joi, 24 noiembrie 2011

MÂNA - PROCEDEU DE APĂRARE

PROCEDEE DE APĂRARE:
A. Pumnul energetic sau „figa” este una din cele mai eficace metode de apărare - protejare împotriva energiilor negative, a forţelor malefice. Sensul etimologic pornind de la ultima denumire „figa” derivă din cuvântul englezesc „fingers” - degete. La prima vedere provoacă zâmbetul, deoarece aproape fiecare dintre noi am aplica acest procedeu, dar din alte motive. Efectul acestui procedeu de apărare este destul de puternic. Este simplu de aplicat şi are partea sa explicativă ştiinţifică, în primul rând se bazează pe energia canalelor energetice ale degetelor şi ale mâinii în întregime. Astfel: 1. Degetul mare corespunde canalului energetic al plămânilor; 2. Arătătorul corespunde canalului energetic al intestinului gros; 3. Mijlociul corespunde canalului energetic al pericardului; 4. Inelarul corespunde canalului energetic „trei focare”; 5.1. Degetul mic - partea interioară corespunde canalului energetic al inimii; 5.2. Degetul mic - partea exterioară corespunde canalului energetic al intestinului subţire. În timpul aplicării acestui procedeu, canalul energetic „plămânii” este îndreptat înspre „inamic” prin expiraţie/inspiraţie. Celelalte canale energetice (degete): inima, intestinul gros, pericardul, trei focare şi intestinul subţire sunt îndreptate înspre corpul nostru, protejându-l de influenţa energiilor malefice. Din alt punct de vedere, intestinul gros şi plămânul corespund elementului metal; pericardul, inima şi intestinul subţire, elementului foc. Elementul foc al canalelor energetice corespunzătoare organelor amintite mai sus, arde sau topeşte elementul metal al intestinului gros şi al plămânului. Instinctul de apărare - protecţie este foarte dezvoltat la sugari. De multe ori se observă că bebeluşii, în timpul somnului şi chiar treji au pumnii strânşi. Astfel, subconştientul lor găseşte modalitatea de apărare împotriva forţelor malefice.
B. „A lua în ţeapă” este un procedeu folosit în contracararea acţiunilor malefice, îndreptat special cu degetele de jos în sus înspre inamic. Degetul arătător corespunde intestinului gros. Degetul mic-intestinului subţire. După cum ştim, intestinele sunt „cuptorul intern” al organismului, motiv pentru care această ardere trebuie să fie îndreptată către inamic.
C. Suprapunerea arătătorului peste mijlociu este un gest care apără de duhuri rele şi se observă cel mai adesea la nou-născuţi.
D. „Castrarea duşmanului”, „victorie” sau „foarfecă” este un gest care simbolizează victoria împotriva duşmanilor şi a magiei negre. Se recomandă să se lase foarfecă desfăcută cu vârful în sus, în scop de apărare, în locurile în care trosneşte mobila sau alte obiecte, în mod inexplicabil.
E. Invocarea harului ceresc prin acest semn de ajutor se face în momente de cumpănă. Pe acesta îl întâlnim deseori în picturile icoanelor şi bisericilor ortodoxe. La moldoveni, atunci când se conduce mortul spre groapă, există obiceiul ca cei apropiaţi decedatului să pună cele două degete pe raclă, când se fac opriri pe parcursul drumului. Acest gest semnifică un bun rămas şi totodată un gând de a-l petrece în lumea divină.
F. Semnul divin, semn de pace, semn de blagoslovire, semn de binecuvântare este un semn format din apropierea degetului mare de degetul inelar, iar arătătorul, mijlociul şi cel mic sunt îndreptate în sus. însuşi Iisus Hristos i-a binecuvântat pe oameni prin acest gest, spunând: „Eu vin la voi cu pace”. Cu acest gest se binecuvântează tinerii însurăţei, intrarea într-o casă nouă prin urările de bine, de pace, de prosperitate.
G. Alt semn folosit este „tehnica celor trei degete”, un semn format din degetul arătător, mijlociu şi mare, cu vârfurile celor trei degete împreunate. În metoda Silva, prin acest semn, concentrându-ne asupra unei idei sau dorinţe, acestea se pot realiza rapid (bineînţeles să nu fie utopice).
H. . Alte semne care nu întotdeauna pot fi şi pozitive, sunt „semnul de război sau semnul de foc”, cu degetul arătător îndreptat spre inamic, iar cel mare cu cel mijlociu împreunate semnifică răzbunare, ură, duşmănie.
I. Cel mai uzual semn negativ este acela format din toate degetele împreunate numai arătătorul îndreptat spre ţintă. Reprezintă agresivitate, condamnare, ameninţare. De aici şi expresia de a nu arăta cu degetul, acest gest fiind văzut nu numai ca nepoliticos.
J. Cel mai protector semn divin este „Sfânta Cruce”, care simbolizează Sfânta Trinitate: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Făcându-ne cruce în orice împrejurare, în orice moment şi mai ales în momentele de rugăciune, ne curăţăm prin gestul divin de informaţiile negative care ne împresoară şi, totodată ne conectăm la energia divină. În multe terapii „Sfânta Cruce” este folosită şi ca metodă de vindecare şi optimizare. Catolicii îşi fac semnul crucii de la umărul stâng spre umărul drept, ceea ce înseamnă din punct de vedere energetic că îşi deschid inima. La catolici, Papa de la Roma simbolizează Dumnezeu pe pământ. Cel ce-şi face cruce îşi deschide inima spre Papă şi apoi prin Papă spre Dumnezeu. La ortodocşi, crucea se face de la dreapta spre stânga, închizând energetic inima. Prin aceasta ne detaşăm de lumea înconjurătoare, dându-ne cu totul în grija Tatălui Ceresc. În religia ortodoxă este cunoscut ritualul pomenirii morţilor şi al viilor prin acatiste, liturghii, etc. Prin aceasta se deosebeşte religia ortodoxă de cea catolică. Astfel ortodocşii împlinesc mai mult misiunea cosmică - acea misiune pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos pe Pământ.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu