie să atingem ceea ce cerem. Procedând în acest mod, va fi eliminată complet orice incertitudine şi ni se va arăta, în consensul armoniei şi concordanţei planurilor, dacă este judicios să procedăm la manifestarea acestei creaţii mentale. Se ştie că incertitudinea, prin rezonanţa sa specifică, perturbatoare provoacă o serie de condiţii negative, tulbură profund aura încărcând-o cu energii contrarii ţelului urmărit şi astfel împiedică realizarea efectivă sau "materializarea'' creaţiei noastre mentale.
Astfel, după ce am primit un singur răspuns afirmativ de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ DIVINĂ UNIVERSALĂ, ne aflăm în continuare într-o condiţie lăuntrică pozitivă şi ne simţim din plin capabili să punem Legea realizării perfecte în acţiune fiind ajutaţi de DIVIN.
(2) După ce ne-am decis să creăm o clară imagine mentală a unui anumit lucru, fenomen, stare sau proces, ori să dobândim o anumită calitate mentală, spirituală sau chiar o putere (SIDDHI), trebuie să realizăm o cât mai clară şi mai persistentă imagine mentală, net conturată şi să dorim realizarea sa, fără frică şi mai ales fără alte gânduri contrarii, până la deplina sa îndeplinire sau realizare. Unii aspiranţi, chiar şi după ce au primit un răspuns favorabil de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ UNIVERSALĂ îşi încep doar, cel mai adesea, creaţiile mentale şi le abandonează la puţin timp după aceea, deoarece mentalul lor le sugerează că probabil s-au înşelat şi au interpretat în mod greşit răspunsul şi că, deci, este preferabil să se abandoneze tot. Este deci extrem de important după aceea să nu acceptăm sub nici o formă sugestiile negative tentante ale mentalului inferior, de îndată ce am depăşit prima fază. Atunci când ne-am hotărât ferm să acţionăm în această direcţie utilizând Legea realizării perfecte, trebuie să mergem până la capăt.
(3) O cerere benefică, pozitivă, fermă, intensă, conferă rezultate mult mai bune decât o mentalizare anemică, vagă sau o implorare. Atitudinea mentală trebuie să fie profund respectuoasă, dar pozitivă. Să ne amintim în această direcţie "Tatăl Nostru":
"Tatăl Nostru care eşti în ceruri,
Sfinţească-se Numele Tău,
Vie Împărăţia Ta,
Facă-se voia Ta
Precum în cer aşa şi pe pământ."
Atitudinea mentală manifestată de IISUS este respectuoasă şi cuvintele sale exprimă dorinţa unei perfecte armonii între EL şi TATĂL său DIVIN. După ce a exprimat clar această armonie, el îşi formulează apoi cererile:
"Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne nouă astăzi
Şi iartă-ne greşelile noastre
Aşa cum şi noi le iertăm pe acelea ale greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Şi ne izbăveşte de cel rău şi viclean."
Prin urmare, aici este evident că nu există nici un gând negativ în această rugă. Există însă o cerere pozitivă pentru fiecare lucru, care se exprimă ferm, mai mult decât o implorare. Am putea chiar spune că fiecare cerere este o solicitare-comandă respectuoasă. Astfel, pornind de la acest exemplu, fiecare îşi va da seama, prin experienţa directă, că această atitudine mentală pozitivă ne va permite să primim până la urmă ceea ce cerem.
(4) Trebuie să specificăm cât se poate de bine ceea ce urmărim sau dorim. Este extrem de important ca imaginea noastră mentală să fie perfect clară, fără schimbări sau adăugiri ulterioare, fără variaţii şi fără retuşuri permanente. Cu cât ea ne va fi mai clară, cu atât mai rapid ea se va materializa sau, cu alte cuvinte, se va concretiza, dacă energia angrenată va fi suficient de mare. Trebuie să cerem întotdeauna în mod specific ceea ce urmărim sau dorim şi nu ceea ce un altul doreşte pentru noi, nu ceea ce considerăm la sugestia cuiva că merităm, nu ceea ce credem că este de datoria noastră să cerem, ci exact ceea ce noi înşine dorim să avem sau să realizăm. Reciproca este de asemenea adevărată. Nu trebuie să cerem niciodată ceea ce nu dorim cu ardoare în mod special. De exemplu, să nu cerem niciodată doar muncă dacă dorim un anumit obiect, fiind totodată gata să acceptăm cu bunăvoinţă această activitate dacă acel obiect sau fenomen trebuie să vină prin intermediul său. Cerând astfel în mod strict exact ceea ce dorim, nu riscăm să comitem vreo eroare.
SWAMI SIVANANDA spune: "Un practicant ce se afla în ASHRAM, care gândea că a înţeles Legea, mi-a spus că, dorind să fie de folos celor din Europa îşi crease în mod mental o călătorie în această zonă. I-am cerut deci să-mi descrie imaginea pe care şi-o făcuse în această direcţie şi el mi-a răspuns: "Am creat pur şi simplu imaginea foarte clară a zece bancnote de 100 de rupii care-mi vor servi pentru această călătorie". Acesta deci nu-şi crease de fapt călătoria în Europa, ci doar banii pentru a şi-o plăti. Aceasta deci nu era o modalitate sigură de a duce la bun sfârşit călătoria, căci, după ce ar fi obţinut banii, puteau să survină o infinitate de evenimente susceptibile să-l împiedice. Procedând bine şi corect el ar fi trebuit să se vadă cât mai clar cu putinţă pe sine însuşi pe un vas traversând oceanul şi în continuare ar fi trebuit să se contemple detaşat sosind sănătos şi în perfectă stare de cealaltă parte a continentului, în oraşul în care dorea să ajungă în EUROPA."
(5) Trebuie să cerem numai dacă dorinţa sau aspiraţia lăuntrică este extrem de puternică. Mulţi practicanţi încep prin a-şi formula scopurile sau ţelurile cu entuziasm, dar devin destul de repede leneşi sau inerţi. Prin urmare, este important să ne intensificăm şi să ne energizăm la maxim dorinţele sau aspiraţiile, gândindu-ne la bucuria pe care o vom resimţi o dată cu realizarea lor. Mai ales, să nu cerem, în mod convenţional, numai pentru că ora fixată pentru a ne antrena în sensul cererii sau punerii în acţiune a Legii realizării perfecte a sosit şi, mai ales, să nu o considerăm drept o corvoadă chinuitoare, penibilă, pe care ne-am asumat-o. Cererile sau aspiraţiile în asemenea condiţii nu pot niciodată să dea rezultate, iar timpul pe care îl vom consacra va fi un timp risipit în zadar.
(6) Mentalul nostru lucrează mult mai bine atunci când corpul este foarte liniştit. Încremenirea într-o ASANA este deci, din acest punct de vedere, extrem de importantă. În plus, când ne antrenăm punând în acţiune Legea, nu este necesar să batem darabana cu degetele sau să ne balansăm picioarele, deoarece procedând în aceste moduri, sau în altele, inutile, o parte a forţei noastre mentale va fi pierdută pentru totdeauna prin mişcările sau gesturile (ticurile) pe care le facem. Acestea nu trebuie însă să ne împiedice să ne gândim în continuare la cererile sau aspiraţiile formulate în cursul zilei şi să le menţinem constant în subconştient cât mai mult timp cu putinţă.
(7) Nu trebuie să formulăm nici un fel de cerere şi nici să aspirăm la ceva în cursul antrenamentului atunci când suntem enervaţi sau agitaţi. Trebuie, prin urmare, să avem o dorinţă sau aspiraţie chiar extrem de intensă, dar nu dublată de enervare. O cerere sau o aspiraţie frenetică, realizată într-o stare de surexcitare intensă, în virtutea legii rezonanţei negative se realizează cu violenţă şi aceasta adeseori nu fără anumite inconveniente.
(8) Să nu ne formulăm niciodată cererile în grabă, perturbarea mentală generată de grabă sau precipitare va împiedica ulterior concretizarea efectivă a imaginii noastre mentale.
(9) Să evităm ferm să reflectăm sau să ne concentrăm vreodată asupra momentului eventual al realizării sau asupra modului în care realizarea se va îndeplini (se va face). Acest gen de speculaţie fiind sterilă, divizează şi ne micşorează în mod considerabil forţele angrenate. Există, prin urmare, un gen de aşteptare calmă, detaşată, care angrenează un mod de a aştepta care atrage magnetic şi altul care respinge sau îndepărtează de la noi realizarea. Aşteptarea profund calmă, detaşată, precum în starea de meditaţie este de un ajutor imens în sensul realizării sigure a aspiraţiilor sau a ţelurilor urmărite. Aşteptarea nerăbdătoare, stresantă, cauzează o tulburare specifică în aură graţie fenomenului de rezonanţă pe care îl produce, astfel ca nimic din ceea ce voiam nu se poate întâmpla, datorită angrenării unui efect invers. (Exact ceea ce dorim nu se întâmplă sau totul ce întâmplă pe dos faţă de cum dorim noi).
(10) Din punctul de vedere al aplicării Legii realizării perfecte într-un sens benefic, mânia, gelozia, nemulţumirea, lipsa controlului de sine întârzie sau chiar perturbă realizarea. Fiecare dintre aceste atitudini mentale menţionate mai sus dizarmonizează profund aura, făcându-ne să atragem, în noi, prin invocare, energii identice, pe care le preluăm şi le asimilăm fulgerător prin rezonanţă. Această regulă este una dintre cele mai stricte, care trebuie să fie permanent, în întregime respectată. Iată de ce, neurmând-o şi nerespectând-o întru totul, practicanţii şi mai ales debutanţii nu cred în puterea lor mentală şi din această cauză foarte mulţi îşi încetează eforturile, disperaţi de a nu putea niciodată să utilizeze legile naturii. Este important să înţelegem că atunci când legile naturii nu sunt pe deplin controlate de noi, noi suntem şi continuăm să rămânem sclavii acestora.
(11) Ardoarea sau, în general, entuziasmul constant faţă de cererea mentalizată, frecvenţa acestei cereri sau aspiraţii şi persistenţa cu care imaginea mentală cât mai clară este în mod conştient menţinută în minte grăbeşte în mod natural realizarea sa. Ştim, de altfel, că în subtil imaginea mentală este în strânsă legătură cu forţa care a emanat-o, devenind o adevărată matrice ce creează o putere vibratorie invizibilă care formează un veritabil focar magnetic care va atrage gradat către noi lucrul sau fenomenul dorit, grăbind astfel împlinirea dorinţei. Lucrul sau fenomenul este în mod irezistibil atras de această forţă magnetică şi adus din ce în ce mai aproape de fiecare dată când ne concentrăm gândurile asupra creaţiei noastre, iar în final, procedând mereu astfel, imaginea noastră va sfârşi prin a se realiza întru totul. Ardoarea constantă, frecvenţa mentalizării, persistenţa imaginii, intensitatea concentrării, toate în final concură la realizarea rapidă a cererii noastre.
(12) Este necesar să realizăm că utilizăm o lege atotputernică şi că astfel grăbim realizarea şi atingerea succesului în nu contează ce direcţie. Trebuie să respingem deci ferm credinţa superstiţioasă că SUPREMUL ne va oferi ceea ce dorim drept recompensă pentru că suntem buni. Vom respinge, de asemenea, ideea că suntem o fiinţă aleasă de ABSOLUT şi că ABSOLUTUL ne cadoriseşte cu o favoare specială. Este bine să ne ancorăm în schimb ferm în minte ideea că suntem un om perseverent şi că putem face progrese rapide prin împlinirea aspiraţiilor urmărite, acţionând în sensul aplicării acestei legi mentale. Este util să fim conştienţi că obţinem ceea ce dorim pentru că folosim corect o lege fundamentală şi că nimic nu ne poate împiedica reuşita. Însuşi SUPREMUL, nu ne va opri, deoarece procedând astfel ar viola propria sa natură transcendentală, aspect care este de neconceput dacă avem în vedere libertatea pe care orice fiinţă umană o are în această lume.
(13) După ce am realizat o cât mai precisă creaţie mentală şi ne-am formulat cât mai exact ţelul sau cererea, afirmaţia "SUPREMUL a primit cererea mea (ruga mea)" grăbeşte mult realizarea efectivă. Să presupunem că ne-am făcut o anumită imagine clară, că am menţinut-o ferm şi că am cerut constant realizarea ei urmând în mod exact regulile precedente. După un timp însă, mentalul poate uneori să ne strecoare ideea: "parcă văd că demonstraţia (realizarea concretă) nu va apare", într-un asemenea caz este foarte bine să ne schimbăm formula de solicitare, şi în loc să spunem "dă-mi aceea", să gândim ferm: "SUPREMUL (Dumnezeu) a primit cererea mea". Noi ştim de altfel că solicitarea noastră a fost primită pe plan mental şi ştim, de asemenea, că lucrul sau aspectul solicitat este al nostru cu mult înainte de a se materializa realizarea, aşa cum se va întâmplă în continuare; astfel, această declaraţie ne va conferi o realizare anticipată pozitivă a dobândirii care va tinde să ne genereze mult mai rapid creaţia concretă, eliminându-ne totodată din mental scepticismul, anxietatea şi dezordinea care, datorită rezonanţelor corespondente perturbatoare pot amplifica în noi energiile care ne contracarează reuşita.
Consideraţii generale
Dacă s-au înţeles bine regulile de mai sus ne putem da seama cu uşurinţă că nu aplicăm o metodă care să ne poată face să obţinem ceva din nimic.
Practicantul care va aplica cu consecvenţă această lege va trebui, din contră, să acţioneze în mod mental pentru a fi capabil să realizeze ceea ce doreşte. Avantajul special al acestui gen de activitate este că ne va fi cu putinţă să ne angrenăm antrenamentul de voie, fiind şi acţionând ca propriul nostru stăpân. Rezultatele sunt absolut sigure în această direcţie, dacă ne conformăm în mod strict Legii. Dacă cineva pretinde că a urmat în mod strict regulile date aici fără să fi reuşit, aceasta arată, fără îndoială, că el a comis totuşi o eroare într-o anumită fază. Analizând atent exemplul tuturor celor neiniţiaţi care au reuşit lucruri sau aspecte extraordinare, constatăm că ei au urmat, de cele mai multe ori în mod inconştient, sau graţie inspiraţiei, aceste reguli.
Această lege poate fi aplicată şi în direcţia ameliorării sănătăţii proprii sau a celorlalţi sau pentru a atinge o anumită stare de armonie sau fericire la care un om poate şi trebuie să aspire. Legea poate fi, de asemenea, aplicată la fel de bine în sensul dobândirii şi creşterii cunoştinţelor sau în sensul atingerii unor puteri psihice, mentale sau spirituale SIDDHIS. Este deci evident că Legea realizării perfecte operează în mod indefinit pe cele trei planuri: material, subtil mental şi spiritual. Ceea ce anumiţi privilegiaţi în aparenţă au putut să facă, mulţi pot, de asemenea, să facă la fel. Dacă practicantul îşi păstrează nealterată încrederea, nu va exista nici un fel de limită în calea posibilităţilor sale. Dacă, de exemplu, putem obţine prin aplicarea acestei Legi o carte rară cu informaţii care ne interesează, vom putea ulterior să obţinem o mie de alte lucrări rare sau secrete. Dacă putem vindeca o banală durere de cap, atunci putem după aceea să vindecăm orice altă boală. Dacă, aplicând Legea, vom putea fi fericiţi o săptămână, vom putea ulterior să fim fericiţi un an întreg. Principiul de bază aici este că: CEEA CE POATE FI REALIZAT ÎN MIC SE POATE, CU PERSEVERENŢĂ ŞI ENERGIE, REALIZA ULTERIOR ÎN PROPORŢII IMENSE.
Pentru practicant, problema de bază este de a şti dacă vrea sau nu vrea să utilizeze Legea realizării perfecte în deplină stare de responsabilitate. În orice grup există unii care constant vor, în mod autentic, şi astfel, din acest punct de vedere, există totdeauna două categorii: cei care reuşesc şi ceilalţi care nu reuşesc. Dacă persistăm numai 2 ani utilizând Legea realizării perfecte în situaţiile curente ale vieţii de zi cu zi, situaţia noastră personală se va transforma extraordinar de mult, şi aceasta ne va demonstra din plin şi clar că am aplicat bine Legea realizării perfecte.
A patra regulă a Legii realizării perfecte, în special, este de o importanţă capitală; tocmai din această cauză ea va trebui să fie recitită de cât mai multe ori, înţeleasă foarte bine şi meditată cuvânt cu cuvânt. Această REGULĂ este, de asemenea, valabilă pentru toate întrebările interioare.
O modalitate simplă de a pune rapid şi eficient în acţiune Legea realizării perfecte este de a se asocia chiar separat, la distanţă 3-5-7 sau 12 persoane, care la o anumită oră vor acţiona la unison un anumit interval de timp dinainte stabiliţi 5, 10, 25 minute urmărind să realizeze împreună o aspiraţie de interes comun sau pur şi simplu într-un asemenea nucleu unitar vor opera toţi pentru unul ajutându-se detaşat pe rând în anumite situaţii.
De exemplu o echipă de 5 studenţi se pot ajuta la examene pentru a-şi elimina emoţia şi tracul acţionând în echipă de 4 pentru cel care susţine într-o anumită zi şi la o anumită oră examenul.
Acest gen de ajutor detaşat şi fratern măreşte altruismul, intensifică trăirile elevate şi este un mijloc simplu de trezire şi amplificare a calităţilor telepatice de emisie şi recepţie la cei care participă sincer şi cu perseverenţă. Prezentarea Legii realizării perfecte a suscitat printre cursanţii începători foarte multe întrebări. Adeseori am remarcat că unii începători preferă să aplice Legea realizării perfecte mai mult pentru a "DOBÂNDI" sau cu alte cuvinte pentru a obţine realizări materiale decât pentru A FI sau A SE TRANSFORMA LĂUNTRIC. Totuşi trebuie să recunoaştem că au existat şi există situaţii în care începătorii au angrenat Legea realizării perfecte pentru a se transforma rapid lăuntric sau pentru a se cunoaşte sau cuceri pe ei înşişi.
Aplicând sistematic Legea realizării perfecte unii începători au dobândit cu o relativă uşurinţă (prin practică şi experienţă directă), o excelentă înţelegere lăuntrică a misterioasei şi inefabilei legi a atracţiei magnetice şi s-au servit cu succes de aceasta în multe situaţii, convingându-se astfel din plin de eficienţa sa extraordinară. Unii începători au venit să ne relateze eşecuri pe care le-au avut încercând să angreneze Legea realizării perfecte dar de îndată ce îi rugam să-mi relateze cum anume au procedat apăreau evidente cauzele care au condus la respectivele eşecuri. Unii au uitat că este necesar să înţeleagă foarte bine modul de a proceda sau au considerat că nu este important înainte de toate să se înţeleagă cât de cât ei înşişi. Unii dintre aceştia s-au gândit că aplică Legea realizării perfecte şi în realitate au rămas într-o stare de reverie pasivă, visând pur şi simplu sau lăsându-se asaltaţi de fantasme în stare de veghe şi crezând cu naivitate că ei se concentrează şi creează condiţiile necesare pentru a atinge succesul prin "angrenarea" Legii realizării perfecte.
În anul 1981 o cursantă care nu câştiga mai mult de 1500 lei lunar, lucrând 8 ore pe zi, îşi exprima dezamăgirea profundă şi regretul că antrenamentul său mental cu Legea realizării perfecte timp de 15 minute zilnic pe un interval de numai câteva luni nu i-a adus bogăţia scontată care, în viziunea sa, urma să-i asigure o deplină independenţă de obligaţia de a munci pentru a se întreţine. Majoritatea întrebărilor care se pun suplimentar, referitoare la Legea realizării perfecte, atunci când unii cursanţi se confruntă cu eşecuri, în urma încercării de a utiliza această Lege, arată că vanitatea, egoismul, graba nejustificată sau superficialitatea se interpun ca un obstacol serios în calea succesului lor. Unii cursanţi care încă nu şi-au trezit şi dinamizat suficient energia mentală şi care nu-şi pot focaliza ferm pentru un interval mediu de timp concentrarea mentală, îşi imaginează după ce au citit o singură dată teoria referitoare la aplicarea Legii realizării perfecte că vor putea dobândi rapid tot ceea îşi doresc şi după numai câteva săptămâni de "utilizare" a acestei Legi deja consideră că au eşuat şi se întreabă "DE CE ?". Cineva a venit chiar să-mi spună că s-a hotărât să înceteze de acum înainte să mai muncească fizic pentru că vrea, aplicând Legea realizării perfecte, să-şi utilizeze în exclusivitate numai MENTALUL. L-am sfătuit să nu facă o asemenea greşeală.
Experienţa arată că majoritatea celor care natural "eşuează" aplicând superficial sau în mare grabă Legea realizării perfecte sunt lipsiţi de o înţelegere completă şi profundă a ei; nu au dobândit experienţa interioară care să le permită să-şi focalizeze în mod adecvat energiile lăuntrice, investindu-le în imaginea mentală generată şi "hrănită" gradat cu energie psiho-mentală (captată din MACROCOSMOS); le lipseşte puterea de concentrare mentală care le-ar putea permite să-şi fixeze ferm şi clar cu o atenţie stăruitoare reprezentarea lăuntrică, precis figurată a ceea ce urmăresc (scopul).
Pentru a dobândi anumite obiecte, reuşită, bogăţie, bunuri materiale sau eventual cel mai bine, stări lăuntrice sublime de împlinire, fericire, armonie, frumuseţe, ori calităţi sau puteri extraordinare (SIDDHIS) psihice, mentale, spirituale în care sunt cuprinse chiar anumite forme de extaz (SAMADHI) sau stări de identificare perfectă (SAHYAMA) în care CUNOAŞTEREA, OBIECTUL SAU FIINŢA CE ESTE CUNOSCUTĂ ŞI CUNOSCĂTORUL DEVIN UNA, trebuie neapărat să fim înzestraţi cu o PUTERNICĂ ASPIRAŢIE (sau DORINŢĂ ADECVATĂ), HOTĂRÂRE şi VOINŢĂ) FERMĂ, ENERGIE LĂUNTRICĂ MARE, PUTERE DE CONCENTRARE MENTALĂ BUNĂ. Este util să ştim că reuşita în aplicarea Legii realizării perfecte este direct proporţională cu puterea fiecăruia dintre aceste atribute ale fiinţei noastre. În sinteza finală pe care o schiţăm este important să realizăm, dincolo de o aparentă REPETARE, că această prezentare redusă la esenţial înglobează, condensat, principiile generale de bază care ne asigură succesul în aplicarea Legii realizării perfecte. Pentru a reuşi totdeauna atunci când utilizăm şi angrenăm corect Legea realizării perfecte trebuie prin urmare:
1) Să aspirăm cu putere şi să dorim intens acel lucru stare sau calitate (virtute, trăire spirituală) pe care urmărim să o atingem sau să o primim.
2) Să fim foarte ferm hotărâţi în a vrea să obţinem (atingem) sau să posedăm ceea ce dorim.
3) Să ne concentrăm lăuntric cu o atenţie stăruitoare focalizând gradat o energie psihomentală pentru realizarea a ceea ce urmărim sau dorim clar şi precis. Procedând astfel vom constata în mod obiectiv că în fiinţa noastră se trezeşte şi se amplifică gradat EFICIENŢA MENTALĂ.
În antrenamentul nostru zilnic, atunci când am angrenat într-o anumită direcţie. Legea realizării perfecte este FOARTE IMPORTANT SĂ NU CEDĂM NICIODATĂ DESCURAJĂRII căci aceasta este duşmanul nostru lăuntric cel mai puternic care face să se trezească şi să se amplifice în noi datorită rezonanţei NEGATIVE (foarte periculoasă mai ales în cazul naturilor PREDOMINANT PESIMISTE sau SCEPTICE), o forţă opusă care ne diminuează paralel energia şi puterea creatoare pe care am captat-o graţie rezonanţei BENEFICE din sferele corespondente de forţă ale Macrocosmosului. Nu încetaţi niciodată să acţionaţi cu aceeaşi energie şi cu acelaşi entuziasm, angrenând Legea realizării perfecte şi persistaţi cu tenacitate PÂNĂ ÎN ZIUA ÎN CARE SUCCESUL sau REUŞITA SCONTATĂ VĂ ÎNCORONEAZĂ COMPLET EFORTURILE. Antrenamentul tenace asigură reuşita.
Acţionând astfel, gradat cu consecvenţă, o reţea energetică de fluxuri subtile magnetice (invizibile pentru vederea normală) se creează între noi şi obiectivul sau ţelul nostru. Aceste inefabile şi misterioase legături energetice (subtile, telepatice) sunt, după cum vom constata, adeseori mai puternice decât oţelul. Aceste legături sunt de natură a produce acele uluitoare, aparente "COINCIDENŢE" care în realitate sunt NECESITĂŢI EVIDENTE numai pentru cel care ştie să stabilească legături inteligente între aspecte şi fapte DOAR APARENT DISPARATE.
ATENŢIE ! MARE ATENŢIEI PENTRU A EVITA EŞECUL nu trebuie niciodată să abandonăm antrenamentul cu Legea realizării perfecte NUMAI pentru că rezultatele (sau REUŞITA) nu au apărut atunci când noi le-am dorit sau atunci când noi (total ANAPODA) le aşteptam. Reuşita nu survine pentru ziua programată de noi CI EXACT CÂND TREBUIE.
Descurajarea, mânia, aviditatea egotică, răutatea, furia, nerăbdarea şi ÎNAINTE DE TOATE ÎNDOIALA în puterea noastră de a determina reuşita sunt singurele aspecte OBSTACOL care mai mult sau mai puţin ne pot întârzia (sau uneori BLOCA COMPLET) realizarea speranţelor, ţelurilor sau a dorinţelor noastre permise.
Totdeauna, înainte de a angrena Legea realizării perfecte, trebuie să ne amintim că: "DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ NU ORICE (CARE CONTRAVINE LEGILOR DIVINE) NE ESTE PERMIS".
CUM SE POT REALIZA COMENZILE
MENTALE BINEFĂCĂTOARE ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIINŢĂ
Unul dintre mijloacele foarte simple pe care le avem la dispoziţie, pentru a şti unde ne aflăm în realitate în viaţă, este să analizam cu atenţie, detaşare şi luciditate, ceea ce avem şi ceea ce nu avem încă şi, în final, să realizam în mod obiectiv că avem ceva ce de fapt am cerut şi nu avem ceea ce încă nu am cerut.
Aceasta ar putea părea prea simplu la prima vedere şi tocmai de aceea vom reveni puţin asupra complexei probleme a destinului (KARMA): suntem oare sau nu, direct responsabili de tot ceea ce ni se petrece? Dacă considerăm, de exemplu, pe un altul că doar el este cauza nenorocirilor şi suferinţelor noastre, ni se va părea la prima vedere că, solicitându-i acestuia graţia sau mila, suferinţele şi mizeriile noastre vor înceta imediat. Dacă, în schimb, suntem capabili să ne privim cât mai des ca fiind creatorii propriei noastre vieţi, vom fi infinit mai liberi şi mai puternici, după ce ne-am înţeles defectele şi ne-am analizat lucid şi detaşat erorile, să ne oferim ceea ce vrem şi ne lipseşte. Procedând astfel, vom realiza că tot ceea ce am avut până în prezent, aceasta de fapt am meritat. A cere înseamnă, de fapt, a da o comandă fermă. Când, spre exemplu, comandăm un anumit articol sau obiect dintr-un catalog la un magazin specializat, precizăm clar şi EXACT ceea ce dorim să cumpărăm. Trimitem cecul şi bonul de comandă semnat corect şi aşteptăm liniştiţi livrarea, având deplină încredere că vom primi ce am solicitat.
Când coletul cu obiectul dorit ajunge şi îl deschidem putem fi surprinşi de aspectul acestui obiect în raport cu ideea pe care ne-o făcusem după catalogul consultat. Fie că articolul este sau nu foarte asemănător cu ceea ce am gândit şi prevăzut, el este ACUM deja livrat. Ceea ce contează aici înainte de toate este precizia comenzii; cu cât aceasta va fi mai clară şi mai detaliată, cu atât, ulterior, în momentul primirii sale, articolul în cauză ne va surprinde mai puţin.
Cunoaştem cu toţii complicaţiile pe care o greşeală, aparent neînsemnată, în momentul formulării comenzii noastre le poate antrena împreună cu riscurile de a nu putea primi imediat obiectul comandat atunci când, intenţionând să achităm IMEDIAT contravaloarea obiectului la vânzător, remarcăm fulgerător că nu ne ajung banii pe care îi avem la noi în acel moment. A şti să comandăm precis şi bine, bazându-ne pe o sumă totală de bani care acoperă integral VALOAREA obiectului vizat de noi prin comandă, ne conferă satisfacţia de a primi prompt obiectul în cauză dorit de noi. În cartea sacră care este BIBLIA se spune: ''Cereţi şi vi se va da", ''Bateţi şi vi se va deschide..."
În cartea "Dialoguri cu îngerul" a scriitorului GITTA MALLASZ, Îngerul nu încetează să repete în mod semnificativ: "Cere..."
În cazul comenzilor mentale pe care adeseori conştient sau nu noi le-am dat am observat, cel puţin o dată, o anumită diferenţă evidentă între ceea ce am cerut noi şi ceea ce am primit în final. De unde provine oare atunci această diferenţă? De fapt ceea ce contează extraordinar de mult într-o comandă mentală este adevărata intenţie profundă. Dacă uneori ne mentalizăm ferm câştigând dar în străfundurile fiinţei noastre ne simţim ca şi cum am fi pierdut deja, este normal după aceea să constatăm ÎN FINAL că pierdem.
Adevărata noastră istorie lăuntrică, adevăratele noastre necesităţi, adevăratele dorinţe sunt conţinute adeseori în acel "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL. Acest "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL sau cu alte cuvinte, cel care permite totdeauna actorului talentat să contacteze în mod telepatic şi EMPATIC profunzimile reale ale personajului creat, este cheia secretă care îi conferă veridicitatea jocului pe scenă. Pentru a ne cunoaşte cât mai corect şi profund sub-textul lăuntric ne putem gândi clar şi focalizaţi la ceva. Apoi ne oprim la un moment dat şi observăm, cât mai detaşaţi şi lucizi, conţinutul gândurilor care ni se succed (derulează) în minte. Rezultatul ulterior al comenzii noastre mentale benefice ferme depinde de tăria credinţei noastre. Vom avea atunci certitudinea predominantă şi profundă a succesului. A fi responsabil constă în a ne recunoaşte valoarea reală şi scopurile sublime pe care cu anticipaţie REALIZĂM că suntem capabili să le atingem şi să le împlinim. A vrea însă foarte repede să ridicăm ştacheta prea sus ne hrăneşte ulterior decepţiile şi, în plus, ne îndepărtează de realizările şi succesele pe care ni le-am fixat. Într-o anumită fază evolutivă lăuntrică, atunci când aspirantul este pregătit, maestrul apare şi cererile sale îndreptăţite sunt mult mai uşor satisfăcute. A da comenzi mentale eficiente este o ştiinţă care implică inteligenţă şi o artă care se învaţă progresiv prin tatonări, începând cu cereri "mici" şi continuând, numai după ce avem experienţa necesară, cu cereri "MARI" sau FOARTE MARI. Dacă nu ne grăbim putem chiar învăţa cum să învăţăm. Menţionăm în această direcţie o povestire sufistă cu tâlc:
"La poalele unui munte înalt, un orăşean oarecare se apropie de un cioban ce trăia în acea regiune:
- Cât timp îmi trebuie pentru a ajunge pe vârful acestui munte? întrebă el. Ciobanul privi cu atenţie omul, apoi privi către vârful muntelui şi după o scurtă pauză, răspunse zâmbind:
- Opt ore dacă sunteţi foarte grăbit şi numai cinci ore dacă nu sunteţi grăbit".
Adeseori răspunsul la o problemă care ne preocupă se manifestă printr-o semnificativă potrivire şi rezonanţă sub forma care ne afectează profund cel mai mult, făcând cu putinţă ca în noi să se producă o stare de ILUMINARE. O persoană care începuse să practice de câteva luni a relatat la un moment dat următoarele: "Prima oară când am început să-mi pun întrebări legate de existenţa altor lumi subtile şi despre anumite realităţi sublime divine a fost în urma citirii cărţii "Mesia recalcitrant" de Richard Bach. Spre surprinderea mea, am primit chiar în aceeaşi zi un răspuns, care a fost şi rămâne pentru mine uimitor, când am trecut prin faţa unei case la curte, de unde printr-o fereastră larg deschisă am auzit Aleluia din ''MISA'' lui HAENDEL (compoziţie muzicală polifonică pentru cor şi solişti scrisă pe textul liturghiei, care se cânta în timpul serviciului religios catolic (n.n). Fiind foarte sensibil până la extaz, în special la corurile sacre, care sunt (în viziunea mea) de esenţă şi inspiraţie divină, am ascultat muzica, parcă în stare de transă, stand în picioare în faţa porţii pe trotuar, şi m-am simţit aproape complet răpit într-o altă lume pură şi dumnezeiască, care îmi umplea inima de o bucurie sacră şi de o nemaipomenită fericire''.
Decodarea răspunsului, ca şi formularea comenzii mentale, este adeseori strict personală.
Un alt om a relatat că, într-o zi, formulând o comandă mentală, şi-a dat brusc seama că este ACUM capabil să se roage în felul său propriu. Pentru a-şi însuşi şi înţelege un ritual religios, el a intuit fulgerător necesitatea de a-l formula cu propriile sale imagini şi cuvinte.
Forţa şi continuitatea credinţei noastre depinde adeseori de valoarea pe care noi suntem gata să i-o acordăm. CEEA CE GÂNDIM, ACEEA VOM DEVENI ÎN FINAL. De acest act depinde, prin urmare, intensitatea credinţei noastre.
Să analizăm acum modul în care putem realiza o eficientă comandă mentală simplă:
Alegerea cuvintelor şi a imaginii sau a filmului mental este foarte importantă, în special prin sensul pe care acestea împreună îl au pentru noi şi pentru intenţia pe care o avem întotdeauna prezentă în fiinţă când le proiectăm şi le manifestăm mental. Cu cât cererea (COMANDA MENTALĂ) noastră va îngloba mai mult starea generală de bine, de forţă, de integrare plenară, cu atât răspunsul sau efectul va fi mai profitabil pentru întreaga lume şi cu atât mai mult noi ne vom simţi solidari cu ceilalţi şi cu armonia universală, divină. Iată punctele cele mai importante pentru a face o comandă mentală EFICIENTĂ:
1. Clarificarea cât mai deplină a cererii noastre mentale, precizând toate detaliile care ni se par utile, prin gânduri adecvate şi imagini precise care se înregistrează
cât mai exact în memoria noastră, fiind apoi reluate de mai multe ori şi mentalizate prin repetare, pentru a face cu putinţă REALIZAREA.
2. Verificarea (prin analiză lucidă şi detaşată) a faptului că acesta este cu adevărat aspectul, starea sau lucrul pe care dorim cel mai mult ACUM să-l avem.
3. Asigurarea anticipată că această comandă mentală nu depăşeşte, din punctul de vedere al posibilităţilor noastre energetice şi mentale, ceea ce intuim şi credem a fi posibil pentru noi ACUM.
4. Înţelegerea deplină a faptului că vrem cu tot dinadinsul să obţinem, atunci când va veni MOMENTUL ADECVAT, împlinirea comenzii noastre mentale fără să ne grăbim.
5. După ce am formulat clar şi corect comanda mentală, o proiectăm prin emisie în MACROCOSMOS şi percepem că aceasta este transmisă, manifestându-se în toate direcţiile în univers. Atunci când resimţim că ea a fost lansată sub forma unei energii -MESAJ, întocmai ca o săgeată trimisă către o ţintă, putem fi siguri cu anticipaţie că răspunsul sau îndeplinirea nu va întârzia să apară la MOMENTUL oportun.
6. Păstrăm apoi fermă amintirea că am făcut o comandă mentală în acea zi şi reactualizăm, fără să uităm, periodic (până în momentul ÎNDEPLINIRII), conţinutul acesteia.
7. După formularea fermă şi precisă a comenzii mentale, cu toate detaliile exacte, nu trebuie ulterior să schimbăm nimic la ea. Orice tentativă de a modifica sau "ajusta" comanda mentală riscă în realitate să perturbe procesul îndeplinirii ei ulterioare, în nici un caz nu trebuie să ne grăbim după aceea, solicitând imediat REALIZAREA. Trebuie să aşteptăm, ferm convinşi de SUCCES, îndeplinirea comenzii noastre, lăsând un timp adecvat în care anumite fenomene de rezonanţă intră în acţiune şi vor face cu putinţă ceea ce am comandat. În tot acest interval vom reactiva comanda mentală prin repetare IDENTICĂ.
8. Este necesar ca după formularea comenzii mentale simple să manifestăm constant încredere totală, nefăcând nici un fel de programare speculativă şi inutilă asupra modulul sau felului anume în care vom primi sau realiza EXACT ceea ce am cerut.
9. Dacă îndeplinirea comenzii mentale simple întârzie deocamdată, ne continuăm viaţa plini de încredere şi optimism, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, deschişi, binevoitori, veseli şi plini de speranţă faţă de tot ceea ce primim sau urmează să se petreacă.
10. Nu trebuie niciodată să urmărim devansarea livrării sau a realizării comenzii mentale într-un alt mod decât prin REPETAREA constantă a comenzii însăşi.
11. Realizarea comenzii mentale se produce adeseori în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Modul şi momentul în care se realizează comanda noastră mentală simplă poate fi adeseori o surpriză ULUITOARE, în momentul realizării comenzii mentale simple conştientizăm că modul nostru de a opera a fost corect şi eficient. Experienţa unui prim succes ne va mări încrederea anticipativă în reuşitele ulterioare. Nu vom obţine niciodată ceea ce am uitat sau am omis să specificăm în comanda mentală încă de la început.
12. După ce o comandă mentală simplă este îndeplinită pentru noi şi obţinem ceea ce am urmărit, vom mulţumi din suflet Supremului Absolut (DUMNEZEU), plini de umilinţă şi recunoştinţă, pentru faptul că cererea noastră a fost ascultată.
13. Atunci când îi învăţăm pe ceilalţi aspiranţi din jurul nostru modul în care trebuie făcută comanda mentală simplă, aceasta ne va ajuta foarte mult. Ajutându-i pe ceilalţi să înţeleagă modul în care se realizează o comandă mentală benefică, simplă, vom realiza cu uşurinţă că aceasta ne va permite să integrăm mult mai bine această "metodă" şi vom REUŞI TOTODATĂ SĂ ÎNVĂŢĂM NOI ÎNŞINE MAI MULT ÎN TIMP CE ÎI ÎNVĂŢĂM PE CEILALŢI.
ATENŢIE! înainte de a realiza o comandă mentală simplă trebuie să nu pierdem niciodată din vedere CĂ, DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ, NU ORICE NE ESTE PERMIS.
SUBCURENTUL FINANCIAR, O NUANŢĂ A CURENTULUI COSMIC SUBTIL VERDE
Atrăgând în aură subcurentul subtil nuanţa verde-de-toamnă, unele fiinţe umane se concentrează şi amplifică această forţă în ele. Astfel, dacă fiinţele în cauză doresc ferm banii, intenţia lor de a-i obţine poate fi repede îndeplinită dacă se servesc de subcurentul verde de toamnă financiar. Operând constant în acest mod, se realizează punerea la unison cu o mare forţă a curentului subtil verde care accelerează reuşita în această direcţie, în loc să o facă să stagneze.
Astfel, dacă fiinţa umană urmează regulile concentrării şi acumulării acestei energii subtile, creând o imagine clară, mentală, în curentul subtil verde, dorinţa sa de bunăstare materială sau abundenţă are toate şansele să se materializeze mult mai repede. Dacă fiinţa umană îşi concentrează asupra acestei imagini, vizualizată în verde subtil, întreaga sa gândire, dorinţa respectivă are cele mai mari şanse să se realizeze cu promptitudine faţă de situaţia când se acţionează instinctiv, fără acest suport energetic dorindu-se realizarea fără ajutorul puternic al acestui curent colorat. Astfel, fiinţa umană individualizată poate să ajungă la o rapidă împlinire a dorinţelor, satisfăcându-şi în mod armonios necesităţile cu ajutorul acestui curent subtil universal. Condiţia de bază pe care nu trebuie să o pierdem din vedere în această direcţie este ca niciodată să nu se abuzeze, păstrându-se armonia integrării părţii în cadrul întregului. În ceea ce priveşte alte realizări, mai ales de natură materială, curentul subtil verde este de bază în această direcţie.
Pentru a pune însă în practică această regulă, respectarea anumitor condiţii este necesară. Dintre acestea, cea mai importantă este aceea de a nu interfera deloc în momentul operării energiile negative subtile roşii. Reuşind totdeauna aceasta, nu interferăm şi chiar respingem impulsurile sau dorinţele inferioare ce provin din planul grosier, animal, ferindu-ne în mod permanent de tentaţiile amestecului cu aceste energii perturbatoare. Acţionând constant astfel, putem uza plenar de energia subtilă verde, mai ales dacă am dezvoltat în fiinţă acea stare superioară sufletească care ne permite mai mereu să facem ceea ce este cel mai bine la momentul oportun.
LEGEA SECRETĂ A REALIZĂRII PERFECTE
Am învăţat să trezim şi să ne amplificăm percepţia spirituală şi, de asemenea, am început să ne dezvoltăm calităţile mentale prin folosirea binefăcătoare a forţelor cosmice. Astfel, am ajuns să utilizăm forţele noastre mentale, emanaţie a SUPREMULUI, nu numai pentru noi înşine, ci şi pentru a-i face să beneficieze din plin pe ceilalţi. După ce am învăţat să intrăm în rezonanţă cu planul mental şi spiritual, să învăţăm să ne ocupăm acum de cel de-al treilea plan, cel material - fizic.
La acest nivel, fiinţa umană este sau uneori nu este capabilă să realizate aspiraţiile sau ţelurile pe care şi le propune. De aceea, indiferent ce ar urmări în bine este stringent necesar ca orice om să cunoască legea secretă a realizării perfecte. Este un aspect cert pentru orice practicant avansat că fiecare fiinţă umană, în funcţie de modul în care gândeşte şi acţionează, are în mod exact ceea ce merită. Această regulă este valabilă atât pentru atingerea anumitor ţeluri cât şi pentru realizarea calificărilor spirituale sau mentale. SUPREMUL DIVIN nu face niciodată cadouri la întâmplare pentru că cineva este bun, iar reuşita nu este oferită decât celui care o MERITĂ drept recompensă a evoluţiei sale spirituale.
Prin urmare, dacă urmărim atingerea anumitor calităţi spirituale mentale sau fizice, trebuie să punem în acţiune anumite legi, iar dacă dorim anumite lucruri sau realizări materiale trebuie să utilizăm legi care le guvernează distribuţia. Toate acestea implică prin urmare energie angrenată şi o activitate perseverent-susţinută.
Contrar opiniei greşite a multor oameni limitaţi, cuvântul "muncă" nu înseamnă numai efort fizic. Fiinţa umană este totodată corp mental şi puterea mentală extraordinară nu se poate dezvolta, decât prin exercitarea constantă a puterilor mentale ale fiinţei. Sufletele obtuze şi circumspecte, care nu au depăşit încă stadiul evolutiv simplu al planului fizic, nu îşi pot imagina aproape deloc existenţa unui antrenament sau lucru mental. Este bine deci să menţionăm că există trei "clase" de "muncitori": muncitori manuali comuni, muncitori în acelaşi timp manuali şi intelectuali şi muncitori intelectuali puri. Prima grupă constituie imensa masă a umanităţii. Ce-a de-a doua grupă recunoaşte că mentalul are o putere extraordinară şi chiar o utilizează uneori dar o aplică mai ales în activitatea materială. Cea de-a treia clasă însă îi cuprinde pe toţi aceia care, conştient sau nu, sunt în mod unic "muncitori" mentali. Ei au învăţat deci să-şi folosească forţele psihice şi mentale în toate domeniile într-un mod atât de puternic şi perfect încât ei ajung să primească tot ceea ce solicită sau cer, fără o activitate manuală de vreun fel. Ei aplică deci, chiar fără să ştie, ceea ce noi numim Legea realizării perfecte, în linii mari, fiecare individ, fie că vrea, fie că nu vrea, se plasează de la sine într-una din cele trei categorii, după gradul său de evoluţie. În prima categorie, Legea realizării perfecte nu poate să se manifeste aproape deloc. Cei care lucrează doar "cu mâinile şi în mod individual, nu intuiesc şi nu pun aproape deloc în acţiune această Lege. Legea realizării perfecte începe însă să se manifeste mai bine în cea de-a doua categorie şi, prin gradări lente, se manifestă din plin şi cu succes în cea de-a treia. Fiecare individ, fie că ştie, fie că nu ştie. În cursul evoluţiei sale, în timp, trece în mod necesar prin aceste trei clase şi rămâne în cele din urmă în ultima şi cea mai evoluată.
CONDIŢIILE PRELIMINARE ALE LEGII REALIZĂRII PERFECTE
Pentru a pune cu succes în acţiune Legea realizării perfecte, trebuie să ne dăm seama cât se poate de bine de trei aspecte fundamentale:
(1) Orice lucru, fenomen, stare sau proces pe care îl dorim sau urmărim să-l atingem, a existat, există şi va continua să existe în Univers, în SUPREMUL ABSOLUT, astfel că noi putem pune Legea realizării perfecte în acţiune pentru a-l dobândi sau atinge.
Orice lucru binefăcător pe care îl dorim există actualmente în stare potenţială în Spiritul Divin şi, oricând, noi putem să punem în acţiune Legea realizării perfecte pentru a-l obţine. Istoria planetei ne arată că fiecare cerere mentală a fiinţei umane a fost până la urmă îndeplinită. Omul a obosit astfel, să tot meargă pe jos şi să care cu spinarea lucrurile de care avea nevoie; astfel a apărut ca rezultat al aspiraţiei sale carul cu boi. Iată însă că omul nu a fost complet satisfăcut cu acest vehicul sumar; el a avut astfel mai târziu calul şi căruţa care erau cumva mai uşor de mânuit şi oarecum mai confortabile; au urmat după aceea locomotiva, bicicleta, automobilul dar, cu toate acestea, omul nu s-a declarat complet satisfăcut: el a vrut să zboare în aer şi astfel au apărut avionul şi apoi racheta. Astăzi unii oameni se aventurează chiar în cosmos. Prin urmare, nimic nu ne lipseşte în această lume şi tocmai de aceea nu ar trebui existe egoism şi invidie între oameni căci TOTDEAUNA EXISTĂ DIN ABUNDENŢĂ TOT CEEA CE NE DORIM CU CONDIŢIA DE A ŞTI SĂ CEREM FERM.
(2) Trebuie de asemenea să ştim şi să fim profund convinşi că orice lucru, fenomen, energie, stare sau proces aparţine SUPREMULUI, se integrează în armonia universală. El există independent de noi şi asupra acestuia noi avem doar o putere temporară. Cu excepţia Sinelui- Esenţă, ATMAN, noi venim pe această lume fără nimic şi plecăm întrucâtva la fel. Tuturor ne lipseşte doar utilizarea directă şi efectivă a energiilor sau proceselor existente deja în sfere manifestării. Prin urmare, în timpul şederii noastre atât în planul fizic, cât şi a manifestării noastre în alte planuri sau lumi invizibile, noi putem, sau, după caz, datorită ignoranţei noastre, nu putem, să împrumutăm ceva de la SUPREM, care manifestă TOT ceea ce există în afara noastră.
(3) Orice lucru, energie, fenomen sau proces este distribuit sau se produce în conformitate cu manifestarea Legii. Prin urmare, nu există niciodată şansă, fatalitate sau capriciu. "Cereţi cu credinţă şi vi se va da" spunea IISUS CRISTOS, sau, cu alte cuvinte, ni se indică clar să facem o cât mai clară imagine pozitivă a ceea ce voim, aceasta implicând deci să cerem acel lucru sau fenomen, stare sau energie în mod mental, în cele mai clare şi intime detalii. Astfel, cerându-l şi fiind profund convinşi ca şi când l-am fi obţinut deja, în strâns acord cu încrederea noastră, îl putem primi până la urmă (mai devreme sau mai târziu, în funcţie de energia angrenată).
REGULILE PENTRU ACCELERAREA NATURALĂ A SUCCESULUI PRIN INTERMEDIUL
LEGII REALIZĂRII PERFECTE
(1) Trebuie să medităm profund şi să cerem SUPREMULUI să ne reveleze în orice mod dacă există vreo raţiune ce ne depăşeşte pentru care nu trebuie să avem sau nu trebuie să atingem ceea ce cerem. Procedând în acest mod, va fi eliminată complet orice incertitudine şi ni se va arăta, în consensul armoniei şi concordanţei planurilor, dacă este judicios să procedăm la manifestarea acestei creaţii mentale. Se ştie că incertitudinea, prin rezonanţa sa specifică, perturbatoare provoacă o serie de condiţii negative, tulbură profund aura încărcând-o cu energii contrarii ţelului urmărit şi astfel împiedică realizarea efectivă sau "materializarea'' creaţiei noastre mentale.
Astfel, după ce am primit un singur răspuns afirmativ de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ DIVINĂ UNIVERSALĂ, ne aflăm în continuare într-o condiţie lăuntrică pozitivă şi ne simţim din plin capabili să punem Legea realizării perfecte în acţiune fiind ajutaţi de DIVIN.
(2) După ce ne-am decis să creăm o clară imagine mentală a unui anumit lucru, fenomen, stare sau proces, ori să dobândim o anumită calitate mentală, spirituală sau chiar o putere (SIDDHI), trebuie să realizăm o cât mai clară şi mai persistentă imagine mentală, net conturată şi să dorim realizarea sa, fără frică şi mai ales fără alte gânduri contrarii, până la deplina sa îndeplinire sau realizare. Unii aspiranţi, chiar şi după ce au primit un răspuns favorabil de la CONŞTIINŢA SUPREMĂ UNIVERSALĂ îşi încep doar, cel mai adesea, creaţiile mentale şi le abandonează la puţin timp după aceea, deoarece mentalul lor le sugerează că probabil s-au înşelat şi au interpretat în mod greşit răspunsul şi că, deci, este preferabil să se abandoneze tot. Este deci extrem de important după aceea să nu acceptăm sub nici o formă sugestiile negative tentante ale mentalului inferior, de îndată ce am depăşit prima fază. Atunci când ne-am hotărât ferm să acţionăm în această direcţie utilizând Legea realizării perfecte, trebuie să mergem până la capăt.
(3) O cerere benefică, pozitivă, fermă, intensă, conferă rezultate mult mai bune decât o mentalizare anemică, vagă sau o implorare. Atitudinea mentală trebuie să fie profund respectuoasă, dar pozitivă. Să ne amintim în această direcţie "Tatăl Nostru":
"Tatăl Nostru care eşti în ceruri,
Sfinţească-se Numele Tău,
Vie Împărăţia Ta,
Facă-se voia Ta
Precum în cer aşa şi pe pământ."
Atitudinea mentală manifestată de IISUS este respectuoasă şi cuvintele sale exprimă dorinţa unei perfecte armonii între EL şi TATĂL său DIVIN. După ce a exprimat clar această armonie, el îşi formulează apoi cererile:
"Pâinea noastră cea de toate zilele
Dă-ne nouă astăzi
Şi iartă-ne greşelile noastre
Aşa cum şi noi le iertăm pe acelea ale greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
Şi ne izbăveşte de cel rău şi viclean."
Prin urmare, aici este evident că nu există nici un gând negativ în această rugă. Există însă o cerere pozitivă pentru fiecare lucru, care se exprimă ferm, mai mult decât o implorare. Am putea chiar spune că fiecare cerere este o solicitare-comandă respectuoasă. Astfel, pornind de la acest exemplu, fiecare îşi va da seama, prin experienţa directă, că această atitudine mentală pozitivă ne va permite să primim până la urmă ceea ce cerem.
(4) Trebuie să specificăm cât se poate de bine ceea ce urmărim sau dorim. Este extrem de important ca imaginea noastră mentală să fie perfect clară, fără schimbări sau adăugiri ulterioare, fără variaţii şi fără retuşuri permanente. Cu cât ea ne va fi mai clară, cu atât mai rapid ea se va materializa sau, cu alte cuvinte, se va concretiza, dacă energia angrenată va fi suficient de mare. Trebuie să cerem întotdeauna în mod specific ceea ce urmărim sau dorim şi nu ceea ce un altul doreşte pentru noi, nu ceea ce considerăm la sugestia cuiva că merităm, nu ceea ce credem că este de datoria noastră să cerem, ci exact ceea ce noi înşine dorim să avem sau să realizăm. Reciproca este de asemenea adevărată. Nu trebuie să cerem niciodată ceea ce nu dorim cu ardoare în mod special. De exemplu, să nu cerem niciodată doar muncă dacă dorim un anumit obiect, fiind totodată gata să acceptăm cu bunăvoinţă această activitate dacă acel obiect sau fenomen trebuie să vină prin intermediul său. Cerând astfel în mod strict exact ceea ce dorim, nu riscăm să comitem vreo eroare.
SWAMI SIVANANDA spune: "Un practicant ce se afla în ASHRAM, care gândea că a înţeles Legea, mi-a spus că, dorind să fie de folos celor din Europa îşi crease în mod mental o călătorie în această zonă. I-am cerut deci să-mi descrie imaginea pe care şi-o făcuse în această direcţie şi el mi-a răspuns: "Am creat pur şi simplu imaginea foarte clară a zece bancnote de 100 de rupii care-mi vor servi pentru această călătorie". Acesta deci nu-şi crease de fapt călătoria în Europa, ci doar banii pentru a şi-o plăti. Aceasta deci nu era o modalitate sigură de a duce la bun sfârşit călătoria, căci, după ce ar fi obţinut banii, puteau să survină o infinitate de evenimente susceptibile să-l împiedice. Procedând bine şi corect el ar fi trebuit să se vadă cât mai clar cu putinţă pe sine însuşi pe un vas traversând oceanul şi în continuare ar fi trebuit să se contemple detaşat sosind sănătos şi în perfectă stare de cealaltă parte a continentului, în oraşul în care dorea să ajungă în EUROPA."
(5) Trebuie să cerem numai dacă dorinţa sau aspiraţia lăuntrică este extrem de puternică. Mulţi practicanţi încep prin a-şi formula scopurile sau ţelurile cu entuziasm, dar devin destul de repede leneşi sau inerţi. Prin urmare, este important să ne intensificăm şi să ne energizăm la maxim dorinţele sau aspiraţiile, gândindu-ne la bucuria pe care o vom resimţi o dată cu realizarea lor. Mai ales, să nu cerem, în mod convenţional, numai pentru că ora fixată pentru a ne antrena în sensul cererii sau punerii în acţiune a Legii realizării perfecte a sosit şi, mai ales, să nu o considerăm drept o corvoadă chinuitoare, penibilă, pe care ne-am asumat-o. Cererile sau aspiraţiile în asemenea condiţii nu pot niciodată să dea rezultate, iar timpul pe care îl vom consacra va fi un timp risipit în zadar.
(6) Mentalul nostru lucrează mult mai bine atunci când corpul este foarte liniştit. Încremenirea într-o ASANA este deci, din acest punct de vedere, extrem de importantă. În plus, când ne antrenăm punând în acţiune Legea, nu este necesar să batem darabana cu degetele sau să ne balansăm picioarele, deoarece procedând în aceste moduri, sau în altele, inutile, o parte a forţei noastre mentale va fi pierdută pentru totdeauna prin mişcările sau gesturile (ticurile) pe care le facem. Acestea nu trebuie însă să ne împiedice să ne gândim în continuare la cererile sau aspiraţiile formulate în cursul zilei şi să le menţinem constant în subconştient cât mai mult timp cu putinţă.
(7) Nu trebuie să formulăm nici un fel de cerere şi nici să aspirăm la ceva în cursul antrenamentului atunci când suntem enervaţi sau agitaţi. Trebuie, prin urmare, să avem o dorinţă sau aspiraţie chiar extrem de intensă, dar nu dublată de enervare. O cerere sau o aspiraţie frenetică, realizată într-o stare de surexcitare intensă, în virtutea legii rezonanţei negative se realizează cu violenţă şi aceasta adeseori nu fără anumite inconveniente.
(8) Să nu ne formulăm niciodată cererile în grabă, perturbarea mentală generată de grabă sau precipitare va împiedica ulterior concretizarea efectivă a imaginii noastre mentale.
(9) Să evităm ferm să reflectăm sau să ne concentrăm vreodată asupra momentului eventual al realizării sau asupra modului în care realizarea se va îndeplini (se va face). Acest gen de speculaţie fiind sterilă, divizează şi ne micşorează în mod considerabil forţele angrenate. Există, prin urmare, un gen de aşteptare calmă, detaşată, care angrenează un mod de a aştepta care atrage magnetic şi altul care respinge sau îndepărtează de la noi realizarea. Aşteptarea profund calmă, detaşată, precum în starea de meditaţie este de un ajutor imens în sensul realizării sigure a aspiraţiilor sau a ţelurilor urmărite. Aşteptarea nerăbdătoare, stresantă, cauzează o tulburare specifică în aură graţie fenomenului de rezonanţă pe care îl produce, astfel ca nimic din ceea ce voiam nu se poate întâmpla, datorită angrenării unui efect invers. (Exact ceea ce dorim nu se întâmplă sau totul ce întâmplă pe dos faţă de cum dorim noi).
(10) Din punctul de vedere al aplicării Legii realizării perfecte într-un sens benefic, mânia, gelozia, nemulţumirea, lipsa controlului de sine întârzie sau chiar perturbă realizarea. Fiecare dintre aceste atitudini mentale menţionate mai sus dizarmonizează profund aura, făcându-ne să atragem, în noi, prin invocare, energii identice, pe care le preluăm şi le asimilăm fulgerător prin rezonanţă. Această regulă este una dintre cele mai stricte, care trebuie să fie permanent, în întregime respectată. Iată de ce, neurmând-o şi nerespectând-o întru totul, practicanţii şi mai ales debutanţii nu cred în puterea lor mentală şi din această cauză foarte mulţi îşi încetează eforturile, disperaţi de a nu putea niciodată să utilizeze legile naturii. Este important să înţelegem că atunci când legile naturii nu sunt pe deplin controlate de noi, noi suntem şi continuăm să rămânem sclavii acestora.
(11) Ardoarea sau, în general, entuziasmul constant faţă de cererea mentalizată, frecvenţa acestei cereri sau aspiraţii şi persistenţa cu care imaginea mentală cât mai clară este în mod conştient menţinută în minte grăbeşte în mod natural realizarea sa. Ştim, de altfel, că în subtil imaginea mentală este în strânsă legătură cu forţa care a emanat-o, devenind o adevărată matrice ce creează o putere vibratorie invizibilă care formează un veritabil focar magnetic care va atrage gradat către noi lucrul sau fenomenul dorit, grăbind astfel împlinirea dorinţei. Lucrul sau fenomenul este în mod irezistibil atras de această forţă magnetică şi adus din ce în ce mai aproape de fiecare dată când ne concentrăm gândurile asupra creaţiei noastre, iar în final, procedând mereu astfel, imaginea noastră va sfârşi prin a se realiza întru totul. Ardoarea constantă, frecvenţa mentalizării, persistenţa imaginii, intensitatea concentrării, toate în final concură la realizarea rapidă a cererii noastre.
(12) Este necesar să realizăm că utilizăm o lege atotputernică şi că astfel grăbim realizarea şi atingerea succesului în nu contează ce direcţie. Trebuie să respingem deci ferm credinţa superstiţioasă că SUPREMUL ne va oferi ceea ce dorim drept recompensă pentru că suntem buni. Vom respinge, de asemenea, ideea că suntem o fiinţă aleasă de ABSOLUT şi că ABSOLUTUL ne cadoriseşte cu o favoare specială. Este bine să ne ancorăm în schimb ferm în minte ideea că suntem un om perseverent şi că putem face progrese rapide prin împlinirea aspiraţiilor urmărite, acţionând în sensul aplicării acestei legi mentale. Este util să fim conştienţi că obţinem ceea ce dorim pentru că folosim corect o lege fundamentală şi că nimic nu ne poate împiedica reuşita. Însuşi SUPREMUL, nu ne va opri, deoarece procedând astfel ar viola propria sa natură transcendentală, aspect care este de neconceput dacă avem în vedere libertatea pe care orice fiinţă umană o are în această lume.
(13) După ce am realizat o cât mai precisă creaţie mentală şi ne-am formulat cât mai exact ţelul sau cererea, afirmaţia "SUPREMUL a primit cererea mea (ruga mea)" grăbeşte mult realizarea efectivă. Să presupunem că ne-am făcut o anumită imagine clară, că am menţinut-o ferm şi că am cerut constant realizarea ei urmând în mod exact regulile precedente. După un timp însă, mentalul poate uneori să ne strecoare ideea: "parcă văd că demonstraţia (realizarea concretă) nu va apare", într-un asemenea caz este foarte bine să ne schimbăm formula de solicitare, şi în loc să spunem "dă-mi aceea", să gândim ferm: "SUPREMUL (Dumnezeu) a primit cererea mea". Noi ştim de altfel că solicitarea noastră a fost primită pe plan mental şi ştim, de asemenea, că lucrul sau aspectul solicitat este al nostru cu mult înainte de a se materializa realizarea, aşa cum se va întâmplă în continuare; astfel, această declaraţie ne va conferi o realizare anticipată pozitivă a dobândirii care va tinde să ne genereze mult mai rapid creaţia concretă, eliminându-ne totodată din mental scepticismul, anxietatea şi dezordinea care, datorită rezonanţelor corespondente perturbatoare pot amplifica în noi energiile care ne contracarează reuşita.
Consideraţii generale
Dacă s-au înţeles bine regulile de mai sus ne putem da seama cu uşurinţă că nu aplicăm o metodă care să ne poată face să obţinem ceva din nimic.
Practicantul care va aplica cu consecvenţă această lege va trebui, din contră, să acţioneze în mod mental pentru a fi capabil să realizeze ceea ce doreşte. Avantajul special al acestui gen de activitate este că ne va fi cu putinţă să ne angrenăm antrenamentul de voie, fiind şi acţionând ca propriul nostru stăpân. Rezultatele sunt absolut sigure în această direcţie, dacă ne conformăm în mod strict Legii. Dacă cineva pretinde că a urmat în mod strict regulile date aici fără să fi reuşit, aceasta arată, fără îndoială, că el a comis totuşi o eroare într-o anumită fază. Analizând atent exemplul tuturor celor neiniţiaţi care au reuşit lucruri sau aspecte extraordinare, constatăm că ei au urmat, de cele mai multe ori în mod inconştient, sau graţie inspiraţiei, aceste reguli.
Această lege poate fi aplicată şi în direcţia ameliorării sănătăţii proprii sau a celorlalţi sau pentru a atinge o anumită stare de armonie sau fericire la care un om poate şi trebuie să aspire. Legea poate fi, de asemenea, aplicată la fel de bine în sensul dobândirii şi creşterii cunoştinţelor sau în sensul atingerii unor puteri psihice, mentale sau spirituale SIDDHIS. Este deci evident că Legea realizării perfecte operează în mod indefinit pe cele trei planuri: material, subtil mental şi spiritual. Ceea ce anumiţi privilegiaţi în aparenţă au putut să facă, mulţi pot, de asemenea, să facă la fel. Dacă practicantul îşi păstrează nealterată încrederea, nu va exista nici un fel de limită în calea posibilităţilor sale. Dacă, de exemplu, putem obţine prin aplicarea acestei Legi o carte rară cu informaţii care ne interesează, vom putea ulterior să obţinem o mie de alte lucrări rare sau secrete. Dacă putem vindeca o banală durere de cap, atunci putem după aceea să vindecăm orice altă boală. Dacă, aplicând Legea, vom putea fi fericiţi o săptămână, vom putea ulterior să fim fericiţi un an întreg. Principiul de bază aici este că: CEEA CE POATE FI REALIZAT ÎN MIC SE POATE, CU PERSEVERENŢĂ ŞI ENERGIE, REALIZA ULTERIOR ÎN PROPORŢII IMENSE.
Pentru practicant, problema de bază este de a şti dacă vrea sau nu vrea să utilizeze Legea realizării perfecte în deplină stare de responsabilitate. În orice grup există unii care constant vor, în mod autentic, şi astfel, din acest punct de vedere, există totdeauna două categorii: cei care reuşesc şi ceilalţi care nu reuşesc. Dacă persistăm numai 2 ani utilizând Legea realizării perfecte în situaţiile curente ale vieţii de zi cu zi, situaţia noastră personală se va transforma extraordinar de mult, şi aceasta ne va demonstra din plin şi clar că am aplicat bine Legea realizării perfecte.
A patra regulă a Legii realizării perfecte, în special, este de o importanţă capitală; tocmai din această cauză ea va trebui să fie recitită de cât mai multe ori, înţeleasă foarte bine şi meditată cuvânt cu cuvânt. Această REGULĂ este, de asemenea, valabilă pentru toate întrebările interioare.
O modalitate simplă de a pune rapid şi eficient în acţiune Legea realizării perfecte este de a se asocia chiar separat, la distanţă 3-5-7 sau 12 persoane, care la o anumită oră vor acţiona la unison un anumit interval de timp dinainte stabiliţi 5, 10, 25 minute urmărind să realizeze împreună o aspiraţie de interes comun sau pur şi simplu într-un asemenea nucleu unitar vor opera toţi pentru unul ajutându-se detaşat pe rând în anumite situaţii.
De exemplu o echipă de 5 studenţi se pot ajuta la examene pentru a-şi elimina emoţia şi tracul acţionând în echipă de 4 pentru cel care susţine într-o anumită zi şi la o anumită oră examenul.
Acest gen de ajutor detaşat şi fratern măreşte altruismul, intensifică trăirile elevate şi este un mijloc simplu de trezire şi amplificare a calităţilor telepatice de emisie şi recepţie la cei care participă sincer şi cu perseverenţă. Prezentarea Legii realizării perfecte a suscitat printre cursanţii începători foarte multe întrebări. Adeseori am remarcat că unii începători preferă să aplice Legea realizării perfecte mai mult pentru a "DOBÂNDI" sau cu alte cuvinte pentru a obţine realizări materiale decât pentru A FI sau A SE TRANSFORMA LĂUNTRIC. Totuşi trebuie să recunoaştem că au existat şi există situaţii în care începătorii au angrenat Legea realizării perfecte pentru a se transforma rapid lăuntric sau pentru a se cunoaşte sau cuceri pe ei înşişi.
Aplicând sistematic Legea realizării perfecte unii începători au dobândit cu o relativă uşurinţă (prin practică şi experienţă directă), o excelentă înţelegere lăuntrică a misterioasei şi inefabilei legi a atracţiei magnetice şi s-au servit cu succes de aceasta în multe situaţii, convingându-se astfel din plin de eficienţa sa extraordinară. Unii începători au venit să ne relateze eşecuri pe care le-au avut încercând să angreneze Legea realizării perfecte dar de îndată ce îi rugam să-mi relateze cum anume au procedat apăreau evidente cauzele care au condus la respectivele eşecuri. Unii au uitat că este necesar să înţeleagă foarte bine modul de a proceda sau au considerat că nu este important înainte de toate să se înţeleagă cât de cât ei înşişi. Unii dintre aceştia s-au gândit că aplică Legea realizării perfecte şi în realitate au rămas într-o stare de reverie pasivă, visând pur şi simplu sau lăsându-se asaltaţi de fantasme în stare de veghe şi crezând cu naivitate că ei se concentrează şi creează condiţiile necesare pentru a atinge succesul prin "angrenarea" Legii realizării perfecte.
În anul 1981 o cursantă care nu câştiga mai mult de 1500 lei lunar, lucrând 8 ore pe zi, îşi exprima dezamăgirea profundă şi regretul că antrenamentul său mental cu Legea realizării perfecte timp de 15 minute zilnic pe un interval de numai câteva luni nu i-a adus bogăţia scontată care, în viziunea sa, urma să-i asigure o deplină independenţă de obligaţia de a munci pentru a se întreţine. Majoritatea întrebărilor care se pun suplimentar, referitoare la Legea realizării perfecte, atunci când unii cursanţi se confruntă cu eşecuri, în urma încercării de a utiliza această Lege, arată că vanitatea, egoismul, graba nejustificată sau superficialitatea se interpun ca un obstacol serios în calea succesului lor. Unii cursanţi care încă nu şi-au trezit şi dinamizat suficient energia mentală şi care nu-şi pot focaliza ferm pentru un interval mediu de timp concentrarea mentală, îşi imaginează după ce au citit o singură dată teoria referitoare la aplicarea Legii realizării perfecte că vor putea dobândi rapid tot ceea îşi doresc şi după numai câteva săptămâni de "utilizare" a acestei Legi deja consideră că au eşuat şi se întreabă "DE CE ?". Cineva a venit chiar să-mi spună că s-a hotărât să înceteze de acum înainte să mai muncească fizic pentru că vrea, aplicând Legea realizării perfecte, să-şi utilizeze în exclusivitate numai MENTALUL. L-am sfătuit să nu facă o asemenea greşeală.
Experienţa arată că majoritatea celor care natural "eşuează" aplicând superficial sau în mare grabă Legea realizării perfecte sunt lipsiţi de o înţelegere completă şi profundă a ei; nu au dobândit experienţa interioară care să le permită să-şi focalizeze în mod adecvat energiile lăuntrice, investindu-le în imaginea mentală generată şi "hrănită" gradat cu energie psiho-mentală (captată din MACROCOSMOS); le lipseşte puterea de concentrare mentală care le-ar putea permite să-şi fixeze ferm şi clar cu o atenţie stăruitoare reprezentarea lăuntrică, precis figurată a ceea ce urmăresc (scopul).
Pentru a dobândi anumite obiecte, reuşită, bogăţie, bunuri materiale sau eventual cel mai bine, stări lăuntrice sublime de împlinire, fericire, armonie, frumuseţe, ori calităţi sau puteri extraordinare (SIDDHIS) psihice, mentale, spirituale în care sunt cuprinse chiar anumite forme de extaz (SAMADHI) sau stări de identificare perfectă (SAHYAMA) în care CUNOAŞTEREA, OBIECTUL SAU FIINŢA CE ESTE CUNOSCUTĂ ŞI CUNOSCĂTORUL DEVIN UNA, trebuie neapărat să fim înzestraţi cu o PUTERNICĂ ASPIRAŢIE (sau DORINŢĂ ADECVATĂ), HOTĂRÂRE şi VOINŢĂ) FERMĂ, ENERGIE LĂUNTRICĂ MARE, PUTERE DE CONCENTRARE MENTALĂ BUNĂ. Este util să ştim că reuşita în aplicarea Legii realizării perfecte este direct proporţională cu puterea fiecăruia dintre aceste atribute ale fiinţei noastre. În sinteza finală pe care o schiţăm este important să realizăm, dincolo de o aparentă REPETARE, că această prezentare redusă la esenţial înglobează, condensat, principiile generale de bază care ne asigură succesul în aplicarea Legii realizării perfecte. Pentru a reuşi totdeauna atunci când utilizăm şi angrenăm corect Legea realizării perfecte trebuie prin urmare:
1) Să aspirăm cu putere şi să dorim intens acel lucru stare sau calitate (virtute, trăire spirituală) pe care urmărim să o atingem sau să o primim.
2) Să fim foarte ferm hotărâţi în a vrea să obţinem (atingem) sau să posedăm ceea ce dorim.
3) Să ne concentrăm lăuntric cu o atenţie stăruitoare focalizând gradat o energie psihomentală pentru realizarea a ceea ce urmărim sau dorim clar şi precis. Procedând astfel vom constata în mod obiectiv că în fiinţa noastră se trezeşte şi se amplifică gradat EFICIENŢA MENTALĂ.
În antrenamentul nostru zilnic, atunci când am angrenat într-o anumită direcţie. Legea realizării perfecte este FOARTE IMPORTANT SĂ NU CEDĂM NICIODATĂ DESCURAJĂRII căci aceasta este duşmanul nostru lăuntric cel mai puternic care face să se trezească şi să se amplifice în noi datorită rezonanţei NEGATIVE (foarte periculoasă mai ales în cazul naturilor PREDOMINANT PESIMISTE sau SCEPTICE), o forţă opusă care ne diminuează paralel energia şi puterea creatoare pe care am captat-o graţie rezonanţei BENEFICE din sferele corespondente de forţă ale Macrocosmosului. Nu încetaţi niciodată să acţionaţi cu aceeaşi energie şi cu acelaşi entuziasm, angrenând Legea realizării perfecte şi persistaţi cu tenacitate PÂNĂ ÎN ZIUA ÎN CARE SUCCESUL sau REUŞITA SCONTATĂ VĂ ÎNCORONEAZĂ COMPLET EFORTURILE. Antrenamentul tenace asigură reuşita.
Acţionând astfel, gradat cu consecvenţă, o reţea energetică de fluxuri subtile magnetice (invizibile pentru vederea normală) se creează între noi şi obiectivul sau ţelul nostru. Aceste inefabile şi misterioase legături energetice (subtile, telepatice) sunt, după cum vom constata, adeseori mai puternice decât oţelul. Aceste legături sunt de natură a produce acele uluitoare, aparente "COINCIDENŢE" care în realitate sunt NECESITĂŢI EVIDENTE numai pentru cel care ştie să stabilească legături inteligente între aspecte şi fapte DOAR APARENT DISPARATE.
ATENŢIE ! MARE ATENŢIEI PENTRU A EVITA EŞECUL nu trebuie niciodată să abandonăm antrenamentul cu Legea realizării perfecte NUMAI pentru că rezultatele (sau REUŞITA) nu au apărut atunci când noi le-am dorit sau atunci când noi (total ANAPODA) le aşteptam. Reuşita nu survine pentru ziua programată de noi CI EXACT CÂND TREBUIE.
Descurajarea, mânia, aviditatea egotică, răutatea, furia, nerăbdarea şi ÎNAINTE DE TOATE ÎNDOIALA în puterea noastră de a determina reuşita sunt singurele aspecte OBSTACOL care mai mult sau mai puţin ne pot întârzia (sau uneori BLOCA COMPLET) realizarea speranţelor, ţelurilor sau a dorinţelor noastre permise.
Totdeauna, înainte de a angrena Legea realizării perfecte, trebuie să ne amintim că: "DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ NU ORICE (CARE CONTRAVINE LEGILOR DIVINE) NE ESTE PERMIS".
CUM SE POT REALIZA COMENZILE
MENTALE BINEFĂCĂTOARE ÎN PROPRIA NOASTRĂ FIINŢĂ
Unul dintre mijloacele foarte simple pe care le avem la dispoziţie, pentru a şti unde ne aflăm în realitate în viaţă, este să analizam cu atenţie, detaşare şi luciditate, ceea ce avem şi ceea ce nu avem încă şi, în final, să realizam în mod obiectiv că avem ceva ce de fapt am cerut şi nu avem ceea ce încă nu am cerut.
Aceasta ar putea părea prea simplu la prima vedere şi tocmai de aceea vom reveni puţin asupra complexei probleme a destinului (KARMA): suntem oare sau nu, direct responsabili de tot ceea ce ni se petrece? Dacă considerăm, de exemplu, pe un altul că doar el este cauza nenorocirilor şi suferinţelor noastre, ni se va părea la prima vedere că, solicitându-i acestuia graţia sau mila, suferinţele şi mizeriile noastre vor înceta imediat. Dacă, în schimb, suntem capabili să ne privim cât mai des ca fiind creatorii propriei noastre vieţi, vom fi infinit mai liberi şi mai puternici, după ce ne-am înţeles defectele şi ne-am analizat lucid şi detaşat erorile, să ne oferim ceea ce vrem şi ne lipseşte. Procedând astfel, vom realiza că tot ceea ce am avut până în prezent, aceasta de fapt am meritat. A cere înseamnă, de fapt, a da o comandă fermă. Când, spre exemplu, comandăm un anumit articol sau obiect dintr-un catalog la un magazin specializat, precizăm clar şi EXACT ceea ce dorim să cumpărăm. Trimitem cecul şi bonul de comandă semnat corect şi aşteptăm liniştiţi livrarea, având deplină încredere că vom primi ce am solicitat.
Când coletul cu obiectul dorit ajunge şi îl deschidem putem fi surprinşi de aspectul acestui obiect în raport cu ideea pe care ne-o făcusem după catalogul consultat. Fie că articolul este sau nu foarte asemănător cu ceea ce am gândit şi prevăzut, el este ACUM deja livrat. Ceea ce contează aici înainte de toate este precizia comenzii; cu cât aceasta va fi mai clară şi mai detaliată, cu atât, ulterior, în momentul primirii sale, articolul în cauză ne va surprinde mai puţin.
Cunoaştem cu toţii complicaţiile pe care o greşeală, aparent neînsemnată, în momentul formulării comenzii noastre le poate antrena împreună cu riscurile de a nu putea primi imediat obiectul comandat atunci când, intenţionând să achităm IMEDIAT contravaloarea obiectului la vânzător, remarcăm fulgerător că nu ne ajung banii pe care îi avem la noi în acel moment. A şti să comandăm precis şi bine, bazându-ne pe o sumă totală de bani care acoperă integral VALOAREA obiectului vizat de noi prin comandă, ne conferă satisfacţia de a primi prompt obiectul în cauză dorit de noi. În cartea sacră care este BIBLIA se spune: ''Cereţi şi vi se va da", ''Bateţi şi vi se va deschide..."
În cartea "Dialoguri cu îngerul" a scriitorului GITTA MALLASZ, Îngerul nu încetează să repete în mod semnificativ: "Cere..."
În cazul comenzilor mentale pe care adeseori conştient sau nu noi le-am dat am observat, cel puţin o dată, o anumită diferenţă evidentă între ceea ce am cerut noi şi ceea ce am primit în final. De unde provine oare atunci această diferenţă? De fapt ceea ce contează extraordinar de mult într-o comandă mentală este adevărata intenţie profundă. Dacă uneori ne mentalizăm ferm câştigând dar în străfundurile fiinţei noastre ne simţim ca şi cum am fi pierdut deja, este normal după aceea să constatăm ÎN FINAL că pierdem.
Adevărata noastră istorie lăuntrică, adevăratele noastre necesităţi, adevăratele dorinţe sunt conţinute adeseori în acel "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL. Acest "nespus" MISTERIOS ŞI INEFABIL sau cu alte cuvinte, cel care permite totdeauna actorului talentat să contacteze în mod telepatic şi EMPATIC profunzimile reale ale personajului creat, este cheia secretă care îi conferă veridicitatea jocului pe scenă. Pentru a ne cunoaşte cât mai corect şi profund sub-textul lăuntric ne putem gândi clar şi focalizaţi la ceva. Apoi ne oprim la un moment dat şi observăm, cât mai detaşaţi şi lucizi, conţinutul gândurilor care ni se succed (derulează) în minte. Rezultatul ulterior al comenzii noastre mentale benefice ferme depinde de tăria credinţei noastre. Vom avea atunci certitudinea predominantă şi profundă a succesului. A fi responsabil constă în a ne recunoaşte valoarea reală şi scopurile sublime pe care cu anticipaţie REALIZĂM că suntem capabili să le atingem şi să le împlinim. A vrea însă foarte repede să ridicăm ştacheta prea sus ne hrăneşte ulterior decepţiile şi, în plus, ne îndepărtează de realizările şi succesele pe care ni le-am fixat. Într-o anumită fază evolutivă lăuntrică, atunci când aspirantul este pregătit, maestrul apare şi cererile sale îndreptăţite sunt mult mai uşor satisfăcute. A da comenzi mentale eficiente este o ştiinţă care implică inteligenţă şi o artă care se învaţă progresiv prin tatonări, începând cu cereri "mici" şi continuând, numai după ce avem experienţa necesară, cu cereri "MARI" sau FOARTE MARI. Dacă nu ne grăbim putem chiar învăţa cum să învăţăm. Menţionăm în această direcţie o povestire sufistă cu tâlc:
"La poalele unui munte înalt, un orăşean oarecare se apropie de un cioban ce trăia în acea regiune:
- Cât timp îmi trebuie pentru a ajunge pe vârful acestui munte? întrebă el. Ciobanul privi cu atenţie omul, apoi privi către vârful muntelui şi după o scurtă pauză, răspunse zâmbind:
- Opt ore dacă sunteţi foarte grăbit şi numai cinci ore dacă nu sunteţi grăbit".
Adeseori răspunsul la o problemă care ne preocupă se manifestă printr-o semnificativă potrivire şi rezonanţă sub forma care ne afectează profund cel mai mult, făcând cu putinţă ca în noi să se producă o stare de ILUMINARE. O persoană care începuse să practice de câteva luni a relatat la un moment dat următoarele: "Prima oară când am început să-mi pun întrebări legate de existenţa altor lumi subtile şi despre anumite realităţi sublime divine a fost în urma citirii cărţii "Mesia recalcitrant" de Richard Bach. Spre surprinderea mea, am primit chiar în aceeaşi zi un răspuns, care a fost şi rămâne pentru mine uimitor, când am trecut prin faţa unei case la curte, de unde printr-o fereastră larg deschisă am auzit Aleluia din ''MISA'' lui HAENDEL (compoziţie muzicală polifonică pentru cor şi solişti scrisă pe textul liturghiei, care se cânta în timpul serviciului religios catolic (n.n). Fiind foarte sensibil până la extaz, în special la corurile sacre, care sunt (în viziunea mea) de esenţă şi inspiraţie divină, am ascultat muzica, parcă în stare de transă, stand în picioare în faţa porţii pe trotuar, şi m-am simţit aproape complet răpit într-o altă lume pură şi dumnezeiască, care îmi umplea inima de o bucurie sacră şi de o nemaipomenită fericire''.
Decodarea răspunsului, ca şi formularea comenzii mentale, este adeseori strict personală.
Un alt om a relatat că, într-o zi, formulând o comandă mentală, şi-a dat brusc seama că este ACUM capabil să se roage în felul său propriu. Pentru a-şi însuşi şi înţelege un ritual religios, el a intuit fulgerător necesitatea de a-l formula cu propriile sale imagini şi cuvinte.
Forţa şi continuitatea credinţei noastre depinde adeseori de valoarea pe care noi suntem gata să i-o acordăm. CEEA CE GÂNDIM, ACEEA VOM DEVENI ÎN FINAL. De acest act depinde, prin urmare, intensitatea credinţei noastre.
Să analizăm acum modul în care putem realiza o eficientă comandă mentală simplă:
Alegerea cuvintelor şi a imaginii sau a filmului mental este foarte importantă, în special prin sensul pe care acestea împreună îl au pentru noi şi pentru intenţia pe care o avem întotdeauna prezentă în fiinţă când le proiectăm şi le manifestăm mental. Cu cât cererea (COMANDA MENTALĂ) noastră va îngloba mai mult starea generală de bine, de forţă, de integrare plenară, cu atât răspunsul sau efectul va fi mai profitabil pentru întreaga lume şi cu atât mai mult noi ne vom simţi solidari cu ceilalţi şi cu armonia universală, divină. Iată punctele cele mai importante pentru a face o comandă mentală EFICIENTĂ:
1. Clarificarea cât mai deplină a cererii noastre mentale, precizând toate detaliile care ni se par utile, prin gânduri adecvate şi imagini precise care se înregistrează
cât mai exact în memoria noastră, fiind apoi reluate de mai multe ori şi mentalizate prin repetare, pentru a face cu putinţă REALIZAREA.
2. Verificarea (prin analiză lucidă şi detaşată) a faptului că acesta este cu adevărat aspectul, starea sau lucrul pe care dorim cel mai mult ACUM să-l avem.
3. Asigurarea anticipată că această comandă mentală nu depăşeşte, din punctul de vedere al posibilităţilor noastre energetice şi mentale, ceea ce intuim şi credem a fi posibil pentru noi ACUM.
4. Înţelegerea deplină a faptului că vrem cu tot dinadinsul să obţinem, atunci când va veni MOMENTUL ADECVAT, împlinirea comenzii noastre mentale fără să ne grăbim.
5. După ce am formulat clar şi corect comanda mentală, o proiectăm prin emisie în MACROCOSMOS şi percepem că aceasta este transmisă, manifestându-se în toate direcţiile în univers. Atunci când resimţim că ea a fost lansată sub forma unei energii -MESAJ, întocmai ca o săgeată trimisă către o ţintă, putem fi siguri cu anticipaţie că răspunsul sau îndeplinirea nu va întârzia să apară la MOMENTUL oportun.
6. Păstrăm apoi fermă amintirea că am făcut o comandă mentală în acea zi şi reactualizăm, fără să uităm, periodic (până în momentul ÎNDEPLINIRII), conţinutul acesteia.
7. După formularea fermă şi precisă a comenzii mentale, cu toate detaliile exacte, nu trebuie ulterior să schimbăm nimic la ea. Orice tentativă de a modifica sau "ajusta" comanda mentală riscă în realitate să perturbe procesul îndeplinirii ei ulterioare, în nici un caz nu trebuie să ne grăbim după aceea, solicitând imediat REALIZAREA. Trebuie să aşteptăm, ferm convinşi de SUCCES, îndeplinirea comenzii noastre, lăsând un timp adecvat în care anumite fenomene de rezonanţă intră în acţiune şi vor face cu putinţă ceea ce am comandat. În tot acest interval vom reactiva comanda mentală prin repetare IDENTICĂ.
8. Este necesar ca după formularea comenzii mentale simple să manifestăm constant încredere totală, nefăcând nici un fel de programare speculativă şi inutilă asupra modulul sau felului anume în care vom primi sau realiza EXACT ceea ce am cerut.
9. Dacă îndeplinirea comenzii mentale simple întârzie deocamdată, ne continuăm viaţa plini de încredere şi optimism, ca şi cum nimic nu s-ar fi petrecut, deschişi, binevoitori, veseli şi plini de speranţă faţă de tot ceea ce primim sau urmează să se petreacă.
10. Nu trebuie niciodată să urmărim devansarea livrării sau a realizării comenzii mentale într-un alt mod decât prin REPETAREA constantă a comenzii însăşi.
11. Realizarea comenzii mentale se produce adeseori în momentul în care ne aşteptăm cel mai puţin. Modul şi momentul în care se realizează comanda noastră mentală simplă poate fi adeseori o surpriză ULUITOARE, în momentul realizării comenzii mentale simple conştientizăm că modul nostru de a opera a fost corect şi eficient. Experienţa unui prim succes ne va mări încrederea anticipativă în reuşitele ulterioare. Nu vom obţine niciodată ceea ce am uitat sau am omis să specificăm în comanda mentală încă de la început.
12. După ce o comandă mentală simplă este îndeplinită pentru noi şi obţinem ceea ce am urmărit, vom mulţumi din suflet Supremului Absolut (DUMNEZEU), plini de umilinţă şi recunoştinţă, pentru faptul că cererea noastră a fost ascultată.
13. Atunci când îi învăţăm pe ceilalţi aspiranţi din jurul nostru modul în care trebuie făcută comanda mentală simplă, aceasta ne va ajuta foarte mult. Ajutându-i pe ceilalţi să înţeleagă modul în care se realizează o comandă mentală benefică, simplă, vom realiza cu uşurinţă că aceasta ne va permite să integrăm mult mai bine această "metodă" şi vom REUŞI TOTODATĂ SĂ ÎNVĂŢĂM NOI ÎNŞINE MAI MULT ÎN TIMP CE ÎI ÎNVĂŢĂM PE CEILALŢI.
ATENŢIE! înainte de a realiza o comandă mentală simplă trebuie să nu pierdem niciodată din vedere CĂ, DEŞI TOTUL ESTE CU PUTINŢĂ, NU ORICE NE ESTE PERMIS.
SUBCURENTUL FINANCIAR, O NUANŢĂ A CURENTULUI COSMIC SUBTIL VERDE
Atrăgând în aură subcurentul subtil nuanţa verde-de-toamnă, unele fiinţe umane se concentrează şi amplifică această forţă în ele. Astfel, dacă fiinţele în cauză doresc ferm banii, intenţia lor de a-i obţine poate fi repede îndeplinită dacă se servesc de subcurentul verde de toamnă financiar. Operând constant în acest mod, se realizează punerea la unison cu o mare forţă a curentului subtil verde care accelerează reuşita în această direcţie, în loc să o facă să stagneze.
Astfel, dacă fiinţa umană urmează regulile concentrării şi acumulării acestei energii subtile, creând o imagine clară, mentală, în curentul subtil verde, dorinţa sa de bunăstare materială sau abundenţă are toate şansele să se materializeze mult mai repede. Dacă fiinţa umană îşi concentrează asupra acestei imagini, vizualizată în verde subtil, întreaga sa gândire, dorinţa respectivă are cele mai mari şanse să se realizeze cu promptitudine faţă de situaţia când se acţionează instinctiv, fără acest suport energetic dorindu-se realizarea fără ajutorul puternic al acestui curent colorat. Astfel, fiinţa umană individualizată poate să ajungă la o rapidă împlinire a dorinţelor, satisfăcându-şi în mod armonios necesităţile cu ajutorul acestui curent subtil universal. Condiţia de bază pe care nu trebuie să o pierdem din vedere în această direcţie este ca niciodată să nu se abuzeze, păstrându-se armonia integrării părţii în cadrul întregului. În ceea ce priveşte alte realizări, mai ales de natură materială, curentul subtil verde este de bază în această direcţie.
Pentru a pune însă în practică această regulă, respectarea anumitor condiţii este necesară. Dintre acestea, cea mai importantă este aceea de a nu interfera deloc în momentul operării energiile negative subtile roşii. Reuşind totdeauna aceasta, nu interferăm şi chiar respingem impulsurile sau dorinţele inferioare ce provin din planul grosier, animal, ferindu-ne în mod permanent de tentaţiile amestecului cu aceste energii perturbatoare. Acţionând constant astfel, putem uza plenar de energia subtilă verde, mai ales dacă am dezvoltat în fiinţă acea stare superioară sufletească care ne permite mai mereu să facem ceea ce este cel mai bine la momentul oportun.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)