XI. Concentrarea

(Acesta este un exerciţiu de conştienţă pură)

Exerciţiul 11.
Alegeţi un obiect al unui anumit simţ ca obiect de bază a atenţiei. Vă sugerez să alegeţi sau senzaţiile dintr-o anumită parte a corpului, sau respiraţia sau sunetele din jurul vostru.

Concentraţi-vă atenţia pe acest obiect, dar faceţi-o în aşa fel încât dacă atenţia vă alunecă spre altceva să fiţi imediat conştienţi de această alunecare.
Să presupunem că aţi ales ca obiect de bază al atenţiei respiraţia voastră. Concentraţi-vă asupra respiraţiei ... Este foarte probabil ca după o vreme atenţia voastră se va deplasa către altceva – un gând, un sunet, un simţământ... Acum, cu condiţia să fiţi conştienţi de această deplasare a atenţiei, deplasarea nu trebuie să fie considerată o distragere a atenţiei... Oricum, este important să conştientizaţi această deplasare chiar în momentul când deplasarea are loc sau imediat după aceasta.
Consideraţi-o distragere a atenţiei doar dacă deveniţi conştienţi de deplasarea atenţiei la mult după ce ea a avut loc.
Presupunând că aţi ales respiraţia ca obiect de bază al atenţiei. Atunci exerciţiul vostru va fi cam aşa:- “Respir... Respir... Acum gândesc... gândesc... gândesc... Acum ascult un sunet... ascult.... ascult... Acum sunt enervat.... enervat. Acum mă simt plictisit... plictisit...”
În acest exerciţiu, vagabondajul minţii nu este considerat o distragere a atenţiei, cu condiţia să fiţi conştienţi că atenţia se deplasate către alt obiect… Odată ce deveniţi conştienţi de această deplasare, rămâneţi la noul obiect (gândire, ascultare, simţire...) o vreme, apoi întoarceţi-vă la obiectul de bază al atenţiei (respiraţia)...priceperea voastră în auto-conştienţă poate deveni atât de mare încât voi nu deveniţi atenţi la deplasarea atenţiei la un alt obiect, ci chiar la dorinţa de a face deplasarea, la impulsul din voi de a vă deplasa la altceva. Ca şi atunci când doriţi să mişcaţi mâna..... mai întâi sunteţi conştienţi de apariţia dorinţei de a mişca mâna, consimţiţi la această dorinţă, transportaţi în afară această dorinţă, apoi apare prima mişcare a mâinii... Toate aceste activităţi sunt executate într-o infinitesimală fracţiune a unei secunde şi de aceea găsim că este imposibil de distins una faţă de alta până când liniştea sau tăcerea din noi devine aproape totală şi conştienţa noastră capătă ascuţimea unei lame de brici.
Auto-conştienţa este un mijloc foarte puternic pentru a creşte dragostea faţă de Dumnezeu sau aproapele nostru. Auto-conştienţa înalţă dragostea. Dragostea, când este autentică, creşte şi adânceşte auto-conştienţa.
Nu căutaţi mijloace ascunse de a vă dezvolta auto-conştienţa. Începeţi cu lucruri modeste cum ar fi conştientizarea simţămintelor corpului sau conştientizarea lucrurilor din jurul vostru şi apoi cu alte exerciţii pe care vi le-am sugerat aici şi nu va trece mult timp până când veţi observa fructele liniştii a calmului şi a dragostei pe care înalţă auto-conştienţa ne-o aduce.