GUSTURILE şi EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND

GUSTURILE şi EMOŢIILE ASOCIATE CARE LE CORESPUND.
(CELE CINCI TATTVA-E DE BAZĂ ÎN ACŢIUNE)
În cadrul sistemului medical tradiţional AYURVEDA evaluarea tipului constituţional al unei fiinţe umane (care, în practica YOGA se revelează gradul de dinamizare al anumitor centri de forţă (CHAKRA-e)) este realizată adeseori pe baza testării preferinţelor sale faţă de anumite realităţi (ce reprezintă diferite aspecte sau energii subtile exterioare) pe care fiinţa umană le manifestă aproape constant fie în conformitate cu natura sa, fie într-un deplin acord bazat pe principiul compensării sau, cu alte cuvinte, al echilibrării energetice polare (care este de fapt o expresie a principiului interacţiunii polare a celor două forţe subtile fundamentale existente în NATURĂ: principiul solar (HA, YANG, masculin, pozitiv (+) şi principiul lunar (THA, YIN, feminin, negativ, (-)) care sunt cunoscute de noi în cadrul sistemului HATHA YOGA. Toate aceste preferinţe precis şi spontan exprimate constituie în realitate indicii sigure referitoare la acele tendinţe constituţionale exacte ale fiinţei umane în cauză.
Atât practica ayurvedică cât şi sistemul YOGA consideră că orice fiinţă umană poate şi trebuie să îşi înţeleagă şi apoi să îşi determine cât mai exact tipul său constituţional (care în practica YOGA oferă date sigure referitoare la predominanţa anumitor TATTVA-e în fiinţa umană cât şi cu privire la gradul de activare al anumitor CHAKRA-e) prin intermediul identificării şi aprecierii corecte a preferinţei sale predominante faţă de unul, două sau mai multe gusturi. Sistemul medical tradiţional AYURVEDA descrie şi utilizează, deloc întâmplător, şase gusturi distincte: dulce (MADHURA), acru (AMLA), sărat (LAVANA), picant (KATU), amar (TIKTA) şi astringent (KASHAYA). Ele reprezintă tot atâtea senzaţii distincte ce pot fi în mod clar şi precis experimentate de către orice fiinţă umană cu ajutorul limbii (organul de simţ corespunzător perceperii gustului). Ordinea de mai sus este chiar ordinea în care ele sunt enumerate în majoritatea lucrărilor despre AYURVEDA şi ea a fost stabilită încă de acum câteva mii de ani ca o consecinţă a importanţei practice pe care fiecare dintre ele o prezintă chiar şi în practica YOGA. În tratatul medical CHARAKA-SAMHITA (I, 65) sunt enumerate gusturile fundamentale astfel: "Dulce, acru, sărat, picant, amar şi astringent - aceasta este colecţia celor sase gusturi".
Fiecare dintre noi suntem deja obişnuiţi să utilizăm (chiar dacă nu le ştim precis semnificaţia) unele dintre aceste şase denumiri atunci când trebuie să deosebim sau să caracterizăm o anumită substanţă (aliment) pe care o gustăm. Tocmai de aceea majoritatea dintre noi considerăm gusturile ca fiind doar nişte atribute sau cu alte cuvinte ca fiind nişte calităţi ale substanţei pe care o gustăm. În realitate, toate cele şase gusturi reprezintă nişte expresii specifice, precise ale unor energii subtile distincte ce există atât în cazul materiei neanimate cât şi în cazul fiinţelor vii.
Prin urmare, ceea ce noi numim în mod curent, spre exemplu, gust dulce (în realitate combinaţia lui APAS TATTVA cu PRITHIVI TATTVA) reprezintă de fapt expresia particulară a combinării unor anumite energii (eteruri) subtile distincte (TATTVA-e) ce există (COMBINATE ASTFEL) în MACROCOSMOS şi de care noi ajungem să le percepem şi să le conştientizăm ca atare cu ajutorul limbii. În virtutea acestei realităţi subtile obiective noi putem deosebi şi apoi putem comunica cu altă fiinţă umană rezultatele percepţiei (referitoare la combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e) noastre în cazul oricărui aliment, plantă sau în general în cazul oricărei substanţe pe care o degustăm. Este însă important de reţinut că, în realitate, cele şase gusturi fundamentale (ce evidenţiază combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e) sunt poate mult mai importante pentru minte decât pentru corpul fizic, deoarece mintea este aceea care permanent urmăreşte să conştientizeze stimularea senzorială. În mintea noastră se află de fapt originea oricăror preferinţe sau dorinţe ale noastre pentru un anumit tip precis de senzaţie. Ceea ce face mereu posibilă manifestarea în cazul unei anumite fiinţe umane a unor anumite preferinţe faţă de anumite gusturi (şi care, după cum ştim, sunt diferite de la o fiinţă umană la alta) este tocmai trezirea şi energizarea distinctă, inegală a unor anumite focare fundamentale de rezonanţă (care, la rândul lor, pun fiinţa în legătură (REZONANŢĂ) cu ANUMITE TATTVA-e) ale acelei fiinţe umane (CHAKRA-ele) şi care la rândul lor fac posibilă captarea prin REZONANŢĂ numai a acelor energii subtile (în realitate combinaţii a câte două TATTVA-e în cazul fiecărui GUST DISTINCT) care corespund respectivelor gusturi. Acest "proces spontan de cerere" pentru anumite gusturi (care evidenţiază predominanţa unora dintre cele cinci TATTVA-e în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre) se declanşează în mod direct proporţional cu gradul de energizare (de trezire) al acestor puncte subtile focar (prin intermediul cărora sunt captate respectivele TATTVA-e), ce există în MICROCOSMOSUL acesteia, focare (de fapt CHAKRA-e) al căror grad de trezire este strâns corelat cu predominanţa pe care o exprimă tipul constituţional al acelei fiinţe umane. Cunoscând acest aspect, tocmai de aceea, ne putem da seama cu uşurinţă, că aceste energii subtile (care în realitate sunt TATTVA-e combinate câte două) corespunzătoare gusturilor (care sunt în mod spontan preferate) sunt prezente nu numai în afara noastră (atât în alimentele pe care le consumam cât şi în MACROCOSMOS) ci şi îţi MICROCOSMOSUL fiinţei noastre, fiind prin urmare o expresie concretă a specificităţii structurii noastre individuale.
Aşa cum am văzut până acum, pentru determinarea cât mai exactă a tipului constituţional (care ne permite să realizăm care dintre cele cinci TATTVA-e şi în ce ordine prevalează în MICROCOSMOSUL fiinţei noastre), preferinţa pentru anumite gusturi (care evidenţiază ce TATTVA-e predomină în respectivul caz) indică cu precizie care dintre cele trei DOSHA-uri se manifestă predominant în respectiva fiinţă umană. Preferinţa pentru anumite gusturi constituie legătura naturală cauzată de acţiunea diferitelor gusturi (RASA) asupra factorilor fundamentali de sănătate sau de boală (DOSHA). Fiecare gust (RASA) (datorită celor două TATTVA-e din care este alcătuit) acţionează specific asupra fiecărei DOSHA şi această interacţiune complexă reprezintă un subiect de mare importantă şi interes atât în AYURVEDA cât şi în practica YOGA. Aşa cum teoria celor trei DOSHA (KAPHA, PITTA şi VATA) constituie modalitatea principală în formularea unui diagnostic corect, tot astfel teoria celor şase gusturi (RASA) (care evidenţiază COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA- e) constituie modalitatea principală utilizată pentru administrarea remediilor naturale ayurvedice. Gusturile acţionează direct asupra celor trei DOSHA-uri (care, la rândul lor, sunt tot combinări de TATTVA-e) agravându-le (mărindu-le) sau diminuându-le (micşorându-le). Prin urmare, relaţia dintre DOSHA-uri şi gusturi (RASA) este cea mai importantă dintre toate în ceea ce priveşte tratamentul în AYURVEDA. Gustul (RASA) intră în categoria energiilor în AYURVEDA şi în practica YOGA gustul (RASA) evidenţiază combinarea câte două şi acţiunea celor cinci TATTVA-e.
Prin corelarea exactă a acestor energii subtile corespunzătoare gusturilor cu cele trei DOSHA-uri, ele devin o expresie precisă a tipului nostru constituţional. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, rezultă că predominanţa în structura individuală a unora dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt exact corespunzătoare anumitor gusturi (combinaţii a câte două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) ne va indica precis (pe baza corelaţiilor pe care le vom expune) predominanţa uneia sau a alteia dintre cele trei DOSHA-uri în cazul acelei fiinţe umane care este analizată. Ceea ce va trebui însă atunci să deosebim cu mare fineţe este semnificaţia profundă pe care o exprimă preferinţa acelei fiinţe umane sau, cu alte cuvinte, orientarea sa predominantă faţă de un anumit gust (care evidenţiază predominanţa în cazul fiecărui gust a combinaţiei a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) sau faţă de mai multe gusturi, într-o anumită ordine.
1. Pe de o parte este posibil ca respectiva fiinţă umană care este analizată să aibă deja prezentă sau chiar mult amplificată în structură una (sau mai multe) dintre aceste energii subtile (TATTVA-e) care sunt corespunzătoare gusturilor, dar cu toate acestea (DATORITĂ IGNORANŢEI!) ca să caute să amplifice (ori să menţină constantă) în continuare acumularea preponderentă a aceluiaşi fel de energii subtile (TATTVA-e), acţionând parcă conform dictonului "din ce are, din aceea tot mai mult ar mai vrea". Aceasta este în general situaţia comună, ce poate fi întâlnită adesea în cazul fiinţelor umane obişnuite, care nu urmăresc (datorită stării de ignoranţă în care se află şi se menţin mai mult sau mai puţin conştient) să se raporteze la starea de inteligenţă naturală pentru ca atunci, prin trezirea intuiţiei spirituale, să ajungă să acţioneze spontan la unison cu legile DIVINE fundamentale care guvernează armonia NATURII (PRAKRITI).
2. Pe de altă parte este de asemenea posibil ca o anumită fiinţă umană să aibă deja trezite în structura sa individuală (MICROCOSMOSUL fiinţei sale) focarele subtile de rezonanţă (CHAKRA-ele) cu anumite energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare unora dintre cele şase gusturi, dar cu toate acestea ca să tindă în mod firesc şi natural către trezirea şi amplificarea celorlalte energii subtile (TATTVA-e) care sunt (în cazul ei deocamdată) prezente într-o proporţie mai mică în structura sa. Aceasta este în realitate tendinţa naturală spre echilibru şi integrare armonioasă ce există (în stare ACTIVĂ sau POTENŢIALĂ) în cazul oricărei structuri manifestate şi care este de fapt rezultatul stării de comuniune intimă (REZONANŢĂ!) cu toate acele principii subtile universale superioare (DIVINE) care guvernează armonia în natură şi care îi conferă spontan oricărei fiinţe umane (care prezintă starea adecvată de deschidere (REZONANŢĂ!)) starea de inteligenţă naturală care la rândul ei o face să se integreze în mod armonios.
Având în vedere acest aspect putem înţelege cu uşurinţă, din această perspectivă, că în realitate cele sase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din COMBINAREA câte două a celor cinci TATTVA-e de baza) reprezintă de fapt şase forţe subtile distincte ce interacţionează permanent în interiorul MICROCOSMOSULUI oricărei fiinţe umane cu scopul de a determina o permanentă "ÎNFLORIRE" şi de a menţine nearierat echilibrul structurii sale individuale. Prin urmare, cunoscând toate acestea, ne putem da seama că, atât "colecţia" celor şase gusturi, cât mai ales ansamblul celor sase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care rezultă FIECARE (gust) din combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază) constituie fiecare în parte un SISTEM COMPLET DE FORŢE SUBTILE aflate într-o permanentă interacţiune ce are drept scop menţinerea "ÎNFLORIRII" şi păstrarea echilibrului dinamic al oricărei structuri vii în care ele se manifestă (în mod armonios). Acest aspect de completitudine poate fi evidenţiat cu uşurinţă prin faptul că gustul oricărui fel de substanţă existentă în natură poate fi caracterizat de fiecare dintre noi cu ajutorul unei anumite combinaţii realizată în anumite proporţii precise a acestor gusturi fundamentale. În mod similar, tipul constituţional al oricărei fiinţe umane poate fi caracterizat prin evidenţierea predominanţei unora dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care evidenţiază combinarea câte două a celor cinci TATTVA-e de bază).
Prin urmare, orice fiinţă umană (care a înţeles corect acest aspect) va urmări să-şi exprime (conştientizeze) sincer preferinţele sale (situându-se într-o stare în care să-şi poată obiectiva cu adevărat tendinţele (preferinţele) sale NATURALE) şi va tinde (în virtutea acestei completitudini ce există între cele şase energii subtile) către trezirea şi amplificarea armonioasă în structura sa exact a acelor energii subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor pe care DEOCAMDATĂ structura sa individuală nu le are încă suficient trezite. Tocmai de aceea, un practicant YOGA înzestrat cu intuiţie şi inteligenţă, care aspiră să se cunoască în profunzime în mod obiectiv, va urmări să îşi dea seama cu precizie, încă de la începutul analizei sale sistematice, în care anume dintre cele două situaţii se află pentru ca astfel, pe această bază, să poată după aceea să aprecieze corect atât valoarea cât şi sensul pe care trebuie să-1 atribuie preferinţelor exprimate de el în ceea ce priveşte gustul alimentelor.
Studiul sistematic al caracteristicilor constituţionale (vezi cursul nr. 33 AN V) (pe baza cărora am urmărit să determinăm cât mai exact tipul constituţional al unei fiinţe umane) ne-a evidenţiat suficient de clar anumite interdependenţe permanente ce există între aspecte prezente la diferite niveluri ale fiinţei (fizic, dinamic, psiho-mental). Această operare "pe verticală" ne-a permis totodată să înţelegem că între minte (MENTAL) şi corpul fizic există o permanentă legătură şi interdependenţă, care este realizată de către cele trei DOSHA-uri. Tocmai din necesitatea de a înţelege cât mai precis manifestările corelate ce există între minte (MENTAL) şi corpul fizic, cunoaşterea şi identificarea cât mai precisă a predominanţei energiilor subtile (TATTVA-e) corespunzătoare gusturilor constituie deci un instrument de operare extrem de util şi totodată foarte eficient atât pentru analiza constituţională cât şi pentru diagnosticarea oricărui tip de afecţiune. De altfel, importanţa studierii corelate a aspectelor referitoare la corpul fizic şi a celor referitoare la diferitele aspecte ale minţii este evidenţiată în mod fundamental în faimosul tratat ayurvedic CHARAKA-SAMHITA (1, 53) astfel: "Corpul fizic şi mintea (MENTALUL) constituie totdeauna substratul atât al bolilor cât şi al fericirii (sau, cu alte cuvinte, al stării de deplină sănătate)".
Legătura între minte (MENTAL) şi corpul fizic este susţinută structural, din punctul de vedere al alcătuirii subtile a fiinţei umane, de către cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) şi de către cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri).
Cele cinci organe de simţ (JNANENDRIYA-uri) sunt: 1. urechile, 2. pielea, 3. ochii, 4. limba şi 5. nasul, privite din punctul de vedere al aspectului lor subtil, legat de funcţia de cunoaştere pe care acestea o realizează. Fiecare dintre ele (organele de simţ) reprezintă un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se "deplasează" către obiectul organului de simţ corespunzător, îl experimentează şi apoi se reîntoarce pentru a "prelucra” informaţia pe care tocmai a experimentat-o.
În dialogul ATMANATMAVIVEKA ("Cum putem ajunge a discerne între spirit şi non-spirit) înţeleptul eliberat SHANKARA le descrie astfel:
1. "urechea (care este în strânsă legătura cu AKASHA TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende urechea fizică şi de care totuşi urechea fizică depinde; acesta este limitat de orificiul auricular şi este capabil să genereze priza de conştiinţă asupra sunetului".
2. "pielea (care este în strânsă legătură cu VAYU TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende pielea fizică şi de care totuşi pielea fizică depinde; ea se întinde de la cap până la picioare şi în afară de alte percepţii specifice conferă capacitatea de a percepe căldura şi frigul".
3. "ochiul (care este în strânsă legătură cu TEJAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende ochiul fizic şi de care totuşi depinde existenţa şi funcţionarea orbitei oculare, care se găseşte în spatele pupilei şi care conferă puterea de a cunoaşte formele şi culorile".
4. "limba (care este în strânsă legătură cu APAS TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende limba fizică şi de care totuşi depinde limba fizică şi care are capacitatea de a percepe gusturile".
5. "nasul (care este în strânsă legătură cu PRITHIVI TATTVA) este canalul subtil de cunoaştere care transcende nasul fizic şi de care totuşi depinde nasul fizic şi care conferă capacitatea de a percepe mirosurile".
Toate acestea reprezintă de fapt (fiecare la rândul său) dorinţele obiectivate ale fiinţei umane astfel că, spre exemplu, se poate afirma că ochii reprezintă "voinţa de a vedea", iar urechile reprezintă "voinţa de a auzi".
Cele cinci organe de acţiune (KARMENDRIYA-uri) sunt: 1. organul exprimării verbale (CORZILE VOCALE) (în legătură cu AKASHA TATTVA), 2. mâinile (în legătură cu VAYU TATTVA), 3. picioarele (în legătură cu TEJAS TATTVA), 4. organele sexuale în legătură cu APAS TATTVA) şi 5. organele de excreţie (în legătura cu PRITHIVI ATTVA) în mod similar, fiecare organ de acţiune este un SUI GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se poate exprima în mod DINAMIC (emisivi) pe sine, proiectându-şi "personalitatea" sa (în realitate specificitatea sa determinată de tendinţele existente la acel moment) în exterior. În lumea înconjurătoare, pentru ca apoi să se reîntoarcă pentru a-şi completa propria sa expresie.
Prin urmare, toate aceste cinci organe de simţ şi cinci organe de acţiune (INDRIYA- uri) reprezintă de fapt "prelungiri ale minţii" şi fiecare dintre acestea reprezintă în realitate câte un Sui GENERIS "canal subtil" prin intermediul căruia mintea se „deplasează” către exterior. Situaţia în care aceste "canale subtile" sunt mult prea dilatate (AMPLIFICATE) sau mult prea contractate (SLAB sau DELOC TREZITE) exprimă de fapt o anumită stare de dizarmonie, de dezechilibru (datorită excesului, în care situaţie PARTEA predomină în cadrul TOTULUI fiinţei) sau uneori chiar o anumită tulburare gravă de care suferă fiinţa umană în cauză. Pentru a înţelege cât mai bine cum are de fapt loc acest mecanism al modificării "dimensiunii" acestor "canale subtile" vom utiliza următoarea analogie. Vom pomi de la exemplul concret al traseului unei conducte prin care urmărim să aducem apă pentru a uda grădina. Dacă pentru construirea lui vom asambla mai multe paie subţiri atunci sistemul nostru de irigaţie va fi total ineficient datorită debitului extrem de redus al apei de care avem atâta nevoie. Într-o astfel de situaţie ne vor fi obligatoriu necesare câteva ore bune pentru a uda doar o mică parte a grădinii, aşteptând ridicol de răbdători fiecare picătură. La fel, dacă spre exemplu conducta noastră va avea un diametru mult prea mare, atunci nu vom face decât să asistăm neputincioşi la formarea încă de la început a unor băltoace fără nici o utilitate practică, iar acestea în plus ne vor putea distruge (prin excesul de apă) aproape toate plantele din grădină.
Prin urmare, extinzând această analogie la cazul celor cinci canale senzoriale (organe de simt) şi a celor cinci organe de acţiune ne putem da seama că neutilizarea unui anumit canal subtil poate reduce considerabil capacitatea minţii de a se manifesta prin intermediul acelei căi, tot astfel cum utilizarea excesivă a unui anumit canal subtil (dintre cele cinci enumerate) poate determina excesiva dilatare a lui, suprasaturând (în EXCES!) acel simţ, astfel încât mintea nu va mai putea ajunge la aceeaşi stare de armonie care ar fi putut rezulta prin utilizarea echilibrată a acestuia.
În concluzie, neutilizarea, utilizarea rară sau folosirea neintegrată excesivă şi chiar abuzul în ceea ce priveşte una dintre cele cinci căi senzoriale sau una dintre cele cinci căi de acţiune sunt privite atât în AYURVEDA cât şi în YOGA ca fiind fiecare în parte una dintre principalele cauze ale bolilor şi dezechilibrelor de tot felul de care poate suferi fiinţa umană.
Dintre multitudinea de factori care influenţează în mod decisiv "dilatarea" şi "contracţia" canalelor subtile senzoriale, cei mai importanţi sunt pentru fiinţa umană gusturile şi emoţiile corespunzătoare care le sunt asociate acestora. În AYURVEDA, aşa cum am arătat, termenul sanscrit RASA are un dublu sens. El este utilizat atât pentru a ne referi la gusturi (aşa cum le percepem ca senzaţii cu ajutorul limbii) cât şi pentru a ne referi la diferitele tipuri de modificări ale minţii numite în general emoţii. Din acest motiv, chiar această suprapunere terminologică ce aparţine limbii sanscrite vine să sugereze faptul că gusturile şi emoţiile reprezintă de fapt forţe subtile identice (TATTVA-e) acţionând însă în diferite planuri ale manifestării (în particular, atunci când este vorba de o anumită fiinţă umană, la diferite niveluri ale MICROCOSMOSULUI său individual). Prin urmare, putem spune că gustul este pentru corpul fizic tocmai ceea ce emoţia este pentru minte. Orice emoţie distinctă (orice stare specifică a minţii) ce predomină la un anumit moment dat în minte (determinând instantaneu o anumită stare de rezonanţă cu anumite energii subtile din MACROCOSMOS) va tinde să producă la nivelul corpului fizic o manifestare a gustului care-i este corespunzător, tot astfel cum asimilarea în fiinţă (prin ingerare) a unui anumit gust (ce provine de la un anumit aliment sau băutură) va tinde să producă fulgerător în minte o stare ce va da naştere unei emoţii care îi va corespunde. Această relaţie de reciprocitate între acţiunile şi efectele gusturilor şi respectiv ale emoţiilor lor corespunzătoare probează încă o dată faptul că atât gusturile cât şi emoţiile care le sunt asociate reprezintă în realitate expresii ale aceloraşi forţe subtile (ce există în MACROCOSMOS) manifestate distinct, în funcţie de nivelul la care acţionează sau la care, cu alte cuvinte, sunt în mod predominant percepute. Fiind totdeauna aceleaşi, acestea sunt tocmai energiile subtile (TATTVA-e combinate câte două în cazul FIECĂRUI gust) corespunzătoare gusturilor.
Energiile subtile (care rezultă prin combinarea TATTVA-lor câte două în cazul fiecărui gust) corespunzătoare gusturilor determină (sau cu alte cuvinte CATALIZEAZĂ) apariţia şi persistenţa anumitor stări precise la nivelul minţii (MENTALULUI), pe care ulterior fiinţele umane le resimt din punct de vedere psihic sub formă de emoţii.
1. Aspectele pozitive, benefice, elevate, armonioase şi divine ce corespund prezenţei într-o anumită proporţie adecvată în structura individuală a acelei fiinţe umane a energiei subtile (rezultante prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) corespunzătoare unui anumit gust (proporţie ce reflectă în acelaşi timp şi starea de echilibru între cele şase tipuri de energii) reprezintă în realitate rezultatul rafinării şi purificării respectivei structuri, iar această stare este aceea care permite manifestarea aspectului armonios (SATTVA) al acelei energii subtile.
2. Pe de altă parte, simpla predominanţă în fiinţă a uneia dintre aceste şase energii subtile corespunzătoare gusturilor reflectă cel mai adesea situaţia comună, frecvent întâlnită, a acelor fiinţe umane care îşi păstrează pentru mult timp predispoziţia lor nativă fără să urmărească să o echilibreze. Chiar dacă în această situaţie o astfel de fiinţă umană conştientizează acele energii subtile corespunzătoare unor anumite gusturi (care sunt predominante în cazul ei) cu toate acestea ea nu urmăreşte încă să se angreneze în vederea elevării lor, menţinându-se preponderent într-o manifestare realizată pe orizontală (RAJAS).
3. În situaţia în care respectiva fiinţă umană nu are încă nivelul spiritual care să-i permită accesul la o stare de inteligenţă naturală (stare ce exprimă întotdeauna tendinţa superioară naturală către echilibru la toate nivelurile fiinţei) atunci ea se poate afla în situaţia de a nu mai avea acelaşi control asupra energiilor subtile corespunzătoare gusturilor care sunt predominante în cazul ei. Datorită acestei situaţii ea se va putea lăsa condusă (va putea fi chiar antrenată să regreseze) de tendinţa inerţială (TAMAS), iar aceasta va avea drept consecinţă amplificarea necontrolată, excesivă a acelor energii subtile predominante în structura ei, aspect ce o va conduce la un moment dat către confruntarea ei cu aspecte negative sau dizarmonioase ce nu vor întârzia să apară. Prin urmare, combinarea ce se realizează în interiorul MICROCOSMOSULUI unei anumite fiinţe umane a celor trei tendinţe fundamentale ale Naturii (cele 3 GUNA-e: SATTVA, RAJAS şi TAMAS) cu fiecare dintre cele şase energii subtile corespunzătoare gusturilor (care gusturi evidenţiază combinarea în cazul fiecărui gust a câte două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) are drept consecinţă firească apariţia, persistenţa şi manifestarea pregnantă a unei anumite stări lăuntrice la nivel mental. În concluzie, putem spune că pentru fiecare gust (care rezultă prin combinarea a două TATTVA-e dintre cele cinci TATTVA-e de bază) vom avea în mod corespunzător anumite aspecte benefice, pozitive (SATTVA), anumite aspecte comune, destul de frecvent întâlnite (RAJAS), precum şi anumite aspecte rele, dăunătoare, negative (TAMAS), ce rezultă în urma amplificării necontrolate, excesive a acelei energii subtile rezultante în structură.
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI DULCE CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)
În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului DULCE conferă o stare pregnantă de mulţumire şi de satisfacţie. Practica consecventă şi sistematică a lui SANTOSHA (una dintre cele cinci NIYAMA care sunt cunoscute în practica YOGA) face posibilă (prin REZONANŢĂ directă cu respectiva energie subtilă rezultantă) amplificarea şi rafinarea acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului DULCE, determinând în fiinţa umană amplificarea gradată a stării oceanice de fericire şi mulţumire fără obiect. Însăşi starea de iubire care în aspectele ei înalte şi necondiţionate este o sublimă împlinire a fiinţei umane (datorită stării de rezonanţă cu energia divină integratoare în tot şi în toate care în realitate este energia IUBIRII lui DUMNEZEU) reprezintă cea mai elevată formă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului dulce. De asemenea, sentimentul de împlinire ce apare în urma realizării cu succes a oricărui lucru binefăcător ce a fost dus până la bun sfârşit (fiind astfel "încununat de succes") conferă fiinţei umane acel tainic gust dulce al succesului. Atunci când energia subtilă (armonios sublimată) rezultantă corespunzătoare gustului dulce este predominantă într-o anumită fiinţă umană, noi o vom privi aproape spontan (chiar fără să ştim care este cauza tainică) cu admiraţie şi încântare şi ne vom exprima fermecaţi admiraţia prin cuvintele: „ce dulce eşti!”.
În situaţia în care această energie subtilă rezultantă ce corespunde gustului DULCE nu este suficient de bine rafinată (sublimată în mod armonios), ea determină în fiinţă o stare de îndestulare, de saţietate de confort şi de cele mai multe ori ea este cauza ataşamentului generator de suferinţă faţă de lucruri sau fiinţe. În cazul amplificării în exces a acestei energii subtile rezultante a gustului dulce (care nu va fi urmată de sublimarea sa armonioasă) pot să apară aspecte pregnant negative de genul suficienţei, automulţumirii, complacerii, opacităţii sau a lipsei de sensibilitate faţă de cei din jur, care adeseori este însoţită şi de o stare de zăpăceală şi disipare constantă.
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ACRU CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)
În aspectul său pozitiv, echilibrant şi armonios, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ACRU conferă capacitatea de a discerne ceea ce este adecvat şi ceea ce este neadecvat pentru atingerea unui anumit ţel spiritual. Discernământul, claritatea şi concizia sunt stări ce exprimă rafinarea, sublimarea în mod armonios a energiei subtile corespunzătoare gustului acru. În general, energiei subtile corespunzătoare gustului acru îi este asociată tendinţa constantă către exteriorizare şi permanentă căutare în exterior a lucrurilor noi pe care apoi urmărim să le posedăm. Prin rafinare (sublimare armonioasă), această tendinţă comună se poate transforma în aspiraţie spirituală precis focalizată asupra unor aspecte înalte, sublime, divine pe care urmărim constant să le asimilăm. Energia subtilă corespunzătoare gustului acru cauzează o atitudine prin care orice lucru fenomen sau fiinţă (orice obiect al dorinţei) este evaluat cu scopul de a stabili în ce măsură acesta poate satisface diferitele aspiraţii sau dorinţe. O astfel de atitudine va conduce indubitabil către amplificarea SELECTIVĂ şi CONTINUĂ a ACELORAŞI tipuri de aspiraţii sau dorinţe. Această orientare precisă către un anumit spectru bine definit de preferinţe poate determina în cazul rafinării, sublimării armonioase a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru o stare de precisă focalizare asupra unui anumit ţel, iar în caz contrar ea poate conduce destul de repede la amplificarea dorinţei de a poseda fie lucruri, fie stări sau chiar fiinţe.
Amplificarea excesivă şi necontrolată a acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului acru poate determina în scurt timp instaurarea unei stări intense de gelozie sau de invidie. Tocmai de aceea, atunci când ne confruntăm cu o fiinţă umană care este stăpânită de un astfel de sentiment chinuitor vom spune aproape spontan că „este cam acră”. Acest sentiment negativ (gelozia) poate ajunge (în cazul complacerii şi tolerării sale în fiinţă) să se manifeste de cele mai multe ori sub forma unor dese critici aspre (mai mereu nejustificate) sau chiar sub forma condamnări prompte şi vădit pripite a acelui lucru, a acelei stări sau a acelei fiinţe care constituie obiectul iniţial care a dus la amplificarea excesivă şi necontrolată a dorinţei. O astfel de atitudine este ilustrată în mod semnificativ şi foarte precis de zicala populară: „Vulpea când nu ajunge la struguri zice că sunt acrii”.
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI SĂRAT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA) CU APAS TATTVA (SWADHISTHANA CHAKRA)
În mod normal, energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină o stare pregnantă de însufleţire, de participare energică şi plină de interes în tot ceea ce clipă de clipă ne oferă viaţa. Spre deosebire de atitudinea mentală generată de predominanţa în fiinţă a energiei subtile rezultante corespunzătoare gustului acru (care face ca mintea să se orienteze asupra unui ANUMIT obiect (obiectul dorinţei)), energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului sărat determină creşterea GLOBALĂ a interesului faţă de trăirea plenară şi intensă a oricăror experienţe. Prin urmare, în aspectul său pozitiv, armonios şi echilibrant, energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat conferă, printre altele, capacitatea de a trăi intens şi plenar orice fel de stare spirituală autentică, şi prin aceasta ea determină o stare de "participare" ce oferă savoare vieţii, întocmai precum „sarea în bucate”.
În limba sanscrită, gustul sărat este numit SAKVA RASA sau, cu alte cuvinte, "cel ce conţine toate celelalte gusturi", deoarece acest gust (SĂRAT) are acţiunea de a spori în mod egal toate senzaţiile corespunzătoare celorlalte gusturi, simultan cu amplificarea proporţională a apetitului general al fiinţei umane. Tocmai de aceea, tradiţia populară consideră, deloc întâmplător, sarea ca fiind nu numai o substanţă indispensabilă în orice gospodărie ci şi ca pe ceva unanim binefăcător. Un oaspete bine primit este cel căruia în mod tradiţional i se oferă "pâine şi sare". Această atitudine de totală deschidere exprimă precis tocmai această realitate subtilă a completitudinii, a prezenţei tuturor nuanţelor sufleteşti, simbolizate aici prin gustul sărat, care reprezintă o expresie a tuturor celorlalte gusturi. Prin urmare, tot astfel cum gustul sărat conţine şi amplifică toate celelalte gusturi, la fel şi energia subtilă rezultantă care este asociată gustului sărat face posibilă trezirea unui interes general faţă de viaţă, situaţie în care fiecare aspect care apare spontan este experimentat cu maximă intensitate şi participare.
Atunci însă când o astfel de atitudine este în mod necontrolat şi excesiv amplificată, în fiinţă, ea poate conduce rapid către hedonism, către o lipsă de măsură şi către o pronunţată stare de autoindulgentă în ceea ce priveşte orice fel de senzaţie de plăcere fizică ce poate fi experimentată (DOAR DE DRAGUL PLĂCERII) în acest corp. (HEDONISM (provine de la cuvântul grecesc "HEDONE" = plăcere) = este o concepţie larg răspândită care întemeiază MORALA, doar pe înclinaţia „naturală” a omului de a urmări cât mai des plăcerea, sub toate formele ei, şi de a evita suferinţa. Hedonismul consideră plăcerea umană individuală variată şi cât mai intensă ca fiind adevăratul motiv, ţelul ultim şi principalul criteriu al acţiunii umane. Identificând în mod eronat FERICIREA doar cu plăcerea care nu este SUBLIMATĂ (fiind trăită fără rafinare doar de dragul plăcerii), hedonismul împinge fiinţa umană către un exacerbat EGOISM).
Acţionând mai mereu astfel şi neurmărind niciodată rafinarea (sublimarea armonioasă) a acestor energii subtile "BRUTE", se vor amplifica excesiv dorinţele necontrolate (poftele) de orice fel precum şi dorinţa intensă care atunci subjugă (fiinţa umană în cauză) făcând-o să experimenteze (haotic, neselectiv şi neintegrat) noi şi noi senzaţii prin intermediul simţurilor fizice. Aceasta este situaţia întâlnită de cele mai multe ori în cazul marinarilor care, la întoarcerea pe uscat după o îndelungată călătorie pe mare, vor fi cel mai adesea animaţi de o dorinţa extrem de mare de a trai intens orice fel de experienţă senzorială, cel mai adesea animalic şi într-un mod necontrolat. În concluzie, putem spune că amplificarea excesivă în fiinţă a energiei subtile corespunzătoare gustului sărat (care nu este deloc însoţită de o sublimare armonioasă a acestei energii "BRUTE") conduce în general rapid către o amplificare proporţională a lăcomiei şi a pasiunii înlănţuitoare.
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI PICANT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU TEJAS TATTVA (MANIPURA CHAKRA)
Prezenţa în fiinţa umană a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant determină în general o atitudine pregnantă către exteriorizare constantă, către extrovertire. În plus, în aspectele sale pozitive, armonioase şi benefice ea conferă curaj, ardoare în aspiraţie şi de asemenea face să apară puterea de pătrundere mentală (Inteligenţa practică). Tendinţa spontană şi constantă la multe fiinţe umane către căutarea şi utilizarea stimulentelor şi excitantelor de orice fel şi mai ales dorinţa frenetică pentru orice este foarte intens este de asemenea consecinţa predominanţei acestei energii subtile rezultante în aura fiinţei umane.
În cazul amplificări necontrolate, în exces a energiei subtile rezultante a gustului picant pot să apară rapid stări de suprastimulare, hiperexcitabilitate ce pot da naştere prin cumulare unor stări de iritabilitate, nelinişte fără motiv şi fără obiect ce se pot manifesta în final ca stări din ce în ce mai dese de furie şi de mânie. Nu este deloc întâmplător că adeseori mâncarea pe care o pregătim după o zi în care am fost extrem de supăraţi sau chiar ne am confruntat cu altcineva (acceptând să REZONĂM pe aceeaşi „lungime de undă”) într-o anumită dispută aprinsă, are atunci un gust predominant picant, chiar dacă noi nu am utilizat absolut deloc nici un condiment FIZIC atunci când am pregătit-o. Gustul acesta (APARENT MISTERIOS pe care îl vom remarca în respectiva mâncare) se datorează în realitate doar amplificării în structura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant care a apărut în aura noastră în urma unor evenimente în care noi am avut stări mentale de genul mâniei sau supărării intense (aceste energii subtile rezultante au impregnat astfel prin "iradierea" cu energiile rezultante mâncarea făcând-o să aibă un gust PICANT). Predominanţa energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului picant este de asemenea responsabilă pentru vorbirea impulsivă şi ascuţită şi pentru limbajul predominant sarcastic şi înţepător.
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI AMAR CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI AKASHA TATTVA (VISHUDDHA CHAKRA) CU VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA)
Energia subtilă rezultantă corespunzătoare gustului amar are, atât în cadrul sistemului YOGA cât şi în AYURVEDA o importanţă deosebită. În aspectul său echilibrant, armonios şi benefic ea este aceea care atunci când este bine dozată în fiinţă conferă spontan o stare pregnantă de detaşare faţă de tot ceea ce este iluzoriu şi efemer, prin transcenderea gradată a tuturor aspectelor care ajung să se opună evoluţiei noastre spirituale.
Prezenţa în fiinţă a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar
cauzează în anumite situaţii de stagnare spirituală un sentiment copleşitor de insatisfacţie, care va produce aproape imediat dorinţa de schimbare în mai bine, făcând posibilă REORIENTAREA benefică. De fiecare dată când suntem "obligaţi să înghiţim o pilulă amară'' (sau, cu alte cuvinte, atunci când ne confruntăm cu o situaţie care nu mai corespunde aproape deloc reprezentării interioare pe care ne-am făcut-o până în acel moment asupra realităţii), energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este aceea care împrăştie prompt starea acum evident penibilă de iluzie şi amăgire, forţându-ne prin intermediul unei creatoare DEZAMĂGIRI să facem faţă realităţii aşa cum este ea de fapt. Tocmai de aceea starea pregnantă de dezamăgire este una dintre consecinţele prezenţei în fiinţă a acestei energii subtile rezultante, în realitate, privind ceea ce există atunci din punct de vedere spiritual, starea de "din amăgiri nu este altceva decât o stare elevată şi profund creatoare în care noi renunţăm (aşa cum ar fi trebuit să o facem demult) la "autoamăgire". În general, adeseori noi ne lăsăm amăgiţi atunci când (proiectându-ne conştiinţa prin intermediul canalelor corespunzătoare simţurilor) continuăm să experimentăm realitatea iluzorie a lumii (MAYA) uitând aproape complet de originea noastră divină - Sinele Suprem (ATMAN). În acest sens, aspectul cel mai înalt, divin pe care îl implică energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului amar este acela că, atunci când aceasta este prezentă într-o proporţie armonioasă în structura individuală, ea tinde să readucă fiinţa umană către acea realitate divină, esenţială care reprezintă adevărata natură a fiecăruia dintre noi, Sinele Suprem (ATMAN). Astfel sunt rapid risipite şi anihilate (prin dezamăgire sau deziluzie) toate acele stări în care conştiinţa noastră mai este încă "prinsă" (înlănţuită) în manifestare (MAYA). Detaşarea spontană ce survine faţă de aceste stări este însoţită cel mai adesea în cazul fiinţei umane ignorante de apariţia şi amplificarea unor stări de dezamăgire, deziluzie sau mâhnire, toate acestea fiind în realitate doar expresii ale prezenţei din abundenţă în aura noastră a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar.
În cazul amplificării necontrolate a acestei energii subtile rezultante (care nu este urmată de SUBLIMAREA sa armonioasă în straturile subtile ale fiinţei) ea poate conduce fiinţa umană în cauză către diferite stări accentuate de frustrare. Prea multe decepţii sau dezamăgiri pot conduce (până la urmă dacă nu sunt în mod armonios sublimate) inevitabil la frustrare, stare pe care o întâlnim cel mai adesea la acele fiinţe "amărâte". De altfel, este cazul să ne amintim că fiecare dintre noi am experimentat măcar o singură dată senzaţia "de a ne fi amărât" în urma căreia am putut observa că această stare a fost aproape imediat urmată de o anumită schimbare fundamentală în fiinţa noastră, probând astfel rolul transformator al acestei energii subtile rezultante, corespunzătoare gustului AMAR.
De asemenea, orice fel de stare de mâhnire, durere, supărare, tristeţe, nemulţumire sau chiar situaţiile în care cineva „dă de bucluc” reprezintă tot atâtea stări ce corespund excesului energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului amar (care nu au fost sublimate în mod armonios în fiinţa noastră).
ENERGIA SUBTILĂ CORESPUNZĂTOARE GUSTULUI ASTRINGENT CARE EVIDENŢIAZĂ COMBINAREA LUI VAYU TATTVA (ANAHATA CHAKRA) CU PRITHIVI TATTVA (MULADHARA CHAKRA)
Energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent este aceea care are în general ca efect apariţia unor stări mentale opuse celor care apar în cazul prezenţei energiei subtile rezultante care este asociată gustului picant, în aspectul sau pozitiv, armonios, benefic şi echilibrant energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent determină în fiinţă o stare pregnantă de interiorizare elevată ce rezultă prin evitarea spontană şi chiar prin opoziţia fermă faţă de orice fel de excitante şi stimulente.
În acest fel se poate spune că această energie subtilă rezultantă corespunzătoare gustului ASTRINGENT este aceea care, atunci când este bine dozată, face posibilă PRATYAHARA (retragerea către interior a simţurilor de la obiectele lor) favorizând astfel apariţia şi persistenţa unei stări accentuate de introspecţie. Fiecare aspirant la starea de desăvârşire pe care o face cu putinţă angrenarea consecventă şi menţinerea pe o cale spirituală cunoaşte faptul că pentru a realiza PRATYAHARA (retragerea completă a minţii de la obiectele simţurilor) este stringent necesară prezenţa simultană a unei stări ample şi profunde care trebuie să includă în acelaşi timp calm, mulţumire, claritate şi detaşare. Având în vedere acest aspect ne putem da cu uşurinţă seama că toate aceste stări enumerate mai sus reprezintă de fapt aspectele pozitive ale energiilor subtile rezultante ale gusturilor pe care le-am menţionat până acum. Tocmai de aceea, orice stare spirituală elevată implică existenţa unui raport armonios între aceste energii subtile rezultante, corespunzătoare gusturilor, astfel încât ele să fie simultan prezente în fiinţa umană şi totodată să se afle într-o stare de echilibru care să permită manifestarea din plin a acelor aspecte armonioase, pozitive care le corespund.
În cazul amplificării în exces a energiei subtile rezultante, corespunzătoare gustului astringent (care nu este deloc urmată de SUBLIMAREA ei armonioasă în celelalte planuri superioare ale fiinţei) poate atunci să apară destul de pregnant în fiinţă o tendinţă excesivă şi nenaturală către o permanentă introversiune sau izolare, care poate conduce apoi (dacă este menţinută mult timp) către apariţia şi amplificarea unei stări pregnante de insecuritate sau de anxietate, manifestându-se în situaţii extreme sub formă de teamă neîntreruptă sau frică copleşitoare. Prin urmare, nu trebuie să pierdem din vedere că energia subtilă rezultantă, corespunzătoare gustului astringent poate determina în cazuri extreme (atunci când nu este SUBLIMATĂ în mod armonios) o stare pregnantă de contracţie, de strângere bolnăvicioasă în sine, de "a stringenţă" aşa cum aceasta poate să apară atunci când în anumite situaţii trăim sentimentul mai mult sau mai puţin copleşitor de frică.