CEI ŞAPTE CENTRI FUNDAMENTALI DE EMISIE RECEPŢIE AI CONŞTIINŢEI
(partea I)
MULADHARA CHAKRA - CENTRUL RĂDĂCINĂ:
TEAMA şi PARANOIA
SUPRAVIEŢUIRE ŞI INSTINCT DE CONSERVARE
Centrul cel mai de jos, de la baza coloanei vertebrale, situat între anus şi sex în afara corpului fizic, este psihologic legat de cele mai rudimentare instincte de supravieţuire. El este intim asociat senzaţiilor de teamă, instinctului de conservare şi unui fel de mentalitate pe care am putea să o numim "de junglă". Aici există o mare, adesea excesivă, preocupare faţă de supravieţuirea fizică şi trupească. Aceasta poate fi limpede văzut la animalele care trăiesc în stare sălbatică. Cele mai primitive răspunsuri la situaţiile ce presupun ameninţare la adresa vieţii implică energie în acest punct. Această energie nu este în mod normal sub control conştient, fiind într-o mare măsură legată de reacţii autonome ca fuga sau frica. Aceasta se poate vedea la veveriţă, de exemplu, care este permanent cu ochii în patru. Ea permanent priveşte în jurul ei pentru a vedea dacă nu o atacă cineva. De îndată ce vede un alt animal sau o persoană apropiindu-se, o ia imediat la goană. O asemenea stare de alertă şi preocupare de autoconservare este un aspect foarte comun lumii animale. Prima CHAKRA este în anumite aspecte ale sale strâns legată de această teamă foarte adâncă şi primitivă de a fi atacat sau agresat. Pe de altă parte ea este de asemeni legată de anumite forme de atac şi agresivitate care vizează căutarea prăzii. Animalul care vânează şi ucide alt animal pentru a-l mânca acţionează de asemenea preponderent la acest nivel, unde sunt concentrate cele mai profunde instincte de supravieţuire şi conservare.
Mental, atunci când o persoană are energia predominant centrată aici de natură să determine o preponderenţă în comparaţie cu celelalte CHAKRAS, ea va fi excesiv preocupată de a nu fi rănită de alţii, nu numai psihic ci şi în sens fizic concret. Celui care are o activare dizarmonioasă a acestei prime CHAKRA îi este mai mereu teamă să nu fie cumva atacat sau, dimpotrivă, are o puternică tendinţă de a-i ataca sau lovi pe ceilalţi, în acelaşi mod, în funcţie de polaritatea pe care se manifestă dezechilibrul. Teama implicată aici este cel mai adesea o teamă intensă, iraţională, de mărimea aceleia asociată rolurilor de vânător şi vânat. Este un fel total şi global de anxietate şi tensiune. Ameninţările la acest nivel nu sunt percepute atât de mult ca prezentând pericolul de pierdere sau împiedicare ci mai degrabă ca surse potenţiale de totală anihilare. Masiva manifestare de teroare sau frică asociată acestei CHAKRA este evidentă în psihoze şi la pacienţii care au suferit un episod paranoid.
Următoarea declaraţie semnificativă despre natura şi scopul vieţii aparţine unei fiinţe care priveşte lumea preponderent din perspectiva dinamizării în exces dureros, dizarmonic al acestei CHAKRA:
"Vedeţi, omul este pentru mine ca un animal şi ca un vânător. El se apropie tiptil de locul în care va ucide... Simt mereu că oamenii mă pândesc. Aşa că, în timp ce ei mă pândesc pe mine, îi pândesc şi eu pe ei. Acesta este un ciclu repetându-se mereu şi mereu. Este jocul pentru supravieţuirea celui mai apt. Tocmai de aceea eu nu vreau să las niciodată pe nimeni să mă distrugă. La fel cum un animal - dacă el simte că cineva vrea să-l omoare, va încerca să ucidă el primul, la fel acţionez şi eu. Asta simt şi eu. Asta este viaţa, doar un joc de supravieţuire a celui mai puternic atunci când va coborî la rădăcina ei. Eu sunt deci nevoit să le fac oamenilor ceea ce ar vrea ei să-mi facă mie".
Fiecare dintre CHAKRAS este asociată cu un anumit "element". Acestea nu trebuie confundate cu elementele chimici moderne, care se referă la structura pe nivelul atomic în filozofia indiană şi yoghină întregul univers fenomenal este văzut ca fiind alcătuit din combinarea celor 5 ingrediente de baza (BHUTAS). Fiecare dintre ele conţine diferite proporţii de materie (PRAKRITI) şi conştiinţă (PURUSHA). Aceste proporţii posedă calităţile solidităţii (pământul), fluidităţii (apa), combustiei (focul), mişcării (aerul) şi spaţialităţii în care toate celelalte există (eterul). Ele nu sunt literal pământ, apă, foc, aer, eter, nici măcar substanţe materiale, moleculare.
Sunt "elementare" în sensul că totul poate fi analizat ca o combinaţie a lor. Ele sunt practice şi operative în sensul că întreaga lume fenomenală poate fi înţeleasă prin aceste concepte şi prin ele aceasta poate fi cu uşurinţă legată de alte aspecte ale existenţei noastre, cum ar fi energia, mentalul sau conştiinţa superioară.
Prima CHAKRA este asociată cu elementul pământ. Ea este prin urmare asociată cu cele mai dense şi joase nivele ale existenţei, corpul fizic, conştiinţa şi atenţia preponderent orientată în planul material. În felul acesta, este uşor de văzut cum sunt implicate preocupările către protecţie şi conservarea corpului şi existenţei fizice atunci când conştiinţa este centrată preponderent în această CHAKRA. Este interesant că oarecum, anatomic, acest centru este localizat în zona anală fiind de asemeni asociat excreţiei materiei solide din corp. Studiind comportamentul animalelor în situaţii terifiante, s-a văzut că defecaţia este una din componentele principale ale răspunsului lor faţă de frică. Dacă sunt intens înspăimântate, ele vor defeca chiar în mod repetat. La persoanele supuse acestei temeri primitive, fundamentale, pot apare destul de repede probleme intestinale. Dacă mai mereu există o puternică teamă profundă de-a lungul întregii lor vieţi emoţionale, ele pot manifesta progresiv afecţiuni ca diaree cronice sau colite.
Emoţional şi psihologic, aceasta CHAKRA preponderent dinamizată priveşte cele mai primitive temeri şi cu cele mai extreme grade de patologie. Dihotomia dintre atacator şi atacat este într-o oarecare măsură legată de formarea categoriilor primare de bine şi rău. În momentul în care fiinţa începe să experimenteze aceste temeri primitive, timpurii ea începe adesea să-şi organizeze experienţa în categoriile fundamentale a ceea ce este plăcut şi ceea ce este dureros sau ameninţător. Aceasta constituie fundamentul organizării psihice primare. Ştim în general cu toţii modul în care aspectele rele sau dureroase ale mediului înconjurător al copilului, de exemplu, îi ameninţă acestuia securitatea. Aceste aspecte reale sau imaginare îl ameninţă cu distrugerea şi anihilarea. Mai târziu, când apar propriile sale impulsuri negative sau destructive şi ei le proiectează în exterior, acestea de asemenea sunt simţite ca ameninţări, ca forme sau atacuri potenţiale. Această proiecţie sau atitudine paranoică rezultă adesea în urma unei focalizări preponderente, necontrolate, la nivelul primului centru de forţă. Clasic, în teoria psihanalitică, gândirea paranoică este legată de teama unui atac pe la spate, care poate în anumite cazuri să fie chiar însoţită de imaginarea unui viol anal.
CONŞTIENTIZAREA TEAMEI ŞI PARANOIEI LATENTE
În multe cazuri, focalizarea excesivă a energiei în acest centru nu este exprimată în mod evident. Foarte multe persoane nu sunt exterior sau zgomotos paranoide nefiind conştient preocupate de violenţă şi atac, dar un curent subteran de orientare net paranoică le poate colora totuşi vieţile emoţionale transformându-le viaţa în infern. A aduce aceasta cât mai repede în conştiinţă este adesea o parte importantă a oricărui proces purificator de creştere şi armonizare generatoare de succes.
Atât timp cât fiinţa operează dintr-o stază predominant paranoică, ea rămâne inconştientă de foarte multe aspecte lăuntrice. Tot ceea ce este negativ sau destructiv în universul sau lăuntric este negat ca apartinând ei şi proiectat constant în ceilalţi. Din acest motiv, impulsurile sale destructive nu sunt în marea majoritate a situaţiilor sub controlul său. Cel mai adesea ea pur şi simplu neagă că acestea fac parte din ea. Din contră, ea se imaginează ca fiind foarte afectuoasă şi bună. Ceilalţi sunt cei de care trebuie mereu să se păzească. Ei vor s-o rănească, să o jignească, să o manipuleze sau să o atace. Această atitudine menţine o constantă focalizare dizarmonioasă a energiei la nivelul primei CHAKRA. Atunci când o mare parte a personalităţii sale nu este integrată datorită faptului ca este proiectată în exterior, ea va fi constant zdruncinată de teamă şi în permanentă stare defensivă. Nu există nici un sentiment de stabilitate în cazul ei. În străvechiul simbolism al gândirii indiene se spune că elementul pământ face ca fiinţa să fie deficitară. Fiinţa umană este atunci agitată, impulsivă, necontrolată. Ea oscilează rapid de la o superficială blândeţe la viciu exacerbându-se apoi în stări defensive pline de o teamă abisală nedefinită. Fără îndoială singurul mod de a rezolva prompt asemenea situaţii este de a aduce în conştiinţă acele părţi ale ei pe care nu le dorea deloc să le privească. Se ştie că tocmai de aceea somnul conştiinţei zămisleşte monştri.
Scrierile budiste descriu povestea unui agricultor care realiza cele mai uluitoare recolte, în fiecare an. El strângea bălegarul animalelor sale şi îl împrăştia pe pământ. În fiecare an, pământul era refăcut iar recolta era din nou bogată şi frumoasă. Secretul său era bălegarul care fertiliza recolta. Acţiunea agricultorului era de a scoate bălegarul şi a-l împrăştia pe câmp. Un alt agricultor a găsit această muncă ca fiind penibilă şi neatrăgătoare. El n-a vrut să fie implicat în aspectul aşa-zis "murdar", al muncilor agricole, aşa că nu a colectat bălegarul pentru a-l împrăştia pe câmp. După câţiva ani, recoltele sale au început gradat să diminueze. Lanurile sale nu mai creşteau mari şi viguroase, în cele din urmă solul său a devenit steril. Creşterea psihică este prin urmare într-o oarecare măsură bazată pe procesul aducerii continue în conştiinţă a acelor părţi din fiinţa noastră pe care înainte le consideram ca fiind respingătoare sau imorale, astfel ca ele să poată fi integrate, transmutate şi sublimare în universul nostru lăuntric.
Deşi experienţa trăirii dominante la acest nivel de conştiinţă survenind prin exacerbarea energiilor primei CHAKRA poate părea oarecum stranie omului obişnuit, există anumite şcoli de psihologie şi psihiatrie occidentală care s-au ocupat de această stare predominantă la anumite fiinţe umane. Scrierile lui HARRY STACK SULLIVAN, de exemplu, tratează pe larg experienţa psihopată la acest nivel descriind ce înseamnă să vezi lumea numai din perspectiva lăuntrică a acestei prime CHAKRA, fiind permanent dominat de teama de anihilare atunci când trăieşti într-o lume de coloratură imens paranoică.
Implicaţii culturale
Putem caracteriza nu numai indivizii şi şcolile de psihologie după CHAKRA pe care se focalizează preponderent, dar chiar şi culturile. Societăţile primitive, preocupate mai ales cu vânătoarea şi în care pe primul loc se impune nevoia esenţială de supravieţuire în mediul lor natural, în care domneşte legea "junglei" sau altfel spus a supravieţuirii celui mai apt, reflectă predominanţa energizării unilaterale a lui MULADHARA CHAKRA. În toate situaţiile sociale în care legea şi ordinea sunt temporal suspendate sau distruse poate apare un fel de regres sau alunecare culturală în care adesea preocuparea principală tinde să fie orientată spre supravieţuire şi teama de a nu fi atacat: un exemplu dramatic, semnificativ în acest sens apare în filmele Western, atunci când diligenţele erau urmărite. La cealaltă extremă, o excesivă sau rigidă aplicare a legii şi ordinii poate de asemeni trăda o influenţă colectivă predominantă a primului centru de forţă, într-un mod mai subtil, această influenţă poate fi văzută în preocuparea exagerată a culturii occidentale de mizerie şi "germeni".
SWADHISTHANA CHAKRA
CHAKRA GENITALĂ: PLĂCERE, SENZUALITATE ŞI SEXUALITATE
Al doilea centru secret de conştiinţă este amplasat în afara corpului fizic, în apropierea organelor sexuale deoarece, fiziologic vorbind, aici se află ieşirea fluidelor sau, cu alte cuvinte, controlul urinării şi al expulzării spermei şi secreţiilor menstruale, în timp ce MULADHARA este asociată elementului pământ, acest centru este în legătură cu elementul subtil apă.
Psihologic, SWADHISTHANA CHAKRA este legată de declanşarea instinctelor procreative, de impulsurile sexuale, de senzaţiile erotice, de trăirile amoroase, de excitaţie şi de o focalizare asupra plăcerilor simţurilor.
În timp ce prima CHAKRA (MULADHARA) privea supravieţuirea individuală şi autoconservarea, energiile la nivelul acestui centru privesc supravieţuirea şi perpetuarea speciilor. Deci perpetuarea speciei este tot o necesitate biologică şi instinctuală, ea este ceva mai puţin primitivă, fiind oarecum dincolo de teama bazală de a nu fi anihilat. Scopul său se află în mare măsură dincolo de simpla apărare şi autoprotecţie. Energia acestui centru de forţă este răspunzătoare de un anumit gen de creativitate şi fantezie care operează încă la un nivel biologic grosier.
O fiinţă umană care are energia centrală preponderent în această a doua CHAKRA va fi contant preocupată de plăcerile senzuale urmărind cât mai des, în special experienţele erotice şi senzuale. Arunci când ea întâlneşte o altă fiinţă de sex opus va tinde imediat să o privească mai ales ca pe un potenţial obicei sexual decât ca pe un coleg, prieten, cunoştinţă, concurent sau ca pe cineva de care să-i fie teamă (precum în cazul predominanţei primei CHAKRA)
Implicarea internă în activitatea erotică atunci când se realizează continenţa (amoroasă) nu indică totuşi, în mod obligatoriu o dominantă pe acest centru de forţă dacă potenţialul sexual este transmutat şi sublimat în mod adecvat.
O persoană care a comis un mare număr de violuri şi care avea o grijă exagerată pentru propria sa supravieţuire a fost la un moment dat întrebată: "Ce apărea în mintea ta în timpul acestor atacuri, plăcere fizică sau dorinţa de supravieţuire?" Reamintindu-şi experienţele respective, autorul acelor fapte a spus: "Sexul nu este cine ştie ce pentru mine. O făceam doar din dorinţa de răzbunare. Trebuie să atac pe cineva pentru a-l agresa din când în când, astfel eu simt că supravieţuiesc."
Desigur, o fiinţă preponderent activată pe SWADHISTHANA CHAKRA este mai puţin schilodită şi ceva mai liberă decât alta care este mai mereu preocupată de teama anihilării, asociată predominanţei activării lui MULADHARA CHAKRA. Atunci când conştiinţa ne este orientată cu precădere către dobândirea modelelor de senzaţii amoroase, erotice sau sexuale imperios necesare, avem mult mai multă energie decât atunci când ea este blocată doar în centrul de forţă al autoconservării (MULADHARA). Vom fi atunci de obicei împreună cu mai multe persoane, ceva mai deschişi lăuntric şi vom avea nevoie de mai puţine ore de somn datorită revitalizării. O persoană vitală care aspiră către amor, sex sau experienţe erotice plenare generează în mod clar mai multă energie, care o va face să se simtă mult mai bine decât o alta îngrijindu-se numai de propria sa conservare larvară care denotă de asemenea egoism exacerbat. De fapt se ştie că fiinţele a căror conştiinţă este puternic şi predominant ancorată pe nivelul lui MULADHARA sunt confruntate cu somnolenţa şi cu tendinţa de a adormi un somn ca de plumb mai ales în timpul primei părţi a serii.
Psihanaliza lui FREUD îşi focalizează optica asupra naturii umane ancorate predominant în SWADHISTHANA CHAKRA. Teoria fundamentală a naturii psihologice a omului în cadrul sistemului psihanalitic primar este derivată mai ales din studiul impulsurilor sexuale. Sexualitatea este privită aici ca fundamentând aproape toate motivaţiile. Toate conflictele şi dizarmoniile erau gândite iniţial ca fiind asociate cu dificultăţi sau tulburări esenţialmente de natură sexuală. Perspectiva lui Freud asupra omului este colorată de perspectiva acestei CHAKRA (SWADHISTHANA).
Energiile prezente, accesibile la acest nivel în cazul unei fiinţe puternice sunt, desigur, atât de mari încât dacă încercăm doar să le suprimăm pur şi simplu fără a reuşi să le transmutăm şi sublimăm, ele pot continua să influenţeze într-un mod mascat motivaţiile şi personalitatea producând adesea veritabile mutilări psihice. În tradiţia yoghină secretă sunt două metode de a opera inteligent cu aceste energii. Una din ele constă în a controla perfect şi canaliza prin continenţa amoroasă energiile acestei CHAKRA în vederea transmutaţiei potenţialului sexual pentru experimentarea erosului şi senzualităţii într-un mod care să contribuie gradat fără a vlăgui fiinţa la autoexprimare superioară şi creştere spirituală. Cealaltă posibilitate greu de realizat de către oricine, dacă nu are un mental puternic este evitarea focalizării energiei în acest centru şi concentrarea constantă, egală în vederea canalizării sau "ridicării" ei direct în centrii superiori cum ar fi AJNA CHAKRA. Această redirecţionare a potenţialului sexual transmutat deja este numită sublimare în psihanaliză şi permite să ne folosim energia chiar prin exercitarea controlată a funcţiei sexuale în scopuri creatoare şi spirituale ca arta sau trezirea şi explorarea universului lăuntric prin meditaţie, concentrare sau identificare. Această metodă a continenţei, sau a controlului deplin în timpul trăirilor amoroase sau sexuale (BRAHMACHARYA) nu înseamnă deci neapărat suprimarea sau evitarea activităţii sexuale, ci mai curând o fermă redirecţionare interioară a energiei ce se realizează prin suspendarea completă a ejaculării (chiar şi în timpul angrenării efective a actului sexual). În această stare fiinţa sau cuplul putând să resimtă un număr nelimitat de orgasme fără să se descarce deloc.
Activitatea amoroasă eliberează o imensă cantitate de energie. Adesea (în mod obişnuit) tensiunea sexuală este atât de mare încât nu putem suporta decât parţial starea de supraîncărcare rezultând din acumularea energiei în sistemele noastre atât la bărbat cât şi la femeie. Pe măsură ce energia creşte prin acumulare, tindem să devenim agitaţi, neastâmpăraţi, frustraţi, neliniştiţi şi să căutăm să găsim o modalitate de a o descărca într-un anumit mod.
Aceasta se poate manifesta, de exemplu, sub forma unor ieşiri emotive momentane: "O să las totul baltă", " M-am săturat", după care apare o uşoară senzaţie de uşurare, starea noastră lăuntrică calmându-se oarecum. În alte cazuri, uşurarea este intens şi plăcut resimţită, fiind realizată chiar prin jocuri erotice, mângâieri, sărut, care nu implică activitatea sexuală. Dacă aceasta a devenit modalitatea obişnuită de anulare a tensiunilor sau frustrărilor, atunci suprimarea sexualităţii sau a jocurilor amoroase pentru o perioadă de timp va genera, eventual, o stare de tensiune şi agitaţie. Atunci va apare nu numai o stare de suprapresiune sau tensiune fizică în zona genitală, ci şi o senzaţie de stânjeneală sau complex de frustrare însoţit de un anumit disconfort psihic.
Totuşi, cu ajutorul ASANA-elor şi a altor procedee HATHA-YOGA pliindu-se unui antrenament adecvat, aceeaşi energie stagnantă poate fi transmutată şi refocalizată în centrii de forţă superiori. Aceasta devine, în mod gradat, din ce în ce mai uşor de realizat pe măsură ce se amplifică procesul creşterii şi evoluţiei individuale. Treptat, energia creatoare poate fi integral transformată şi utilizată în mod plăcut într-o varietate de moduri nonsexuale, graţie unei sublimări lăuntrice complete. Este ca şi cum "circuitele electrice" individuale s-ar "maturiza" şi ar deveni capabile să suporte tensiuni din ce în ce mai ridicate.
După străvechile tratate yoghine secrete, în timpurile vedice existau anumite forme de iniţiere acordate de către maeştrii yoghini numai unor discipoli avansaţi, care practicau controlul deplin asupra potenţialului sexual. Această metodă, numită URDVARETAS sau "a conduce sau a întoarce prin sublimare energiile creatoare în planurile superioare ale fiinţei", facilita ascensiunea energiei (care în mod normal este orientată către exterior, către procreaţie) către creier şi recircularea ei armonioasă, benefică în corp. Această metodă transmută şi elevează totodată conştiinţa, făcând-o să urce ca dominantă de la centrii inferiori spre cei superiori. Această metodă de călătorie ascendentă, este cunoscută şi astăzi de yoghinii avansaţi fiind inteligent aplicată mai ales în contextul sistemului TANTRA YOGA. Aceştia afirmă că bucuria sau plăcerea atinsă prin descărcarea sau ejacularea potenţialurilor sexuale (aceasta anulând brusc în mod centrifug tensiunea erotică) nu se poate compara cu beatitudinea rezultând din conservarea şi amplificarea acestei energii pe măsura conducerii ei în centrii superiori de forţă chiar şi timpul unei activităţi sexuale conştient controlate.
Astfel, în timp ce pentru unii sexualitatea este o cauză de epuizare şi regres, alţii o pot utiliza ca pe un mijloc rapid de creştere spirituală şi constantă regenerare lăuntrică. Corect şi constant aplicat, acest principiu conduce, chiar prin implicarea în evenimente exterioare, la transcenderea lor.
Practica plină de succes a acestor metode poate fi mai bine înţeleasă prin reamintirea faptului că nivelurile superioare şi transpersonale ale conştiinţei şi abordate numai după ce subconştientul propriu a fost pe deplin explorat, purificat, polarizat şi integrat. La nivelurile mai profunde ale subconştientului, prin intermediul lui SWADHISTHANA CHAKRA predominantă, fiinţa se confruntă cu tendinţa interioară de a fuziona cu obiectele sau stările percepţiei sale. Aici, fiinţa este adesea confruntată cu puternice ataşamente şi cu sentimentul totalei identificări sau absorbiri cu celălalt. Tot aici, deoarece nivelurile superioare mai dezvoltate ale funcţionării mentale sunt diminuate, este experimentată o tendinţă primitivă, conservatoare, regresivă, mimetică. La acest nivel pot surveni fenomenele psihice, colective cunoscute ca psihoze de masă, aici mentalul individual fuzionând aproape spontan cu meniul celorlalte persoane, ascendentul fiind dat de mentalul cel mai puternic. Aici, conform străvechii psihologii yoghine, chiar psihismul nostru esenţial. PRANA sau CHITTA, poate intra în contact telepatic şi fuziona cu acela al altor fiinţe permiţându-ne să ne descoperim şi alte ipostaze, graţie rezonanţei.
Practicile tantrice de scufundare controlată, conştientă în experienţa senzuală intensă sunt căi de experimentare ale acestor fenomene. Ele constituie o apropiere rapidă de experienţa unicităţii universale şi identificării totale cu nemărginirea. Ele aduc, prin intermediul acestui centru de forţă, la lumină, din profunzimile subconştiente, tendinţa de a fuziona plenar şi a ne contopi la nivelul subconştientului colectiv cu ceilalţi. Procedeele tantrice oferă o schemă esenţială după care fiecare poate acţiona şi explora experienţa de a deveni UNUL cu o altă fiinţă (datorită fuzionării polare, profunde) sau cu întregul Univers, prin conştientizarea electivă, extrem de profundă, a nivelurilor celor mai subtile ale vieţii mentale. Tehnicile tantrice, graţie controlului deplin, aduc senzualitatea la nivelul conştiinţei, astfel încât aceasta poate deveni un mijloc de a transcende iluzia. Ele permit practicantului să descopere fulgerător dimensiunile interioare nebănuite ale acestor experienţe şi să-şi dezvolte acele niveluri ale conştiinţei de la care uniunea devine cosmică, transpersonală.
În TANTRA YOGA, aspirantul învaţă să-şi redirecţioneze impulsul sexual pentru a reuşi să transceandă prin contopirea cu celălalt, nivelul fizic, ajungând astfel la structurile superioare ultime. La început, când energia se urcă la nivelul acestui centru de forţă (SWADHISTHANA CHAKRA), el poate privi un obiect sau o fiinţă în mod senzual şi poate căuta fuziunea la nivelul fizic. Cosmizarea şi transfigurarea actelor fizice, concomitent cu dezvoltarea capacităţii de auto-observaţie chiar în mijlocul freneticelor jocuri senzuale, conduce fulgerător dincolo de interacţiunea fizică şi erotic senzorială, dilatându-i pe cei doi dincolo de fuziunea personalităţilor. TANTRA ne ajută imens să vedem atotcuprinzătoarea conştiinţă existând latent în celălalt şi ne permite să fuzionăm instantaneu cu acest nivel esenţial al fiinţei celuilalt. Celălalt, la rândul său, va putea face la fel cu noi. Astfel, interacţiunea dintre unul şi celălalt este transformată. Bărbatul şi femeia ajung, graţie unei inefabile transfigurări, să se perceapă ca principiile masculin (+) şi feminin (-) ale Universului în practicile tantrice foarte avansate, fiinţele fizice nici nu mai sunt necesare, iar tendinţa de uniune este conştientizată la un nivel aproape abstract în comparaţie cu metodele tantrice exterioare, fizice.
Tradiţional, în TANTRA YOGA sunt descrise trei tipuri secrete de tehnici:
1) KAULA - utilizând fiinţe exterioare şi actul sexual propriu-zis;
2) MISHRA - o formă oarecum mixtă, în care adorarea exterioară este combinată cu concentrarea asupra sublimării sau, altfel spus, a ridicării energiei interioare KUKDALINI din CHAKRA în CHAKRA
3) SAMAYA - cea mai pură formă de TANTRA, în care principiile constituente ale Universului manifestat sunt obiceiul concentrării interioare, fuziunea manifestându-se numai la nivelul conştiinţei, cu "femeia interioară", care este în această fază energia latentă KUNDALINI care, în general, se află în stare latentă în MULADHARA CHAKRA în universul fiinţei umane.
Toate aceste tehnici şi multe altele pot fi practicate cu succes dacă sunt însoţite de detaşare sau non-ataşament şi de un profund discernământ. A aborda toate aceste experienţe înseamnă, în esenţă, a nu rămâne niciodată prins şi pierdut în plăcerea însăşi. Totdeauna plăcerea trebuie să fie lucid controlată. Trebuie permanent să existe un anumit control, o anumită luciditate. Iar în cazul sexului, interacţiunea amoroasă nu trebuie să fie orientală către atingerea orgasmului exploziv (cu ejaculare şi descărcare ireversibilă de energiei. Deschiderea totală, controlul perfect, precum şi un simţ al "preludiului" transfigurator sunt stringent necesare. Curajul este, de asemenea, necesar. Să citim acum cuvintele unui terapeut occidental faimos, care a urmărit să facă din erotism şi senzualitate o modalitate de creştere spirituală: "Dacă o fiinţă trăieşte o viaţă sexuală plenară şi viaţa i este creată de senzaţiile sale erotice controlate, atunci întreaga sa viaţă devine un euforic preludiu amoros şi ea va fi oricând gata să pătrundă sau să se lase pătrunsă psihic sau mental, de fiinţa celuilalt. Plăcerea atunci nu este doar o recompensă, nu este numai satisfacţie împărtăşită... ea este acea stare extazică care este ea însăşi recompensantă este acea stare a simţirii sau acţiunii care corespunde evoluţiei reale a fiinţei. Plăcerea atunci nu mai este o căutare individualistă, căutând suferinţa sau urmărirea unor ţeluri hedoniste. Ea este mai mult o mişcare unitară către contactul cu nemărginirea, exprimare de sine, pentru a deveni ceea ce în REALITATE eşti. Atunci plăcerea este redefinită şi ea se transformă în ceea ce putem numi bucurie oceanică.
"A îndrăzni să fim ce suntem este o imensă plăcere, revelarea de sine este o infinită plăcere. Ea este rădăcina bucuriei ultime... bucurie oceanică -plăcere, este sentimentul creşterii şi vitalităţii noastre. Noi cei care credem că suntem zei pentru că am creat o lume, am căzut în propria noastră cursă deoarece încercăm să ne bucurăm doar de ceea ce am creat în loc să ne bucurăm infinit de Creator, văzut în actul creaţiei. ("SEXUALITY, SELF AND SURVIVAL" San Francisco, Lode Star Press. 1971)
MANIPURA CHAKRA
CHAKRA PLEXULUI SOLAR: EXPANSIUNE, DOMINARE ŞI SUPUNERE
Fiecare dintre CHAKRA-s este experimentată ca fiind branşată şi aliniată pe o axă în cadrul învelişului pranic (bioenergetic); aceasta poate fi descrisă ca o axă a energiei care se întinde vertical, de la centrul de la baza coloanei vertebrale MANIPURA CHAKRA până în creştetul capului (SAHASRARA). Această axă este amplasată central, nu neapărat de-a lungul suprafeţei exterioare a spatelui. Atunci când ne aşezăm corect cu spatele cât mai drept pentru meditaţie, chiar şi coloana vertebrală este aliniată faţă de această axă, amândouă fiind intim angrenate. În aceste condiţii, experienţa activării centrilor de forţă unul câte unul de-a lungul axei este mai uşor de perceput.
Al treilea centru al conştiinţei este amplasat imediat sub nivelul ombilicului, în plan subtil, în afara corpului fizic. El este asociat elementului subtil foc. Ne referim adesea la această zonă corporală ca fiind ''plex solar". Aici, de fapt, se află un fel de "soare'' interior, produs printre altele şi de oxidarea şi de "arderea" mâncării. În contrast cu plantele care îşi iau energia direct de la soare, animalele trebuie, într-o anumită măsură, să şi-o producă singure. Ele extrag astfel energia deja captivă în substanţa plantelor şi o eliberează apoi prin procesele digestive. Această combustie interioară asigură energia necesară menţinerii vieţii. Atunci când acest foc intern este armonios şi echilibrat, el conferă fiinţei încredere în forţele proprii, sănătate perfectă, asimilarea corectă a hranei şi un înalt nivel energetic, asigurându-i puterea de a lucra foarte mult, fără a obosi repede. Dacă el, în schimb, nu este echilibrat, aceasta poate conduce în timp la o serie de stări maladive sau probleme digestive, cum ar fi ulcerul. În alte cazuri, focul poate fi excesiv, dar prost utilizat sau într-o mare măsură necontrolat generând atunci inflamarea feţei, impulsivitate şi iritabilitate. Energia focului este, de obicei, înmagazinată la nivelul plexului solar.
Când MANIPURA CHAKRA este preponderent energizată fiinţa dobândeşte capacitatea de a fi spontană fără efort, extraordinar de dinamică şi chiar dominatoare. Atunci când efectele psihologice legate de această CHAKRA nu au fost la timp aduse în conştiinţă şi prompt rezolvate, conflictele rezultând de aici ne vor conduce către preocuparea exacerbată de a controla şi a ne exercita puterea de dominaţie asupra altor persoane. Comportamentul ne va fi cel mai adesea caracterizat din dihotomia sau diviziunea dominaţie-supunere. O astfel de fiinţă va putea ajunge să tindă către o dominare tiranică a tuturor, cheltuindu-şi tot timpul şi puterea în a-şi extinde mereu sfera de influenţă personală sau va putea fi (în cazul unei predominanţe receptive YIN a activării lui MANIPURA CHAKRA) exact opusul: supus, versatil şi laş.
Există, însă, adesea situaţii foarte rare, fiinţa, va alterna între aceste două extreme în funcţie de situaţie. Astfel de oameni versatili sunt adeseori etichetaţi drept "personalităţi foarte autoritare". Asemenea fiinţe umane nu sunt aproape deloc capabile să-i vadă pe ceilalţi ca egali şi constant vor judeca pe oricine, etichetându-l doar ca superior sau inferior. Ei îi distribuie pe toţi ceilalţi fie în roluri de figuri autoritare, fie de oameni nefascinanţi, banali. Şi alte tipuri de personalitate pot reflecta conflicte nerezolvate legate de perturbarea energiilor la nivelul acestui centru de forţă. Studiile psihologice asupra bolnavilor de ulcer arată că ei sunt adeseori oameni care se străduiesc să-şi asume responsabilităţile unei poziţii dominatoare, din control, deşi fundamental, în profunzime, ei au tendinţa de a fi pasivi, dependenţi şi supuşi.
Una dintre şcolile de psihologie care s-a focalizat din plin asupra acestui aspect a fost întemeiată de ALFRED ADLER, care a dezvoltat noţiunea de complex de inferioritate, şi s-a ocupat îndeosebi de modul în care ne compensăm adesea sentimentele de inferioritate prin crearea unui fals simţ al superiorităţii. ADLER tindea să-şi vadă pacienţii preocupaţi preponderent de emulaţie, competiţie, amplificarea puterii de impunere şi dominare. El a arătat că până şi actul sexual poate fi experimentat uneori ca o cucerire sau dominare în loc de a fi resimţit ca intensă plăcere sexuală. El a sesizat faptul că în copilărie, sentimentele acute de inadaptare şi inferioritate încercate datorită relativei neajutorări a fiinţei sunt foarte importante şi că o mare parte a comportamentului uman poate fi explicat ca o încercare de a depăşi acest sentiment fundamental de inferioritate prin dobândirea şi menţinerea unei poziţii de superioritate.
Tot legate de aceste experienţe din copilărie se mai dezvoltă de asemenea şi multe aspecte pozitive ţinând de o mai bună stăpânire de sine, autocontrol şi autonomie, necesare fiinţării mature.
Deşi Freud nu a fost de acord cu Adler referitor la aceste aspecte, propria lui teorie s-a dezvoltat gradat în direcţia abordării celor mai constructive aspecte ale funcţionării eului. Aceasta a generat ceea ce se numeşte în mod curent "Psihologia eului''. Este interesant de menţionat în cadrul prezentării noastre paralela dintre teoriile psihanalitice ale stadiilor de dezvoltare prin care trece orice fiinţă şi ierarhia yoghină a CHAKRAS-uritor. Etapele freudiene anale şi falice sunt astfel strâns corelate cu primele două CHAKRAS. (Manifestarea oralităţii şi a încrederii, care în modelul psihanalitic reflectă stadiul cel mai timpuriu în dezvoltarea fiinţei umane sunt rezolvate la nivele mai înalte de conştiinţă în sistemul YOGA, acestea fiind în special legate de centrul secret de forţă al gâtului, (VISHUDDHA CHAKRA). Extensia pe care a dat-o ERIK ERIKSON asupra modelului de dezvoltare freudian descrie etapa următoare (corespunzând lui MANIPURA CHAKRA), ca centrată pe relaţia "hărnicie contra inferioritate".
Primii trei centri de forţă descrişi până aici, mai ales din punct de vedere psihic sunt strâns legaţi de necesităţile şi impulsurile esenţiale, instinctuale pentru menţinerea în cât mai bune condiţii a fiinţei. Ele se referă la autoconservare, perpetuarea speciei şi funcţionarea sau manifestarea efectivă într-o lume constant competitivă. Apare aici evidentă, o mişcare progresivă, gradată, de la preocupările primare de bază către altele din ce în ce mai rafinate. Prima CHAKRA este, am văzut, dominată de activitatea de autoconservare şi permanentă prevenire a anihilării fizice.
Al doilea centru de forţă este asociat răsplătirii erotice senzuale şi în general sferei de trăire sexuală. Într-un sens mai larg acesta este centrul perpetuării şi menţinerii speciei.
Al treilea centru de forţă este asociat comportamentului efectiv şi dominator al individului, care îi va permite să devină expansiv şi să-şi rezolve nevoile personale: îmbrăcăminte, adăpost, asigurarea şi digerarea hranei. Atunci când intrăm în sfera celei de a patra CHAKRA (ANAHATA CHAKRA) părăsim sfera globală a condiţionărilor şi predominanţei aspectelor instinctuale şi materiale ale vieţii situându-ne într-o perspectivă care într-o anumită măsură transcende individualul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu