Eliberarea spontană de tendinţele KARMA-ice inferioare

Elemente practice secrete ale iniţierii în KALACHAKRA TANTRA: Purificarea şi transformarea deplină şi rapidă a fiinţei aspirantului, utilizând pentru aceasta chiar aspectele inferioare cu care el încă se mai confruntă
Eliberarea spontană de tendinţele KARMA-ice inferioare (rele) prin practica identificării transfiguratoare cu divinităţile (ipostazele divine) "teribile" şi cu divinităţile (ipostazele divine) "blânde" (pacifice), cunoscute în tradiţia secretă a tantrismului tibetan
Vom prezenta în cele ce urmează, ca pregătire subtilă şi esenţială pentru iniţierea în KALACHAKRA TANTRA, modalităţile practice secrete, cunoscute în tantrismul tibetan şi destinate transformării pasiunilor şi dorinţelor inferioare (prin transmutaţie şi sublimare fulgerătoare), în calităţi (atribute) divine esenţiale. Această parte pregătitoare pentru iniţierea propriu-zisă în KALACHAKRA TANTRA, este atât de importantă, încât ea constituie o ramură centrală a tantrismului tibetan, numită DZOG-CHEN. Practica efectivă (concretă) este însă un domeniu foarte secret al tradiţiei tibetane ezoterice (VAJRAYANA), deoarece nu poate fi realizată decât de fiinţe care au o minte puternică şi lucidă, precum şi o intensă aspiraţie către Dumnezeu (cu alte cuvinte, este Vorba despre acele fiinţe umane care deja s-au trezit, într-o anumită măsură, din punct de vedere spiritual şi sunt capabile să-şi conştientizeze "Sufletul cel viu" - JIVATMA), fiind chiar periculoasă pentru acei aspiranţi mediocri sau submediocri, proşti, cu mintea confuză (năuci, zăpăciţi) şi având încă multe tendinţe interioare rele ori perverse, pe care nu şi le pot stăpâni.
Chiar dacă orice cunoscător al limbilor sanscrită sau tibetană poate să obţină tratatele secrete care conţin această iniţiere purificatoare ezoterică, aceste tratate fie nu conţin (sau, cel puţin, nu în mod explicit) "cheile" esenţiale de aplicare practică, fie recurg adeseori la alegorii sau la limbaje secrete, care sunt menite să-i îndepărteze pe neaveniţi (pe cei impuri şi incapabili să abordeze aceste practici spirituale superioare). În această direcţie, TANTRA-ele tibetane sunt, la fel ca şi cele indiene, pline de exprimări simbolice, foarte şocante pentru cei proşti şi pentru semidocţi, şi un singur asemenea exemplu considerăm că va fi edificator. Astfel, într-un pasaj din tratatul secret ANANGA VAJRA TANTRA ("Tratatul despre beatitudinea Conştiinţei de Diamant, care transcende orice formă"), se afirmă că, pentru ca aspirantul la Iluminare să realizeze faimoasa MAHA MUDRA (Atitudinea supremă de identificare extatică cu Dumnezeu), el trebuie "să facă dragoste cu absolut toate femeile pe care le întâlneşte"; în altă parte, acelaşi tratat mai precizează că "aspirantul (SADHAKA) care întreţine relaţii sexuale cu mama sa, cu sora sa, cu fiica sa şi cu fiica surorii sale, va atinge cu siguranţă succesul în efortul său către scopul spiritual ultim (TATTVA YOGA)". În mod evident, a lua ad-literam aceste afirmaţii sau cuvintele: "mamă", „fiică", "soră" sau "fiica surorii" este complet lipsit de sens, chiar ridicol, cu atât mai mult cu cât tradiţia tantrică tibetană este binecunoscută chiar şi occidentalilor pentru asceza ei deosebit de severă în ceea ce priveşte controlul simţurilor şi detaşarea completă de plăcerile efemere ale acestei lumi.
Din punctul de vedere al tantrismului tibetan, aceste pasaje nu dobândesc sens decât în corelaţie cu terminologia secretă a practicii YOGA. Astfel, expresia "absolut toate femeile pe care (yoghinul) le întâlneşte" sau "toate femeile din lume", desemnează, în realitate, toate elementele (TATTVA-ele) care alcătuiesc principiile feminine (lunare) ale personalităţii noastre psiho-fizice şi care reprezintă, după cuvintele lui BUDDHA, ceea ce înţelegem prin "lumea exterioară": senzaţii, percepţii, gânduri, etc., care alcătuiesc "interferenţa" conştiinţei noastre cu mediul exterior. Acestor principii feminine le corespund, polar, un număr egal de principii masculine prin care noi conştientizăm ("luăm act" de) toate aceste impresii şi interferenţe.
În tradiţia tantrică tibetană, patru dintre principiile subtile feminine formează un grup distinct, compus din energiile subtile vitale (modulările PRANA-ice) ale celor patru elemente grosiere (MAHABHUTA) - "pământul" (PRITHIVI), "apa" (APAS), "focul" (TEJAS) şi "aerul" (VAYU) (după cum ştim, AKASHA TATTVA nu este manifestată în planul fizic) - care corespund unor anumiţi centrii de forţă (CHAKRA) din fiinţa umană şi, implicit, unor niveluri de conştiinţă specifice, în fiecare dintre aceste CHAKRA-e trebuie să aibă loc uniunea polarităţilor ("+" şi"-") acestor 6 energii PRANA-ice, corespunzătoare fiecăreia dintre cele 4 TATTVA-e fundamentale (MAHABHUTA), pentru a se putea obţine starea neutră "0" sau starea "AKASHA-ică", ce permite transcenderea tuturor acestor TATTVA-e.
Astfel, dacă expresiile "mamă", "soră", "fiică" şi "fiica surorii" sunt aplicate energiilor subtile vitale (PRANA-ice) ale fiecărei MAHABHUTA (din cele 4 manifestate), atunci totul se clarifică: cu alte cuvinte, în loc să-şi caute împlinirea în afara lui, în lumea exterioară, discipolul (SADHAKA) trebuie să o realizeze în el însuşi, prin fuziunea aspectelor polar opuse "+" şi „-”) ale propriei sale naturi (de unde şi alegoria incestului), în cursul practicii YOGA. Aceasta reprezintă, în realitate, o formă superioară de iubire, care nu este limitată la un singur obiect şi care ne poate face să recunoaştem cu uşurinţă faptul că toate aspectele feminine din noi înşine şi din afara noastră nu sunt altceva decât manifestările particulare ale aceleiaşi "Mame Divine" (PRAJNA PARAMITA, Înţelepciunea Divină Transcendentă).
Prin asemenea imagini, de multe ori şocante (care se întâlnesc din plin şi în tradiţia secretă MAHA VIDYA YOGA), TANTRA (atât cea hindusă, cât şi cea tibetană) face să se "încarneze" (să se "îmbrace" cu viaţă) şi să se actualizeze cunoaşterea intelectuală abstractă şi experienţa spirituală profundă, pentru a-i da astfel viaţă şi eficienţă.
Prin urmare, yoghinii avansaţi, adepţi ai practicilor tantrice superioare, sunt numai aceia care au atins un control aproape deplin asupra tendinţelor umane inferioare, dublat de o cât mai perfectă detaşare spirituală. Într-adevăr, a te abţine pur şi simplu de la satisfacerea dorinţelor, fără însă a te putea detaşa de ele, este chiar periculos, prin urmările patologice la nivel psihic şi, în unele cazuri, chiar la nivel fizic. Simpla abţinere sau interdicţie, atunci când fiinţa nu reuşeşte încă să-şi sublimeze aceste dorinţe, orientându-le într-un sens superior, conduce aproape întotdeauna la grave stări de frustrare şi constituie o modalitate sigură de distrugere spirituală a acelei fiinţe. Astfel, încă de la început, scopul practicilor tantrice secrete pe care le descriem acum este de a analiza şi de a transforma integral ("din rădăcini") dorinţele, şi nu doar de a le tăia "ramurile", aceasta determinând, dimpotrivă, o dezvoltare încă şi mai luxuriantă a lor.
