TEAMA şi PARANOIA
SUPRAVIEŢUIRE ŞI INSTINCT DE CONSERVARE
Centrul cel mai de jos, de la baza coloanei vertebrale, situat între anus şi sex în afara corpului fizic, este psihologic legat de cele mai rudimentare instincte de supravieţuire. El este intim asociat senzaţiilor de teamă, instinctului de conservare şi unui fel de mentalitate pe care am putea să o numim "de junglă". Aici există o mare, adesea excesivă, preocupare faţă de supravieţuirea fizică şi trupească. Aceasta poate fi limpede văzut la animalele care trăiesc în stare sălbatică. Cele mai primitive răspunsuri la situaţiile ce presupun ameninţare la adresa vieţii implică energie în acest punct. Această energie nu este în mod normal sub control conştient, fiind într-o mare măsură legată de reacţii autonome ca fuga sau frica. Aceasta se poate vedea la veveriţă, de exemplu, care este permanent cu ochii în patru. Ea permanent priveşte în jurul ei pentru a vedea dacă nu o atacă cineva. De îndată ce vede un alt animal sau o persoană apropiindu-se, o ia imediat la goană. O asemenea stare de alertă şi preocupare de autoconservare este un aspect foarte comun lumii animale. Prima CHAKRA este în anumite aspecte ale sale strâns legată de această teamă foarte adâncă şi primitivă de a fi atacat sau agresat. Pe de altă parte ea este de asemeni legată de anumite forme de atac şi agresivitate care vizează căutarea prăzii. Animalul care vânează şi ucide alt animal pentru a-l mânca acţionează de asemenea preponderent la acest nivel, unde sunt concentrate cele mai profunde instincte de supravieţuire şi conservare.
Mental, atunci când o persoană are energia predominant centrată aici de natură să determine o preponderenţă în comparaţie cu celelalte CHAKRAS, ea va fi excesiv preocupată de a nu fi rănită de alţii, nu numai psihic ci şi în sens fizic concret. Celui care are o activare dizarmonioasă a acestei prime CHAKRA îi este mai mereu teamă să nu fie cumva atacat sau, dimpotrivă, are o puternică tendinţă de a-i ataca sau lovi pe ceilalţi, în acelaşi mod, în funcţie de polaritatea pe care se manifestă dezechilibrul. Teama implicată aici este cel mai adesea o teamă intensă, iraţională, de mărimea aceleia asociată rolurilor de vânător şi vânat. Este un fel total şi global de anxietate şi tensiune. Ameninţările la acest nivel nu sunt percepute atât de mult ca prezentând pericolul de pierdere sau împiedicare ci mai degrabă ca surse potenţiale de totală anihilare. Masiva manifestare de teroare sau frică asociată acestei CHAKRA este evidentă în psihoze şi la pacienţii care au suferit un episod paranoid.
Următoarea declaraţie semnificativă despre natura şi scopul vieţii aparţine unei fiinţe care priveşte lumea preponderent din perspectiva dinamizării în exces dureros, dizarmonic al acestei CHAKRA:
"Vedeţi, omul este pentru mine ca un animal şi ca un vânător. El se apropie tiptil de locul în care va ucide... Simt mereu că oamenii mă pândesc. Aşa că, în timp ce ei mă pândesc pe mine, îi pândesc şi eu pe ei. Acesta este un ciclu repetându-se mereu şi mereu. Este jocul pentru supravieţuirea celui mai apt. Tocmai de aceea eu nu vreau să las niciodată pe nimeni să mă distrugă. La fel cum un animal - dacă el simte că cineva vrea să-l omoare, va încerca să ucidă el primul, la fel acţionez şi eu. Asta simt şi eu. Asta este viaţa, doar un joc de supravieţuire a celui mai puternic atunci când va coborî la rădăcina ei. Eu sunt deci nevoit să le fac oamenilor ceea ce ar vrea ei să-mi facă mie".
Fiecare dintre CHAKRAS este asociată cu un anumit "element". Acestea nu trebuie confundate cu elementele chimici moderne, care se referă la structura pe nivelul atomic în filozofia indiană şi yoghină întregul univers fenomenal este văzut ca fiind alcătuit din combinarea celor 5 ingrediente de baza (BHUTAS). Fiecare dintre ele conţine diferite proporţii de materie (PRAKRITI) şi conştiinţă (PURUSHA). Aceste proporţii posedă calităţile solidităţii (pământul), fluidităţii (apa), combustiei (focul), mişcării (aerul) şi spaţialităţii în care toate celelalte există (eterul). Ele nu sunt literal pământ, apă, foc, aer, eter, nici măcar substanţe materiale, moleculare.
Sunt "elementare" în sensul că totul poate fi analizat ca o combinaţie a lor. Ele sunt practice şi operative în sensul că întreaga lume fenomenală poate fi înţeleasă prin aceste concepte şi prin ele aceasta poate fi cu uşurinţă legată de alte aspecte ale existenţei noastre, cum ar fi energia, mentalul sau conştiinţa superioară.
Prima CHAKRA este asociată cu elementul pământ. Ea este prin urmare asociată cu cele mai dense şi joase nivele ale existenţei, corpul fizic, conştiinţa şi atenţia preponderent orientată în planul material. În felul acesta, este uşor de văzut cum sunt implicate preocupările către protecţie şi conservarea corpului şi existenţei fizice atunci când conştiinţa este centrată preponderent în această CHAKRA. Este interesant că oarecum, anatomic, acest centru este localizat în zona anală fiind de asemeni asociat excreţiei materiei solide din corp. Studiind comportamentul animalelor în situaţii terifiante, s-a văzut că defecaţia este una din componentele principale ale răspunsului lor faţă de frică. Dacă sunt intens înspăimântate, ele vor defeca chiar în mod repetat. La persoanele supuse acestei temeri primitive, fundamentale, pot apare destul de repede probleme intestinale. Dacă mai mereu există o puternică teamă profundă de-a lungul întregii lor vieţi emoţionale, ele pot manifesta progresiv afecţiuni ca diaree cronice sau colite.
Emoţional şi psihologic, aceasta CHAKRA preponderent dinamizată priveşte cele mai primitive temeri şi cu cele mai extreme grade de patologie. Dihotomia dintre atacator şi atacat este într-o oarecare măsură legată de formarea categoriilor primare de bine şi rău. În momentul în care fiinţa începe să experimenteze aceste temeri primitive, timpurii ea începe adesea să-şi organizeze experienţa în categoriile fundamentale a ceea ce este plăcut şi ceea ce este dureros sau ameninţător. Aceasta constituie fundamentul organizării psihice primare. Ştim în general cu toţii modul în care aspectele rele sau dureroase ale mediului înconjurător al copilului, de exemplu, îi ameninţă acestuia securitatea. Aceste aspecte reale sau imaginare îl ameninţă cu distrugerea şi anihilarea. Mai târziu, când apar propriile sale impulsuri negative sau destructive şi ei le proiectează în exterior, acestea de asemenea sunt simţite ca ameninţări, ca forme sau atacuri potenţiale. Această proiecţie sau atitudine paranoică rezultă adesea în urma unei focalizări preponderente, necontrolate, la nivelul primului centru de forţă. Clasic, în teoria psihanalitică, gândirea paranoică este legată de teama unui atac pe la spate, care poate în anumite cazuri să fie chiar însoţită de imaginarea unui viol anal.
CONŞTIENTIZAREA TEAMEI ŞI PARANOIEI LATENTE
În multe cazuri, focalizarea excesivă a energiei în acest centru nu este exprimată în mod evident. Foarte multe persoane nu sunt exterior sau zgomotos paranoide nefiind conştient preocupate de violenţă şi atac, dar un curent subteran de orientare net paranoică le poate colora totuşi vieţile emoţionale transformându-le viaţa în infern. A aduce aceasta cât mai repede în conştiinţă este adesea o parte importantă a oricărui proces purificator de creştere şi armonizare generatoare de succes.
Atât timp cât fiinţa operează dintr-o stază predominant paranoică, ea rămâne inconştientă de foarte multe aspecte lăuntrice. Tot ceea ce este negativ sau destructiv în universul sau lăuntric este negat ca apartinând ei şi proiectat constant în ceilalţi. Din acest motiv, impulsurile sale destructive nu sunt în marea majoritate a situaţiilor sub controlul său. Cel mai adesea ea pur şi simplu neagă că acestea fac parte din ea. Din contră, ea se imaginează ca fiind foarte afectuoasă şi bună. Ceilalţi sunt cei de care trebuie mereu să se păzească. Ei vor s-o rănească, să o jignească, să o manipuleze sau să o atace. Această atitudine menţine o constantă focalizare dizarmonioasă a energiei la nivelul primei CHAKRA. Atunci când o mare parte a personalităţii sale nu este integrată datorită faptului ca este proiectată în exterior, ea va fi constant zdruncinată de teamă şi în permanentă stare defensivă. Nu există nici un sentiment de stabilitate în cazul ei. În străvechiul simbolism al gândirii indiene se spune că elementul pământ face ca fiinţa să fie deficitară. Fiinţa umană este atunci agitată, impulsivă, necontrolată. Ea oscilează rapid de la o superficială blândeţe la viciu exacerbându-se apoi în stări defensive pline de o teamă abisală nedefinită. Fără îndoială singurul mod de a rezolva prompt asemenea situaţii este de a aduce în conştiinţă acele părţi ale ei pe care nu le dorea deloc să le privească. Se ştie că tocmai de aceea somnul conştiinţei zămisleşte monştri.
Scrierile budiste descriu povestea unui agricultor care realiza cele mai uluitoare recolte, în fiecare an. El strângea bălegarul animalelor sale şi îl împrăştia pe pământ. În fiecare an, pământul era refăcut iar recolta era din nou bogată şi frumoasă. Secretul său era bălegarul care fertiliza recolta. Acţiunea agricultorului era de a scoate bălegarul şi a-l împrăştia pe câmp. Un alt agricultor a găsit această muncă ca fiind penibilă şi neatrăgătoare. El n-a vrut să fie implicat în aspectul aşa-zis "murdar", al muncilor agricole, aşa că nu a colectat bălegarul pentru a-l împrăştia pe câmp. După câţiva ani, recoltele sale au început gradat să diminueze. Lanurile sale nu mai creşteau mari şi viguroase, în cele din urmă solul său a devenit steril. Creşterea psihică este prin urmare într-o oarecare măsură bazată pe procesul aducerii continue în conştiinţă a acelor părţi din fiinţa noastră pe care înainte le consideram ca fiind respingătoare sau imorale, astfel ca ele să poată fi integrate, transmutate şi sublimare în universul nostru lăuntric.
Deşi experienţa trăirii dominante la acest nivel de conştiinţă survenind prin exacerbarea energiilor primei CHAKRA poate părea oarecum stranie omului obişnuit, există anumite şcoli de psihologie şi psihiatrie occidentală care s-au ocupat de această stare predominantă la anumite fiinţe umane. Scrierile lui HARRY STACK SULLIVAN, de exemplu, tratează pe larg experienţa psihopată la acest nivel descriind ce înseamnă să vezi lumea numai din perspectiva lăuntrică a acestei prime CHAKRA, fiind permanent dominat de teama de anihilare atunci când trăieşti într-o lume de coloratură imens paranoică.
Implicaţii culturale
Putem caracteriza nu numai indivizii şi şcolile de psihologie după CHAKRA pe care se focalizează preponderent, dar chiar şi culturile. Societăţile primitive, preocupate mai ales cu vânătoarea şi în care pe primul loc se impune nevoia esenţială de supravieţuire în mediul lor natural, în care domneşte legea "junglei" sau altfel spus a supravieţuirii celui mai apt, reflectă predominanţa energizării unilaterale a lui MULADHARA CHAKRA. În toate situaţiile sociale în care legea şi ordinea sunt temporal suspendate sau distruse poate apare un fel de regres sau alunecare culturală în care adesea preocuparea principală tinde să fie orientată spre supravieţuire şi teama de a nu fi atacat: un exemplu dramatic, semnificativ în acest sens apare în filmele Western, atunci când diligenţele erau urmărite. La cealaltă extremă, o excesivă sau rigidă aplicare a legii şi ordinii poate de asemeni trăda o influenţă colectivă predominantă a primului centru de forţă, într-un mod mai subtil, această influenţă poate fi văzută în preocuparea exagerată a culturii occidentale de mizerie şi "germeni".
SWADHISTHANA CHAKRA
CHAKRA GENITALĂ: PLĂCERE, SENZUALITATE ŞI SEXUALITATE
Al doilea centru secret de conştiinţă este amplasat în afara corpului fizic, în apropierea organelor sexuale deoarece, fiziologic vorbind, aici se află ieşirea fluidelor sau, cu alte cuvinte, controlul urinării şi al expulzării spermei şi secreţiilor menstruale, în timp ce MULADHARA este asociată elementului pământ, acest centru este în legătură cu elementul subtil apă.
Psihologic, SWADHISTHANA CHAKRA este legată de declanşarea instinctelor procreative, de impulsurile sexuale, de senzaţiile erotice, de trăirile amoroase, de excitaţie şi de o focalizare asupra plăcerilor simţurilor.
În timp ce prima CHAKRA (MULADHARA) privea supravieţuirea individuală şi autoconservarea, energiile la nivelul acestui centru privesc supravieţuirea şi perpetuarea speciilor. Deci perpetuarea speciei este tot o necesitate biologică şi instinctuală, ea este ceva mai puţin primitivă, fiind oarecum dincolo de teama bazală de a nu fi anihilat. Scopul său se află în mare măsură dincolo de simpla apărare şi autoprotecţie. Energia acestui centru de forţă este răspunzătoare de un anumit gen de creativitate şi fantezie care operează încă la un nivel biologic grosier.
O fiinţă umană care are energia centrală preponderent în această a doua CHAKRA va fi contant preocupată de plăcerile senzuale urmărind cât mai des, în special experienţele erotice şi senzuale. Arunci când ea întâlneşte o altă fiinţă de sex opus va tinde imediat să o privească mai ales ca pe un potenţial obicei sexual decât ca pe un coleg, prieten, cunoştinţă, concurent sau ca pe cineva de care să-i fie teamă (precum în cazul predominanţei primei CHAKRA)
Implicarea internă în activitatea erotică atunci când se realizează continenţa (amoroasă) nu indică totuşi, în mod obligatoriu o dominantă pe acest centru de forţă dacă potenţialul sexual este transmutat şi sublimat în mod adecvat.
O persoană care a comis un mare număr de violuri şi care avea o grijă exagerată pentru propria sa supravieţuire a fost la un moment dat întrebată: "Ce apărea în mintea ta în timpul acestor atacuri, plăcere fizică sau dorinţa de supravieţuire?" Reamintindu-şi experienţele respective, autorul acelor fapte a spus: "Sexul nu este cine ştie ce pentru mine. O făceam doar din dorinţa de răzbunare. Trebuie să atac pe cineva pentru a-l agresa din când în când, astfel eu simt că supravieţuiesc."
Desigur, o fiinţă preponderent activată pe SWADHISTHANA CHAKRA este mai puţin schilodită şi ceva mai liberă decât alta care este mai mereu preocupată de teama anihilării, asociată predominanţei activării lui MULADHARA CHAKRA. Atunci când conştiinţa ne este orientată cu precădere către dobândirea modelelor de senzaţii amoroase, erotice sau sexuale imperios necesare, avem mult mai multă energie decât atunci când ea este blocată doar în centrul de forţă al autoconservării (MULADHARA). Vom fi atunci de obicei împreună cu mai multe persoane, ceva mai deschişi lăuntric şi vom avea nevoie de mai puţine ore de somn datorită revitalizării. O persoană vitală care aspiră către amor, sex sau experienţe erotice plenare generează în mod clar mai multă energie, care o va face să se simtă mult mai bine decât o alta îngrijindu-se numai de propria sa conservare larvară care denotă de asemenea egoism exacerbat. De fapt se ştie că fiinţele a căror conştiinţă este puternic şi predominant ancorată pe nivelul lui MULADHARA sunt confruntate cu somnolenţa şi cu tendinţa de a adormi un somn ca de plumb mai ales în timpul primei părţi a serii.
Psihanaliza lui FREUD îşi focalizează optica asupra naturii umane ancorate predominant în SWADHISTHANA CHAKRA. Teoria fundamentală a naturii psihologice a omului în cadrul sistemului psihanalitic primar este derivată mai ales din studiul impulsurilor sexuale. Sexualitatea este privită aici ca fundamentând aproape toate motivaţiile. Toate conflictele şi dizarmoniile erau gândite iniţial ca fiind asociate cu dificultăţi sau tulburări esenţialmente de natură sexuală. Perspectiva lui Freud asupra omului este colorată de perspectiva acestei CHAKRA (SWADHISTHANA).
Energiile prezente, accesibile la acest nivel în cazul unei fiinţe puternice sunt, desigur, atât de mari încât dacă încercăm doar să le suprimăm pur şi simplu fără a reuşi să le transmutăm şi sublimăm, ele pot continua să influenţeze într-un mod mascat motivaţiile şi personalitatea producând adesea veritabile mutilări psihice. În tradiţia yoghină secretă sunt două metode de a opera inteligent cu aceste energii. Una din ele constă în a controla perfect şi canaliza prin continenţa amoroasă energiile acestei CHAKRA în vederea transmutaţiei potenţialului sexual pentru experimentarea erosului şi senzualităţii într-un mod care să contribuie gradat fără a vlăgui fiinţa la autoexprimare superioară şi creştere spirituală. Cealaltă posibilitate greu de realizat de către oricine, dacă nu are un mental puternic este evitarea focalizării energiei în acest centru şi concentrarea constantă, egală în vederea canalizării sau "ridicării" ei direct în centrii superiori cum ar fi AJNA CHAKRA. Această redirecţionare a potenţialului sexual transmutat deja este numită sublimare în psihanaliză şi permite să ne folosim energia chiar prin exercitarea controlată a funcţiei sexuale în scopuri creatoare şi spirituale ca arta sau trezirea şi explorarea universului lăuntric prin meditaţie, concentrare sau identificare. Această metodă a continenţei, sau a controlului deplin în timpul trăirilor amoroase sau sexuale (BRAHMACHARYA) nu înseamnă deci neapărat suprimarea sau evitarea activităţii sexuale, ci mai curând o fermă redirecţionare interioară a energiei ce se realizează prin suspendarea completă a ejaculării (chiar şi în timpul angrenării efective a actului sexual). În această stare fiinţa sau cuplul putând să resimtă un număr nelimitat de orgasme fără să se descarce deloc.
Activitatea amoroasă eliberează o imensă cantitate de energie. Adesea (în mod obişnuit) tensiunea sexuală este atât de mare încât nu putem suporta decât parţial starea de supraîncărcare rezultând din acumularea energiei în sistemele noastre atât la bărbat cât şi la femeie. Pe măsură ce energia creşte prin acumulare, tindem să devenim agitaţi, neastâmpăraţi, frustraţi, neliniştiţi şi să căutăm să găsim o modalitate de a o descărca într-un anumit mod.
Aceasta se poate manifesta, de exemplu, sub forma unor ieşiri emotive momentane: "O să las totul baltă", " M-am săturat", după care apare o uşoară senzaţie de uşurare, starea noastră lăuntrică calmându-se oarecum. În alte cazuri, uşurarea este intens şi plăcut resimţită, fiind realizată chiar prin jocuri erotice, mângâieri, sărut, care nu implică activitatea sexuală. Dacă aceasta a devenit modalitatea obişnuită de anulare a tensiunilor sau frustrărilor, atunci suprimarea sexualităţii sau a jocurilor amoroase pentru o perioadă de timp va genera, eventual, o stare de tensiune şi agitaţie. Atunci va apare nu numai o stare de suprapresiune sau tensiune fizică în zona genitală, ci şi o senzaţie de stânjeneală sau complex de frustrare însoţit de un anumit disconfort psihic.
Totuşi, cu ajutorul ASANA-elor şi a altor procedee HATHA-YOGA pliindu-se unui antrenament adecvat, aceeaşi energie stagnantă poate fi transmutată şi refocalizată în centrii de forţă superiori. Aceasta devine, în mod gradat, din ce în ce mai uşor de realizat pe măsură ce se amplifică procesul creşterii şi evoluţiei individuale. Treptat, energia creatoare poate fi integral transformată şi utilizată în mod plăcut într-o varietate de moduri nonsexuale, graţie unei sublimări lăuntrice complete. Este ca şi cum "circuitele electrice" individuale s-ar "maturiza" şi ar deveni capabile să suporte tensiuni din ce în ce mai ridicate.
După străvechile tratate yoghine secrete, în timpurile vedice existau anumite forme de iniţiere acordate de către maeştrii yoghini numai unor discipoli avansaţi, care practicau controlul deplin asupra potenţialului sexual. Această metodă, numită URDVARETAS sau "a conduce sau a întoarce prin sublimare energiile creatoare în planurile superioare ale fiinţei", facilita ascensiunea energiei (care în mod normal este orientată către exterior, către procreaţie) către creier şi recircularea ei armonioasă, benefică în corp. Această metodă transmută şi elevează totodată conştiinţa, făcând-o să urce ca dominantă de la centrii inferiori spre cei superiori. Această metodă de călătorie ascendentă, este cunoscută şi astăzi de yoghinii avansaţi fiind inteligent aplicată mai ales în contextul sistemului TANTRA YOGA. Aceştia afirmă că bucuria sau plăcerea atinsă prin descărcarea sau ejacularea potenţialurilor sexuale (aceasta anulând brusc în mod centrifug tensiunea erotică) nu se poate compara cu beatitudinea rezultând din conservarea şi amplificarea acestei energii pe măsura conducerii ei în centrii superiori de forţă chiar şi timpul unei activităţi sexuale conştient controlate.
Astfel, în timp ce pentru unii sexualitatea este o cauză de epuizare şi regres, alţii o pot utiliza ca pe un mijloc rapid de creştere spirituală şi constantă regenerare lăuntrică. Corect şi constant aplicat, acest principiu conduce, chiar prin implicarea în evenimente exterioare, la transcenderea lor.
Practica plină de succes a acestor metode poate fi mai bine înţeleasă prin reamintirea faptului că nivelurile superioare şi transpersonale ale conştiinţei şi abordate numai după ce subconştientul propriu a fost pe deplin explorat, purificat, polarizat şi integrat. La nivelurile mai profunde ale subconştientului, prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA predominantă, fiinţa se confruntă cu tendinţa interioară de a fuziona cu obiectele sau stările percepţiei sale. Aici, fiinţa este adesea confruntată cu puternice ataşamente şi cu sentimentul totalei identificări sau absorbiri cu celălalt. Tot aici, deoarece nivelurile superioare mai dezvoltate ale funcţionării mentale sunt diminuate, este experimentată o tendinţă primitivă, conservatoare, regresivă, mimetică. La acest nivel pot surveni fenomenele psihice, colective cunoscute ca psihoze de masă, aici mentalul individual fuzionând aproape spontan cu meniul celorlalte persoane, ascendentul fiind dat de mentalul cel mai puternic. Aici, conform străvechii psihologii yoghine, chiar psihismul nostru esenţial. PRANA sau CHITTA, poate intra în contact telepatic şi fuziona cu acela al altor fiinţe permiţându-ne să ne descoperim şi alte ipostaze, graţie rezonanţei.
Practicile tantrice de scufundare controlată, conştientă în experienţa senzuală intensă sunt căi de experimentare ale acestor fenomene. Ele constituie o apropiere rapidă de experienţa unicităţii universale şi identificării totale cu nemărginirea. Ele aduc, prin intermediul acestui centru de forţă, la lumină, din profunzimile subconştiente, tendinţa de a fuziona plenar şi a ne contopi la nivelul subconştientului colectiv cu ceilalţi. Procedeele tantrice oferă o schemă esenţială după care fiecare poate acţiona şi explora experienţa de a deveni UNUL cu o altă fiinţă (datorită fuzionării polare, profunde) sau cu întregul Univers, prin conştientizarea electivă, extrem de profundă, a nivelurilor celor mai subtile ale vieţii mentale. Tehnicile tantrice, graţie controlului deplin, aduc senzualitatea la nivelul conştiinţei, astfel încât aceasta poate deveni un mijloc de a transcende iluzia. Ele permit practicantului să descopere fulgerător dimensiunile interioare nebănuite ale acestor experienţe şi să-şi dezvolte acele niveluri ale conştiinţei de la care uniunea devine cosmică, transpersonală.
În TANTRA YOGA, aspirantul învaţă să-şi redirecţioneze impulsul sexual pentru a reuşi să transceandă prin contopirea cu celălalt, nivelul fizic, ajungând astfel la structurile superioare ultime. La început, când energia se urcă la nivelul acestui centru de forţă (SWADHISTHANA CHAKRA), el poate privi un obiect sau o fiinţă în mod senzual şi poate căuta fuziunea la nivelul fizic. Cosmizarea şi transfigurarea actelor fizice, concomitent cu dezvoltarea capacităţii de auto-observaţie chiar în mijlocul freneticelor jocuri senzuale, conduce fulgerător dincolo de interacţiunea fizică şi erotic senzorială, dilatându-i pe cei doi dincolo de fuziunea personalităţilor. TANTRA ne ajută imens să vedem atotcuprinzătoarea conştiinţă existând latent în celălalt şi ne permite să fuzionăm instantaneu cu acest nivel esenţial al fiinţei celuilalt. Celălalt, la rândul său, va putea face la fel cu noi. Astfel, interacţiunea dintre unul şi celălalt este transformată. Bărbatul şi femeia ajung, graţie unei inefabile transfigurări, să se perceapă ca principiile masculin (+) şi feminin (-) ale Universului în practicile tantrice foarte avansate, fiinţele fizice nici nu mai sunt necesare, iar tendinţa de uniune este conştientizată la un nivel aproape abstract în comparaţie cu metodele tantrice exterioare, fizice.
Tradiţional, în TANTRA YOGA sunt descrise trei tipuri secrete de tehnici:
1) KAULA - utilizând fiinţe exterioare şi actul sexual propriu-zis;
2) MISHRA - o formă oarecum mixtă, în care adorarea exterioară este combinată cu concentrarea asupra sublimării sau, altfel spus, a ridicării energiei interioare KUKDALINI din CHAKRA în CHAKRA
3) SAMAYA - cea mai pură formă de TANTRA, în care principiile constituente ale Universului manifestat sunt obiceiul concentrării interioare, fuziunea manifestându-se numai la nivelul conştiinţei, cu "femeia interioară", care este în această fază energia latentă KUNDALINI care, în general, se află în stare latentă în MULADHARA CHAKRA în universul fiinţei umane.
Toate aceste tehnici şi multe altele pot fi practicate cu succes dacă sunt însoţite de detaşare sau non-ataşament şi de un profund discernământ. A aborda toate aceste experienţe înseamnă, în esenţă, a nu rămâne niciodată prins şi pierdut în plăcerea însăşi. Totdeauna plăcerea trebuie să fie lucid controlată. Trebuie permanent să existe un anumit control, o anumită luciditate. Iar în cazul sexului, interacţiunea amoroasă nu trebuie să fie orientală către atingerea orgasmului exploziv (cu ejaculare şi descărcare ireversibilă de energiei. Deschiderea totală, controlul perfect, precum şi un simţ al "preludiului" transfigurator sunt stringent necesare. Curajul este, de asemenea, necesar. Să citim acum cuvintele unui terapeut occidental faimos, care a urmărit să facă din erotism şi senzualitate o modalitate de creştere spirituală: "Dacă o fiinţă trăieşte o viaţă sexuală plenară şi viaţa i este creată de senzaţiile sale erotice controlate, atunci întreaga sa viaţă devine un euforic preludiu amoros şi ea va fi oricând gata să pătrundă sau să se lase pătrunsă psihic sau mental, de fiinţa celuilalt. Plăcerea atunci nu este doar o recompensă, nu este numai satisfacţie împărtăşită... ea este acea stare extazică care este ea însăşi recompensantă este acea stare a simţirii sau acţiunii care corespunde evoluţiei reale a fiinţei. Plăcerea atunci nu mai este o căutare individualistă, căutând suferinţa sau urmărirea unor ţeluri hedoniste. Ea este mai mult o mişcare unitară către contactul cu nemărginirea, exprimare de sine, pentru a deveni ceea ce în REALITATE eşti. Atunci plăcerea este redefinită şi ea se transformă în ceea ce putem numi bucurie oceanică.
"A îndrăzni să fim ce suntem este o imensă plăcere, revelarea de sine este o infinită plăcere. Ea este rădăcina bucuriei ultime... bucurie oceanică -plăcere, este sentimentul creşterii şi vitalităţii noastre. Noi cei care credem că suntem zei pentru că am creat o lume, am căzut în propria noastră cursă deoarece încercăm să ne bucurăm doar de ceea ce am creat în loc să ne bucurăm infinit de Creator, văzut în actul creaţiei. ("SEXUALITY, SELF AND SURVIVAL" San Francisco, Lode Star Press. 1971)
MANIPURA CHAKRA
CHAKRA PLEXULUI SOLAR: EXPANSIUNE, DOMINARE ŞI SUPUNERE
Fiecare dintre CHAKRA-s este experimentată ca fiind branşată şi aliniată pe o axă în cadrul învelişului pranic (bioenergetic); aceasta poate fi descrisă ca o axă a energiei care se întinde vertical, de la centrul de la baza coloanei vertebrale MANIPURA CHAKRA până în creştetul capului (SAHASRARA). Această axă este amplasată central, nu neapărat de-a lungul suprafeţei exterioare a spatelui. Atunci când ne aşezăm corect cu spatele cât mai drept pentru meditaţie, chiar şi coloana vertebrală este aliniată faţă de această axă, amândouă fiind intim angrenate. În aceste condiţii, experienţa activării centrilor de forţă unul câte unul de-a lungul axei este mai uşor de perceput.
Al treilea centru al conştiinţei este amplasat imediat sub nivelul ombilicului, în plan subtil, în afara corpului fizic. El este asociat elementului subtil foc. Ne referim adesea la această zonă corporală ca fiind ''plex solar". Aici, de fapt, se află un fel de "soare'' interior, produs printre altele şi de oxidarea şi de "arderea" mâncării. În contrast cu plantele care îşi iau energia direct de la soare, animalele trebuie, într-o anumită măsură, să şi-o producă singure. Ele extrag astfel energia deja captivă în substanţa plantelor şi o eliberează apoi prin procesele digestive. Această combustie interioară asigură energia necesară menţinerii vieţii. Atunci când acest foc intern este armonios şi echilibrat, el conferă fiinţei încredere în forţele proprii, sănătate perfectă, asimilarea corectă a hranei şi un înalt nivel energetic, asigurându-i puterea de a lucra foarte mult, fără a obosi repede. Dacă el, în schimb, nu este echilibrat, aceasta poate conduce în timp la o serie de stări maladive sau probleme digestive, cum ar fi ulcerul. În alte cazuri, focul poate fi excesiv, dar prost utilizat sau într-o mare măsură necontrolat generând atunci inflamarea feţei, impulsivitate şi iritabilitate. Energia focului este, de obicei, înmagazinată la nivelul plexului solar.
Când MANIPURA CHAKRA este preponderent energizată fiinţa dobândeşte capacitatea de a fi spontană fără efort, extraordinar de dinamică şi chiar dominatoare. Atunci când efectele psihologice legate de această CHAKRA nu au fost la timp aduse în conştiinţă şi prompt rezolvate, conflictele rezultând de aici ne vor conduce către preocuparea exacerbată de a controla şi a ne exercita puterea de dominaţie asupra altor persoane. Comportamentul ne va fi cel mai adesea caracterizat din dihotomia sau diviziunea dominaţie-supunere. O astfel de fiinţă va putea ajunge să tindă către o dominare tiranică a tuturor, cheltuindu-şi tot timpul şi puterea în a-şi extinde mereu sfera de influenţă personală sau va putea fi (în cazul unei predominanţe receptive YIN a activării lui MANIPURA CHAKRA) exact opusul: supus, versatil şi laş.
Există, însă, adesea situaţii foarte rare, fiinţa, va alterna între aceste două extreme în funcţie de situaţie. Astfel de oameni versatili sunt adeseori etichetaţi drept "personalităţi foarte autoritare". Asemenea fiinţe umane nu sunt aproape deloc capabile să-i vadă pe ceilalţi ca egali şi constant vor judeca pe oricine, etichetându-l doar ca superior sau inferior. Ei îi distribuie pe toţi ceilalţi fie în roluri de figuri autoritare, fie de oameni nefascinanţi, banali. Şi alte tipuri de personalitate pot reflecta conflicte nerezolvate legate de perturbarea energiilor la nivelul acestui centru de forţă. Studiile psihologice asupra bolnavilor de ulcer arată că ei sunt adeseori oameni care se străduiesc să-şi asume responsabilităţile unei poziţii dominatoare, din control, deşi fundamental, în profunzime, ei au tendinţa de a fi pasivi, dependenţi şi supuşi.
Una dintre şcolile de psihologie care s-a focalizat din plin asupra acestui aspect a fost întemeiată de ALFRED ADLER, care a dezvoltat noţiunea de complex de inferioritate, şi s-a ocupat îndeosebi de modul în care ne compensăm adesea sentimentele de inferioritate prin crearea unui fals simţ al superiorităţii. ADLER tindea să-şi vadă pacienţii preocupaţi preponderent de emulaţie, competiţie, amplificarea puterii de impunere şi dominare. El a arătat că până şi actul sexual poate fi experimentat uneori ca o cucerire sau dominare în loc de a fi resimţit ca intensă plăcere sexuală. El a sesizat faptul că în copilărie, sentimentele acute de inadaptare şi inferioritate încercate datorită relativei neajutorări a fiinţei sunt foarte importante şi că o mare parte a comportamentului uman poate fi explicat ca o încercare de a depăşi acest sentiment fundamental de inferioritate prin dobândirea şi menţinerea unei poziţii de superioritate.
Tot legate de aceste experienţe din copilărie se mai dezvoltă de asemenea şi multe aspecte pozitive ţinând de o mai bună stăpânire de sine, autocontrol şi autonomie, necesare fiinţării mature.
Deşi Freud nu a fost de acord cu Adler referitor la aceste aspecte, propria lui teorie s-a dezvoltat gradat în direcţia abordării celor mai constructive aspecte ale funcţionării eului. Aceasta a generat ceea ce se numeşte în mod curent "Psihologia eului''. Este interesant de menţionat în cadrul prezentării noastre paralela dintre teoriile psihanalitice ale stadiilor de dezvoltare prin care trece orice fiinţă şi ierarhia yoghină a CHAKRAS-uritor. Etapele freudiene anale şi falice sunt astfel strâns corelate cu primele două CHAKRAS. (Manifestarea oralităţii şi a încrederii, care în modelul psihanalitic reflectă stadiul cel mai timpuriu în dezvoltarea fiinţei umane sunt rezolvate la nivele mai înalte de conştiinţă în sistemul YOGA, acestea fiind în special legate de centrul secret de forţă al gâtului, (VISHUDDHA CHAKRA). Extensia pe care a dat-o ERIK ERIKSON asupra modelului de dezvoltare freudian descrie etapa următoare (corespunzând lui MANIPURA CHAKRA), ca centrată pe relaţia "hărnicie contra inferioritate".
Primii trei centri de forţă descrişi până aici, mai ales din punct de vedere psihic sunt strâns legaţi de necesităţile şi impulsurile esenţiale, instinctuale pentru menţinerea în cât mai bune condiţii a fiinţei. Ele se referă la autoconservare, perpetuarea speciei şi funcţionarea sau manifestarea efectivă într-o lume constant competitivă. Apare aici evidentă, o mişcare progresivă, gradată, de la preocupările primare de bază către altele din ce în ce mai rafinate. Prima CHAKRA este, am văzut, dominată de activitatea de autoconservare şi permanentă prevenire a anihilării fizice.
Al doilea centru de forţă este asociat răsplătirii erotice senzuale şi în general sferei de trăire sexuală. Într-un sens mai larg acesta este centrul perpetuării şi menţinerii speciei.
Al treilea centru de forţă este asociat comportamentului efectiv şi dominator al individului, care îi va permite să devină expansiv şi să-şi rezolve nevoile personale: îmbrăcăminte, adăpost, asigurarea şi digerarea hranei. Atunci când intrăm în sfera celei de a patra CHAKRA (ANAHATA CHAKRA) părăsim sfera globală a condiţionărilor şi predominanţei aspectelor instinctuale şi materiale ale vieţii situându-ne într-o perspectivă care într-o anumită măsură transcende individualul.
ANAHATA CHAKRA
CHAKRA INIMII: EMOŢIE, AFECTIVITATE, EMPATIE
Centrul secret al inimii corespunde unui punct focar situat la mijlocul distanţei dintre sâni, precum şi proiecţiei acestuia la nivelul coloanei vertebrale. Acest centru marchează un fel de tranziţie între centrii de forţă (CHAKRAS) de jos angrenaţi sau implicaţi în aspectele mai mult biologice de conservare şi supravieţuire şi cei de deasupra lui ANAHATA CHAKRA asociaţi cu formele de conştiinţă din ce în ce mai elevate. Centrii de forţă superiori secreţi, după cum vom vedea, sunt în strânsă legătură cu nivele de conştiinţă mai puţin legate jos, la lumea fizică, mai puţin limitaţi de ego şi ataşamente şi din ce în ce mai impersonali prin natura lor specifică.
ANAHATA CHAKRA se află chiar deasupra diafragmei. Diafragma este o structură musculară de forma unui dom, care separă cavitatea abdominală de cea toracică. Sub scobitura diafragmei se află stomacul, ficatul, duodenul, partea principală a aparatului digestiv şi, după cum am văzut deja al treilea centru secret de forţă MANIPURA CHAKRA. Deasupra domului format de diafragmă este aşezată inima. Ea e înconjurată de cei doi plămâni şi învăluită într-o reţea de nervi supranumită plexul cardiac. Focarul întregii activităţi şi energii ce se află aici este numit ANAHATA CHAKRA şi este în legătură cu energiile subtile ale aerului.
ANAHATA CHAKRA este, într-un anumit sens centrul hrănirii. Plămânii asigură oxigenul necesar sângelui, în timp ce inima distribuie sângele prin corp, trimiţând odată cu el majoritatea componentelor nutritive cerute de toate procesele de activitate şi creştere. La acest nivel sunt localizaţi şi sânii. Ei sunt singurele organe structurate la femeie exclusiv în vederea hrănirii altei fiinţe; emoţiile şi sentimentele pline de afecţiune pentru o altă persoană sunt cel mai adesea experimentate ca un aflux de energie euforică şi vibraţii extrem de fine în această regiune a plexului cardiac. Sentimentul de revărsare şi dilatare afectivă cu mult în afara limitelor corporale sau experimentarea plenară a fuziunii amoroase cu o altă fiinţă sau cu mai multe este în mod tradiţional exprimat de fiecare popor în expresii ca: "I-am dăruit inima", "Inima mea este cu el sau "Iubesc din inima". Inima este adesea simbolul emoţiilor şi sentimentelor cele mai delicate de natură afectivă în limbajul multor culturi. Emoţiile puternice de natură afectivă sunt adesea însoţite de senzaţii fizice foarte plăcute în mod clar localizabile în regiunea inimii şi a pieptului. De exemplu, în cazul ruperii unei relaţii sentimentale în care ne simţeam sudaţi inefabil de o altă fiinţă vorbim adeseori de "o durere sfâşietoare în inimă" sau de "inimă zdrobită". Acest fel de sentimente şi emoţii deosebite marchează deja o separare certă de preocupările biologice şi de supravieţuire date de primii trei centrii de forţă (CHAKRAS) de jos. Putem spune deci că diafragma serveşte de frontieră între natura umană inferioară, preponderent instinctuală şi centrii superiori ce corespund progresiv unor stări de conştiinţă din ce în ce mai evoluate.
Într-o tradiţie secretă amerindiană, diafragma este comparată cu suprafaţa pământului. Sub ea se află nivelul subteran al instinctelor şi naturii animale a omului. Este domeniul materiei solide. Deasupra acesteia se află cerul, tărâmurile superioare ale conştiinţei umane cu frecvenţe de vibraţie mare, din ce în ce mai rafinate şi mai vaste. Între cer şi pământ se întinde diafragma. Această schemă corporală foarte semnificativă îşi are ecourile sale de asemenea în vechile simboluri ale Mexicului, Egiptului, Orientului Mijlociu etc.
ANAHATA CHAKRA este foarte importantă şi pentru că reprezintă prima auroră a zorilor conştiinţei deasupra orizontului reprezentat de diafragmă. Atunci când energia specifică acumulată în focul subtil solar al celui de-al treilea centru secret de forţă MANIPURA CHAKRA poate fi sublimată pentru a activa intens şi a da viaţă sentimentelor, afectivităţii şi empatiei care sunt potenţiale în ANAHATA CHAKRA, efectul este, simbolic vorbind, asemănător unui fascinant răsărit de soare. Energia afectivă euforizantă radiază atunci căldură. În cursul evoluţiei biologice, trezirea şi dezvoltarea capacităţii afective şi a compasiunii constituie un pas major înainte către un nivel superior de conştiinţă în care fiinţa îl trăieşte pe celălalt, ieşind astfel prin empatie din egoismul său primar. Prin ANAHATA CHAKRA fiinţa îl poate trăi pe celălalt descoperind că celălalt este altfel decât cum este ea. Deoarece ANAHATA CHAKRA este centrul secret al fiinţei în care sunt integrate unele impulsuri de bază, precum şi cele mai elevate aspiraţii, ANAHATA CHAKRA este reprezentată în multe tradiţii prin steaua cu şase colţuri. Acest simbol al stelei cu şase colturi care se află prezent atât în străvechile scrieri secrete ale înţelepciunii indiene cât şi în tradiţia ebraică este compus din două triunghiuri, unul cu vârful în sus (▲), iar celălalt cu vârful în jos (▼). Suprapunerea lor reprezintă arhetipal integrarea aspectelor superioare şi inferioare ale naturii umane într-o nouă stare de unitate.
ANAHATA CHAKRA este de o importanţă capitală în filozofia secretă yoghină deoarece centrul de forţă al inimii este punctul de întâlnire a două polarităţi separate, existente în structura energetică corporală. Prima dintre aceste polarităţi este, global vorbind, cea existentă între CHAKRAS-urile de deasupra sa care sunt considerate, luate împreună, ca fiind (+) şi cele de dedesubtul ei care sunt considerate, în general, ca fiind de polaritate (-). A doua polaritate este cea stânga-dreapta, YIN (-) - YANG (+), între părţile stânga şi dreapta ale corpului. După cum se ştie, în tradiţia yoghină, partea dreaptă a fiinţei reprezintă aspectul de emisie, activul, masculinul, aspectul YANG al fiinţei, în timp ce partea stângă corespunde caracteristicilor receptiv, pasiv, feminin, YIN. O linie orizontală reprezentând această polaritate între dreapta şi stânga şi una verticală reprezentând polaritatea între partea de sus şi partea de jos formează, după cum este evident pentru oricine, o cruce cu axul la nivelul lui ANAHATA.
Această cruce este un simbol universal, cu toate că formele ei pot varia uşor de la o cultură la alta. Prin urmare, ANAHATA CHAKRA reprezintă centrul de integrare a tuturor acestor polarităţi. O energizare foarte mare sau o interacţiune afectivă la nivelul acestui centru subtil de forţă implică potenţial întreaga fiinţă.
Într-o asemenea situaţie, aceste necesităţi tind să acţioneze în exteriorul conştiinţei, împingând sau dirijând fiinţa în nişte direcţii pe care ea nu le poate înţelege pe deplin. Raţiunea şi intelectul unei asemenea fiinţe sunt şi ele antrenate în acestei direcţii şi fac ce pot pentru a justifica manifestările iraţionale care decurg de aici. Claritatea şi luciditatea conştiinţei (aşa cum este experimentată în cazul predominanţei centrilor de forţă superiori) diminuează, şi ceea ce ar trebui să fie o activitate mentală superioară devine în această situaţie un servitor fidel al cerinţelor instinctuale distorsionate şi alambicate, justificându-le uneori în mod aberant sau chiar negându-le în fel şi chip, pe cât îi este cu putinţă. Adesea, învăţarea respiraţiei diafragmatice de către persoanele care se confruntă cu astfel de situaţii, le poate ajuta foarte mult să-şi readucă în planul conştiinţei impulsurile cu care s-au luptat sau se luptă orbeşte. Dacă ele vor ajunge să-şi poată învinge aversiunea faţă de aceste aspecte ale fiinţei lor, conştientizându-le deschis ca atare, acestea vor putea fi cu uşurinţă integrate şi aduse sub un deplin control raţional. Din cele arătate până aici, reiese că mişcarea diafragmei este de o importanţă capitală în crearea unei baze filologice necesare pentru o asemenea integrare psihomentală.
Emoţiile ca reflexii sau efecte specifice ale activităţii centrilor inferiori de forţă (CHAKRA-e)
Deşi emoţiile necesită o energie specifică sublimară la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, în apariţia anumitor stări afective sau emoţii sunt simultan implicate influenţe instinctuale provenind de la centrii de forţă (CHAKRAS) inferiori. Astfel, cu cât senzaţiile sunt preponderent dominate de porniri instinctuale (teama, de exemplu, sau porniri sexuale abjecte), cu atât mai mult experienţa şi trăirea respectivă pune în joc centrii de forţă (CHAKRAS) inferiori.
În conformitate cu învăţătura secretă YOGA, există patru izvoare fundamentale din care apar, în general, emoţiile. Există, prin urmare, patru instincte sau cerinţe primare ce servesc cel mai adesea drept fundament oricărei experienţe emoţionale.
Aceste patru instincte sunt :
1) Tendinţa de autoconservare sau autoprotejare, strâns legată de primul centru de forţă (MULADHARA CHAKRA);
2) Impulsul sexual de procreaţie sau perpetuare a speciei, legat de cel de-al doilea centru de forţă (SWADHISTHANA CHAKRA);
3) Nevoia de hrană, combustibil sau mâncare, într-o mare măsură în legătură cu centrul de forţă MANIPURA CHAKRA, în sfera sa specifică hrana fiind digerată iar energia rezultantă înmagazinată;
4) Impulsul care ne atrage către somn.
Primele trei porniri instinctuale servesc drept MECANISME AUTOMATE PRIMARE DE SUPRAVIEŢUIRE, făcând cu putinţă ca în mod obişnuit să nu ne putem opune satisfacerii acestor cerinţe fundamentale. Atunci când, de exemplu, combustibilul din sistemul nostru fizic scade considerabil de mult, reacţia rezultantă este că ne va fi foame. Dacă nu vom reuşi să ne asigurăm hrana, ideea de hrană ne va reveni constant, şi nu ne va permite să uităm. Cel de-al patrulea impuls fundamental este oarecum diferit faţă de primele trei expuse mai înainte. Dacă cineva este privat de somn de un interval de timp suficient de lung, acela va fi perturbat psihic şi mental, putând prezenta manifestări asemănătoare unor reacţii psihotice. Aşa cum am văzut în cursurile anterioare, nevoia imperioasă de somn reprezintă reflexia unei aspiraţii fundamentale de a experimenta diferite stări de conştiinţă superioare. Atunci când la sfârşitul unei zile lunecăm gradat în somnul cel mai profund, conştiinţei noastre i se permite să evadeze din limitele restricţiilor de zi cu zi existente în starea de veghe şi atunci pentru fiinţă, în funcţie de aspiraţiile sale anterioare, totul devine cu putinţă.
Dacă efortul ferm mobilizat al cuiva de a satisface anumite ataşamente este frustrat, el poate brusc să devină furios atunci. De exemplu: "Am ajuns la cofetărie şi am văzut că ultima plăcintă cu căpşuni tocmai se vânduse înaintea mea. M-am simţit brusc frustrat şi am izbucnit furios: "Te-am rugat ieri să-mi păstrezi şi mie plăcinta aceea şi poftim, chiar în faţa mea tu ai vândut-o! Ce e cu tine, nu ai ţinere de minte?" A urmat apoi o mânie aşa-zis justificată, o mostră de ceea ce se numeşte <
Emoţiile şi ANAHATA CHAKRA
Atunci când numai puţină energie lăuntrică este sublimată şi elevată pentru a fi experimentată la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, fiinţa în cauză ne apare aproape fără sentimente, rece şi seacă. Aceasta nu înseamnă că ea nu este motivată lăuntric de cele mai primitive porniri instinctuale, într-o asemenea situaţie, spunem despre o astfel de persoană că "este moartă", că "nu are inimă". O asemenea persoană este cel mai adesea neîndurătoare şi nu-i pasă de ceilalţi. Meschină şi calculată, ea îşi vede numai de drumul ei, călcând fără nici un fel de mustrări de conştiinţă peste oricine îi stă în cale. În termenii de diagnoză psihiatrică, definim o astfel de persoană ca fiind "psihopată", în cazul său, energia este canalizată preponderent la nivelul centrilor inferiori de forţă, astfel încât acestei fiinţe umane nu-i apare spontan nici o preocupare de conştientizare a celorlalţi.
Atunci când o persoană are o anumită cantitate de energie sublimată şi focalizată în ANAHATA CHAKRA şi când de asemeni o cantitate considerabilă de energie este simultan focalizată în MANIPURA CHAKRA la nivelul plexului solar, acea fiinţă umană poate fi uneori agresivă sau egoistă, însă comportamentul său va fi considerabil temperat de o anumită consideraţie faţă de ceilalţi, prezentând reacţii spontane de compasiune şi înţelegere. La acea persoană, din când în când, va apare reacţie de dăruire. Chiar dacă se vor manifesta ca nişte toane, putem vorbi în acest caz de un anumit nivel de integrare şi armonie. Influenţa activării considerabile a lui ANAHATA CHAKRA aduce o componentă afectivă empatică în experienţa noastră de zi cu zi. O tentă euforică este mai mereu prezentă în starea noastră de fond.
Adeseori, în psihoterapie, în urma unui tratament reuşit, putem vedea cum un pacient cu tulburări de afectivitate începe pentru prima dată să simtă afecţiune şi compasiune pentru ceilalţi. Este evident atunci că el a reuşit să sublimeze şi să focalizeze o anumită cantitate de energie specifică de la nivelul centrilor inferiori de forţă (CHAKRAS), reuşind să o experimenteze pentru prima dată la nivelul lui ANAHATA CHAKRA. De acum încolo, trăirea acestei noi stări va fi un element de conectare empatică autentică în interacţiunile acestei fiinţe cu ceilalţi. Totuşi, în anumite situaţii, din cauza contaminări a acestui sentiment predominant afectiv cu unele tendinţe legate considerabil de centrii inferiori, o asemenea fiinţă poate intra în tot felul de încurcături stranii. De exemplu, ea poate să devină absurd de romantică, cheltuindu-şi toţi banii pe buchete de flori scumpe pe care le va oferi noii sale iubiri sau îşi va risipi veniturile în cadouri extravagante. Cu toate acestea, terapeutul trebuie să fie rezervat şi plin de tact în descurajarea unui astfel de comportament, sesizând că este şi un element autentic de dăruire şi abnegaţie prezent în asemenea acţiuni. Din perspectiva terapeutului, experienţa respectivă va fi privită ca o mişcare în direcţia creşterii afective a fiinţei, deşi în primele faze aceasta mai implică încă şi o oarecare doză de patologic. Atunci când starea de conştiinţă experimentată plenar la nivelul lui ANAHATA CHAKRA nu mai este aproape deloc contaminată de influenţe ale necesitaţilor instinctuale, calitatea trăirilor lăuntrice va fi mult diferită, în această situaţie, trăirea în sine nu mai poate fi numită, strict vorbind, emoţie, ci mult mai simplul sentiment. O asemenea fiinţă ne va mărturisi că trăieşte de exemplu: "un imens sentiment de compasiune''. Prin urmare, cu cât este implicat mai puţin ataşament în aceste trăiri afective, cu atât mai mult sentimentul pur, euforic ce rezultă este eliberat de coloratura emoţională. În faza cea mai înaltă, doar energia afectivă pură a iubirii divine şi compasiunii se va manifesta liber prin noi, elevându-ne gradat. Prin concentrare intensă asupra acestui centru secret de forţă în timpul efectuării anumitor posturi (ASANAS) adecvate sau în timpul meditaţiei yoghine, experienţa rezultantă se distinge net de aceste componente prin puritatea ei. Euforia lăuntrică, afecţiunea fără obiect, compasiunea gigantică vor prezenta nuanţări uluitoare. Prin focalizarea şi amplificarea energiei cosmice afective la nivelul lui ANAHATA CHAKRA, contaminările rezultând prin reflexiv instantanee de la centrii inferiori de forţă pot fi în mod gradat conştientizate şi eliminate. De abia atunci fiinţa umană devine capabilă să trăiască plenar sentimente din ce în ce mai puţin amestecate, care în contrast cu vârtejurile emoţiilor sale anterioare sunt infinit mai senine şi euforic liniştitoare. Ea va putea experimenta atunci cât se poate de intens sentimentul care de obicei însoţea emoţia, dar fără a mai fi afectată dureros de coloratura ataşamentelor. Ea va fi acum în mod spontan capabilă să interacţioneze plenar afectiv şi liber cu ceilalţi, fiind mai puţin sau deloc stânjenită de preocupările dominate de instincte, care înainte acţionau cu atâta putere asupra ei însăşi. Sentimentele oceanice de afecţiune sublimă, "pura compasiune" sau ''iubirea detaşată", nu trebuie însă să fie confundată cu beatifica stare de unitate ce va fi resimţită când se va ajunge la culmea evoluţiei conştiinţei individuale, deoarece vom remarca faptul că deocamdată mai persistă totuşi un anumit simţ, al separării de ceilalţi. Dar toate acestea nu se mai aseamănă cu aviditatea anterioară de a poseda şi de a folosi pentru sporirea puterii personale sau pentru amplificarea plăcerii senzuale, ori din dorinţa de a fuziona cu ceilalţi într-o manieră infantilă. Pentru acea fiinţă umană a cărei viată, în general, nu a fost niciodată până atunci liberă de îngusta preocupare exclusivă faţă de ea însăşi starea nouă ce se instalează acum este una de mare libertate şi euforie expansivă. Deşi "celălalt" mai este încă sesizat ca fiind separat, el nu mai este acum totuşi obiectul unor frenetice tentative de a-l poseda, cuceri sau intimida. Starea plenară de compasiune nu este posibilă decât atunci când survine un anumit sentiment de plenitudine şi dăruire, când în afara noastră nu mai este atât de mult de dorit. Această plenitudine trăită ca atare implică spontan o anumită integrare interioară, pe acest fundal rupturile interioare, contradicţiile se elimină gradat, fiind vindecate într-o măsură semnificativă. Experienţa noastră nouă ce ni se deschide acum cu privire la oameni şi obiecte ne apare acum conturată mai mult din punctul de vedere al intercorelării şi armoniei decât doar din unghiul separării şi conflictului aşa cum se întâmpla mai înainte. Este demn de reţinut că începerea experimentării unei empatii reale graţie activării suficient de accentuată a lui ANAHATA CHAKRA arată că tendinţele paranoide au fost rezolvate într-o anumită măsură. Toate acestea înseamnă că nu mai există o atât de mare prăpastie între bine şi rău. Este evident că acum rămân mai puţine aspecte rele în noi înşine pe care anterior aveam tendinţa să le negăm, proiectându-le în ceilalţi şi imaginându-ne că toate acestea ne vin de la ei. Fără îndoială că va rămâne o anumită separare între noi şi cel de care suntem foarte legaţi, dar acum aceasta este mai puţin decât o ruptură ce era anterior determinată de dezechilibrul existent între părţile fiinţei noastre. Aceasta înseamnă că începem să devenim întregi, integraţi plenar şi avem mai puţină nevoie să fuzionăm cu obiecte sau fiinţe inclusiv umane pentru a ne rearmoniza şi a ne recâştiga părţile proiectate din noi. Acum nu mai există o nevoie atât de stringentă către ataşament.
