I. ALBASTRU

CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALBASTRU
SEMNIFICAŢIA CULORII ALBASTRU

Albastrul este adeseori considerată culoarea cea mai adâncă. Privirea parcă se cufundă în ea fără să întâlnească obstacole, pierzându-se astfel în infinit ca şi cum această culoare s-ar retrage mereu din faţa privirii. Albastrul este cea mai imaterială dintre culorii: natura în general nu o prezintă decât printr-un inefabil proces de transparenţă, precum în cazul vidului aparent acumulat de aer ori reflectat de apă, a celui reflectat de cristal sau chiar oglindit de diamant.
Vidul este considerat rece, exact şi pur. Albastrul este cel mai rece dintre culori şi în valoarea sa absolută ea este cea mai pură. Tocmai de aceea ea evocă adeseori vidul dar nu vidul beatific total, care este adeseori semnificat de alb. De la aceste calităţi fundamentale provine gama surprinzător de mare de aplicaţii semnificative ale acestei culori.
Aplicată pe întreaga suprafaţă a unui obiect, culoarea albastră ne face să trăim prompt impresia că micşorează formele, deschizându-le şi slăbindu-le considerabil. O suprafaţă acoperită în totalitate cu culoarea albastră parcă nu mai este aceeaşi suprafaţă. Un zid colorat complet în albastru încetează în mod misterios să mai fie un banal zid.
Mişcările, sunetele şi chiar formele se estompează în albastru precum o pasăre se topeşte în depărtările cerului, imaterial prin el însuşi, albastrul aproape că dematerializează tot ce intră în sfera sa de influenţă. El este uneori asimilat cu drumul infinitului unde realul se transformă în imaginar. El este culoarea păsării fericirii, acea misterioasă Pasăre Albastră inaccesibilă şi în acelaşi timp mereu atât de aproape de noi.
A intra şi a te identifica plenar în albastru este ca şi cum ai ajunge precum fetiţa Alice în Ţara Minunilor, trecând într-o altă lume prin pătrunderea de cealaltă parte a oglinzii.
Albastrul clar şi intens ne îndeamnă către reverie, iar când se umbreşte prin amplificarea tendinţelor noastre naturale, el devine astfel culoarea visului. Într-o asemenea situaţie, gândirea conştientă lasă loc puţin câte puţin, predominanţei subconştientului, la fel cum lumina zilei devine gradat, aproape pe nesimţite lumina misterioasă a înserării, albastrul specific al nopţii.
Tărâm sau mai degrabă climat inefabil al irealităţii - sau chiar al suprarealităţii - imobil, transfigurator, albastrul cuprinde şi unifică în el însuşi contradicţiile polare - cum ar fi cea a zilei şi a nopţii - ce dau ritm şi savoare vieţii umane. Neclintit, transcendent, detaşat, nicăieri altundeva decât în el însuşi, albastrul pare a nu aparţine aproape deloc acestei lumi; el sugerează indirect ideea eternităţii liniştite şi semeţe care este în mod enigmatic supraumană - sau chiar neumană pentru unii.
Vibraţia sa caracteristică, intimă pentru un pictor cum ar fi KANDINSKCY este în acelaşi timp o vibraţie ce provoacă parcă o mişcare de îndepărtare de om şi totodată un fenomen intens dirijat şi unic, de contracţie către propriul său centru fundamentai care deschide omul către infinit, trezind în el o puternică aspiraţie către puritate şi o arzătoare sete lăuntrică de Divin.
Din această bogăţie de trăiri sublime înţelegem importanţa semnificaţiei sale artistice şi complexitatea utilizărilor sale în domeniul tratamentului cu culori (CROMOTERAPIE).
O ambianţă predominantă de culoare albastră calmează profund şi linişteşte, dar spre deosebire de culoarea verde, nu tonifică în aceeaşi măsură fiindcă albastrul, datorită amplificării procesului de detaşare nu generează decât o puternică stare de transcendere ce ne permite să trăim fără a mai avea o priză la fel de mare asupra realului fizic ce ne înconjoară. Tocmai din această cauză, culoarea albastră este excelentă atunci urmărim să depăşim stări deprimante.
Profunzimea verdelui, tot după părerea pictorului KANDINSKY, conferă o impresie pregnantă de odihnă terestră regeneratoare şi o inefabilă mulţumire de sine, în timp ce profunzimea transcedentală a albastrului are o gravitate aproape solemnă, sacră, transfiguratoare, supraterestră. Această gravitate ce ne face să intuim "LUMEA DE DINCOLO" aduce adesea cu sine ideea părăsirii acestei lumi şi a morţii; zidurile necropolelor egiptene pe care se derulau scenele judecăţii de apoi desenate cu ocru-roşu aveau în general ca fond, deloc întâmplător, culoarea albastru intens şi clar. Se spune chiar că egiptenii considerau albastrul ca fiind culoarea adevărului. Adevărul, transcenderea, moartea şi zeii sunt noţiuni aparent fără legătură ce stau totuşi alături şi tocmai de aceea albastrul celest este adeseori pragul ce separă omul de cel care datorită puterii lor şi cunoaşterii, guvernează şi supraveghează de dincolo, din lumile superioare, destinul său pentru a-l ajuta să evolueze. Azurul (ALBASTRUL DESCHIS AL CERULUI) este albastrul sacralizat al câmpiilor Elizeene ale raiului, matricea prin care pătrunde din lumea de dincolo lumina mirifică de aur ce exprimă voinţa lor: azurul şi aurul, valori feminine şi masculine sunt pentru omul evoluat şi purificat (uranian) ceea ce sunt verdele email de blazon şi roşul intens de blazon pentru omul decăzut şi infernal (ctonian). Atât Zeus cât şi IAHVE tronează fiecare, aşa cum sunt descrişi în tradiţie, având picioarele sprijinite pe culoarea azur, sau cu alte cuvinte, pe cealaltă parte a acestei bolte cereşti despre care se spunea în Mesopotamia că este făcută din lapislazuli (piatră semipreţioasă de culoare albastră) şi din care simbolismul creştin a făcut vestmântul care acoperă din toate părţile şi maschează Divinul. Azurul cu trei flori de crin de aur, blazonul Franţei, proclamă astfel originea supraterestră a regilor creştini.
Împreună cu roşul sau galbenul argilos (de culoarea argilei), albastrul manifestă hierogamiile (unirile a două principii complementare de sex opus (+ şi -)) sau chiar rivalităţile dintre cer şi pământ. Pe imensele întinderi ale stepei asiatice, ce nu sunt întrerupte de nici o verticală, cerul şi pământul par a fi dintotdeauna faţă în faţă; tocmai din această cauză unirea lor intimă reprezentata precum o căsătorie prezidează naşterea tuturor eroilor stepei conform unei tradiţii străvechi nestinse, CINGIS KHAN, fondatorul marii dinastii mongole s-a născut din unirea mitică a lupului albastru cu căprioara roşcată ." Lupul albastru" este de asemenea şi numele lui ER TÖSHTUK faimos erou kirghiz, care poartă o invincibilă armură albastră de fier şi ţine în mână un scut albastru şi o lance albastră. Leii albaştrii şi tigrii albaştrii care abundă în literatura turco-mongolă sunt în special atributele lui TANGRI, părintele şi strămoşul altaicilor care locuiesc deasupra munţilor şi cerului şi care a cuvenit în final ALLAH odată cu convertirea turcilor la islamism. În lupta dintre cer şi pământ, albastrul şi albul se aliniază prompte împotriva roşului infernal şi a verdelui malefic, aşa cum întâlnim adeseori această confruntare în iconografia creştină, mai ales în reprezentările clasice ale luptei dintre Sf. Gheorghe şi balaurul infernal.
În Bizanţ, cele 4 părţi ale carelor ce se confruntau la întrecerii, pe hipodrom purtau de regulă culorile roşu sau verde pe o parte şi albastru sau alb pe cealaltă. Chiar aici, totul ne predispune să credem că aceste jocuri din BIZANŢ integrau totodată o înaltă semnificaţie spirituală şi cosmică, cum de altfel aveau la origine şi jocurile de pelotă (cu mingea) celebrate în aceeaşi epocă de mezo-americani. Atât unele cât şi celelalte constituiau un transfigurator teatru sacru în care se reprezenta în mod analogic rivalităţii imanentului şi a transcendentului, a pământului şi a cerului. Istoria acestei planete menţionează de altfel nenumărate lupte reale şi mortale desfăşurate mai mereu chiar şi în zilele noastre. Între fracţiuni opuse care, inconştient sau nu, continuă să aleagă şi să poarte (ca modalitate simbolică de reprezentare) aceleaşi culori emblematice: albastru sau alb; roşu sau verde.
Expresia "SÂNGE ALBASTRU" se explică într-o anumită zonă a globului pământesc, prin faptul că în evul mediu a înjura era un păcat de moarte datorită rezonanţelor malefice cu sfera infernului; ţăranii nu riscau să comită acest păcat. Însă nobilii pervertiţi comiteau deseori acest păcat, până când un călugăr iezuit, care câştigase din plin simpatia regelui, l-a pus pe acesta să le interzică cu stricteţe să mai folosească numele lui Dumnezeu în înjurăturile lor curente. Atunci, de teama pedepselor, aceştia au eliminat respectiva "dificultate", înlocuind prin obişnuinţa comună cuvântul "Dumnezeu" cu cuvântul "albastru". Astfel , "Sfântul Dumnezeu" a devenit "Sfântul Albastru"; "pentru Dumnezeu" a devenit "pentru albastru"; "pentru sângele lui Dumnezeu" a devenit "pentru sângele albastru", etc.
Oamenii obişnuiţi ce auzeau totuşi deseori aceste înjurături modificate, nu reţineau de cele mai multe ori decât "sânge albastru". Cum de cele mai multe ori folosirea acestor înjurături noi era un privilegiu el nobilimii, oamenii ceilalţi pentru a distinge adeseori un nobil de un om comun, oarecare, spuneau: "Acesta este un sânge albastru".
Albastrul şi albul, în calitatea lor de culori mariale (culorile reprezentative ele Fecioarei Maria) exprimă detaşarea completă faţă de valorile efemere ale acestei lumi şi înălţarea în glorie a sufletului eliberat de suferinţele şi mizeriile acestei lumi către Dumnezeu, adică spre albul intens, strălucitor, care va veni în întâmpinarea albului pur, virginal, în timpul ascensiunii sale prin albastrul sublim celest. Aici regăsim deci valorificată în mod pozitiv de credinţa în lumea de dincolo, asocierea semnificaţiilor mortuare cu ele culorilor albastru şi alb. Copiii, care sunt îmbrăcaţi de regulă în timpul unor ritualuri creştine în haine de culori predominante albastru sau alb sugerează faptul că ei sunt impuberi şi încă nu au trezite deloc energiile sexuale, deci, cu alte cuvinte, că nu sunt încă pe deplin "materializaţi"; prin aceasta se sugerează că ei nu aparţin încă acestei lumi materiale. Acesta este şi motivul esenţial pentru care ei răspund cu mai multă uşurinţă decât maturii la extatica chemare albastră a Fecioarei Maria (Acest aspect s-a putut constata foarte bine la apariţiile FECIOAREI MARIA în IUGOSLAVIA).
Semnul astrologie al Fecioarei, în ciclul zodiacal corespunde perioadei strângerii recoltei în care, pentru aproape întreaga Natură începe perioada involuţiei de toamnă. Semnul zodiacal al Fecioarei este un semn de profundă interiorizare aşa cum este şi culoarea albastră, care în perioada toamnei îi va lua pământului haina sa verde, îl va dezgoli şi gradat apoi îl va usca. Acesta este chiar momentul deloc întâmplător în care se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului. Această sărbătorire se desfăşoară adeseori sub cerul liber unde aurul solar, intens se schimbă într-un foc implacabil ce devorează gradat fructele coapte ale pământului.
Acest azur, este, în concepţia Aztecilor, albastrul turcoaz, culoarea secretă a luminii Soarelui pe care adeseori ei îl numeau Prinţul Turcoazului (CHALCHIMUITL); el era totodată simbolul incendiului, secetei, foametei, morţii. Dar, CHALCHIMUITL este de asemenea piatra albastru - verzuie turcoaz, care împodobea rochia zeiţei reînnoirii spirituale.
Când un prinţ aztec murea, înainte de a fi incinerat, se punea în mod analogic în locul inimii sale scoase o astfel de piatră, la fel cum în Egipt, înainte de a fi mumifiat în locul inimii faraonului defunct se aşeza un scarabeu sculptat de smarald. În anumite regiuni din Polonia, mai există încă şi acum obiceiul semnificativ de a vopsi în albastru casele tinerelor fete ce urmează să se căsătorească.
Conform tradiţiei secrete hinduse, faţa de safir a muntelui HERU - cel de la sud - reflectă lumina şi nuanţa de albastru subtil a atmosferei. LUZ, tărâmul secret al nemuririi şi fericirii paradisiace în tradiţia ebraică este de asemenea adeseori numit "Oraşul albastru".
În Budismul tibetan, albastrul intens este culoarea lui VAIROCANA. Aici ea este considerată culoarea înţelepciunii transcendente, potenţialităţi lor superioare latente şi totodată a vacuităţii beatifice, pentru care imensitatea cerului albastru este una dintre imaginile analogice posibile. Lumina pură albastră a înţelepciunii lui DHARMA-DHATU (legea sau conştiinţa pură originară) este de o putere şi de o intensitate orbitoare, ea fiind de altfel cea care pregăteşte şi deschide drumul către Eliberare. Albastrul este totodată culoarea tradiţională a lui KRISHNA. Albastrul este considerat de asemenea culoarea principiului YANG (+) cât şi a Dragonului geomantic (geomanţia este o artă divinatorie prin care se prezice viitorul graţie unor fenomene de rezonanţă cu ajutorul unor puncte trasate pe pământ sau chiar prin analiza unor mici grămăjoare de pământ) şi reprezintă, prin urmare, influenţele binefăcătoare subtile. În tradiţia chineză HUAN (albastru) este culoarea cerului albastru intens şi îndepărtat care evocă de asemenea în mod analogic un tărâm ascuns al nemuririi.
Culoarea albastru intens este de asemenea interpretată de faimosul tratat al înţelepciunii TAO-TE KING (capitolul 1) ca reprezentând chiar nemanifestarea.
Limbile celtice nu au un termen specific prin care să desemneze culoarea albastru (GLAS în limba bretonă, irlandeză cât şi în limba vorbită curent în Ţara Galilor care înseamnă în acelaşi timp albastru, verde sau gri în funcţie de context, iar atunci când este indispensabil să se facă o netă distincţie se folosesc sinonime sau chiar substituiri). GLESUM este în celtica veche, latinizată, numele ambrei (chihlimbarului) gri.
Albastrul este de asemenea culoarea celei de a treia funcţii (în procesul specific de dezvoltare a activităţii creierului uman), de producere şi artizanală. Totuşi, în textele irlandeze şi galeze de mai târziu, albastrul nu a avut valori funcţionale atât de mari comparabile cu albul şi roşul. Cezar relatează totuşi faptul că tinerele femei bretone apăreau complet goale în anumite ceremonii spirituale şi religioase având corpul în întregime vopsit cu albastru pentru a atrage în fiinţa lor din abundenţă energiile superioare şi puterea ascunsă a acestei culori. Un străbun mitic al irlandezilor se numeşte GOEDEL GLAS sau, cu alte cuvinte, Goedel cel albăstrui el este unanim considerat a fi întemeietorul limbii gelice (asimilată cu ebraica).
Limbajul popular al oamenilor ignoranţi care este prin excelenţă un limbaj terestru, vulgar, nu crede deloc în puterea de sublimare a dorinţei sexuale şi nu vede în această tentativă decât o pierdere, o lipsire, o frustrare, o ablaţie, sau chiar castrarea acolo unde iniţiaţii urmăresc şi chiar realizează transmutarea şi sublimarea glorioasă a potenţialului sexual care atrage după sine o nouă naştere spirituală. Tocmai din această cauză, pentru oamenii comuni şi mărginiţi, albastrul capătă uneori spontan în conştiinţa lor o semnificaţie negativă. Teama lor aproape metafizică devine atunci pentru ei o teamă albastră şi despre asemenea oameni se spune: "nu văd decât albastru" aceasta însemnând în realitate că ei "nu văd nimic" acolo unde alţii descoperă ceva sublim şi pur. În limba germană, a fi albastru, înseamnă de fapt a nu fi aproape deloc conştient din cauza consumului excesiv de alcool. Albastrul închis către negru poate semnifica în anumite practici aberante, perverse, culmea pasivităţii fatale şi a renunţării în care fiinţa se complace. Astfel, într-o tradiţie degradantă a puşcăriaşilor francezi, homosexualul complet efeminat trebuia să-şi tatueze complet membrul viril în albastru pentru a semnifica şi arăta astfel deplina sa pasivitate.
Spre deosebire de semnificaţia sa marială pură, spirituală, sublimă, albastrul închis către negru semnifică aici o aberantă castrare simbolică. Operaţia în sine de TATUARE a acestui albastru degradat cu preţul unei lungi şi absurde suferinţe vrea să pună în evidenţă un fel de eroism răsturnat, nebunesc, nu masculin şi admirabil ci feminin, nu sadic ci profund masochist şi vicios.

CURENTUL COSMIC SUBTIL COLORAT ALBASTRU

Ca şi ceilalţi curenţi cosmici subtili, acest curent se subdivizează în mai mulţi subcurenţi, fiecare dintre ei având o nuanţă specifică. Aceste nuanţe se aranjează de la albastru intens închis până la albastru pal clar, similar cu nuanţa cerului toamna. Acest curent subtil acţionează considerabil asupra calităţilor, mentale.
În curentul cosmic subtil albastru se găseşte inspiraţia care ne permite să atingem cele mai înalte cunoştinţe umane - în special în domeniul artelor, literaturii, muzicii, esteticii, filozofiei şi, de asemeni, tot ceea ce ţine de armonie în general, ca modalitate de expresie. În acest curent subtil în special, cât şi în anumite nuanţe ale unor subcurenţi subtili albaştri, trebuie să se caute intuirea Ideală şi realizarea capodoperelor faimoase.
Înainte însă de a putea să folosim plenar acest important curent subtil pentru a-i asimila plenar energiile şi cunoştinţele intuitive sublime care se manifestă aici, gândirea fiinţei umane trebuie să se rafineze şi să se focalizeze suficient de bine prin concentrare mentală. Prin urmare, graţie curentului cosmic subtil albastru, fiinţa umană, ferm focalizată, poate obţine inspiraţie şi idei geniale atât în artă cât şi în ştiinţă.
Dacă cineva doreşte, de exemplu, să se ocupe cu consecvenţă de muzică şi începe să studieze practic această artă, va trezi şi va dezvolta gradat aptitudini cu totul speciale, legate de muzică, prin contemplarea şi amplificarea în propria sa aură a curentului subtil albastru care, în plus, îi va dinamiza inspiraţia considerabil în această direcţie.
De asemenea, inspiraţia pentru o muzică sublimă, elevată, poate fi realizată prin amplificarea în aură a subcurenţilor subtili albaştri de la cel mai elevat şi intens ca nuanţă până la cel mai palid şi diafan.
Este demn de reţinut că inspiraţia muzicală de o natură mai puţin rafinată se găseşte în întregime în afara curentului subtil albastru. Ea poate fi găsită fie în verdele subtil, portocaliul subtil, în roşul subtil, ori chiar în subcurenţii lor corespunzători, puşi în rezonanţă în conformitate cu sentimentele sau stările specifice produse de vibraţiile subtile pe care această muzică este destinată să le producă (sau le produce în momentul inspiraţiei).
În cazul audiţiei atente, chiar pentru scurt timp, a unei asemenea muzici, sunetele sale vor genera prin rezonanţă, la nivelul aurei, acorduri specifice cu culorile cosmice subtile deja existente în afara noastră şi, în funcţie de amplificarea acestor culori în propria noastră aură, acest proces va genera, prin consonanţă, punerea fiinţei umane la unison cu benzile subtile colorate corespunzătoare. Într-un asemenea caz, dacă structura în cauză are o disponibilitate mărită, în sensul transmutării potenţialităţilor sexuale acumulate, acestea pot fi astfel transformate prin sublimare în alte forme elevate de energie, efortul în această direcţie implicând de a face să urce energia la nivelul centrilor de forţă (CHAKRAS). În cazul acelor fiinţe umane la care culorile subtile mai puţin rafinate predomină în aură, acestea vor agrea în mod special această muzică inferioară şi vor manifesta chiar o puternică respingere faţă de vibraţiile sonore, muzicale ce sunt în rezonanţă cu nuanţele subtile elevate ale curentului cosmic albastru.
Curentul subtil albastru este, de asemenea, energia iubirii pure, oceanice pe care o resimţim în cazul trezirii centrului de forţă ANAHATA CHAKRA. Muzica în sine acţionează asupra aurei noastre, în special prin efectele de rezonanţă pe care le generează cu anumiţi curenţi subtili.
Multe dintre creaţiile muzicale româneşti folclorice, operează spontan fenomene de rezonanţă cu curentul subtil verde al vitalităţii. Muzica de jazz amplifică adeseori în aură verdele subtil egotic. Muzica rock dă porniri destructive datorită rezonanţei cu curenţi negativi roşii, în cazul concertelor colective, muzica este catalizatorul misterios care declanşează chiar fenomene psihice în masă. Totuşi, este necesar un element de bază care să declanşeze aceste fenomene, abandonarea pasivă, mediumică faţă de amplificarea acestor curenţi coloraţi subtili în aură. Starea pe care o resimţim atunci când ascultăm o anumită muzică ne revelează influenţa pe care aceasta o generează asupra aurei noastră. Pentru trezirea şi amplificarea talentului literar putem utiliza predominant şi amplifica în aură curentul secundar subtil albastru clar. Dacă curentul subtil albastru, al iubirii pure şi al gândurilor măreţe este amplificat în aura noastră în mod plenar, cele mai măreţe, sublime şi nobile inspiraţii, idei şi trăiri ale filosofilor, poeţilor şi scriitorilor geniali ai tuturor epocilor ne vor pătrunde, vor rezona cu noi, ne vor inspira şi astfel vom putea rezolva cu o neobişnuită uşurinţă chiar şi cele mai dificile probleme ale diferitelor domenii specific umane.
Pentru clarvăzătorul antrenat, devine evident, graţie percepţiei lăuntrice în cazul lecturii, când un mare poet a fost inspirat absorbindu-se, datorită inspiraţiei, în fuziunea intimă cu curentul subtil albastru. Astfel, orice artist care îşi dirijează sublimul elan interior cât mai frenetic către un nobil ideal, va vibra instantaneu la unison cu aceste energii cu care realizează starea de fuziune, asimilându-le. Atunci el îşi deschide automat mentalul faţă de toate gândurile sublime din Univers şi astfel va putea crea, fiind inspirat, acele poeme sau opere artistice, graţie vibraţiei sale la unison cu gândurile sufletelor elevate care au avut sau au deja afinităţi pentru aceste aspecte şi care, în special, vor putea să le înţeleagă şi să le simtă plenar mesajul datorită rezonanţei.
Marii creatori de geniu, precum SHAKESPEARE, MILTON, GOETHE şi alţii, au extras din giganticul curent de forţă albastru subtil ideile şi inspiraţia copleşitoare care constituie Mesajul lor genial. Este însă la fel de adevărat că unii artişti sau creatori iluştri sunt înzestraţi cu geniu în această direcţie încă de la naştere şi, datorită predominanţei culorii albastru subtil în aura lor, pot cu cea mai stare uşurinţă să rezoneze la unison cu acest curent cosmic subtil colorat. Pe de altă parte, este perfect posibil ca acest geniu specific să poată fi dobândit prin concentrare intensă, sistematică şi prin amplificarea acestei energii subtile colorate în aură, extrăgând această forţă sublimă specifică din curentul subtil colorat albastru, care există permanent în jurul planetei. Acelaşi rezultat se poate realiza însă, chiar în afara acestei concentrări constante asupra curentului subtil albastru, prin trezirea, asimilarea, fixarea şi amplificarea ideilor superioare, a trăirilor artistice măreţe, prin dăruire plină de abnegaţie faţă de un ideal spiritual, divin, elevat şi pur.
În această direcţie, concentrarea mentală consecventă şi meditaţia profundă sunt elementele cheie. Acţionând constant în acest mod, fiinţa umană va rezona identic, pe o altă cale, de multe ori inconştient, cu sursa misterioasă a tuturor inspiraţiilor şi va putea extrage cu uşurinţă din aceasta, combinând şi amplificând orice idee inspirantă la care aspiră. Şi în această situaţie, evident, fiinţa va acumula în aură (chiar fără să ştie), vibraţiile subtile albastre, care vor deveni gradat predominante.
METODĂ simplă pentru elevarea constantă a vibraţiilor subtile proprii
În prealabil, contemplăm cât mai atent imaginea pe care ne-am făcut-o referitoare la curentul albastru subtil, până când vom realiza plenar că vibraţiile specifice produse prin acordul sau punerea la unison ce rezultă din contactul celor două forţe subtile specifice, interioare (existente deja în aura noastră) şi exterioare (din banda specifică subtilă din macrocosmos) ne vor rafina în mod net trăirile lăuntrice şi ne vor energiza considerabil aspectele afective specifice ale fiinţei.
Verificarea o vom avea prin faptul că ne vom simţi din plin capabili să realizăm nu contează ce activitate artistică sau intelectuală elevată. Procedând astfel sistematic, ne putem eleva constant şi sigur frecvenţa de vibraţie a aurei în mod permanent. Însă pentru aceasta sunt absolut necesare eforturi succesive, în absenţa acestei exersări sistematice, după ce, pentru o anumită perioadă aura noastră a absorbit din abundenţă cât mai bine, în cantitate suficient de mare culoarea albastru subtil prin contemplare, stopând antrenamentul, ea va recădea în mod gradat, de cele mai multe ori sesizabil chiar şi pentru noi, la culoarea sa anterioară predominantă, păstrând totuşi numai o mică sau o mijlocie creştere definitivă a albăstruiul subtil asimilat, aceasta direct proporţional şi cu durata antrenamentului, precum şi cu intensitatea acestuia. Acţionând însă cu fermitate, zi de zi, în direcţia menţionată mai sus, evoluţia individuală poate fi considerabil accelerată, starea noastră, atât mentală cât şi afectivă, fiind foarte mult îmbunătăţită şi elevată, datorită fuziunii şi rezonanţei constante cu curentul subtil albastru care are vibraţii înalte.
Culoarea subtilă albastră caracterizează afectivitatea fiinţei umane sau calitatea iubirii pure de care ea este capabilă.
Atunci când fiinţa umană reuşeşte să devină stăpână în întregime asupra dorinţelor sale inferioare sau, altfel spus, atunci când valul vieţii interioare în aura fiinţei este pur, culoarea specifică dominantă a vibraţiilor sale subtile este albastră, această dominantă fiind net evidentă pentru un clarvăzător. Ştim că mentalitatea egoistă ce atrage după sine un grad inferior al vibraţiilor trebuie neapărat să fie elevată sau, altfel spus, rafinată, pentru a ne revela în mod armonios Sinele Suprem (ATMAN).
Conştientul şi subconştientul formează ansamblul individualităţii şi unul dintre ţelurile importante ale evoluţiei spirituale implică să permitem acestor aspecte să se unească în mod armonios şi să se sudeze permanent într-un singur conştient, pentru a dobândi o stare superioară de SUPERCONŞTIINŢĂ. Dacă vibraţiile subtile ale mentalităţii superioare sunt predominant înăbuşite de vibraţiile negative, subtile roşii ale naturii animale, abjecte, care există în străfundurile fiecărei fiinţe umane active sau în stare latentă, din contră, va rezulta (atât timp cât durează această situaţie), separarea aproape completă şi permanentă a celor două aspecte. Această situaţie tragică, antrenează uneori după sine grave tulburări psihice cum ar fi PARANOIA şi SCHIZOFRENIA şi tocmai de aceea asemenea situaţii trebuie să fie evitate cu cea mai mare grijă.
În asemenea cazuri, amplificarea în aură a energiilor subtile albastre este foarte mult de dorit, căci ele anticipează faza restabilirii sănătăţii şi armoniei unei persoane prin elevarea vibraţiilor aurei sale.
În concluzie, putem spune că, curentul albastru subtil este culoarea ce exprimă înalte calităţi mentale, curenţii săi secundari controlând şi manifestând sublime inspiraţii geniale în literatură, muzică, educaţie superioară, filozofie, pictură, sculptură, cinema, fotografie, estetică. Această forţă nu există la animal decât în stare latentă, ca germene, ea aparţinând de fapt şi de drept numai fiinţei umane elevate. Orice inspiraţie sau idee genială, legată de domeniile expuse mai sus, de orice natură ar fi ea, se datorează influxului elevat al curentului subtil albastru, energie rafinată de care majoritatea fiinţelor umane este aproape complet inconştientă.
În general, se ştie că adevărata sursă a inspiraţiei în artă nu a fost explicată clar sau înţeleasă. Fiecare dintre creatorii geniali de artă realizează, printr-o intensă concentrare, punerea în rezonanţă cu curentul albastru subtil şi astfel, prin acord şi fuziune, transferă în propria sa fiinţă, direct proporţional cu intensitatea concentrării şi a aspiraţiei, "comorile" pe care acesta le conţine.
Curentul subtil albastru închis este unanim considerat ca fiind acela al muzicii superioare, toţi marii compozitori au extras din acest curent secundar inspiraţia de care au avut nevoie, şi, prin fuziune cu acesta, unii dintre ei chiar au reuşit să perceapă muzica sferelor paradisiace din Univers.
Subcurentul literaturii este albastru subtil clar. Fiecare suflet uman deţine în stare latentă posibilitatea de a învăţa cu uşurinţă orice artă şi orice ştiinţă, cu ajutorul giganticului curent subtil albastru cât şi a curenţilor secundari subtili dar cu condiţia de a fi perseverent.
Curentul subtil albastru serveşte, de asemenea, la restabilirea sănătăţii psihice a persoanelor la care predomină în aură verdele subtil negativ.

CURETUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR DE CULOARE ALBASTRU

Curentul subtil binefăcător, albastru are o gamă complexă de efecte regenerante la nivelul întregii fiinţe. La nivelul structurii fizice acest curent subtil face să crească considerabil capacitatea de apărare a organismului. Operarea cu acest curent subtil este în special indicată în majoritatea stărilor infecţioase, mai ales când aceste infecţii sunt însoţite de stări cu febră. Textele yoghine secrete menţionează că acest curent binefăcător subtil reduce destul de repede căldura în exces atunci când aceasta se manifestă în corpul fizic şi se opune efectului caloric declanşat de curentul subtil roşu (atunci când acesta se află în exces în fiinţă).
Operarea cu curentul binefăcător albastru produce un efect profund calmant şi reîmprospătător, mai ales la nivelul sistemului nervos, în sfera psihicului amplificarea acestui curent binefăcător, subtil în aură, permite fiinţei umane să-şi depăşească ceva mai uşor egoismul şi o deschide progresiv către o stare de compasiune empatică. În planurile mentale, superioare ale fiinţei, amplificarea aspectelor pure, înalte ale acestui curent subtil trezeşte în fiinţă şi intensifică intuiţia spirituală. Curentul binefăcător subtil albastru acţionează în mod pozitiv asupra puterii de asimilare şi asupra sângelui, întărindu-le şi vitalizându-le.
Curentul subtil binefăcător albastru face să crească considerabil capacitatea de apărare imunitară a corpului şi facilitează regenerarea celulară.
Operarea terapeutică cu acest curent binefăcător subtil este în special indicată atât în stări infecţioase cât şi în cazul unor afecţiuni virale (boli produse de germeni patogeni, de multe ori incomplet cunoscuţi şi chiar neizolaţi încă, care dau naştere diferitelor boli contagioase), în stări febrile, insolaţie, stări de vomă, spasme nervoase, crize acute de reumatism, bufeuri de căldură (senzaţii de încălzire bruscă de jos în sus, însoţite de transpiraţii care apar în unele dispepsii digestive sau după mese încărcate, cât şi în perioada de climacteriu la ambele sexe atunci când nu a fost practicată continenţa sexuală).
Operarea cu curentul subtil binefăcător albastru ne permite să ne deschidem, plini de optimism, cu entuziasm faţă de tot ceea ce este sublim şi minunat în
jurul nostru. Totodată curentul subtil albastru ne ajută să trăim şi să ne simţim într-o deplină armonie cu anturajul nostru, apropiat cât şi depărtat (cosmic).

CURENTUL SUBTIL BINEFĂCĂTOR ALBASTRU ESTE ÎN SPECIAL INDICAT ÎN:
- Abcese gingivale - Insomnie
- Afecţiuni ale gâtului - Isterie
- Aftă - Laringită
- Apoplexie/dambla - Malarie
- Arsuri - Menstruaţie dureroasă
- Boli femeieşti - Migrenă
- Ciumă bubonică - Paranoia
- Colică - Pişcături/Înţepături
- Criză biliară - Pojar
- Dereglare nervoasă - Prurit/mâncărimi
- Diaree - Purgaţie excesivă
- Dizenterie - Palpitaţii
- Durere (inflamaţie în gât) - Răguşeală
- Dureri de cap - Reumatism
- Dureri de dinţi - Reumatism cronic
- Epilepsie - Afte
- Febră tifoidă - Scarlatină
- Friguri eruptive - Schizofrenie
- Friguri - Sete patologică
- Guşă - Sida (AIDS)
- Hemoroizi (trânji) care sângerează - Spasme
- Tăieturi (răni)
- Holeră - Tifos
- Icter (gălbinare) - Tulburări la bilă
- Inflamare a creierului(encefalită) - Tulburări provocate de şocuri
- Inflamare a intestinelor - Variolă/vărsat
- Inflamare a ochilor - Vărsat de vânt
- Insolaţie - Vomă