Evident că vom face întotdeauna o clară distincţie între pasiunile inferioare necontrolate, care nu pot fi decât dăunătoare (malefice) fiinţei şi forţele interioare profunde ale psihismului nostru, care, deşi au o natură pasională sau instinctuală, pot fi totuşi orientate conştient în aşa fel încât ele să ne ajute chiar să ne transcendem ego-ul, dacă vom elimina barierele iluzorii care ne întăresc convingerea că suntem separaţi de ceilalţi şi de restul Universului. De exemplu, pentru o fiinţă care nu-şi poate controla energia sexuală, este recomandată o activitate sexuală minimă, pentru a nu-şi crea noi obstacole KARMA-ice, datorită pierderii fluidului sexual vital. În schimb, pentru un yoghin care deja a atins un foarte bun control asupra energiei sexuale, această restricţie nu mai are sens, deoarece el se poate folosi acum în mod înţelept chiar de starea de fericire intensă, datorată trăirii erotice, pentru a-şi depăşi limitele obişnuite ale ego-ului şi ale personalităţii. Astfel, în timpul actului amoros, cei doi iubiţi îşi integrează trăirile erotice - care sunt privite de ei ca un aspect complementar al Vacuităţii sublime şi beatifice - în jocul divin şi universal al Vidului Transcendent (Dumnezeu). Aceasta nu este altceva, în ultimă instanţă, decât o plenară şi spirituală ofrandă către Dumnezeu.
Iubirea nesfârşită şi transfiguratoare merge astfel, gradat, de la persoana concretă (fizică) la ceea ce este insondabil şi cosmic, însă coexistând cu concretul şi umanul, iar dorinţa erotică (sexuală) se va revela la rândul ei, gradat, ca fiind, în realitate, identică cu Însăşi Conştiinţa Divină Transcendentă, care se află dincolo de înţelegerea umană obişnuită.
Dorinţa sexuală reprezintă o formă (manifestare) particulară a iubirii, iar orice formă de iubire este, în ultimă instanţă, o manifestare particulară a Compasiunii şi Iubirii fără limite ale lui Dumnezeu, şi, aşa cum am arătat, starea de Iluminare este - potrivit tradiţiei tibetane - rodul conjugat, în fiinţa yoghinului, al Compasiunii şi al Înţelepciunii Divine. Prin această integrare tantrică a iubirii şi a erotismului (sexualităţii), actul amoros poate fi conştient elevat de cei doi iubiţi, până când el ajunge să devină o expresie a iubirii şi a Compasiunii Divine şi, chiar dacă actul erotic este resimţit mai întâi la nivelul conştiinţei individuale limitate, energia care îl susţine (energia sexuală) nu aparţine nici unei fiinţe limitate, deoarece ea face parte integrantă din (sau, altfel spus, este o faţetă a) Compasiunea şi Graţia lui Dumnezeu. Din acest motiv - se arată în tantrismul tibetan - fiinţele umane care iubesc mult şi care au o viaţă amoroasă bogată sunt mult mai aproape de perfecţiunea divină decât cei cu inima "seacă", blazaţi, "uscaţi" sufleteşte, care, neiubind cu adevărat pe nimeni, se opun în mod penibil şi egoist curentului universal al Compasiunii Divine.
Aşa cum se afirmă şi în învăţăturile secrete ale marelui înţelept şi iniţiat NAROPA, fiinţele umane care trăiesc intens viaţa şi se află cât mai des într-o stare de efervescenţă sau de entuziasm (cu alte cuvinte, cele care şi-au trezit, într-o anumită măsură, sufletul), ies cu mult mai multă uşurinţă din însingurarea seacă şi searbădă a egoului; pe de altă parte, cu cât iese mai mult din această însingurare şi înstrăinare egotică, omul observă că egoismul său scade tot mai mult, invers proporţional cu creşterea intimităţii şi deschiderii sale lăuntrice către ceilalţi. Mai ales acolo unde realitatea divină a iubirii constituie manifestarea fundamentală a sublimului în făptura umană, egoul acesteia pierde foarte repede teren, iar ideea de "celălalt" ca entitate izolată sau chiar opusă propriei fiinţe, dispare şi ea.
Prin urmare, recurgând la iubire şi la eros (evident erosul transfigurator şi controlat prin continenţă), tantrismul (fie el tibetan sau indian) urmăreşte, în realitate, transcenderea egoului separator, precum şi a credinţei greşite în diferenţierea (deosebirea) dintre subiect şi obiect.
Într-adevăr, chiar şi fiinţele umane obişnuite, complet ignorante în ceea ce priveşte învăţăturile tantrice şi total neinteresate de spiritualitate, se topesc (fuzionează) aproape complet cu iubitul (iubita) lor în momentul orgasmului, uitând, de asemenea, în acele scurte momente, de senzaţia că sunt două persoane distincte (el şi iubita lui, de exemplu); în acele momente de profundă fericire, trupurile lor devin pentru ei întregul Univers. La rândul lor, toate tehnicile şi procedeele yoghine şi tantrice vizează, de fapt, expansiunea câmpului conştiinţei individuale şi a stării de unitate cu tot ceea ce există, astfel încât yoghinul să realizeze plenar identitatea esenţială dintre fiinţa sa, ce este privită ca un Microcosmos, şi întregul Univers (Macrocosmos), printr-o experienţă directă şi nemijlocită (De aceea, TANTRA este definită ca fiind ştiinţa expansiunii nesfârşite a Conştiinţei, ceea ce ne permite să trecem dincolo de toate limitările individuale şi să realizăm în propria noastră fiinţă starea de nemărginire, prin trezirea (actualizarea) corespondenţelor subtile esenţiale dintre Microcosmosul fiinţei noastre şi Macrocosmos).
Pentru a putea explica într-un mod cât mai riguros acest proces de transformare lăuntrică, tradiţia tantrică tibetană recurge adesea la simbolul universal al "pietrei filosofale", numită şi "PRIMA MATERIA" (substanţa primordială) sau, altfel spus, principiul unităţii fundamentale al tuturor fiinţelor şi fenomenelor Universului. Conform acestui simbol universal, toate elementele şi toate diferitele forme fundamentale din care este alcătuit Universul nu sunt altceva decât modificări sau transformări ale uneia şi aceleiaşi Substanţe primordiale (care prezintă astfel aspecte profund similare câmpului unificat de forţă, din fizica actuală), a cărei adevărată natură poate fi regăsită şi reconstituită prin dizolvarea (resorbţia) elementelor şi a structurilor secundare (materiale) care provin din ea. Iniţiatul care ajunge astfel să pătrundă la nivelul purităţii formei originale şi nediferenţiate a acestei "substanţe" primordiale (Piatra filosofală) deţine atunci cheia misterelor oricăror forţe sau energii creatoare.
În timp ce unii alchimişti - atât occidentali, cât şi orientali - căutau aplicaţii mai curând exterioare ale acestui principiu, yoghinii şi tantricii avansaţi tibetani şi indieni aplicau Principiul Unităţii în propria lor dezvoltare spirituală, afirmând că acela care atinge însăşi Cauza primordială a propriei făpturi poate nu doar să transforme lumea înconjurătoare, ci chiar şi pe el însuşi, sublimându-şi astfel, alchimic, dorinţele şi pasiunile inferioare în aspecte divine sublime, înălţătoare.
Tradiţia tibetană cuprinde, în această direcţie, povestirile cu caracter biografic, legendele şi învăţăturile unui mare număr de înţelepţi care au atins aceste uluitoare puteri de transmutaţie şi sublimare, atât a elementelor exterioare (naturale), cât şi a aspectelor lor interioare, în Tibet, aceşti mari înţelepţi şi realizaţi sunt cunoscuţi sub denumirea generică (globală) de "Cei 84 de desăvârşiţi (SIDDHA-şi)".
În centrul acestor povestiri şi legende referitoare la alchimia spirituală se află Marele GURU NAGARJUNA, care a trăit în secolul al VII-lea d.C. (a nu se confunda cu celebrul filosof şi înţelept cu acelaşi nume, care este fondatorul sistemului MADHYAMIKA ("învăţătură Căii de mijloc"). Despre GURU NAGARJUNA se povesteşte că a reuşit să transforme în cupru un munte de fier (un zăcământ de fier) şi că intenţiona să transforme în continuare acel munte în aur, însă s-a oprit atunci când Marele BODHISATTVA MANJUSHRI s-a materializat în faţa lui, prevenindu-l că va putea declanşa astfel numeroase conflicte şi avidităţi umane. Într-adevăr, în cursul acestor experienţe alchimice, vasul de fier în care înţeleptul îşi primea pomenile şi hrana s-a transformat în întregime în aur, şi într-o zi, în timp ce mânca, vasul i-a fost văzut de un hoţ prin uşa deschisă a colibei sale. Însă NAGARJUNA, care a intuit instantaneu gândul hoţului, a aruncat atunci vasul în afara colibei. Hoţul a fost atât de surprins şi de ruşinat de acest gest, încât a intrat în colibă, a atins cu fruntea picioarele GURU-lui şi i-a spus: "Preasfinte stăpân, de ce ai făcut aceasta? Eu venisem aici ca un hoţ; atunci însă când mi-ai aruncat ceea ce pofteam, dăruindu-mi astfel ceea ce intenţionam să fur, dorinţa de a fura mi-a dispărut cu desăvârşire. Faptul de a fura mi se pare acum absurd şi penibil!" La aceasta, NAGARJUNA i-a răspuns: "Tot ceea ce cu am nu trebuie să-mi folosească numai mie, ci şi celorlalţi. Mănâncă, bea şi la de aici tot ce-ţi place, ca să nu mai ai niciodată dorinţa de a fura!" Hoţul a fost atât de impresionat de bunătatea şi de generozitatea Guru-lui, încât i-a cerut să-l primească şi pe el ca discipol. Atunci, NAGARJUNA, care, deşi şi-a dat seama de revirimentul interior al hoţului, a realizat totodată că acesta nu avea încă suficientă maturitate spirituală pentru a-i putea înţelege învăţătura, i-a oferit o tehnică de purificare şi sublimare alchimică lăuntrică, prin intermediul căreia acel om putea să-şi transforme aviditatea de a fura într-o forţă spirituală uriaşă. El i-a spus: "Aşează-ţi pe cap toate obiectele pe care ţi le doreşti, ca şi cum ele ar fi nişte coarne. Meditând astfel vei ajunge să percepi o lumină subtilă, ca un fulger de smarald". După aceste cuvinte; GURU-l i-a aruncat proaspătului său discipol, într-un colţ al colibei, un morman de pietre preţioase şi i-a spus să se aşeze deasupra lor şi să mediteze.
Acestea fiind spuse, discipolul a început să mediteze intens, şi deoarece credinţa sa era foarte mare, a observat că, în mod miraculos, pe capul său au început să crească nişte coarne. Acest "succes" vizibil al practicii sale spirituale l-a umplut totuşi de orgoliu, dar la scurt timp după aceasta el a realizat cu groază că acele coarne îi creşteau fără încetare, devenind atât de mari, încât nici nu mai putea să-şi mişte capul, pentru că se loveau de pereţii colibei. În plus, cu cât se gândea mai mult la ele, cu atât lucrurile se înrăutăţeau. Dintr-o dată, orgoliul său de la început s-a modificat într-o profundă deznădejde, şi atunci când GURU-l său a revenit, el a început să i se plângă de starea sa deplorabilă. Cuvintele sale l-au făcut însă pe NAGARJUNA să râdă copios, după care i-a spus: "Întocmai cum tu ai ajuns să fii nefericit imaginându-ţi pur şi simplu că ai avea coarne pe cap, oamenii comuni (obişnuiţi) îşi distrug fericirea ataşându-se de reprezentările lor imaginative, false şi iluzorii, pe care le iau drept realitate. Toate formele însufleţite şi toate obiectele dorinţelor sunt precum norii întunecoşi care vin şi pleacă. Dar acela a cărui minte este pură şi detaşată (vidă) de orice iluzie, este eliberat pentru totdeauna de renaştere, de viaţă şi de moarte. Dacă poţi privi toate bogăţiile lumii ca pe nişte aspecte la fel de fantasmagorice, de lipsite de valoare şi nedemne de a fi dorite - ca şi coarnele pe care doar îţi imaginai că le ai pe cap - vei fi şi tu pe deplin liber de Roata morţii şi a reîncarnării".
În acelaşi moment, coarnele de pe capul aspirantului (care existaseră, de fapt, doar în imaginaţia sa) s-au dematerializat, şi el a recunoscut astfel starea de Vid sublim şi transcendent din spatele oricărui fenomen. Toate dorinţele sale egoiste, ca şi falsele sale reprezentări mentale (credinţe) au dispărut (au fost transcense), el ajungând astfel la perfecţiunea spirituală (SIDDHI). El a intrat apoi, sub numele de GURU NAGABODHI, ca succesor al lui NAGARJUNA în linia celor 84 de mari înţelepţi (SIDDHA-şi).
Un alt exemplu, la fel de semnificativ, pentru ilustrarea acestei extraordinare transformări lăuntrice în manieră alchimică (tantrică), este prezentat şi în povestea GURU-lui KANKANAPA, care face parte şi el din linia celor 84 de SIDDHA-şi. Se spune că, odinioară, în regiunea de est a Indiei, trăia un rege care era foarte mândru de bogăţiile sale. Într-o zi, el a întâlnit în drumul său un yoghin care i-a spus: "La ce-ţi foloseşte să fii rege, pentru că suferinţa este, în realitate, adevăratul suveran al acestei lumi iluzorii? Naşterea, bătrâneţea şi moartea se succed neîncetat, într-un cerc vicios, întocmai aşa cum se învârteşte roata olarului. Nimeni dintre cei ignoranţi nu ştie ce îi va rezerva următorul ciclu al acestei roţi (următoarea reîncarnare), care îl va putea ridica pe culmile fericirii sau îl va putea coborî în chinurile infernului. Aşadar, nu te lăsa orbit de prosperitatea de care te bucuri acum!". Auzind aceste cuvinte şi realizând totodată adevărul lor profund, regele a răspuns: "În poziţia mea socială nu pot să-mi îndeplinesc îndatoririle spirituale (DHARMA) în veşmântul unui ascet. Dar dacă vrei să-mi dai un sfat pe care să-l pot urma potrivit naturii şi firii mele, fără să fie nevoie pentru aceasta să schimb aspectele exterioare ale vieţii mele, sunt oricând gata să-l primesc şi să-l urmez."
Yoghinul, care intuise deja că regele avea o mare predilecţie pentru bijuterii, a ales atunci chiar această pasiune inferioară puternică drept punct de plecare şi obiect de meditaţie. În acest mod, el l-a ajutat pe rege să transforme o slăbiciune umană înlănţuitoare într-o sursă de forţă spirituală, procedeu care de altfel este foarte des folosit în tantrism (atât în cel tibetan, cât şi în cel indian). El i-a spus atunci regelui: "Nu trebuie decât să te concentrezi asupra diamantelor din brăţara de care eşti atât de mândru şi pe care o porţi tot timpul la mână; focalizează-ţi cât mai intens mintea asupra lor şi meditează apoi profund în felul următor: aceste diamante strălucesc mereu, în toate culorile curcubeului, şi totuşi nici una dintre aceste culori şi nuanţe care îţi încântă inima nu are o existenţă proprie (autonomă) [după cum ştim, diamantele naturale nu au propriu-zis o culoare (sunt transparente); ele "împrumută" culoarea obiectelor din jurul lor]. Numai Spiritul Divin cel pur este singura şi incomparabila piatră preţioasă, sublima Nestemată care împrumută tuturor lucrurilor şi tuturor fiinţelor realitatea lor efemeră."
Regele a urmat după aceea cu conştiinciozitate această tehnică pe care i-a dăruit-o yoghinul, şi în timp ce se dedica astfel trup şi suflet acestei meditaţii atât de atrăgătoare pentru el, conştiinţa sa dobândea gradat puritatea şi strălucirea unui diamant perfect. Totodată, suita regală şi toţi cei din apropierea regelui erau uimiţi de transformarea extraordinară şi foarte rapidă care survenea în el. Într-o zi, în timp ce, plini de curiozitate, priveau pe ascuns prin deschizătura uşii apartamentelor regale, curtenii au observat uluiţi că regele lor era înconjurat de o lumină albă foarte strălucitoare, precum şi de sublime entităţi angelice.
------------------------------------------------------------

- purificarea de la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA (RUDRA GRANTHI), care face posibilă ascensiunea spontană a lui KUNDALINI la nivelul lui AJNA CHAKRA, este generată de evocarea divinelor entităţi feminine iniţiatoare (DAKINI-urilor), simultan cu fuziunea subtil-identificatoare a yoghinului (LAYA YOGA) cu BIJA-MANTRA AUM (sau, şi mai bine - se arată tradiţional - cu MANTRA secretă a Marii Puteri Cosmice TARA).
- purificarea de la nivelul lui MANIPURA CHAKRA (VISHNU GRANTHI), care face posibilă ascensiunea spontană a lui KUNDALINI la nivelul lui ANAHATA CHAKRA (trezirea Inimii şi accederea la acel tainic şi inefabil "Vid al Inimii"), este generată de evocarea divinelor entităţi feminine iniţiatoare (DAKINI-urilor), simultan cu fuziunea subtil-identificatoare a yoghinului (LAYA YOGA) cu MANTRA secretă a Marii Puteri Cosmice CHINNAMASTA.
- purificarea de la nivelul lui MULADHARA CHAKRA (BRAHMA GRANTHI), care face posibilă trezirea aproape fulgerătoare a lui KUNDALINI, este generată de evocarea divinelor entităţi feminine iniţiatoare (DAKINI-urilor), simultan cu fuziunea subtil-identificatoare a yoghinului (LAYA YOGA) cu cea de-a treia MANTRA secretă care a fost revelată în cadrul procedeului tantric secret PHO-WA. Această din urmă MANTRA mai este de asemenea numită, în mod semnificativ, ASTRA- MANTRA (de la ASTRA, care înseamnă în limba sanscrită "armă invincibilă"). Ea este una dintre cele mai eficiente MANTRA-e cunoscute în întreaga tradiţie tantrică (atât tibetană, cât şi indiană) pentru îndepărtarea şi anihilarea aproape instantanee a tuturor forţelor şi influenţelor ostile malefice (demoniace ori satanice).