Faimoasa terapie a doctorului ROGER cu refuzul ei de a-i judeca pe ceilalţi şi cu promovarea unei "atitudini necondiţionat pozitive" faţă de ceilalţi pare să cultive destul de mult empatia legată de ANAHATA CHAKRA. Perspectiva specifică lui ANAHATA CHAKRA este de asemenea clar prezentată în cartea lui ERICH FROMM: "Arta sublimă de a iubi''. Aceasta este poate cea mai clară prezentare a integrării lumii din punctul de vedere al lui ANAHATA CHAKRA în psihologia occidentală contemporană. Aşa cum FREUD vede aproape toate motivaţiile ca fiind în mod fundamental sexuale, FROMM sugerează că diferitele noastre manifestări şi trăiri sunt întemeiate pe nevoia de comuniune: "Ceea ce FREUD ignoră este polaritatea masculin (+) - feminin (-) şi dorinţa de a traversa această polaritate prin fuziune empatică..."
"Fiinţa sadică încearcă să scape de însingurare şi de sentimentul de a fi prizonieră făcând în mod forţat o altă fiinţă să fie o parte sau o parcelă din ea însăşi." După părerea lui FROMM, această sublimă dorinţă de transcendere este cel mai bine exprimată prin iubire. Pentru el, iubirea este o dilatare euforică în infinit. Atunci când defineşte iubirea, este semnificativ că FROMM enumeră acele calităţi ce caracterizează activarea superioară armonioasă a lui ANAHATA CHAKRA.
Aceste calităţi includ dăruirea de sine, grija constantă faţă de ceilalţi, responsabilitatea, abnegaţia, respectul şi cunoaşterea empatică a celuilalt:
"Caracterul activ şi sublim al iubirii poate fi descris prin afirmaţia că iubirea este în primul rând o deplină dăruire. Fiinţa a cărei caracter nu s-a dezvoltat încă dincolo de stadiul orientării receptive, exploatatoare sau profitoare, experimentează actul dăruirii, dar în majoritatea cazurilor numai în schimbul primirii; a dărui fără să primească înseamnă pentru ea a fi înşelată".
Despre o fiinţă ceva mai matură FROMM spune: "În această dăruire de sine care nu vizează nimic în schimb, fiinţa umană care o realizează îl îmbogăţeşte pe celălalt sufleteşte, îi sporeşte surprinzător de mult simţul vieţii, făcându-l să trăiască fericirea. Ea nu dă niciodată pentru a primi: această dăruire frenetică este în ea însăşi o bucurie teribilă."
VISHUDDHA CHAKRA
CHAKRA GÂTULUI: HRĂNIRE, CREATIVITATE ŞI PURITATE
Al cincilea centru secret de forţă corespunde unui punct focar situat în zona gâtului. La acest nivel, atât o bună parte din hrana subtilă (energii specifice) necesară fiinţei pentru energizarea diferitelor vehicule, cât şi hrana concretă sub forma mâncării materiale şi a aerului sunt introduse în corp. Glanda tiroidă, care reglează metabolismul este, de asemenea, situată aici. Fiziologic deci, acest centru de forţă (CHAKRA) este legat de procesul complex de hrănire. Psihologic, de asemenea, energia focalizată în această zonă se află în strânsă legătură cu receptivitatea sublimă, cu actul de a prelua sau primi la acest nivel ceea ce este pur. Totodată, acest centru de forţă este foarte strâns legat de sentimentul de a fi protejat şi apărat subtil. Experienţa realizată aici diferă de la o fiinţă la alta în funcţie de cât de mult ne simţim "deschişi" sau "închişi" (de neîncredere, de închistare) spre a fi hrăniţi. Prin urmare, a învăţa să accepţi, să receptezi la modul superior, să primeşti în mod spontan este, putem spune, intim legat de centrul secret de forţă VISHUDDHA CHAKRA. Atunci când acest centru de forţă este suficient de trezit şi armonios dinamizat, lăuntric sesizăm că avem de-a face cu o anumită stare de încredere nemărginită, cu un fel de conexiune naturală cu o forţă gigantică, misterioasă, generatoare a unei stări de euforie naturală ce poate fi identificată cu o veritabilă sursă hrănitoare.
Receptarea hranei
ANAHATA CHAKRA este după cum am văzut, specifică fiinţei capabile să ofere hrană întocmai precum o mamă dăruie laptele matern copilului ei.
VISHUDDHA CHAKRA în schimb, este legală mai mult de rolul copilului care primeşte sau, cu alte cuvinte, de receptarea hranei. Aceasta nu implică neapărat un mod infantil de corelare, aşa cum am fi înclinaţi să credem. Însă mai degrabă am putea vedea modul caracteristic de integrare al copilului ca fiind o analogie a comportamentului în cazul predominanţei în fiinţă a acestei CHAKRA-s (VISHUDDHA).
La o analiză atentă realizăm că ambele sunt caracterizate de sentimentul încântător de a fi intim legat (branşat) la un izvor sigur de hrană, reuşind astfel să ne simţim în deplină siguranţă.
Se poate face aici o comparaţie interesantă între psihologia YOGA şi conceptele moderne de dezvoltare. În psihologia modernă, faza orală a dezvoltării unei fiinţe este prima, ea fiind considerată drept cel mai primitiv mod de manifestare a conştiinţei. Această fază este considerată ca fiind predominantă la naşterea copilului. Energia la acest timpuriu stadiu de dezvoltare este considerată ca fiind concentrată la nivelul gurii şi implicată în receptarea hranei. După cum se ştie, în general odată cu creşterea, copilul trece gradat ce la acest stadiu oral către următorul, numit stadiul anal, care în sistemul HATHA YOGA corespunde unui anumit centru de forţă (MULADHARA CHAKRA). În teoria clasică psihanalitică urmează apoi etapa genitală care este cu cel de-al doilea centru de forţă - SWADHISTHANA CHAKRA.
După aceasta urmează faza dezvoltării competenţei şi eficienţei în viaţa cotidiană legată. În teoria şi practica YOGA, de cel de al treilea centru secret de forţă şi conştiinţă. MANIPURA CHAKRA. Aceste două teorii prezintă o izbitoare corespondenţă, exceptând ceea ce se consideră a fi primul şi cel mul primitiv nivel de dezvoltare din schema psihanalitică, asociat cu oralitatea şi hrănirea, care nu are o corespondenţă în concepţia yoghină a evoluţiei conştiinţei. Dimpotrivă, problemele legale de receptarea specifică a hranei sunt privite ca fiind rezolvate mult mai târziu în schema de dezvoltare a fiinţei.
Cum am putea, deci, înţelege sau rezolva o asemenea neconcordanţă teoretică majoră ?
În teoria psihanalitică apare frecvent tendinţa de transformare şi deplasare de la inferior către superior, de la patologic către normal, considerându-se că cea mai evoluată stare este structurată pe fundamentele cele mai primitive - această stare evoluată fiind de fapt un fel de mimetism al stadiilor timpurii de dezvoltare. În teoria yoghină, exact opusul este adevărat. Astfel, aici, cele mai elevate stări de conştiinţă, precum şi cele mai subtile aspecte ale fiinţei noastre, sunt de fapt centrul în jurul căruia sunt manifestate cele mai grosiere niveluri sau aspecte ale existenţei noastre.
În fiecare caz, aici, învelişul exterior este o proiecţie a celui interior, în mod similar, cele mai primitive şi cele mai inconştiente niveluri de dezvoltare sunt privite ca o slabă şi mai mult sau mai puţin distorsionată, reflexie a stărilor superioare. Prin urmare, faza primitivă orală a dezvoltării umane este, putem spune, o imitaţie distorsionată a tendinţei înnăscute către încredere şi devoţiune ce caracterizează activarea considerabilă a lui VISHUDDHA CHAKRA. La copil, în general, această atitudine poate fi destul de des alterată de o lipsă de conştiinţă, de o anumită stare de impulsivitate, de anumite stări revendicative sau de oscilaţiile către stări de neîncredere.
La aspirantul ferm orientat către spiritualitate, activarea considerabilă a acestui centru de forţă face să nu mai survină asemenea stări penibile de inconştienţă şi confuzie. Atât psihanaliza cât şi YOGA recunosc că un nivel specific de dezvoltare poate '' imita" un alt nivel, dar diferenţa fundamentală în ceea ce priveşte orientarea pe care o generează imitarea considerată are implicaţii profunde asupra înţelegerii naturii umane, în această direcţie, noţiunile oferite de psihanaliză sunt mai pesimiste.
Psihanaliza rămâne ancorată în primitiv şi primordial, tinzând către o reducere a infantilului sau patologicului. Modul yoghin de abordare în schimb, pe de altă parte, este în cea mai mare măsură orientat în direcţia creşterii şi conduce pe practicantul perseverent spre forma cea mai elevată a ceea ce el experimentează în mod curent. După cum se ştie teoria psihanalitică s-a dezvoltat în mare măsură prin studiul persoanelor care aveau grave probleme emoţionale. Aici, pacienţii cel mai grav perturbaţi sunt cel mai adesea consideraţi că au regresat până la cele mai primitive nivele de dezvoltare. Pacienţii cu puternice tendinţe paranoice, precum şi psihopaţii, de exemplu, pot prezenta o intensă preocupare în sensul că nu sunt "înghiţiţi" sau chiar teamă de a nu fi anihilaţi de ceilalţi.
La ei această tendinţă prezintă cel mai adesea forme obsesive. În limbajul psihanalitic, o asemenea fiinţă umană este cel mai adesea considerată ca având tendinţe orale net amplificate pe care le proiectează constant asupra celor din jurul său. Datorită acestui mod specific de a simţi şi gândi, din cauza respectivei "proiecţii" acea fiinţă umană începe să creadă până la obsesie că ceilalţi intenţionează să vină cât se poate de aproape de ea şi să o controleze, "înghită". Această teamă de a fi, este înţeleasă în psihanaliză ca o proiecţie a propriilor necesităţi orale ale pacientului. Activitatea terapeutică cu pacienţi ce rămân preocupaţi de conflicte infantile nerezolvate a condus adesea la considerarea oricărei oralităţi şi dorinţe de hrănire ca fiind nişte fenomene fundamental primare şi profund regresive.
Cu toate acestea, acest tip de stare psihică caracteristică în asemenea procese este foarte distinct de tot ceea ce este asociat cu trezirea şi energizarea lui VISHUDDHA CHAKRA în psihologia YOGA. Paranoicul prezintă deci teama ego-ului de a fi anihilat sau înghiţit printr-o regresie de către o stare de dezvoltare primitivă şi indiferenţiată, în timp ce în HATHA YOGA impulsurile şi aspiraţiile elevate asociate cu energizare considerabilă a lui VISHUDDHA CHAKRA sunt intim legate de căutarea unei "hrane de sus" de către ego, a unui contact inefabil cu un potenţial superior, a unui mod sublim de creştere interioară. Primul caz este asociat cu o intensă dorinţă orală conducând atât la dorinţa de a înghiţi (asimila oral) cât şi la teama obsesivă de a nu fi cumva "înghiţit" la rândul său.
Al doilea caz reprezintă nevoia imperioasă a conştiinţei de a fi ghidată cu mult dincolo de limitele ei prezente. Deşi amândouă situaţiile sunt într-o oarecare măsură legate de centrarea conştiinţei la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA, una reprezintă un pas superior în evoluţia conştiinţei, în timp ce cealaltă contaminată de influenţa covârşitoare ale celor mai primitive nivele de dezvoltare. Diferenţa aici este cea care apare în legătură cu aspirantul la spiritualitate şi fiinţa umană psihopată. Ea implică diferenţierea a două modalităţi de direcţionare a conştiinţei. Ceea ce este intens dorit de aspirant va fi la fel de inefabilă hrănire psihică dintr-o conştiinţă transpersonală, care este urmărită ca o tentativă de evadare din limitele sale prezente în care acesta aspiră să crească gigantic. Psihopatul, pe de altă parte, în identificarea sa aproape permanentă cu tot ceea ce apare pe ecranul minţii inferioare, este împins de regulă către ataşamente mai puternice şi mai solide care îi vor face să alunece în această regresie. La ora actuală se ştie că mulţi psihoterapeuţi tind să explice experienţele spirituale în sfera psihopatiei sau uneori încearcă să le înţeleagă, asemănându-le cu tendinţele orale primitive ale copilului.
Schema centrilor de forţă (CHAKRAS) oferită de HATHA YOGA ne ajută mult la clarificarea diferenţelor dintre aceste două stări. Aceasta sugerează că aspiraţia de contactare şi punere în rezonanţă cu o sursă transpersonală de hrană este asociată cu ascensiunea către nivelele superioare de conştiinţă, către pura şi sublima experienţă a celui de-al cincilea nivel de conştiinţă, în timp ce teama de a fi atacat, pătruns, "anihilat" şi ''înghiţit" arată că o energie considerabilă este încă încătuşată într-o stare larvară haotică în MULADHARA CHAKRA. În HATHA YOGA există un număr considerabil de tehnici utilizate pentru rezolvarea dificultăţilor şi perturbărilor energetice centrate la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA. Este interesant de notat în această direcţie că în psihoterapia modernă occidentală doctorul ALEXANDER LOWEN foloseşte declanşarea sistematică a reflexului vomitativ pentru a acţiona rapid şi eficient asupra tensiunilor musculare conexe ce există la nivelul acestei zone. Este, considerăm, semnificativ să reamintim aici că în antrenamentul HATHA YOGA există un asemenea exerciţiu de curăţire interioară numit VAMANA DHAUTI.
Acest procedeu yoghin tipic implică ingerarea gradată a unei anumite cantităţi de apă călduţă şi eliminarea ei ulterioară după ce în prealabil s-a realizat stimularea completă a reflexului vomitativ. Dacă această modalitate serveşte în cea mai mare parte la înlăturarea mucusului de pe esofag şi la eliminarea anumitor reziduuri şi toxine din stomac, ea are totodată şi efecte fiziologice certe. Unii practicanţi întâmpină mari dificultăţi în efectuarea acestui procedeu deoarece fie că nu pot înghiţi apa fie adesea nu o pot elimina prin vomă după ce au băut-o. Cu toate acestea, prin exersare şi declanşarea repetată a reflexului vomitativ ei vor reuşi în cele din urmă să ajungă la rezultatele scontate. Practicând corect un anumit interval de timp VAMANA DHAUTI, fiinţa umană dobândeşte un sentiment stenic mult amplificat de bine interior şi încredere în sine. În plus, prin intermediul acestui procedeu, tensiunile fiziologice şi psihice legate de temerile de a se mai hrăni sunt în bună parte destul de repede eliminate.
După cum arată însă şi dr. LOWEN, acest exerciţiu singur NU este suficient pentru crearea unui efect terapeutic deplin. În HATHA YOGA mai ales, acest procedeu este doar o parte dintr-un program complet care conduce împreună cu anumite forme de meditaţie şi alte tehnici paralele la o transformare exterioară, gradată a personalităţii.
CREATIVITATEA
Capacitatea de a oferi şi accepta hrana este o temă frecventă în psihologia religiei şi simbolism. Un exemplu semnificativ în această direcţie este motivul Fecioarei cu Pruncul care, după cum se ştie, ocupă un loc central în arta creştină în care constatăm că se pune un accent deosebit pe ANAHATA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. În plus, se cuvine să menţionăm că însăşi "postura de rugăciune", utilizată atât aici cât şi în alte tradiţii poate fi şi ea, de asemeni, asociată cu trezirea şi dinamizarea acestor centri de forţă. Un yoghin suficient de avansat, va remarca, fără îndoială, după un anumit timp de antrenament, că atunci când mâinile sale sunt lipite la nivelul palmelor, fiind ţinute suficient de mult timp în zona dintre inimă şi gât, energia sa lăuntrică şi conştiinţa se vor concentra spontan asupra acestor două CHAKRAS simultan, fiind astfel creată o "atitudine de elevare devoţională."
BHAKTI YOGA sau YOGA devoţiunii prin iubire, cât şi diferitele practici spirituale devoţionale existând în tradiţiile spirituale ale lumii, pun adeseori accentul pe transfigurare, adorare, rugăciune, făcând de asemeni apel la cântarea sau audiţia melodiilor sau muzicii sacre special consacrate să faciliteze punerea la unison a fiinţei adoratorului cu acele planuri sau nivele elevate de manifestare.
Aceste aspecte trebuie puse în legătură cu faptul că din punct de vedere psihologic cuvintele sau chiar rostirile noastre lăuntrice creează adesea instantaneu, prin punere la unison sau evocare, universul în care noi personal existăm.
Acest univers în miniatură sau microcosmos se structurează în funcţie de aceste condiţii pe care noi înşine le creăm prin cuvinte sau rostiri lăuntrice care îi dau viaţă. Deoarece VISHUDDHA CHAKRA este centrul focar al emisiei sonore, al vocalizării, al cuvântului şi rostirii lăuntrice, el este asimilat în tradiţia secretă yoghină cu "centrul creativităţii superioare sublime", mulţi artişti autentici şi muzicieni inspiraţi având în mod spontan (din naştere) preponderent dinamizat acest centru de forţă. În cazul activării acestui centru de forţă fiinţa umană realizează starea de rezonanţă cu diferitele sfere de forţă ale universului sau cu energiile subtile ale acestuia, mai ales prin intermediul vibraţiilor sonore, a muzicii pentru care are afinităţi, cât şi a cuvintelor sau simbolurilor verbale care ne pun la unison cu subconştientul colectiv. Prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA fiinţa îşi creează mai mult sau mai puţin conştient, prin materializare şi evocare, propria sa lume. Ajunşi la acest loc al analizei noastre, trebuie să menţionăm că elementul subtil care se află în legătură cu VISHUDDHA CHAKRA este AKASHA TATTVA, tradus de obicei în mod simplist prin "eter". Prin urmare, AKASHA sau eterul este, din punct de vedere subtil, un fel de mediu interstiţial în care se înregistrează instantaneu toate celelalte fenomene, lucruri sau fiinţe în activitate, el fiind câmpul omniprezent în care aceste acumulări numite clişee AKASHA-ice sunt prezente pentru totdeauna întocmai precum sunetele sunt înregistrate pe o bandă magnetică. Graţie proprietăţilor sale specifice AKASHA face cu putinţă creaţia şi manifestarea lui VISHUDDHA CHAKRA în acest plan sau câmp. Simbolizările, evocările lăuntrice sau rostirile interioare sunt mediate şi manifestate prin intermediul acestui centru de forţă care ne umple aura individuală sau câmpul nostru caracteristic cu "realitatea" pe care ne-o construim mai mult sau mai puţin conştienţi prin noi înşine. Ulterior această "realitate" va reacţiona asupra noastră cu o forţă direct proporţională cu aceea angrenată în momentul manifestării sau creării lor.
Prin formarea conceptelor verbale şi prin afinităţile elective caracteristice care ne structurează în mod predominant realitatea, filtrând-o adesea pentru noi într-un anumit mod, automat vom determina fie că vrem, fie că nu vrem, ce stimuli anume vor fi respinşi, care anume vor fi acceptaţi, atrăgându-ne atenţia, cât şi modul specific în care ei vor fi interpretaţi sau asimilaţi. Spre exemplu, prin repetarea şi evocarea chiar lăuntrică a unui ritual verbal, graţie inefabilelor fenomene de rezonanţă telepatică care se stabilesc instantaneu, realitatea noastră lăuntrică sau cu alte cuvinte universul nostru interior poate fi radical restructurat şi recreat. Cuvintele, rostirile lăuntrice şi gândurile care se asociază acestora creează adeseori în noi, instantaneu, o nouă lume care se va manifesta cel puţin temporar astfel. Este semnificativ să amintim aici că în anumite situaţii antropologii au pus în evidenţă multiple exemple de înveşmântare a conceptului nostru de realitate prin intermediul conceptelor lingvistice. Prin urmare, la acest nivel, cuvintele pe care le rostim, modul de a le intona, tonalitatea pe care o folosim, muzica pe care o cântăm sau pe care o audiem cu predilecţie, activităţile artistice sau jocurile pe care le desfăşurăm în mod spontan, toate acestea la un loc, sau fiecare în parte, exprimă în mod exact diferitele aspecte legate de caracteristicile proprii ale inventivităţii şi creativităţii personalităţii noastre, toate acestea fiind strâns legate de gradul de dinamizare şi rafinare al acestui centru de forţă. Este deci evident pentru noi că trezirea şi dinamizarea lui VISHUDDHA CHAKRA nu conferă numai hrănire, ci şi o mai mare sau mai mică creativitate. Deşi aceste două aspecte la prima vedere par a fi două funcţii distincte, la o examinare mai atentă şi profundă ele se transformă în cele două feţe ale aceleaşi monezi. Unii orientali iniţiaţi susţin, referitor la acest centru de forţă că: "VISHUDDHA leagă laolaltă acele deschizături din nas şi gură prin care primim suflul vieţii, făcând totodată să acţioneze organele vibratorii care ne fac capabili să dăm înapoi afară acest suflu sub forma sunetelor. Diferitele sunete noi şi diverse au fost dăruite de aceste organe vocale sub forma limbajului şi cântecului, funcţia lor secundară fiind astfel împlinită pentru om pe acest pământ. Atunci însă când le înţelegem funcţia lor principală vom utiliza cel mai des acest centru rostind cuvinte de laudă şi cântând emoţionante imnuri de slavă Creatorului". Analizând această situaţie din punct de vedere istoric atât în cultura orientală, cât şi în cea occidentală vom constata că arta şi muzica s-au dezvoltat din necesitatea exprimării acestei sublime devoţiuni. Spre exemplu, istoricii muzicii clasice occidentale i-au descoperit acesteia originile în muzica creştină timpurie cum ar fi cântările ambroziene şi gregoriene care mai supravieţuiesc încă şi astăzi, fiind cântate în anumite biserici sau mănăstiri. Chiar şi atunci când muzica a evoluat, ea a rămas totuşi în primul rând o activitate de orientare eminamente spirituală, până în perioada de după Bach. Artele vizuale, la rândul lor (pictura, sculptura) erau de asemenea consacrate redării sau înfăţişării diferitelor teme spirituale până relativ recent în istoria artei occidentale. Gradat, aceste forme de exprimare creatoare, sublime, au devenit secularizate şi au început să fie utilizate din ce în ce mai des pentru a servi altor scopuri. Cu toate acestea, arta şi muzica în formele lor rafinate şi elevate rămân încă şi astăzi un mijloc principal de a menţine viu procesul creşterii şi elevării lăuntrice dacă sunt folosite în mod adecvat.
Adeseori arta a fost întrebuinţată ca parte componentă a psihoterapiei. Astfel, s-a constatat adeseori că prin pictură, sculptură sau muzică pacientul poate simboliza în mod adecvat şi cu mai multă uşurinţă ceva important pentru el prin conştientizarea acelui simbol, el reuşind după aceea să se reintegreze chiar vindecându-se în acest fel.
Savantul CARL GUSTAV JUNG şi-a concentrat considerabil atenţia asupra modulul în care cristalizarea şi simbolizarea creatoare a elementelor inconştientului ajută în procesul de creştere şi clarificarea lăuntrică. Studiul profund realizat de JUNG cu ajutorul anumitor bolnavi asupra YANTRAS-urilor, MANDALAS-urilor şi simbolurilor arhetipale prezente adesea în exprimarea artistică şi mituri, a scos adesea la lumină importanţa nebănuită a actului creator artistic, în integrarea personalităţii şi dezvoltarea conştiinţei de sine. Cititorul atent va constata că în cea mai mare parte a operei sale, Jung a tratat acest aspect creator al lui VISHUDDHA CHAKRA, fără a fi reuşit însă să-l integreze cu celălalt aspect transfigurator devoţional de la nivelul acestui centru. Considerată din acest punct de vedere, arta poate fi utilă mai ales în procesul psihoterapeutic, deoarece ea face posibilă o exprimare simbolică a anumitor aspacte ale fiinţei, care fiind remanente şi ascunse erau ignorate anterior. Este evident deci pentru noi, la o analiză mai atentă, că toate simbolizările şi formulările manifestate în cursul liberei autoexaminări lăuntrice a pacientului nu sunt deloc diferite de acumulările specifice preexistente în universul său misterios. Interpretarea corectă a viselor prin care se urmăreşte decodificarea şi revelarea anumitor mesaje subconştiente, de exemplu, este în esenţă acelaşi lucru, deoarece simbolurile cât mai corect traduse ale visului aduc în cele din urmă în conştiinţă ceva important, care înainte se afla deja în sfera subconştientului pacientului într-o formă inefabilă şi misterioasă. Prin prezenţa sa clarificatoare, terapeutul extrage mesajul criptic şi, exprimându-l prin simbolul visului îl ajută pe pacient să-l folosească în conceptualizarea, cristalizarea şi înţelegerea propriei sale fiinţe. Toate aceste procese intuitive în care se amalgamează inspiraţia şi chiar clarviziunea, implică utilizarea creatoare a unui simbol pentru a aduce din nou în sfera conştiinţei ceva care anterior fusese ignorat. Atunci când pacientul devine el însuşi capabil, din punctul de vedere al unei perspective superioare ("EUL - care observă") să formuleze cât mai clar şi să aducă în sfera exprimării verbale o anumită parte din fiinţa sa lăuntrică, şi a realizat de fapt o creaţie artistică care îl exprimă în faza în care se afla cu un maximum de fidelitate. Acesta este mai mult sau mai puţin misterul fundamental al artei. Prin inspiraţie, dând frâu liber creativităţii, artistul este acela care permite uneori celei mai sublime părţi din el să se manifeste.
El oferă astfel conştiinţei sale din profunzime mijloacele cele mai adecvate de exprimare, realizările sale fiind cu atât mai valoroase şi universal valabile cu cât gândurile şi preocupările sale nu sunt contaminate de eventualele orientări egotice. În procesul veritabilei inspiraţii în care influenţa egoului este considerabil anihilată, artistul se dă, cu alte cuvinte, la o parte, lăsând vocea interioară a Sinelui nepieritor şi transcendent să "vorbească". Utilizarea cuvântului evocat mental (în gând) sau a vibraţiei sonore care permite evocarea şi punerea instantanee în rezonanţă cu aspectele numite (sau chemate la existenţă) pentru crearea unei forme de manifestare exterioare sau chiar interioare este veritabilă bază a psihoterapiei care utilizează FORŢA MAGICĂ A CUVÂNTULUI. Graţie fulgerătoarei puneri în rezonanţă prin stabilirea unei legături telepatice cu aspectul evocat, fiinţa care receptează mesajul verbal se va putea integra cu surprinzătoare uşurinţă la un nou şi superior nivel la care poate avea acces dacă potenţialităţile sale vibraţiei specifice îi permit aceasta. Toate aceste fenomene sunt benefice, utile şi valabile desigur numai atunci când forma exterioară permite cu adevărat punerea la unison realităţi de ordin subtil superior care se vor materializa în forme sublime ideale în sfera conştiinţei. Un exemplu, semnificativ în această direcţie avem în cazul detaşării care face ca fiinţa să vibreze la unison cu nivelele cele mai înalte ale manifestării, făcând cu putinţă revelarea în fiinţă a EULUI transcendent, obiectiv, neafectat şi observator.
Prin urmare, orice fel de trăire sau realizare artistică nu numai că creează sau recreează arta ci transformă în acelaşi timp personalitatea receptorului sau creatorului de artă deoarece prin simboluri receptate telepatic, sau create exterior, creatorul sau receptorul de artă devine fulgerător capabil să se reintegreze şi se atingă un nou nivel elevat de conştiinţă. Mai mult decât atât, actul de creaţie sau, cu alte cuvinte, de expresie ca şi cel de a fi creat sunt părţi complementare ale aceluiaşi fenomen. Prin contrast, atunci când arta şi inspiraţia este considerabil stânjenită de ego creativitatea stagnează. Atunci când se exacerbează egoul dispare arta, iar atunci când egoul dispare arta universal valabilă înfloreşte spontan în voie. Când artistul este înăbuşit de ego lăsându-se dominat de meschine calcule el începe "să se imite" stereotipic pe el însuşi şi nu mai transmite telepatic nimic celorlalţi. Aceste simboluri nu-i mai transformă atunci şi creşterea sa lăuntrică personală încetează. În actul cu adevărat creator în care eşti liber manifestându-te cu o nebunească spontaneitate caracteristică mai ales geniului, înainte de toate tu te hrăneşti pe tine însuţi, căutând să oferi cât mai mult celorlalţi şi dăruindu-te atunci cât mai mult, accepţi ghidarea şi inspiraţia conştiinţei superioare din interiorul tău. Mai ales din acest punct de vedere putem spune că actul superior de hrănire ca şi faptul de a fi simultan hrănit, atunci când hrăneşti pe ceilalţi este unul şi acelaşi lucru. O binecuvântare yoghină tradiţională care enunţă în timpul mesei şi care nu este cel mai adesea înţeleasă decât de către anumite fiinţe suficient de evoluate spiritual spune: " Mâncarea în forma sa completă este Conştiinţa Universală (BRAHMAN) şi ea trebuie să fie ulterior oferită Conştiinţei Universale (BRAHMAN) pentru ca mereu Conştiinţa Universală (BRAHMAN) să rămâne pentru noi aceea care oferă mâncarea".
În mod asemănător, cuvântul "GRAŢIE" în Occident este folosit atât pentru cuvintele spuse înaintea mesei cât şi pentru ceea ce este dat în calitate de hrană şi ca modalitate de susţinere, fiind oferit ca un veritabil dar de la nivelele elevate ale conştiinţei.
În cazul unei fiinţe umane la care conştiinţa este preponderent focalizată la nivelul acestui centru de forţă rolul său este, de asemenea, de primitor şi simultan de distribuitor al "GRAŢIEI" divine. Prin sublima experienţă a primirii graţiei conştiinţa individuală hrănită cu divina ambrozie ascensionează în mod spontan la nivelul centrului de forţă următor (AJNA CHAKRA) realizând tulburătorul mister că atât cel care dăruieşte cât şi cel care primeşte sunt unul şi acelaşi fuzionaţi într-o inefabilă unitate întocmai ca picătura unită acum în mod evident cu oceanul fără margini.
Prin intermediul lui VISHUDDHA CHAKRA artistul de geniu, de exemplu, realizează chiar prin intermediul artei sale inefabila sa identitate iniţială cu acea infailibilă voce interioară care îl inspiră.
La această etapă evolutivă, noţiunea de "CONŞTIINŢA SUPERIOARĂ LĂUNTRICĂ", care este de fapt un potenţial fundamental de expresie ce permite prin intermediul intuiţiei să pătrundem misterele insondabile ale manifestării devine acum pentru noi accesibilă, putând fi ulterior amplificată gradat.
AJNA CHAKRA
CEL DE-AL TREILEA OCHI;
CENTRUL MENTAL DE COMANDĂ AL CUNOAŞTERII GENIALE ŞI SPIRITUALE INTUITIVE
Următorul centru secret de forţă este AJNA CHAKRA amplasat în afara corpului fizic în zona capului, având corespondenţă în partea de mijloc a frunţii, imediat deasupra ochilor, aproximativ la jumătatea spaţiului dintre sprâncene. Lui AJNA CHAKRA i se atribuie controlul şi perceperea energiilor mentale ale fiinţei, facilitând punerea în rezonanţă cu energiile macrocosmosului. Prin intermediul său fiinţa realizează sau percepe o gamă nebănuită de fenomene telepatice de natură mentală şi spirituală. În plus, energiile care ni se revelează în urma trezirii şi conştientizării gradate a acestui centru de forţă, conduc în mod ireversibil fiinţa umană la cele mai rafinate şi elevate percepţii lăuntrice, permiţând cunoaşterea şi stăpânirea celor mai subtile şi mai eficiente forme de manifestare ale energiei şi materiei.
AJNA CHAKRA este numită adeseori şi "cel de-al treilea ochi" din cauză că ea permite realizarea unui anumit gen de clarviziune şi pătrundere mentală infailibilă. În strânsă legătură cu AJNA CHAKRA sau cu alte cuvinte cu ''cel de-al treilea ochi'' se află la nivel fizic glanda pineală. Menţionăm că încă din antichitate în anumite texte yoghine secrete se vorbea de o legătură foarte strânsă între glanda pineală şi AJNA CHAKRA. Chiar şi în Occident unde realitatea centrilor de forţă este aproape necunoscută, glanda pineală era considerată în antichitate ca fiind foarte sensibilă la aşa-zisa "lumină interioară".
Câteva secole mai târziu, RENE DESCARTES includea în tratatul său cu privire la aşa-zisa raţiune superioară anumite diagrame înfăţişând raze de lumină ce pătrundeau în craniu afectând apoi glanda pineală. El a intuit că erau implicate aici unele dintre cele mai esenţiale aspecte ale vederii lăuntrice spirituale. Deşi această teorie a fost mult timp considerată drept un rudiment fantasmagoric al epocii preştiinţifice, cercetările moderne au început să pună în evidenţă că există totuşi un substrat obiectiv al acestor afirmaţii. Cu toate că nu există o legătură directă şi evidentă fizic a glandei pineale cu exteriorul corpului s-a evidenţiat totuşi în mod clar pe diverse animale că acestea sunt mult mai sensibile în zona de corespondenţă a "ochiului pineal'' faţă de gradul de intensitate a luminozităţii ambiante. Astfel, s-a constatat că reacţia lor lăuntrică varia în funcţie de fluctuaţiile sezoniere şi cotidiene ale intensităţii luminii. Prin urmare, AJNA CHAKRA reprezintă pentru noi un "al treilea ochi" orientat către enigmaticul nostru univers lăuntric, care ne permite în acelaşi timp perceperea directă a misterioaselor lumi sau universuri paralele. În tradiţia yoghină AJNA CHAKRA este considerată centrul percepţiei spirituale, fiind ochiul care ne permite să vizualizăm mirificele lumi astrale care se găsesc în aşa-zisa "lume de dincolo". Anumite texte YOGA menţionează că aşa cum ochii fizici ne facilitează anumite raporturi sau legături cu lucrurile sau realităţile fizice, în mod asemănător AJNA CHAKRA face cu putinţă ''perceperea vizuală" a fenomenelor şi realităţilor astrale şi chiar mentale.
În plus AJNA CHAKRA este un centru esenţial şi intim de comandă de care depinde întregul nostru sistem de emoţii. În plan fizic AJNA CHAKRA se află într-o strânsă corelaţie cu epifiza, despre care anumite texte tantrice menţionează că s-ar afla într-o intimă legătură cu aşa-zisul vehicul mental (MANOMAYAKOSHA) controlând totodată anumite funcţii ale psihicului (PRANAMAYAKOSHA) şi ale corpului fizic.
În conformitate cu tradiţia yoghină secretă cu mult anterioară erei noastre, prin intermediul lui AJNA CHAKRA ne confruntăm cu un veritabil "al treilea ochi" care este un organ specific dublu atât psihic cât şi mental, activarea sa completă permiţându-ne să redescoperim înregistrările şi experienţele complete ale existenţelor noastre anterioare. Prin intermediul acestui centru de forţă fiinţa umană sesizează realitatea de necontestat a reîncarnării sufletului după aşa-zisa moarte fizică. Pentru străvechii înţelepţi ai Orientului (RISHIS) viziunea lăuntrică pe care o face cu putinţă iluminarea dătătoare de înţelepciune, departe de a fi pur spirituală, are drept organ anatomic sau zonă de reflexie şi corespondenţă fizică a lui AJNA CHAKRA - epifiza. Prin legătura sa intimă cu epifiza, AJNA CHAKRA acţionează, de asemeni, foarte mult asupra glandelor genitale. Anumite texte tantrice indică chiar că activarea adecvată a acestui centru de forţă facilitează transmutarea şi sublimarea atât prin abstinenţă cât şi continenţă a potenţialului sexual al fiinţei. O gamă de fenomene constatate în domeniul endocrinologiei în legătură cu epifiza confirmă realitatea acestor afirmaţii tradiţionale; astfel, la ora actuală, se ştie că unele leziuni care au avut drept consecinţă distrugerea zonei epifizare la copil produc o pubertate precoce, obsesii sexuale, anumite vicii ca sadism sau masochism şi chiar boală caracterizată prin creşterea rapidă şi excesivă a organelor genitale.
La celălalt pol, în cazurile de adenoame ale epifizei sau, cu alte cuvinte, în cazurile de tumori care amplifică în exces secreţiile glandei, acestea sunt însoţite de o atrofiere a organelor genitale sau de anumite tulburări ce apar la nivelul acestora. Toate acestea ne permit să înţelegem că acţiunea exercitată de AJNA CHAKRA în plan fizic la nivelul epifizei este de a controla şi frâna sistemul sexual. Prin urmare, atât continenţa cât şi abstinenţa pot fi realizate cu uşurinţă printr-o activare corespunzătoare a lui AJNA CHAKRA. Transmutarea şi sublimarea potenţialului creator atât la bărbat cât şi la femeie în forme superioare de energie se vor realiza spontan, aproape fără nici un efort în cazul celui care are acest centru de forţă suficient de activat.
Prin activarea intensă a lui AJNA CHAKRA yoghinul realizează că deţine un veritabil "al treilea ochi " orientat atât către universul său lăuntric cât şi către aspectele subtile şi mentale ele lumii înconjurătoare. În plus, AJNA CHAKRA este un focar de emisie şi recepţie al energiilor gând, al ideilor, al structurării mentale prin intermediul căruia putem concepe şi înţelege în mod coerent universul subtil mental exterior fiinţei noastre, energiile sale specifice, ajutându-ne să guvernăm "spaţiul (universul) nostru lăuntric''. Aşa cum ochii fizici ne ajută să stabilim anumite raporturi cu lucrurile şi fenomenele exterioare, în mod analogic AJNA CHAKRA ne facilitează şi ne ordonează raporturile cu lucrurile, entităţile şi fenomenele specifice sferelor de manifestare subtilă astrală şi mentală.
Tradiţia milenară yoghină arată că de acest mitic "al treilea ochi'' depinde, de asemenea, întregul nostru sistem al emoţiilor.
Din punct de vedere fizic, AJNA CHAKRA se află în legătură intimă cu un organ misterios situat în inima creierului şi este cunoscut sub numele de glanda pineală, sau altfel spus, epifiza. Chiar dacă pentru mulţi oameni de ştiinţă epifiza pare a fi un organ inutil, adepţii YOGA avansaţi au identificat acest organ ca fiind în legătură cu AJNA CHAKRA care în calitatea sa de ochi spiritual permite fiinţei să intuiască atât natura spiritului cât şi raporturile existente între structura mentală, psihic şi corp.
În conformitate cu tradiţia yoghină milenară secretă, AJNA CHAKRA este un veritabil ''al treilea ochi", el fiind un organ al dublei vederi sau percepţii care, printre altele, ne permite să regăsim cu fidelitate spectacolul, experienţele şi cunoştinţele pe care le-am acumulat în existenţele noastre trecute în perioada încarnărilor succesive. Prin intermediul lui AJNA CHAKRA activată suficient de mult ne apare clar că această viziune lăuntrică superioară nu este numai pur spirituală ci are drept organ fizic, la nivelul creierului, epifiza. În concepţia yoghină tradiţională, rolul lui AJNA CHAKRA în calitatea sa de ochi lăuntric spiritual este preponderent în integrarea armonioasă a fiinţei în univers cât şi în funcţionarea globală a individului.
Cu privire la cel "de-al treilea ochi" tradiţia occidentală cât şi filosofii Evului Mediu la rândul lor, au localizat în acest centru focar punctul de comandă al tuturor funcţiilor mentale. Filosoful ARISTOTEL considera la rândul său cel "de-al treilea ochi" identificat prin epifiza la nivel fizic ca fiind un veritabil regulator al "CURENTULUI GÂNDIRII". Mult mai târziu, filosoful DESCARTES avea să considere aceeaşi zonă drept un sediu esenţial al imaginaţiei mentale, inteligenţei şi al bunului simţ comun. În faimosul său sistem conceput el considera că ''SPIRITELE ANIMALE" - un fel de suport fluidico - energetic al minţii - circulau în sânge de unde epifiza îi extrăgea pentru a-i face să treacă în ventriculele creierului.
Astfel, în concepţia sa, epifiza ajungea să fie "INFORMATĂ" despre starea globală corporală şi prin intermediul corpului al a senzaţiilor acestuia despre întreaga lume exterioară. Senzaţiile, ideile şi imaginile percepute ajungeau în final, în concepţia lui DESCARTES să se centralizeze în epifiză. La rândul său, epifiza declanşa imediat după aceea anumite energii sau undele motrice care, traversând ventriculele creierului se dirijau către muşchi şi organe pentru a organiza comportamentul.
În Orient, yoghinii au reuşit datorită aprofundării milenare a cunoaşterii lăuntrice să descopere că AJNA CHAKRA conştient trezită şi energizată face cu putinţă anumite revelaţii cu totul extraordinare care îi deschid fiinţei umane ce are activat acest centru câmpul unor reflexii intuitive fructuoase. Pentru yoghinul avansat apare clar că AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al treilea ochi" lăuntric poate fi utilizat pentru a privi mai ales interiorul, sau altfel spus aspectele subtile esenţiale oricărei realităţi şi nu doar exteriorul acesteia.
Prin trezirea lui AJNA CHAKRA, yoghinul devine capabil să exploreze zonele enigmatice ale conştiinţei precum şi straturile, abisale ale subconştientului. În concepţia yoghină, starea de genialitate este în strânsă legătură cu activarea la un anumit grad a lui AJNA CHAKRA. Mai multe texte yoghine insistă asupra faptului că trezirea şi amplificarea activităţii lui AJNA CHAKRA este stimulată chiar şi prin mesajele care îi vin de la ochii fizici.
Unii yoghini contemporani, cum ar fi SWAMI RAMA, au arătat că aceste mesaje specifice care trezeşte şi activează AJNA CHAKRA provenind de la ochi, nu sunt masaje retiniene sau cu alte cuvinte, în mod grosier senzoriale ci sunt mesaje specifice emise prin intermediul MIŞCĂRILOR pupilei. Aceste "mişcări" la rândul lor sunt declanşate la fel de bine prin intermediul eforturilor de viziune reală (în această direcţie a se vedea importanţa antrenamentului yoghin în care se vizualizează fizic exterior o anumită YANTRA pentru dinamizarea lui AJNA CHAKRA) ca şi prin imaginări de viziune (vezi în această direcţie importanţa pentru dinamizarea lui AJNA CHAKRA a procedeelor de vizualizare lăuntrică aşa cum acestea sunt realizate în cazul lui SHAMBAVI MUDRA), sau, chiar prin senzaţii interioare inefabile lipsite de imagini (lărgirea pupilară în cazul stărilor de fericire plenară sau chiar a durerii, de exemplu).
În lumina tradiţiei milenare yoghine, AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al treilea ochi'' este un organ subtil perfecţionat al sistemului vederii, care poate fi asimilat cu un fel de analizator superior de un grad elevat care aproape că îl defineşte drept un veritabil "al treilea ochi" superior. Rolul lui AJNA CHAKRA în controlul şi coordonarea sistemului sexual a fost dintotdeauna pus în evidentă în textele yoghine clasice, din acest punct de vedere acest centru de forţă având un rol uriaş în realizarea cu succes atât a continenţei cât şi a abstinenţei.
În sfera psihică a fiinţei, activitatea lui AJNA CHAKRA, permite controlul emoţional, ea fiind aceea care face cu putinţă la gradul cel mai înalt aşa-zisa stăpânire de sine. De ordinele sau energiile mentale angrenate prin intermediul activării lui AJNA CHAKRA depinde prin urmare întreaga noastră personalitate, fie că este vorba despre sexualitatea noastră specifică, de stăpânirea de sine sau de rapiditatea noastră de acţiune mentală.
Ceea ce se ştie mai puţin, cu excepţia unor yoghini iniţiaţi în aceste mistere, este relaţia care există între AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. În foarte multe situaţii s-a constatat că o slabă activare şi energizare a lui AJNA CHAKRA atrage după sine deficienţe energetice specifice la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA a acelei fiinţe umane, toate acestea având drept efect tulburări remarcate la nivelul glandei tiroide (hipertiroidie). Trezirea şi activarea armonioasă a lui AJNA CHAKRA permite diminuarea rapidă a acestor tulburări remarcate la nivelul tiroidei, toate acestea arătând că există o certă relaţie de subordonare ierarhică a lui VISHUDDHA CHAKRA faţă de AJNA CHAKRA.
Rolul pe care AJNA CHAKRA îl are în coordonarea anumitor procese sexuale la femeie a fost cu uşurinţă pus în evidenţă atunci când, în cazul unor femei tinere al căror ciclu menstrual fusese oprit datorită unor raţiuni ''nervoase'', respectivele cicluri au putut fi restabilite, persoanele în cauză fiind îndrumate să recurgă la anumită metode YOGA în care se vizualizau energii luminoase de culoare violetă inundând zona specifică a lui AJNA CHAKRA. Aceleaşi rezultate s-au obţinut de asemeni prin expunere altor femei cu aceeaşi problemă la radiaţii ultraviolete un anumit interval de timp. Tot prin intermediul lui AJNA CHAKRA se poate regla cu cea mai mare uşurinţă şi coordona activitatea de reproducere sau procreare a fiinţei umane.
În concepţia yoghină, conştiinţa centrată ferm în AJNA CHAKRA implică în mod spontan "INTROSPECŢIE" sau altfel spus, ''abilitatea de a vedea dincolo de aparenţe în interior'', în trecut, adeseori era numit "vizionar" cel care avea în mod preponderent conştiinţa centrată la nivelul lui AJNA CHAKRA deoarece el este capabil să vadă în mod superior, intuitiv.
Termenul de "clarviziune", deşi a dobândit actualmente sensuri parapsihologice, vine de fapt din limba franceză şi înseamnă "a vedea în mod clar", această noţiune referindu-se de asemeni la centrarea fermă şi predominantă a conştiinţei în această CHAKRA. Pentru yoghinii avansaţi "al treilea ochi "sau AJNA CHAKRA, suficient de bine trezit, conferă capacitatea minunată de "a vedea" într-un mod în care ochiul fizic nu poate să realizeze aceasta. Prin urmare, AJNA CHAKRA face cu putinţă o viziune mult mai profundă asupra noastră şi a realităţii înconjurătoare, permiţându-ne să avem acces la un mod intuitiv superior de dobândire a cunoaşterii. În termeni moderni, adeseori cuvântul "intuiţie", căpătat şi o uşoară conotaţie peiorativă datorită ignoranţei. El este deseori folosit sinonim cu cuvântul ''presimţire''. Adeseori cuvântul "intuiţie'' este privit ca nedemn de încredere sau imaginar, fiind considerat drept ceva fantasmagoric pe care o persoană rezonabilă nu trebuie să se bizuie. Astfel, dacă de exemplu, un anumit om de afaceri are o fulgerătoare intuiţie, că va fi inflaţie, cel mai probabil este că (deşi prevenit) el nu se va grăbi totuşi să-şi vândă cât se poate de repede tot stocul de mărfuri. Astfel, chiar dacă el este preocupat într-o anumită măsură de această fulgerătoare intuiţie, cel mai adesea el îşi va spune că ceea ce i-a apărut "nu este decât o superstiţie aberantă", sau o fantasmagorie delirantă. Chiar şi în multe cazuri când ulterior, la interval de timp după aceea, o intuiţie se dovedeşte a fi fost corectă, tendinţa comună a majorităţii oamenilor este de a o considera drept o coincidenţă nesemnificativă. Cu toate acestea, este semnificativ că în psihologia modernă, până la ora actuală nu există nici un stadiu sistematic şi ştiinţific al capacităţii intuitive care să ne permită să înţelegem modul în care intuiţia se leagă sau se dezvoltă odată cu celelalte funcţii psihice. În psihologia orientală, şi mai ales yoghină, dimpotrivă, intuiţia este foarte clar definită. Ea este un fenomen precis care trebuie încă de la început să fie separat de superstiţie şi presimţire. Analizând atent aceste fenomene, yoghinii au ajuns la concluzia că cel mai adesea presimţirea poate să implice un element intuitiv, dar acesta este alterat şi făcut să apară confuz de diferite elemente provenind din subconştientul persoanei în cauză. Complexele lăuntrice, proiecţiile imaginative, fanteziile obsesive, refulările, frustrările şi problemele individuale se amestecă şi ele în puţinul acces pe care-l putem avea (la modul comun) la ceva dincolo de conştiinţa vulgară limitată. Datorită acestor zaţuri premoniţiile sunt atunci adeseori eronate, ele devenind de cele mai multe ori nedemne de încredere. Cu toate acestea, "A AVEA PRESIMŢIRI" este o tendinţă spontană şi naturală a minţii umane. Atunci când mintea, în mod firesc intră într-o stare de calm profund şi relaxare devenim în mod cât se poate de firesc să primim, sau cu alte cuvinte, să receptăm telepatic asemenea impresii. Uneori, atunci conştienţi de acest potenţial cel mai adesea începem să intervenim în acest proces şi ajungem să-l intelectualizăm. În asemenea situaţii presimţirea, chiar şi contaminantă, aşa cum se întâmplă în multe cazuri, dispare. Prin contrast, adevărata intuiţie este o funcţie stabilă, sigură a nivelelor superioare ale conştiinţei, de la nivelul cărora ne devine în mod instantaneu accesibilă o gamă mult mai mare de informaţii. În această situaţie, percepţiile intelectuale şi emoţiile se armonizează împreună şi sunt integrate făcând cu putinţă astfel un nou mod de cunoaştere în care amândouă sunt pe deplin corelate, această situaţie permiţând în mod gradat chiar realizarea de sine. Pentru yoghini intuiţia provine fără îndoială de la nivelul celei mai înalte surse de cunoaştere. Procedeele yoghine de meditaţie îi conferă fiinţei mijloace sigure prin care ea poate să descopere şi să dezvolte în universul ei lăuntric acel nivel de pe care operează totdeauna intuiţia.
În concepţia yoghină, intuiţia are două aspecte. Privind din acest punct de vedere, există o diferenţă netă între intuiţia creatoare şi intuiţia superioară sau altfel spus orientată lăuntric. Exemple de intuiţie creatoare sau altfel spus genială sunt: descoperirea legii gravitaţiei de către NEWTON, descoperirea structurii circulare a moleculei, de benzen sau descoperirea relativităţii a lui EINSTEIN. Intuiţia creatoare sau genială aduce superconştiinţa sau altfel spus supramentalul într-un contact productiv cu lumea exterioară. Intuiţia superioară sau cu alte cuvinte orientată lăuntric la rândul ei nu este utilizată în interacţiunea cu învelişurile materiale exterioare ale fiinţei, ci este utilizabilă în vederea cunoaşterii naturii ei interioare, esenţiale (ATMAN). Ea este prin urmare nealterată şi ajută fiinţa să-şi găsească drumul permiţându-i să aibă acces din ce în ce mai profund către nivelele de conştiinţă cele mai elevate. Tocmai din această cauză, aceasta intuiţie Superioară este sinonimă cu faimosul FIR AL ARIADNEI din tradiţia iniţiatică occidentală. În practica superioară avansată a meditaţiei yoghine, focalizarea fermă şi neîntreruptă a conştiinţei la nivelul celui de-al 6-lea centru de forţă conduce rapid la separarea gradată a adaosurilor fantasmagorice sau imaginative de experienţa obiectivă pură receptată în mod telepatic.
Abia atunci începe să răsară o cunoaştere intuitivă, constantă, obiectivă şi sigură. În această fază putem spune chiar că modul predominant intuitiv al conştiinţei, care este asociat adesea cu partea stângă a corpului, este în final adus la desăvârşire. În concepţia yoghină secretă, deschiderea reală a celui "de-al treilea ochi" înseamnă integrarea armonioasă a părţilor dreapta (+) şi stânga (-). Aceasta înseamnă prin urmare, îmbinarea echilibrată a analizei şi discriminării ce caracterizează partea dreaptă a conştiinţei cu deschiderea şi accesul direct la lumea intuitivă ce caracterizează partea stângă a conştiinţei. Prin urmare, aceasta înseamnă a pune capăt atât intelectualizării seci, sterile cât şi superstiţiilor sau "presimţirilor" fanteziste. Aceasta înseamnă deci unificarea armonioasă într-un tot unitar al acestor moduri parţiale, inexacte de cunoaştere, într-un tot integrat care ne permite să fim mai profunzi şi nelimitat pătrunzători.
Un simbol secret binecunoscut care s-a menţinut şi se menţine încă în Occident înfăţişează în mod analogic integrarea ce survine între aceşti 2 poli atunci când conştiinţa este corect şi predominant focalizată în AJNA CHAKRA. Este vorba de faimosul caduceu al lui Mercur. Deşi acest simplu ezoteric este curent folosit în medicină, originea şi semnificaţia sa nu este aproape deloc înţeleasă de către medici. Nu este deloc întâmplător în această direcţie că acest simbol secret faimos (caduceu al lui Mercur) este într-un totul similar cu modelul yoghin tradiţional de a prezenta relaţia polară intimă dintre conştiinţă, energie (PRANA) şi centrii secreţi de forţă (CHAKRAS). Bastonul central al acestui simbol este o reprezentare analogică a canalului subtil median al coloanei vertebrale (SUSHUMNA NADI), cei doi şerpi: unul negru şi unul alb ce se încolăcesc la stânga şi la dreapta acestuia corespunzând celor două canale subtile principale: IDA NADI (-) şi PINGALA NADI (+); YIN şi YANG; feminin şi masculin; pasiv şi activ; lunar şi solar, THA şi Ha. Întocmai precum NADIS - urile (canalele subtile de energie), în reprezentările tradiţionale yoghine, şerpii caduceului lui Mercur încolăcesc şi se intersectează în jurul baghetei magice centrale, în final întâlnindu-se pentru a se privi faţă în faţă în cel de-al 6-lea centru secret de forţă (AJNA CHAKRA) la măciulia baghetei magice, unde remarcăm că sunt înfăţişate două aripi. Caduceul lui Mercur reprezintă totodată şi starea superioară ideală ce trebuie să fie atinsă de orice fiinţă umană care doreşte să-i ajute eficient şi să-i vindece pe alţii; conştiinţa sa trebuie deci să fi trezită la acel nivel de profundă intuiţie caracterizează şi înţelegere integratoare corelată de forţă astfel încât energiile sale infinite de tămăduire să provină din adânca fântână a cunoaşterii ce se află aici.
În afara antrenamentului yoghin rapid, sigur şi sistematic, aceasta necesită în general o pregătire îndelungată şi adeseori anevoioasă pe alte căi spirituale ceva mai lente. În anumite situaţii însă, chiar şi atunci când pregătirea nu este sistematică pot fi experimentate din când în când, sporadic, anumite contacte temporare cu această conştiinţă universală. Aceasta poate surveni în diferite situaţii unele fiinţe care au atins în decursul vieţii un grad superior neobişnuit de maturitate şi evoluţie personală. În asemenea situaţii rare, spontane străfulgerări ale unei stări sublime, deosebite de conştiinţă pot fi brusc experimentate, ele fiind ulterior descrise ca copleşitoare. Asemenea experienţe extatice uluitoare au fost descrise de unii inspiraţi filozofi, poeţi şi gânditori de-a lungul secolelor ca: SPINOZA, WALT WHITMAN, EMINESCU, JOHN LILLY sau WILLIAM BLAKE, mărturiile lor adeseori impresionante servind drept constantă sursă de inspiraţie de-a lungul anilor. În asemenea situaţii, în general astfel de persoane chiar dacă fără o pregătire sau un antrenament precis şi sistematic au atins stări extatice de conştiinţă în mod excepţional, după aceea ele nu şi-au putut recrea niciodată aceste momente de reală iluminare. În astfel de cazuri, asemenea fiinţă umană se confruntă cu aceste experienţe care apar spontan chiar atunci când nu se aşteaptă deloc. Uluitoarele experienţe de acest gen rămân însă ca o cotitură importantă în viaţa lor, arătând ca veritabile momente cruciale de integrare de la care ei vor extrage o inspiraţie creatoare genială şi vor putea raporta permanent chiar şi zeci de ani după aceea. Totuşi aceste trăiri unice nu îi pot impulsiona în mod definitiv pentru-i face să progreseze până la faza superioară de conştiinţă complet integrată. În alte cazuri, aceste trăiri iluminatorii extatice rămân doar nişte experienţe ocazionale trecătoare deoarece în asemenea naturi nu este încă dezvoltată conştiinţa pentru a le permite să evolueze gradat şi constant către etapă în care această stare poate fi oricând realizată şi retrăită la voinţă. Numai prin practica YOGA, constant şi sistematic angrenată sub ghidarea atentă a unui îndrumător competent, aspirantul sincer este antrenat gradat pentru a ajunge să realizeze oricând doreşte, la voinţă, aceste stări sublime de conştiinţă, el devenind într-o anumită fază chiar capabil de a induce şi celorlalţi aceleaşi stări atunci când urmăreşte aceasta.
Trezirea gradată şi deschiderea acestei viziuni lăuntrice înseamnă de fapt accesul fiinţei la anumite moduri superioare conştiinţă pe care de fapt le avem fiecare în stare potenţială dar pe care în prezent, datorită obtuzităţii şi ignoranţei nici măcar nu le putem imagina. Accesul sistematic la aceste planuri superioare ultime de conştiinţă înseamnă totodată evadarea din limitele realităţii noastre efemere şi dureroase ale existenţei de zi cu zi. În plus, aceasta înseamnă evadarea din conceptele meschine, limitate ale conştiinţei focalizate preponderent material către trăiri şi fenomene extatice în care realizăm că devenim solidari cu infinitul. Toate acestea înseamnă de asemeni depăşirea limitărilor timpului, spaţiului şi cauzalităţii aparent inexorabile.
Cel care ştie cum să mediteze în spaţiul din mijlocul frunţii, între sprâncene, la nivelul lui AJKA CHAKRA, dobândeşte prin focalizare preponderentă la acest nivel o nouă perspectivă asupra principiilor şi conceptelor legate de timp, spaţiu şi cauzalitate. Focalizarea interioară şi preponderentă a conştiinţei la nivelul lui AJNA CHAKRA conduce fiinţa umană către o treaptă evolutivă extraordinară în care multiplicitatea aparent disparată a fenomenelor şi evenimentelor poate fi simultan percepută într-o viziune intercorelată, armonioasă şi perfect integrată.
Odată ajuns în această fază superioară yoghinul realizează că succesiunea cauzală a fenomenelor şi proceselor vieţii este astfel transcensă astfel că evenimentele viitoare pot fi sesizate şi asimilate în prezent. Deşi aceasta poate părea absurd pentru materialistul încăpăţânat sau pentru intelectualul rigid şi speculativ, în conformitate cu învăţătura exactă şi atât de bine definită pe care meditaţia yoghină o confirmă, ţesătura de fenomene şi evenimente a trecutului, prezentului şi viitorului este o curgere cauzală a anumitelor evenimente în albia timpului. Prin trezirea şi energizarea adecvată a lui AJNA CHAKRA, această albie a timpului în totalitate, poate fi vizualizată în mod simultan sub forma duratei unice a timpului prin intermediul unui antrenament yoghin consecvent realizat.
Un mare înţelept yoghin şi eliberat contemporan SRI RAMAKRISHNA, urmărind să descrie cât mai bine în cuvinte discipolilor săi apropiaţi experienţa transcendentă ce survine atunci când conştiinţa este total şi preponderent centrată în AJNA CHAKRA, le-a spus într-o zi: "Astăzi, dragii mei, vă voi comunica totul şi nu voi păstra nimic secret". El a descris apoi într-un mod cât se poate de clar toţi centrii de forţă împreună cu trăirile lăuntrice corespunzătoare care rezultă prin trezirea lor preponderentă până la ANAHATA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. Apoi, concentrându-se în continuare asupra lui AJNA CHAKKA, RAMAKRISHNA a spus: "Sinele Suprem (ATMAN) este direct cunoscut şi fiinţa umană experimentează imediat starea de SAMADHI atunci când conştiinţa sa ajunge aici (AJNA CHAKRA). Atunci nu mai rămâne decât un foarte fin val transparent care separă Sinele Suprem universal (PARAMATMAN) de Sinele individual (ATMAN). Yoghinul care aspiră la eliberare experimentează atunci..." şi spunând acestea, în momentul în care urmărea să continue să descrie în detaliu experienţa realizării Sinelui Suprem intra de fiecare dată, brusc, în starea de SAMADHI. Când ieşea după aceea din starea de SAMADHI, RAMAKRISHNA încerca iarăşi să descrie experienţa sa spirituală a acestei faze superioare şi fără a putea să spună mai mult, intra din nou în starea de SAMADHI. După mai multe încercări repetate, lui RAMAKRISHNA au început să-i curgă lacrimi din ochi şi atunci le-a spus discipolilor săi apropiaţi că deşi el dorea cu tot dinadinsul să le descrie totul fără să ascundă nimic, devenea totuşi incapabil să mai vorbească. "de fiecare dată când încerc să descriu ce fel DE STĂRI SPIRITUALE TRĂIESC ŞI CE VIZIUNI LĂUNTRICE EXPERIMENTEZ". Atunci când trec de acest loc (şi spunând aceasta el le arătă zona gâtului - VISHUDDHA CHAKRA) DE ÎNDATĂ CE MĂ GÂNDESC LA VIZIUNILE PE CARE LE AM, MINTEA PARCĂ MI SE EVAPORA CUPRINZÂND NEMĂRGINIREA ŞI ORICE DESCRIERE LA ACEST NIVEL DEVINE IMPOSIBILĂ".
Descriind totuşi ulterior această stare fără a mai urmări să intre în starea de SAMADHI, aşa cum încercase prima oară, RAMAKRISHNA a comunicat cu privire la aceasta trăire sublimă spirituală următoarele : "DACĂ CONŞTIINŢA UNEI FIINŢE UMANE ATINGE ÎN MOD FERM PUNCTUL DINTRE SPRÂNCENE (AJNA CHAKRA) FIXÂNDU-SE ACOLO, ACELA ARE ATUNCI CUNOAŞTEREA DIRECTĂ A SINELUI SUPREM (ATMAN), PENTRU EL NU MAI EXISTĂ ATUNCI DECÂT UN VOAL TRANSPARENT CA MĂTASEA. SINELE SUPREM ESTE ATUNCI ATÂT DE APROAPE ÎNCÂT PARE CĂ EŞTI DEJA ÎN EL, IDENTIFICAT COMPLET CU EL, CU TOATE ACESTEA, IDENTIFICAREA TOTALĂ CU DUMNEZEU ÎNCĂ NU A APĂRUT ŞI ACEASTA URMEAZĂ ÎNCĂ SĂ APARĂ''.
Printre fenomenele paranormale care survin în cazul activării depline a centrului AJNA CHAKRA se află şi prezicerea, cunoscută în antichitate sub numele de darul profeţiei.
Persoanele care au AJNA CHAKRA foarte dinamizată dobândesc facultatea extraordinară de a prezice lucruri şi situaţii ce se vor întâmpla în viitor, chiar peste zile, săptămâni, sute sau mii de ani şi, de asemenea, ele pot descrie cu o uşurinţă surprinzătoare situaţii şi întâmplări ce s-au petrecut în trecutul chiar foarte îndepărtat.
Un caz foarte interesant în această direcţie este senzitivul olandez GERARD CROISSET care, de asemenea, practică YOGA, capacităţile sale de prezicător fiind atât de mari încât el a organizat mai multe experienţe de autentificare a puterilor sale uluitoare împreună cu profesorul W.H.C. TENHAEFF şi cu faimosul cercetător în domeniul parapsihologiei HANS BENDER. În cursul acestor experienţe, CROISSET a comunicat cu 2 săptămâni înainte ce persoană va ocupa un anumit scaun într-o sală de spectacol după ce în prealabil i se punea la dispoziţie numai planul - schiţă de dispunere a locurilor din acea sală.
În iunie 1953 s-au organizat astfel de experienţe încununate de succes. Împreună cu clarvăzătorul CROISSET în colegiile Palatinului din Olanda. Este demn de remarcat că nici unul dintre cei care au participat împreună cu CROISSET la aceste experienţe de prezicere nu fuseseră mai înainte niciodată în oraşele în care au avut loc aceste experienţe. În cursul acestor serii de experienţe uluitoare, prezicătorul CROISSET a făcut la NEUSTADT, pe WINSTRASSE, la orele 14, o prezicere cu privire la o persoană care urma să ocupe un anumit loc într-o sală de spectacol pentru a asista la reprezentaţia ce urma să aibă loc la o anumită oră, seara, în aceeaşi zi în oraşul olandez PIRMASENS. Pe un plan -schiţă reprezentând aşezarea unui anumit număr de scaune, verificatorii au indicat scaunul cu numărul 75 şi, în continuare, prezicătorul şi yoghinul CROISSETT a dictat la magnetofon un anumit număr de amănunte foarte clare şi precise despre viitorul ocupant al acelui scaun ce se afla în sala de spectacol. După prezicerile sale, persoana care urma să ocupe acest loc era o doamnă în vârstă de vreo 30 de ani, îmbrăcată cu o bluză albă, care frecventa adeseori un edificiu de culoare roşie cu colonade şi scări înalte şi care doamnă urma să aibă recent o conversaţie animată despre SILEZIA DE SUS sau care va citi despre acest subiect.
Tot cu această ocazie, CROISSET a mai perceput şi a dictat despre acea persoană că vede în urmă un zmeu care nu se ridică de la pământ, ceea ce semnifica pentru el, în conformitate cu un proverb olandez, un obiectiv sau cu alte cuvinte un scop pe care acea femeie vrea să-l atingă dar care în ciuda eforturilor sale nu se realizează. Acest scop se referea la un bărbat (care a fost descris apoi în mod precis şi care avea un anumit proiect în minte).
În continuare clarvăzătorul a spus că intervenţia doamnei în cauză va împiedica realizarea acelui proiect, în final, CROISSET a mai indicat că vede un port-ţigaret de culoare verde, la vederea căruia doamna respectivă se strâmbă. Prezicătorul CROISSET a propus cu acesta ocazie completarea acestei experienţe paranormale a "SCAUNULUI GOL" cu o EXPERIENŢĂ DE PSIHOMETRIE (perceperea prin clarviziune a înregistrărilor subtile energetice ce există într-un obiect datorită utilizării sale de către o persoană). El a cerut deci, în completarea acestei experienţe ca în absenţa lui (a lui CROISSET) să se adune unele obiecte '' la întâmplare'' aparţinând persoanelor din asistenţă (care erau prezente la acel spectacol) şi de a le depune apoi într-o cameră alăturată. Când subiectul primei experienţe urma să fie identificat, tot acesta urma apoi să aleagă un obiect dintre cele care fuseseră duse în camera alăturată.
În continuare, prezicătorul CROISSET a mai dictat apoi pe banda de magnetofon următoarea descriere :
"Văd o casă care se află undeva pe o colină. În această casă realizez că este vorba de un tratament ce se face cu ultrasunete. Cel care face acest tratament resimte dureri în regiunea rinichilor. Ştiu, de asemenea, că foştii locatari ai acestei case erau de religie ortodoxă şi erau foarte credincioşi. Tot în această casă cineva a cântat "Sonata Neterminată" a lui BEETHOVEN şi a întrerupt-o la un moment dat din cauza faptului că pianul era dezacordat. Aproape de această casă trece un drum ce se află în vecinătate şi care urcă... mai văd, de asemenea, un golf."
Peste 250 de persoane care erau prezente în respectiva sală au asistat la verificarea acestei preziceri făcute de CROISSET cu privire la persoana ce urma să se afle în sala din oraşul PIRMASENS. În plus, trebuie să mai amintim că în această sală de spectacol locurile nu erau numerotate şi mai existau chiar scaune care nu se găseau reproduse pe acel plan, acestea aflându-se plasate lângă strapontina. Intrând în sală, împreună cu acesta, exact înainte de începerea spectacolului, atât CROISSET cât şi cei doi profesori au recunoscut imediat pe doamna cu privire la care clarvăzătorul făcuse preziceri mai înainte. Ea se afla pe un scaun la 2 locuri de cel de pe plan, scaun care purta însă pe plan numărul 73. Ea avea 32 de ani şi purta o bluză albă. Singurul edificiu de culoare roşie în oraşul PIRMASENS, cu colonade şi scări înalte, era capela cimitirului. Ascultând înregistrarea pe bandă a lui CROISSET ea a recunoscut uluită că fusese cu 2 zile înainte acolo cu ocazia unei înmormântări. În acele momente ea a relatat că s-a gândit intens la o ceremonie funerară ce avusese loc în aceeaşi capelă în anul 1942. În acea perioadă ea îşi făcea multe griji pentru un prieten ce se afla în Rusia. Cu o zi înaintea experienţei realizate de CROISSET, în oraşul PIRMASENS ea tocmai primise o scrisoare de la acesta în care o anunţa că între timp s-a însurat. Ea a fost cu atât mai surprinsă să constate că pe banda de magnetofon prezicătorul CROISSET l-a descris într-un mod foarte precis. În respectiva scrisoare acest om tocmai îi propunea de a relua legătura lor intimă. Această propunere o şocase profund şi ea arătă că refuzase (indignată să admită aşa ceva, dar în gând. Odată, mai demult, acelaşi bărbat descris de CROISSET îi făcuse cadou un port-ţigaret galben cu dungi verzi. Faptul că în viziunea- prezicere pe care CROISSET a avut-o despre ea, a sesizat că ea face o strâmbătură la vederea acestui port-ţigaret semnifica dispreţul profund pe care ea îl avea acum pentru acest om. Tot cu o zi înainte, acestei doamne tocmai i se arătase o carte intitulată "Monografia provinciei SILEZIA", care acum se afla pe masa sa în sufragerie şi care îi fusese adusă de un vizitator care tocmai sosise de curând. Persoana- subiect al acestei experienţe uluitoare, a fost deci identificată foarte clar şi s-a dovedit cu această ocazie (aceasta nu era nici prima şi nici ultima dovadă a lui CROISSET) că prezicătorul sesiza cu o precizie uluitoare gândurile şi chiar stările afective ale subiecţilor cu privire la care realiza apoi cu anticipaţie preziceri exacte.
După cum se convenise, suplimentar în vederea completării acestei experienţe, în continuare respectiva doamnă a ales după aceea la cererea profesorilor un anumit obiect printre cele ce fuseseră puse în camera vecină, obiectul ales de această femeie a fost un toc pentru ochelari, de culoare roşie. Ascultând în continuare înregistrarea pe bandă de magnetofon făcută de CROISSET, proprietarul obiectului în cauză (tocul pentru ochelari) a confirmat uluit că într-adevăr locuia pe o colină, într-o casă în faţa căreia era un drum de ţară ce ducea pe o creastă şi forma un golf ce permitea să te poţi întoarce. Unii locatari din acea casă în care el locuia erau de religie ortodoxă. Unul dintre aceştia tocmai vorbise de un tratament cu ultrasunete ce urma să fie făcut de mama sa, bolnavă de rinichi. Prezicerea cu pianul dezacordat era şi ea exactă. Astfel că experimentatorii au constatat că în acea casă cu adevărat se cântase, fără ca posesorul tocului de ochelari să ştie atunci, "Sonata Neterminată'' a lui Beethoven la un pian dezacordat ce se afla în acea casă.
Unele persoane sceptice pot încerca să discrediteze astfel de serii de preziceri care au fost ulterior confirmate cu argumente clasice de genul: "Cine nu s-a aflat vreodată într-un edificiu de culoare roşie cu colonade? Cine este acela care nu a avut la vedere o lucrare despre SILEZIA? Cine oare nu s-a întâmplat să cânte într-o zi o sonată de Beethoven pe un pian dezacordat?" Cel care gândesc că este cazul să se folosească de astfel de argumente simpliste uită însă că aici este vorba de preziceri foarte precise făcute oarecum la comandă care se referă la persoane surprinzător de clar descrise dinainte. La o analiză lucidă realizată asupra faptelor apare evident că între persoanele descrise şi prezicerile făcute există o legătură logică, în plus asocierea experienţelor de prezicere cu privire la persoana ce va ocupa un anumit loc într-o sală de spectacol cât şi experienţa suplimentară referitoare la prezicerea alegerii de obiecte conduce în ultimi instanţă la o dublă confirmare a prezicerilor realizate de CROISSET. Aşa-zisa întâmplare în astfel de concordanţe uluitoare este foarte improbabilă, şansa potrivirii în cazul acestor preziceri fiind de 1 la 100 de miliarde la această serie confirmată cu o precizie stupefiantă.
În plus, trebuie să mai avem în vedere că aceste constatări-preziceri făcute de CROISSET datorită trezirii centrului de forţă AJNA CHAKRA privesc situaţii materiale existând deja în momentul declaraţiilor sale, ceea ce face ca ele să pună în evidenţă fenomene de clarviziune şi percepţie subtilă de natură telepatică. Se cuvine, de asemenea, să reţinem că în cazul acestei experienţe de prezicere pe care, CROISSET a realizat-o subiectul determinat prin alegerea unui obiect nu era încă cunoscut în acel moment. Alegerea tocului de ochelari în cazul acestei experienţe depindea de o hotărâre aparent imprevizibilă a persoanei ce ocupa scaunul oarecum dinainte desemnat, numai această persoană de acolo fiind descrisă. Prin acest experiment de prezicere, confirmat ulterior se dovedea astfel clar realitatea străvechiului dicton yoghin: "NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLATOR, TOT CEEA CE SURVINE REPREZINTĂ O ANUMITĂ NECESITATE, CEL MAI ADESEA NECUNOSCUTĂ".
Aceste uluitoare experienţe confirmate ulterior şi autentificate ca exacte au demonstrat existenţa capacităţii celei mai contestate dintre percepţiile extrasenzoriale: PREZICEREA. În concepţia yoghină fenomenele de prezicere conştientă sunt în strânsă legătură cu un anumit grad de trezire şi dezvoltare a centrului de forţă AJNA CHAKRA. Anumite experienţe de natură parapsihologică referitoare la fenomenul de prezicere care utilizează metoda de descriere cu anticipaţie a persoanei ce urmează să ocupe un anumit loc desemnat de o comisie de oameni de ştiinţă într-o sală de spectacol, la o anumită oră cu 2 sau chiar 3 săptămâni înainte de acest spectacol a fost actualmente mult perfecţionată; la ora actuală în anumite experienţe parapsihologice de confirmare a fenomenelor de prezicere, alegerea subiecţilor şi locurilor se face prin tragere la sorţi, în plus prezicerile realizate atunci sunt comunicate tuturor participanţilor la aceste experimente şi uneori chiar unor grupe de control exterioare, în urma rezultatelor confirmate deducându-se un anumit grad de specificitate. În cercetările ştiinţifice parapsihologice acest grad de specificitate este apoi exprimat cantitativ în procente şi folosit astfel în calculele de autentificare a rezultatelor. Este demn de amintit că în 1968 prezicătorul şi yoghinul CROISSET a realizat împreună cu specialistul american în domeniul parapsihologiei JULES EISENBUD o nouă experienţă de prezicere care a avut de asemenea un succes răsunător, în cadrul acestei experienţe faimoase, CROISSET a prezis cu anticipaţie, în timp ca se afla în oraşul olandez UTRECHT, cine anume se va aşeza pe un anumit scaun, la o anumită oră, într-o sală de spectacol, descrierea persoanei ce urma să se aşeze fiind realizată după ce se obţinuse numărul acelui scaun prin tregere la sorţi. Sala în care se afla acel scaun se găsea în oraşul DANVER în statul COLORADO (S.U.A.). Prezicerile făcute de CROISSET în aceeaşi situaţie s-au dovedit a fi uluitor de exacte.
Datorită facultăţilor paranormale de clarviziune, CROISSET a fost solicitat în mai multe rânduri de către poliţia olandeză în acţiuni de căutare şi depistare a unor persoane dispărute, în aceste situaţii percepţiile lui CROISSET au fost confirmate.
SAHASRARA CHAKRA
La nivelul lui SAHASRARA, fiinţa deja depăşeşte pentru totdeauna dualismul polar, aici dispărând aproape complet distincţia dintre „eu” şi ceilalţi, starea rezultantă putând fi numită în mod aproximativ „conştiinţă cosmică” dătătoare de extaz divin.
Apropierea obiectivă a Occidentului de psihoterapie implică, dacă privim cu atenţie, ridicarea conştiinţei din CHAKRA în CHAKRA, aceasta putându-se realiza chiar dacă procesul de creştere de la un nivel la altul nu este în general conceptualizat în această terminologie. În cazul psihoterapiei, paranoicul este ghidat către acţiuni de contact erotic şi senzualitate: indivizii predominant egoişti vor fi la rândul lor orientaţi către o preocupare mai mare faţă de şi pentru ceilalţi etc. În fiecare situaţie în parte, aceste procese compensatorii permit detaşarea gradată a fiinţei de perspectiva limitativă care a condus la instalarea stării predominante de boală, nefericire şi suferinţă.
Orice tehnică yoghină corect şi consecvent realizată (care evident este adecvată situaţiei cazului respectiv) are drept scop să ajute practicantul să se elibereze de perspectivele înguste şi penibile ale CHAKRA-elor inferioare pentru a ajunge să privească preponderent lumea de la nivelul celor superioare. Practicile spirituale, continenţa, sublimarea, asceza, acţiunile detaşat realizate pentru ceilalţi, studiul filosofiei spirituale, controlul suflului prin respiraţie conştientă (PRANAYAMA), concentrarea şi meditaţia, toate ne ajută în final să diminuăm ataşamentul faţă de nivelurile joase şi primitive de funcţionare, facilitând dezvoltarea accelerată a unei înţelegeri superioare, mult mai ample, sublime, înţelepte.
O focalizare predominantă asupra primelor trei CHAKRA-e şi asupra următoarelor două într-o proporţie ceva mai redusă a fost asociată diferitelor şcoli clasice de psihologie, care descriu lumea din perspectiva acestor CHAKRA-e. Atunci când studiem consecvent şi sistematic centrii superiori de forţă, depăşim totuşi cu mult cadrul curentelor psihologiei moderne şi adeseori chiar părăsim câmpul obişnuit de experienţă al acestora.
Deplasarea nivelului predominant al conştiinţei de la al treilea centru de forţă (MANIPURA CHAKRA) în al patrulea (ANAHATA CHAKRA), de la al patrulea în al cincilea (VISHUDDHA CHAKRA) şi aşa mai departe, poate fi însă asociată anumitor şcoli psihologice dezvoltate de diferitele tradiţii spirituale. În tradiţia yoghină există numeroase tehnici specifice care trezesc gradat în fiinţa practicantului stări ample de conştiinţă care sunt caracteristice fiecărui centru de forţă în parte. BHAKTI YOGA sau YOGA devoţiunii, de exemplu, ajută trezirea, amplificarea şi canalizarea tendinţelor emoţionale, individuale către iubirea pură şi către înflorirea idealului lăuntric. Ea conduce astfel conştiinţa de pe nivelurile CHAKRA-elor inferioare pe nivelul centrului inimii (ANAHATA CHAKRA). La rândul său, JNANA YOGA sau YOGA cunoaşterii şi studiului, care permite atingerea înţelepciunii, conduce fiinţa umană la focalizarea preponderentă a energiei sale subtile în ultimii trei centri de forţă superiori (VISHUDDHA CHAKRA, AJNA CHAKRA şi SAHASRARA).
Abordarea consecventă a unei forme anume de YOGA (după ce am atins treptele măiestriei în HATHA YOGA) depinde totdeauna de temperamentul şi calităţile care au fost dezvoltate anterior de către aspirantul respectiv.
O altă cale de elevare şi focalizare a conştiinţei pe nivelurile centrilor superiori este pusă la dispoziţie de practicile predominant meditative ale sistemului RAJA YOGA. Aici, atenţia este constant şi intens focalizată asupra unui centru de forţă (CHAKRA) anume, ales de practicant. Tradiţional, în YOGA există două abordări separate ale tehnicilor de meditaţie pe centri de forţă (CHAKRA-e).
Prima dintre cele două începe de la CHAKRA cea mai de jos, MULADHARA, şi atunci concentrarea mentală intensă şi perseverentă asupra acesteia (MULADHARA CHAKRA) durează până când practicantul acumulează suficiente energii vitale (subtile) şi totodată realizează stări ample specifice acestui centru de forţă (CHAKRA). După ce acest proces a fost îndeplinit cu succes şi a condus la sinteza sau rezolvarea deplină a tuturor confuziilor ce există la acest nivel, yoghinul îşi deplasează în continuare atenţia către centrul următor (SWADHISTHANA CHAKRA) şi oprindu-se cu focalizarea mentală acolo, începe să acţioneze exact precum în cazul lui MULADHARA CHAKRA. Acest proces puternic şi eficient este totuşi foarte dificil şi uneori de lungă durată, deoarece aici aspirantul trebuie să-şi găsească drumul printre cele mai primitive faţete ale sale, fără să fi trezit şi cultivat deloc în prealabil unul sau mai multe dintre nivelurile mai elevate ale conştiinţei pe care (în cazul dinamizării acestora) el le-ar fi putut folosi întocmai ca pe un instrument. Din acest motiv (mai ales în cazul celor lipsiţi de forţa mentală şi luciditatea necesară), apar pericolele de a fi contaminat de manifestările subtile patologice ale centrilor de forţă (CHAKRA-e) inferiori, neechilibraţi şi de a fi deviat din evoluţia spirituală datorită apariţiei unor stări predominant perturbate ale conştiinţei.
Cealaltă abordare tradiţională, mult mai răspândită, implică evitarea concentrării constante şi a meditaţiei yoghine numai asupra centrilor de forţă (CHAKRA-e) inferiori până când nu au fost suficient de bine trezite aspecte sublime, spirituale, de pe un centru superior de forţă (SAHASRARA, AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA), acesta fiind totdeauna ales în conformitate cu înclinaţiile spontane şi cu disponibilităţile deja trezite ale aspirantului.
SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ
Al şaptelea şi cel mai înalt centru care ne pune în legătură cu DUMNEZEU este situat, în plan subtil, la nivelul creştetului capului. El este numit uneori în mod impropriu "CHAKRA coronară". Atunci când conştiinţa fiinţei umane este pe deplin dezvoltată şi plenar înflorită, ea se focalizează preponderent aici.
Tradiţia de a aşeza o coroană de aur - regească - împodobită cu anumite pietre preţioase pe capul unui rege provine de fapt din ideea că fiinţele umane cu conştiinţa cea mai elevată şi care au atins înţelepciunea trebuie să conducă o ţară sau grupurile sociale mari. Înţelegerea sa complexă şi unificată asupra realităţii ultime trebuie să depăşească cu mult pe aceea a supuşilor săi. Acesta este adevăratul concept de "rege filosof" sau de MARE ÎNŢELEPT.
Importanţa primordială a acestui centru suprem al conştiinţei se întâlneşte de asemenea în simbolismul majorităţii religiilor. În tradiţia creştină se obişnuia, deloc întâmplător, ca anumiţi călugări să-şi radă zona creştetului, lăsând aici un cerc gol. În tradiţia secretă evreiască aceeaşi zonă se acoperă cu o calotă sferică. Arta religioasă împodobeşte adesea zona creştetului cu un nimb sau cu un halou luminos.
Indienii Hopi spun cu privire la legătura omului cu acest centru: „Aici (zona creştetului), când el (omul) s-a născut era un punct moale care era „uşa deschisă” prin care el a primit viaţa şi putea să comunice cu Creatorul său - DUMNEZEU. În momentul ultimei faze a creaţiei sale, punctul moale s-a întărit, iar pentru el uşa s-a închis. Ea rămâne închisă astfel până la moartea lui (cu excepţia iniţiaţilor care ajung să o deschidă în timpul vieţii pământeşti), deschizându-se atunci pentru ca viaţa sa să plece în mod tainic aşa cum a venit...”
Tradiţia yoghină secretă acordă o semnificaţie similară acestei zone care este moale la copil, indicând că ea se întăreşte gradat pe măsură ce calităţile intuitive ale copilului diminuează, pe măsura ce are loc dezvoltarea şi amplificarea aspectului raţional şi a funcţionării predominante a egoului. Punctul yoghin de vedere arată totuşi că această uşă tainică poate fi redeschisă prin atingerea celor mai înalte stări de SAMADHI. Yoghinii foarte avansaţi spiritual au conştient şi la voinţă acces la acest centru. Aceşti yoghini desăvârşiţi devin astfel pe deplin conştienţi în prezent de cursul luat de evenimentele viitoare. Unii dintre ei sunt cunoscuţi chiar ca anunţându-şi şi ştiind cu precizie data exactă şi timpul în care conştiinţele lor împăcate şi calme, în compania discipolilor lor cei mai apropiaţi, îşi abandonează complet detaşate, corpurile fizice. Fără îndoială că trezirea, stăpânirea, controlul şi gradul de conştiinţă extrem de evoluată pe care toate acestea le presupun sunt destul de rare.
Doar la nivelul acestui centru suprem toate distincţiile conştiinţei obişnuite sunt aproape pe deplin anulate. Conştiinţa acum gigantică, datorită trezirii plenare a lui SAHASRARA, este extinsă în imensitate cu mult dincolo de punctul la care mai poate funcţiona limbajul descriptiv. O asemenea conştiinţă plenar expansionată cuprinde planete, galaxii sau este extinsă plenar în TOT Macrocosmosul.
În acest centru există o vastă conştiinţă divină, atotputernică, pură, beatifică ce nu cunoaşte niciodată limite. Până şi diferenţierea dintre experimentator şi obiectul experienţei încetează aproape în întregime aici. În tradiţia yoghină secretă, SAHASRARA este reprezentată printr-un lotus cu o mie de petale, de 3-4 ori mai mare decât cele 6 CHAKRA-e, iar experienţa lui înaltă, supremă, dumnezeiască este comparabilă numai cu lumina ALB STRĂLUCITOARE, orbitoare şi foarte intensă a mii de sori. Orice descriere a experienţei beatifice, supreme la acest nivel trebuie în mod necesar să fie exprimată într-un context extrem de simbolic, încât este foarte dificil să fie tratată în cadrul psihologiei.
Deşi, într-un anumit sens, această experienţă este dincolo de toate cunoştinţele actuale ale psihologici moderne, deoarece ea depăşeşte extraordinar de mult limitările psihismului, este totuşi în mod evident de o importanţă vitală pentru acest subiect. Ea oferă totdeauna un punct de vedere extrem de bogat în semnificaţii şi foarte avantajos, de la nivelul căruia mintea noastră poate fi apreciată cu luciditate şi maximă detaşare în modul cel mai clar. Aceasta ne serveşte în practica autentică YOGA drept punct crucial de orientare. Deşi SAHASRARA se află cu mult dincolo de domeniul funcţionării mentalului, ea totuşi ne oferă totdeauna cheia unei texturi inefabile în care funcţionarea şi misterele minţii devin perfect inteligibile.
La nivelul lui SAHASRARA toate aspectele experienţei pot fi în mod armonios integrate într-o teorie unificată. De altfel, natura esenţială a acestei stări beatifice este atât de complexă şi plenar dumnezeiască pentru natura fiinţei umane încât, pentru a fi complet descrisă, orice teorie psihologică trebuie să fie cel puţin în parte compatibilă cu existenţa acestei supreme condiţii existenţiale care ne face să trăim starea de nemurire şi integrare în eternitatea divină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu