CEI ŞAPTE CENTRI FUNDAMENTALI (partea III)

CEI ŞAPTE CENTRI FUNDAMENTALI (III)

AJNA CHAKRA
CEL DE-AL TREILEA OCHI;
CENTRUL MENTAL DE COMANDĂ AL CUNOAŞTERII GENIALE ŞI SPIRITUALE INTUITIVE
Următorul centru secret de forţă este AJNA CHAKRA amplasat în afara corpului fizic în zona capului, având corespondenţă în partea de mijloc a frunţii, imediat deasupra ochilor, aproximativ la jumătatea spaţiului dintre sprâncene. Lui AJNA CHAKRA i se atribuie controlul şi perceperea energiilor mentale ale fiinţei, facilitând punerea în rezonanţă cu energiile macrocosmosului. Prin intermediul său fiinţa realizează sau percepe o gamă nebănuită de fenomene telepatice de natură mentală şi spirituală. În plus, energiile care ni se revelează în urma trezirii şi conştientizării gradate a acestui centru de forţă, conduc în mod ireversibil fiinţa umană la cele mai rafinate şi elevate percepţii lăuntrice, permiţând cunoaşterea şi stăpânirea celor mai subtile şi mai eficiente forme de manifestare ale energiei şi materiei.
AJNA CHAKRA este numită adeseori şi "cel de-al treilea ochi" din cauză că ea permite realizarea unui anumit gen de clarviziune şi pătrundere mentală infailibilă. În strânsă legătură cu AJNA CHAKRA sau cu alte cuvinte cu ''cel de-al treilea ochi'' se află la nivel fizic glanda pineală. Menţionăm că încă din antichitate în anumite texte yoghine secrete se vorbea de o legătură foarte strânsă între glanda pineală şi AJNA CHAKRA. Chiar şi în Occident unde realitatea centrilor de forţă este aproape necunoscută, glanda pineală era considerată în antichitate ca fiind foarte sensibilă la aşa-zisa "lumină interioară".
Câteva secole mai târziu, RENE DESCARTES includea în tratatul său cu privire la aşa-zisa raţiune superioară anumite diagrame înfăţişând raze de lumină ce pătrundeau în craniu afectând apoi glanda pineală. El a intuit că erau implicate aici unele dintre cele mai esenţiale aspecte ale vederii lăuntrice spirituale. Deşi această teorie a fost mult timp considerată drept un rudiment fantasmagoric al epocii preştiinţifice, cercetările moderne au început să pună în evidenţă că există totuşi un substrat obiectiv al acestor afirmaţii. Cu toate că nu există o legătură directă şi evidentă fizic a glandei pineale cu exteriorul corpului s-a evidenţiat totuşi în mod clar pe diverse animale că acestea sunt mult mai sensibile în zona de corespondenţă a "ochiului pineal'' faţă de gradul de intensitate a luminozităţii ambiante. Astfel, s-a constatat că reacţia lor lăuntrică varia în funcţie de fluctuaţiile sezoniere şi cotidiene ale intensităţii luminii. Prin urmare, AJNA CHAKRA reprezintă pentru noi un "al treilea ochi" orientat către enigmaticul nostru univers lăuntric, care ne permite în acelaşi timp perceperea directă a misterioaselor lumi sau universuri paralele. În tradiţia yoghină AJNA CHAKRA este considerată centrul percepţiei spirituale, fiind ochiul care ne permite să vizualizăm mirificele lumi astrale care se găsesc în aşa-zisa "lume de dincolo". Anumite texte YOGA menţionează că aşa cum ochii fizici ne facilitează anumite raporturi sau legături cu lucrurile sau realităţile fizice, în mod asemănător AJNA CHAKRA face cu putinţă ''perceperea vizuală" a fenomenelor şi realităţilor astrale şi chiar mentale.
În plus AJNA CHAKRA este un centru esenţial şi intim de comandă de care depinde întregul nostru sistem de emoţii. În plan fizic AJNA CHAKRA se află într-o strânsă corelaţie cu epifiza, despre care anumite texte tantrice menţionează că s-ar afla într-o intimă legătură cu aşa-zisul vehicul mental (MANOMAYAKOSHA) controlând totodată anumite funcţii ale psihicului (PRANAMAYAKOSHA) şi ale corpului fizic.
În conformitate cu tradiţia yoghină secretă cu mult anterioară erei noastre, prin intermediul lui AJNA CHAKRA ne confruntăm cu un veritabil "al treilea ochi" care este un organ specific dublu atât psihic cât şi mental, activarea sa completă permiţându-ne să redescoperim înregistrările şi experienţele complete ale existenţelor noastre anterioare. Prin intermediul acestui centru de forţă fiinţa umană sesizează realitatea de necontestat a reîncarnării sufletului după aşa-zisa moarte fizică. Pentru străvechii înţelepţi ai Orientului (RISHIS) viziunea lăuntrică pe care o face cu putinţă iluminarea dătătoare de înţelepciune, departe de a fi pur spirituală, are drept organ anatomic sau zonă de reflexie şi corespondenţă fizică a lui AJNA CHAKRA - epifiza. Prin legătura sa intimă cu epifiza, AJNA CHAKRA acţionează, de asemeni, foarte mult asupra glandelor genitale. Anumite texte tantrice indică chiar că activarea adecvată a acestui centru de forţă facilitează transmutarea şi sublimarea atât prin abstinenţă cât şi continenţă a potenţialului sexual al fiinţei. O gamă de fenomene constatate în domeniul endocrinologiei în legătură cu epifiza confirmă realitatea acestor afirmaţii tradiţionale; astfel, la ora actuală, se ştie că unele leziuni care au avut drept consecinţă distrugerea zonei epifizare la copil produc o pubertate precoce, obsesii sexuale, anumite vicii ca sadism sau masochism şi chiar boală caracterizată prin creşterea rapidă şi excesivă a organelor genitale.
La celălalt pol, în cazurile de adenoame ale epifizei sau, cu alte cuvinte, în cazurile de tumori care amplifică în exces secreţiile glandei, acestea sunt însoţite de o atrofiere a organelor genitale sau de anumite tulburări ce apar la nivelul acestora. Toate acestea ne permit să înţelegem că acţiunea exercitată de AJNA CHAKRA în plan fizic la nivelul epifizei este de a controla şi frâna sistemul sexual. Prin urmare, atât continenţa cât şi abstinenţa pot fi realizate cu uşurinţă printr-o activare corespunzătoare a lui AJNA CHAKRA. Transmutarea şi sublimarea potenţialului creator atât la bărbat cât şi la femeie în forme superioare de energie se vor realiza spontan, aproape fără nici un efort în cazul celui care are acest centru de forţă suficient de activat.
Prin activarea intensă a lui AJNA CHAKRA yoghinul realizează că deţine un veritabil "al treilea ochi " orientat atât către universul său lăuntric cât şi către aspectele subtile şi mentale ele lumii înconjurătoare. În plus, AJNA CHAKRA este un focar de emisie şi recepţie al energiilor gând, al ideilor, al structurării mentale prin intermediul căruia putem concepe şi înţelege în mod coerent universul subtil mental exterior fiinţei noastre, energiile sale specifice, ajutându-ne să guvernăm "spaţiul (universul) nostru lăuntric''. Aşa cum ochii fizici ne ajută să stabilim anumite raporturi cu lucrurile şi fenomenele exterioare, în mod analogic AJNA CHAKRA ne facilitează şi ne ordonează raporturile cu lucrurile, entităţile şi fenomenele specifice sferelor de manifestare subtilă astrală şi mentală.
Tradiţia milenară yoghină arată că de acest mitic "al treilea ochi'' depinde, de asemenea, întregul nostru sistem al emoţiilor.
Din punct de vedere fizic, AJNA CHAKRA se află în legătură intimă cu un organ misterios situat în inima creierului şi este cunoscut sub numele de glanda pineală, sau altfel spus, epifiza. Chiar dacă pentru mulţi oameni de ştiinţă epifiza pare a fi un organ inutil, adepţii YOGA avansaţi au identificat acest organ ca fiind în legătură cu AJNA CHAKRA care în calitatea sa de ochi spiritual permite fiinţei să intuiască atât natura spiritului cât şi raporturile existente între structura mentală, psihic şi corp.
În conformitate cu tradiţia yoghină milenară secretă, AJNA CHAKRA este un veritabil ''al treilea ochi", el fiind un organ al dublei vederi sau percepţii care, printre altele, ne permite să regăsim cu fidelitate spectacolul, experienţele şi cunoştinţele pe care le-am acumulat în existenţele noastre trecute în perioada încarnărilor succesive. Prin intermediul lui AJNA CHAKRA activată suficient de mult ne apare clar că această viziune lăuntrică superioară nu este numai pur spirituală ci are drept organ fizic, la nivelul creierului, epifiza. În concepţia yoghină tradiţională, rolul lui AJNA CHAKRA în calitatea sa de ochi lăuntric spiritual este preponderent în integrarea armonioasă a fiinţei în univers cât şi în funcţionarea globală a individului.
Cu privire la cel "de-al treilea ochi" tradiţia occidentală cât şi filosofii Evului Mediu la rândul lor, au localizat în acest centru focar punctul de comandă al tuturor funcţiilor mentale. Filosoful ARISTOTEL considera la rândul său cel "de-al treilea ochi" identificat prin epifiza la nivel fizic ca fiind un veritabil regulator al "CURENTULUI GÂNDIRII". Mult mai târziu, filosoful DESCARTES avea să considere aceeaşi zonă drept un sediu esenţial al imaginaţiei mentale, inteligenţei şi al bunului simţ comun. În faimosul său sistem conceput el considera că ''SPIRITELE ANIMALE" - un fel de suport fluidico - energetic al minţii - circulau în sânge de unde epifiza îi extrăgea pentru a-i face să treacă în ventriculele creierului.
Astfel, în concepţia sa, epifiza ajungea să fie "INFORMATĂ" despre starea globală corporală şi prin intermediul corpului al a senzaţiilor acestuia despre întreaga lume exterioară. Senzaţiile, ideile şi imaginile percepute ajungeau în final, în concepţia lui DESCARTES să se centralizeze în epifiză. La rândul său, epifiza declanşa imediat după aceea anumite energii sau undele motrice care, traversând ventriculele creierului se dirijau către muşchi şi organe pentru a organiza comportamentul.
În Orient, yoghinii au reuşit datorită aprofundării milenare a cunoaşterii lăuntrice să descopere că AJNA CHAKRA conştient trezită şi energizată face cu putinţă anumite revelaţii cu totul extraordinare care îi deschid fiinţei umane ce are activat acest centru câmpul unor reflexii intuitive fructuoase. Pentru yoghinul avansat apare clar că AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al treilea ochi" lăuntric poate fi utilizat pentru a privi mai ales interiorul, sau altfel spus aspectele subtile esenţiale oricărei realităţi şi nu doar exteriorul acesteia.
Prin trezirea lui AJNA CHAKRA, yoghinul devine capabil să exploreze zonele enigmatice ale conştiinţei precum şi straturile, abisale ale subconştientului. În concepţia yoghină, starea de genialitate este în strânsă legătură cu activarea la un anumit grad a lui AJNA CHAKRA. Mai multe texte yoghine insistă asupra faptului că trezirea şi amplificarea activităţii lui AJNA CHAKRA este stimulată chiar şi prin mesajele care îi vin de la ochii fizici.
Unii yoghini contemporani, cum ar fi SWAMI RAMA, au arătat că aceste mesaje specifice care trezeşte şi activează AJNA CHAKRA provenind de la ochi, nu sunt masaje retiniene sau cu alte cuvinte, în mod grosier senzoriale ci sunt mesaje specifice emise prin intermediul MIŞCĂRILOR pupilei. Aceste "mişcări" la rândul lor sunt declanşate la fel de bine prin intermediul eforturilor de viziune reală (în această direcţie a se vedea importanţa antrenamentului yoghin în care se vizualizează fizic exterior o anumită YANTRA pentru dinamizarea lui AJNA CHAKRA) ca şi prin imaginări de viziune (vezi în această direcţie importanţa pentru dinamizarea lui AJNA CHAKRA a procedeelor de vizualizare lăuntrică aşa cum acestea sunt realizate în cazul lui SHAMBAVI MUDRA), sau, chiar prin senzaţii interioare inefabile lipsite de imagini (lărgirea pupilară în cazul stărilor de fericire plenară sau chiar a durerii, de exemplu).
În lumina tradiţiei milenare yoghine, AJNA CHAKRA în calitatea sa de "al treilea ochi'' este un organ subtil perfecţionat al sistemului vederii, care poate fi asimilat cu un fel de analizator superior de un grad elevat care aproape că îl defineşte drept un veritabil "al treilea ochi" superior. Rolul lui AJNA CHAKRA în controlul şi coordonarea sistemului sexual a fost dintotdeauna pus în evidentă în textele yoghine clasice, din acest punct de vedere acest centru de forţă având un rol uriaş în realizarea cu succes atât a continenţei cât şi a abstinenţei.
În sfera psihică a fiinţei, activitatea lui AJNA CHAKRA, permite controlul emoţional, ea fiind aceea care face cu putinţă la gradul cel mai înalt aşa-zisa stăpânire de sine. De ordinele sau energiile mentale angrenate prin intermediul activării lui AJNA CHAKRA depinde prin urmare întreaga noastră personalitate, fie că este vorba despre sexualitatea noastră specifică, de stăpânirea de sine sau de rapiditatea noastră de acţiune mentală.
Ceea ce se ştie mai puţin, cu excepţia unor yoghini iniţiaţi în aceste mistere, este relaţia care există între AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. În foarte multe situaţii s-a constatat că o slabă activare şi energizare a lui AJNA CHAKRA atrage după sine deficienţe energetice specifice la nivelul lui VISHUDDHA CHAKRA a acelei fiinţe umane, toate acestea având drept efect tulburări remarcate la nivelul glandei tiroide (hipertiroidie). Trezirea şi activarea armonioasă a lui AJNA CHAKRA permite diminuarea rapidă a acestor tulburări remarcate la nivelul tiroidei, toate acestea arătând că există o certă relaţie de subordonare ierarhică a lui VISHUDDHA CHAKRA faţă de AJNA CHAKRA.
Rolul pe care AJNA CHAKRA îl are în coordonarea anumitor procese sexuale la femeie a fost cu uşurinţă pus în evidenţă atunci când, în cazul unor femei tinere al căror ciclu menstrual fusese oprit datorită unor raţiuni ''nervoase'', respectivele cicluri au putut fi restabilite, persoanele în cauză fiind îndrumate să recurgă la anumită metode YOGA în care se vizualizau energii luminoase de culoare violetă inundând zona specifică a lui AJNA CHAKRA. Aceleaşi rezultate s-au obţinut de asemeni prin expunere altor femei cu aceeaşi problemă la radiaţii ultraviolete un anumit interval de timp. Tot prin intermediul lui AJNA CHAKRA se poate regla cu cea mai mare uşurinţă şi coordona activitatea de reproducere sau procreare a fiinţei umane.
În concepţia yoghină, conştiinţa centrată ferm în AJNA CHAKRA implică în mod spontan "INTROSPECŢIE" sau altfel spus, ''abilitatea de a vedea dincolo de aparenţe în interior'', în trecut, adeseori era numit "vizionar" cel care avea în mod preponderent conştiinţa centrată la nivelul lui AJNA CHAKRA deoarece el este capabil să vadă în mod superior, intuitiv.
Termenul de "clarviziune", deşi a dobândit actualmente sensuri parapsihologice, vine de fapt din limba franceză şi înseamnă "a vedea în mod clar", această noţiune referindu-se de asemeni la centrarea fermă şi predominantă a conştiinţei în această CHAKRA. Pentru yoghinii avansaţi "al treilea ochi "sau AJNA CHAKRA, suficient de bine trezit, conferă capacitatea minunată de "a vedea" într-un mod în care ochiul fizic nu poate să realizeze aceasta. Prin urmare, AJNA CHAKRA face cu putinţă o viziune mult mai profundă asupra noastră şi a realităţii înconjurătoare, permiţându-ne să avem acces la un mod intuitiv superior de dobândire a cunoaşterii. În termeni moderni, adeseori cuvântul "intuiţie", căpătat şi o uşoară conotaţie peiorativă datorită ignoranţei. El este deseori folosit sinonim cu cuvântul ''presimţire''. Adeseori cuvântul "intuiţie'' este privit ca nedemn de încredere sau imaginar, fiind considerat drept ceva fantasmagoric pe care o persoană rezonabilă nu trebuie să se bizuie. Astfel, dacă de exemplu, un anumit om de afaceri are o fulgerătoare intuiţie, că va fi inflaţie, cel mai probabil este că (deşi prevenit) el nu se va grăbi totuşi să-şi vândă cât se poate de repede tot stocul de mărfuri. Astfel, chiar dacă el este preocupat într-o anumită măsură de această fulgerătoare intuiţie, cel mai adesea el îşi va spune că ceea ce i-a apărut "nu este decât o superstiţie aberantă", sau o fantasmagorie delirantă. Chiar şi în multe cazuri când ulterior, la interval de timp după aceea, o intuiţie se dovedeşte a fi fost corectă, tendinţa comună a majorităţii oamenilor este de a o considera drept o coincidenţă nesemnificativă. Cu toate acestea, este semnificativ că în psihologia modernă, până la ora actuală nu există nici un stadiu sistematic şi ştiinţific al capacităţii intuitive care să ne permită să înţelegem modul în care intuiţia se leagă sau se dezvoltă odată cu celelalte funcţii psihice. În psihologia orientală, şi mai ales yoghină, dimpotrivă, intuiţia este foarte clar definită. Ea este un fenomen precis care trebuie încă de la început să fie separat de superstiţie şi presimţire. Analizând atent aceste fenomene, yoghinii au ajuns la concluzia că cel mai adesea presimţirea poate să implice un element intuitiv, dar acesta este alterat şi făcut să apară confuz de diferite elemente provenind din subconştientul persoanei în cauză. Complexele lăuntrice, proiecţiile imaginative, fanteziile obsesive, refulările, frustrările şi problemele individuale se amestecă şi ele în puţinul acces pe care-l putem avea (la modul comun) la ceva dincolo de conştiinţa vulgară limitată. Datorită acestor zaţuri premoniţiile sunt atunci adeseori eronate, ele devenind de cele mai multe ori nedemne de încredere. Cu toate acestea, "A AVEA PRESIMŢIRI" este o tendinţă spontană şi naturală a minţii umane. Atunci când mintea, în mod firesc intră într-o stare de calm profund şi relaxare devenim în mod cât se poate de firesc să primim, sau cu alte cuvinte, să receptăm telepatic asemenea impresii. Uneori, atunci conştienţi de acest potenţial cel mai adesea începem să intervenim în acest proces şi ajungem să-l intelectualizăm. În asemenea situaţii presimţirea, chiar şi contaminantă, aşa cum se întâmplă în multe cazuri, dispare. Prin contrast, adevărata intuiţie este o funcţie stabilă, sigură a nivelelor superioare ale conştiinţei, de la nivelul cărora ne devine în mod instantaneu accesibilă o gamă mult mai mare de informaţii. În această situaţie, percepţiile intelectuale şi emoţiile se armonizează împreună şi sunt integrate făcând cu putinţă astfel un nou mod de cunoaştere în care amândouă sunt pe deplin corelate, această situaţie permiţând în mod gradat chiar realizarea de sine. Pentru yoghini intuiţia provine fără îndoială de la nivelul celei mai înalte surse de cunoaştere. Procedeele yoghine de meditaţie îi conferă fiinţei mijloace sigure prin care ea poate să descopere şi să dezvolte în universul ei lăuntric acel nivel de pe care operează totdeauna intuiţia.
În concepţia yoghină, intuiţia are două aspecte. Privind din acest punct de vedere, există o diferenţă netă între intuiţia creatoare şi intuiţia superioară sau altfel spus orientată lăuntric. Exemple de intuiţie creatoare sau altfel spus genială sunt: descoperirea legii gravitaţiei de către NEWTON, descoperirea structurii circulare a moleculei, de benzen sau descoperirea relativităţii a lui EINSTEIN. Intuiţia creatoare sau genială aduce superconştiinţa sau altfel spus supramentalul într-un contact productiv cu lumea exterioară. Intuiţia superioară sau cu alte cuvinte orientată lăuntric la rândul ei nu este utilizată în interacţiunea cu învelişurile materiale exterioare ale fiinţei, ci este utilizabilă în vederea cunoaşterii naturii ei interioare, esenţiale (ATMAN). Ea este prin urmare nealterată şi ajută fiinţa să-şi găsească drumul permiţându-i să aibă acces din ce în ce mai profund către nivelele de conştiinţă cele mai elevate. Tocmai din această cauză, aceasta intuiţie Superioară este sinonimă cu faimosul FIR AL ARIADNEI din tradiţia iniţiatică occidentală. În practica superioară avansată a meditaţiei yoghine, focalizarea fermă şi neîntreruptă a conştiinţei la nivelul celui de-al 6-lea centru de forţă conduce rapid la separarea gradată a adaosurilor fantasmagorice sau imaginative de experienţa obiectivă pură receptată în mod telepatic.
Abia atunci începe să răsară o cunoaştere intuitivă, constantă, obiectivă şi sigură. În această fază putem spune chiar că modul predominant intuitiv al conştiinţei, care este asociat adesea cu partea stângă a corpului, este în final adus la desăvârşire. În concepţia yoghină secretă, deschiderea reală a celui "de-al treilea ochi" înseamnă integrarea armonioasă a părţilor dreapta (+) şi stânga (-). Aceasta înseamnă prin urmare, îmbinarea echilibrată a analizei şi discriminării ce caracterizează partea dreaptă a conştiinţei cu deschiderea şi accesul direct la lumea intuitivă ce caracterizează partea stângă a conştiinţei. Prin urmare, aceasta înseamnă a pune capăt atât intelectualizării seci, sterile cât şi superstiţiilor sau "presimţirilor" fanteziste. Aceasta înseamnă deci unificarea armonioasă într-un tot unitar al acestor moduri parţiale, inexacte de cunoaştere, într-un tot integrat care ne permite să fim mai profunzi şi nelimitat pătrunzători.
Un simbol secret binecunoscut care s-a menţinut şi se menţine încă în Occident înfăţişează în mod analogic integrarea ce survine între aceşti 2 poli atunci când conştiinţa este corect şi predominant focalizată în AJNA CHAKRA. Este vorba de faimosul caduceu al lui Mercur. Deşi acest simplu ezoteric este curent folosit în medicină, originea şi semnificaţia sa nu este aproape deloc înţeleasă de către medici. Nu este deloc întâmplător în această direcţie că acest simbol secret faimos (caduceu al lui Mercur) este într-un totul similar cu modelul yoghin tradiţional de a prezenta relaţia polară intimă dintre conştiinţă, energie (PRANA) şi centrii secreţi de forţă (CHAKRAS). Bastonul central al acestui simbol este o reprezentare analogică a canalului subtil median al coloanei vertebrale (SUSHUMNA NADI), cei doi şerpi: unul negru şi unul alb ce se încolăcesc la stânga şi la dreapta acestuia corespunzând celor două canale subtile principale: IDA NADI (-) şi PINGALA NADI (+); YIN şi YANG; feminin şi masculin; pasiv şi activ; lunar şi solar, THA şi Ha. Întocmai precum NADIS - urile (canalele subtile de energie), în reprezentările tradiţionale yoghine, şerpii caduceului lui Mercur încolăcesc şi se intersectează în jurul baghetei magice centrale, în final întâlnindu-se pentru a se privi faţă în faţă în cel de-al 6-lea centru secret de forţă (AJNA CHAKRA) la măciulia baghetei magice, unde remarcăm că sunt înfăţişate două aripi. Caduceul lui Mercur reprezintă totodată şi starea superioară ideală ce trebuie să fie atinsă de orice fiinţă umană care doreşte să-i ajute eficient şi să-i vindece pe alţii; conştiinţa sa trebuie deci să fi trezită la acel nivel de profundă intuiţie caracterizează şi înţelegere integratoare corelată de forţă astfel încât energiile sale infinite de tămăduire să provină din adânca fântână a cunoaşterii ce se află aici.
În afara antrenamentului yoghin rapid, sigur şi sistematic, aceasta necesită în general o pregătire îndelungată şi adeseori anevoioasă pe alte căi spirituale ceva mai lente. În anumite situaţii însă, chiar şi atunci când pregătirea nu este sistematică pot fi experimentate din când în când, sporadic, anumite contacte temporare cu această conştiinţă universală. Aceasta poate surveni în diferite situaţii unele fiinţe care au atins în decursul vieţii un grad superior neobişnuit de maturitate şi evoluţie personală. În asemenea situaţii rare, spontane străfulgerări ale unei stări sublime, deosebite de conştiinţă pot fi brusc experimentate, ele fiind ulterior descrise ca copleşitoare. Asemenea experienţe extatice uluitoare au fost descrise de unii inspiraţi filozofi, poeţi şi gânditori de-a lungul secolelor ca: SPINOZA, WALT WHITMAN, EMINESCU, JOHN LILLY sau WILLIAM BLAKE, mărturiile lor adeseori impresionante servind drept constantă sursă de inspiraţie de-a lungul anilor. În asemenea situaţii, în general astfel de persoane chiar dacă fără o pregătire sau un antrenament precis şi sistematic au atins stări extatice de conştiinţă în mod excepţional, după aceea ele nu şi-au putut recrea niciodată aceste momente de reală iluminare. În astfel de cazuri, asemenea fiinţă umană se confruntă cu aceste experienţe care apar spontan chiar atunci când nu se aşteaptă deloc. Uluitoarele experienţe de acest gen rămân însă ca o cotitură importantă în viaţa lor, arătând ca veritabile momente cruciale de integrare de la care ei vor extrage o inspiraţie creatoare genială şi vor putea raporta permanent chiar şi zeci de ani după aceea. Totuşi aceste trăiri unice nu îi pot impulsiona în mod definitiv pentru-i face să progreseze până la faza superioară de conştiinţă complet integrată. În alte cazuri, aceste trăiri iluminatorii extatice rămân doar nişte experienţe ocazionale trecătoare deoarece în asemenea naturi nu este încă dezvoltată conştiinţa pentru a le permite să evolueze gradat şi constant către etapă în care această stare poate fi oricând realizată şi retrăită la voinţă. Numai prin practica YOGA, constant şi sistematic angrenată sub ghidarea atentă a unui îndrumător competent, aspirantul sincer este antrenat gradat pentru a ajunge să realizeze oricând doreşte, la voinţă, aceste stări sublime de conştiinţă, el devenind într-o anumită fază chiar capabil de a induce şi celorlalţi aceleaşi stări atunci când urmăreşte aceasta.
Trezirea gradată şi deschiderea acestei viziuni lăuntrice înseamnă de fapt accesul fiinţei la anumite moduri superioare conştiinţă pe care de fapt le avem fiecare în stare potenţială dar pe care în prezent, datorită obtuzităţii şi ignoranţei nici măcar nu le putem imagina. Accesul sistematic la aceste planuri superioare ultime de conştiinţă înseamnă totodată evadarea din limitele realităţii noastre efemere şi dureroase ale existenţei de zi cu zi. În plus, aceasta înseamnă evadarea din conceptele meschine, limitate ale conştiinţei focalizate preponderent material către trăiri şi fenomene extatice în care realizăm că devenim solidari cu infinitul. Toate acestea înseamnă de asemeni depăşirea limitărilor timpului, spaţiului şi cauzalităţii aparent inexorabile.
Cel care ştie cum să mediteze în spaţiul din mijlocul frunţii, între sprâncene, la nivelul lui AJKA CHAKRA, dobândeşte prin focalizare preponderentă la acest nivel o nouă perspectivă asupra principiilor şi conceptelor legate de timp, spaţiu şi cauzalitate. Focalizarea interioară şi preponderentă a conştiinţei la nivelul lui AJNA CHAKRA conduce fiinţa umană către o treaptă evolutivă extraordinară în care multiplicitatea aparent disparată a fenomenelor şi evenimentelor poate fi simultan percepută într-o viziune intercorelată, armonioasă şi perfect integrată.
Odată ajuns în această fază superioară yoghinul realizează că succesiunea cauzală a fenomenelor şi proceselor vieţii este astfel transcensă astfel că evenimentele viitoare pot fi sesizate şi asimilate în prezent. Deşi aceasta poate părea absurd pentru materialistul încăpăţânat sau pentru intelectualul rigid şi speculativ, în conformitate cu învăţătura exactă şi atât de bine definită pe care meditaţia yoghină o confirmă, ţesătura de fenomene şi evenimente a trecutului, prezentului şi viitorului este o curgere cauzală a anumitelor evenimente în albia timpului. Prin trezirea şi energizarea adecvată a lui AJNA CHAKRA, această albie a timpului în totalitate, poate fi vizualizată în mod simultan sub forma duratei unice a timpului prin intermediul unui antrenament yoghin consecvent realizat.
Un mare înţelept yoghin şi eliberat contemporan SRI RAMAKRISHNA, urmărind să descrie cât mai bine în cuvinte discipolilor săi apropiaţi experienţa transcendentă ce survine atunci când conştiinţa este total şi preponderent centrată în AJNA CHAKRA, le-a spus într-o zi: "Astăzi, dragii mei, vă voi comunica totul şi nu voi păstra nimic secret". El a descris apoi într-un mod cât se poate de clar toţi centrii de forţă împreună cu trăirile lăuntrice corespunzătoare care rezultă prin trezirea lor preponderentă până la ANAHATA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA. Apoi, concentrându-se în continuare asupra lui AJNA CHAKKA, RAMAKRISHNA a spus: "Sinele Suprem (ATMAN) este direct cunoscut şi fiinţa umană experimentează imediat starea de SAMADHI atunci când conştiinţa sa ajunge aici (AJNA CHAKRA). Atunci nu mai rămâne decât un foarte fin val transparent care separă Sinele Suprem universal (PARAMATMAN) de Sinele individual (ATMAN). Yoghinul care aspiră la eliberare experimentează atunci..." şi spunând acestea, în momentul în care urmărea să continue să descrie în detaliu experienţa realizării Sinelui Suprem intra de fiecare dată, brusc, în starea de SAMADHI. Când ieşea după aceea din starea de SAMADHI, RAMAKRISHNA încerca iarăşi să descrie experienţa sa spirituală a acestei faze superioare şi fără a putea să spună mai mult, intra din nou în starea de SAMADHI. După mai multe încercări repetate, lui RAMAKRISHNA au început să-i curgă lacrimi din ochi şi atunci le-a spus discipolilor săi apropiaţi că deşi el dorea cu tot dinadinsul să le descrie totul fără să ascundă nimic, devenea totuşi incapabil să mai vorbească. "de fiecare dată când încerc să descriu ce fel DE STĂRI SPIRITUALE TRĂIESC ŞI CE VIZIUNI LĂUNTRICE EXPERIMENTEZ". Atunci când trec de acest loc (şi spunând aceasta el le arătă zona gâtului - VISHUDDHA CHAKRA) DE ÎNDATĂ CE MĂ GÂNDESC LA VIZIUNILE PE CARE LE AM, MINTEA PARCĂ MI SE EVAPORA CUPRINZÂND NEMĂRGINIREA ŞI ORICE DESCRIERE LA ACEST NIVEL DEVINE IMPOSIBILĂ".
Descriind totuşi ulterior această stare fără a mai urmări să intre în starea de SAMADHI, aşa cum încercase prima oară, RAMAKRISHNA a comunicat cu privire la aceasta trăire sublimă spirituală următoarele : "DACĂ CONŞTIINŢA UNEI FIINŢE UMANE ATINGE ÎN MOD FERM PUNCTUL DINTRE SPRÂNCENE (AJNA CHAKRA) FIXÂNDU-SE ACOLO, ACELA ARE ATUNCI CUNOAŞTEREA DIRECTĂ A SINELUI SUPREM (ATMAN), PENTRU EL NU MAI EXISTĂ ATUNCI DECÂT UN VOAL TRANSPARENT CA MĂTASEA. SINELE SUPREM ESTE ATUNCI ATÂT DE APROAPE ÎNCÂT PARE CĂ EŞTI DEJA ÎN EL, IDENTIFICAT COMPLET CU EL, CU TOATE ACESTEA, IDENTIFICAREA TOTALĂ CU DUMNEZEU ÎNCĂ NU A APĂRUT ŞI ACEASTA URMEAZĂ ÎNCĂ SĂ APARĂ''.
Printre fenomenele paranormale care survin în cazul activării depline a centrului AJNA CHAKRA se află şi prezicerea, cunoscută în antichitate sub numele de darul profeţiei.
Persoanele care au AJNA CHAKRA foarte dinamizată dobândesc facultatea extraordinară de a prezice lucruri şi situaţii ce se vor întâmpla în viitor, chiar peste zile, săptămâni, sute sau mii de ani şi, de asemenea, ele pot descrie cu o uşurinţă surprinzătoare situaţii şi întâmplări ce s-au petrecut în trecutul chiar foarte îndepărtat.
Un caz foarte interesant în această direcţie este senzitivul olandez GERARD CROISSET care, de asemenea, practică YOGA, capacităţile sale de prezicător fiind atât de mari încât el a organizat mai multe experienţe de autentificare a puterilor sale uluitoare împreună cu profesorul W.H.C. TENHAEFF şi cu faimosul cercetător în domeniul parapsihologiei HANS BENDER. În cursul acestor experienţe, CROISSET a comunicat cu 2 săptămâni înainte ce persoană va ocupa un anumit scaun într-o sală de spectacol după ce în prealabil i se punea la dispoziţie numai planul - schiţă de dispunere a locurilor din acea sală.
În iunie 1953 s-au organizat astfel de experienţe încununate de succes. Împreună cu clarvăzătorul CROISSET în colegiile Palatinului din Olanda. Este demn de remarcat că nici unul dintre cei care au participat împreună cu CROISSET la aceste experienţe de prezicere nu fuseseră mai înainte niciodată în oraşele în care au avut loc aceste experienţe. În cursul acestor serii de experienţe uluitoare, prezicătorul CROISSET a făcut la NEUSTADT, pe WINSTRASSE, la orele 14, o prezicere cu privire la o persoană care urma să ocupe un anumit loc într-o sală de spectacol pentru a asista la reprezentaţia ce urma să aibă loc la o anumită oră, seara, în aceeaşi zi în oraşul olandez PIRMASENS. Pe un plan -schiţă reprezentând aşezarea unui anumit număr de scaune, verificatorii au indicat scaunul cu numărul 75 şi, în continuare, prezicătorul şi yoghinul CROISSETT a dictat la magnetofon un anumit număr de amănunte foarte clare şi precise despre viitorul ocupant al acelui scaun ce se afla în sala de spectacol. După prezicerile sale, persoana care urma să ocupe acest loc era o doamnă în vârstă de vreo 30 de ani, îmbrăcată cu o bluză albă, care frecventa adeseori un edificiu de culoare roşie cu colonade şi scări înalte şi care doamnă urma să aibă recent o conversaţie animată despre SILEZIA DE SUS sau care va citi despre acest subiect.
Tot cu această ocazie, CROISSET a mai perceput şi a dictat despre acea persoană că vede în urmă un zmeu care nu se ridică de la pământ, ceea ce semnifica pentru el, în conformitate cu un proverb olandez, un obiectiv sau cu alte cuvinte un scop pe care acea femeie vrea să-l atingă dar care în ciuda eforturilor sale nu se realizează. Acest scop se referea la un bărbat (care a fost descris apoi în mod precis şi care avea un anumit proiect în minte).
În continuare clarvăzătorul a spus că intervenţia doamnei în cauză va împiedica realizarea acelui proiect, în final, CROISSET a mai indicat că vede un port-ţigaret de culoare verde, la vederea căruia doamna respectivă se strâmbă. Prezicătorul CROISSET a propus cu acesta ocazie completarea acestei experienţe paranormale a "SCAUNULUI GOL" cu o EXPERIENŢĂ DE PSIHOMETRIE (perceperea prin clarviziune a înregistrărilor subtile energetice ce există într-un obiect datorită utilizării sale de către o persoană). El a cerut deci, în completarea acestei experienţe ca în absenţa lui (a lui CROISSET) să se adune unele obiecte '' la întâmplare'' aparţinând persoanelor din asistenţă (care erau prezente la acel spectacol) şi de a le depune apoi într-o cameră alăturată. Când subiectul primei experienţe urma să fie identificat, tot acesta urma apoi să aleagă un obiect dintre cele care fuseseră duse în camera alăturată.
În continuare, prezicătorul CROISSET a mai dictat apoi pe banda de magnetofon următoarea descriere :
"Văd o casă care se află undeva pe o colină. În această casă realizez că este vorba de un tratament ce se face cu ultrasunete. Cel care face acest tratament resimte dureri în regiunea rinichilor. Ştiu, de asemenea, că foştii locatari ai acestei case erau de religie ortodoxă şi erau foarte credincioşi. Tot în această casă cineva a cântat "Sonata Neterminată" a lui BEETHOVEN şi a întrerupt-o la un moment dat din cauza faptului că pianul era dezacordat. Aproape de această casă trece un drum ce se află în vecinătate şi care urcă... mai văd, de asemenea, un golf."
Peste 250 de persoane care erau prezente în respectiva sală au asistat la verificarea acestei preziceri făcute de CROISSET cu privire la persoana ce urma să se afle în sala din oraşul PIRMASENS. În plus, trebuie să mai amintim că în această sală de spectacol locurile nu erau numerotate şi mai existau chiar scaune care nu se găseau reproduse pe acel plan, acestea aflându-se plasate lângă strapontina. Intrând în sală, împreună cu acesta, exact înainte de începerea spectacolului, atât CROISSET cât şi cei doi profesori au recunoscut imediat pe doamna cu privire la care clarvăzătorul făcuse preziceri mai înainte. Ea se afla pe un scaun la 2 locuri de cel de pe plan, scaun care purta însă pe plan numărul 73. Ea avea 32 de ani şi purta o bluză albă. Singurul edificiu de culoare roşie în oraşul PIRMASENS, cu colonade şi scări înalte, era capela cimitirului. Ascultând înregistrarea pe bandă a lui CROISSET ea a recunoscut uluită că fusese cu 2 zile înainte acolo cu ocazia unei înmormântări. În acele momente ea a relatat că s-a gândit intens la o ceremonie funerară ce avusese loc în aceeaşi capelă în anul 1942. În acea perioadă ea îşi făcea multe griji pentru un prieten ce se afla în Rusia. Cu o zi înaintea experienţei realizate de CROISSET, în oraşul PIRMASENS ea tocmai primise o scrisoare de la acesta în care o anunţa că între timp s-a însurat. Ea a fost cu atât mai surprinsă să constate că pe banda de magnetofon prezicătorul CROISSET l-a descris într-un mod foarte precis. În respectiva scrisoare acest om tocmai îi propunea de a relua legătura lor intimă. Această propunere o şocase profund şi ea arătă că refuzase (indignată să admită aşa ceva, dar în gând. Odată, mai demult, acelaşi bărbat descris de CROISSET îi făcuse cadou un port-ţigaret galben cu dungi verzi. Faptul că în viziunea- prezicere pe care CROISSET a avut-o despre ea, a sesizat că ea face o strâmbătură la vederea acestui port-ţigaret semnifica dispreţul profund pe care ea îl avea acum pentru acest om. Tot cu o zi înainte, acestei doamne tocmai i se arătase o carte intitulată "Monografia provinciei SILEZIA", care acum se afla pe masa sa în sufragerie şi care îi fusese adusă de un vizitator care tocmai sosise de curând. Persoana- subiect al acestei experienţe uluitoare, a fost deci identificată foarte clar şi s-a dovedit cu această ocazie (aceasta nu era nici prima şi nici ultima dovadă a lui CROISSET) că prezicătorul sesiza cu o precizie uluitoare gândurile şi chiar stările afective ale subiecţilor cu privire la care realiza apoi cu anticipaţie preziceri exacte.
După cum se convenise, suplimentar în vederea completării acestei experienţe, în continuare respectiva doamnă a ales după aceea la cererea profesorilor un anumit obiect printre cele ce fuseseră puse în camera vecină, obiectul ales de această femeie a fost un toc pentru ochelari, de culoare roşie. Ascultând în continuare înregistrarea pe bandă de magnetofon făcută de CROISSET, proprietarul obiectului în cauză (tocul pentru ochelari) a confirmat uluit că într-adevăr locuia pe o colină, într-o casă în faţa căreia era un drum de ţară ce ducea pe o creastă şi forma un golf ce permitea să te poţi întoarce. Unii locatari din acea casă în care el locuia erau de religie ortodoxă. Unul dintre aceştia tocmai vorbise de un tratament cu ultrasunete ce urma să fie făcut de mama sa, bolnavă de rinichi. Prezicerea cu pianul dezacordat era şi ea exactă. Astfel că experimentatorii au constatat că în acea casă cu adevărat se cântase, fără ca posesorul tocului de ochelari să ştie atunci, "Sonata Neterminată'' a lui Beethoven la un pian dezacordat ce se afla în acea casă.
Unele persoane sceptice pot încerca să discrediteze astfel de serii de preziceri care au fost ulterior confirmate cu argumente clasice de genul: "Cine nu s-a aflat vreodată într-un edificiu de culoare roşie cu colonade? Cine este acela care nu a avut la vedere o lucrare despre SILEZIA? Cine oare nu s-a întâmplat să cânte într-o zi o sonată de Beethoven pe un pian dezacordat?" Cel care gândesc că este cazul să se folosească de astfel de argumente simpliste uită însă că aici este vorba de preziceri foarte precise făcute oarecum la comandă care se referă la persoane surprinzător de clar descrise dinainte. La o analiză lucidă realizată asupra faptelor apare evident că între persoanele descrise şi prezicerile făcute există o legătură logică, în plus asocierea experienţelor de prezicere cu privire la persoana ce va ocupa un anumit loc într-o sală de spectacol cât şi experienţa suplimentară referitoare la prezicerea alegerii de obiecte conduce în ultimi instanţă la o dublă confirmare a prezicerilor realizate de CROISSET. Aşa-zisa întâmplare în astfel de concordanţe uluitoare este foarte improbabilă, şansa potrivirii în cazul acestor preziceri fiind de 1 la 100 de miliarde la această serie confirmată cu o precizie stupefiantă.
În plus, trebuie să mai avem în vedere că aceste constatări-preziceri făcute de CROISSET datorită trezirii centrului de forţă AJNA CHAKRA privesc situaţii materiale existând deja în momentul declaraţiilor sale, ceea ce face ca ele să pună în evidenţă fenomene de clarviziune şi percepţie subtilă de natură telepatică. Se cuvine, de asemenea, să reţinem că în cazul acestei experienţe de prezicere pe care, CROISSET a realizat-o subiectul determinat prin alegerea unui obiect nu era încă cunoscut în acel moment. Alegerea tocului de ochelari în cazul acestei experienţe depindea de o hotărâre aparent imprevizibilă a persoanei ce ocupa scaunul oarecum dinainte desemnat, numai această persoană de acolo fiind descrisă. Prin acest experiment de prezicere, confirmat ulterior se dovedea astfel clar realitatea străvechiului dicton yoghin: "NIMIC NU ESTE ÎNTÂMPLATOR, TOT CEEA CE SURVINE REPREZINTĂ O ANUMITĂ NECESITATE, CEL MAI ADESEA NECUNOSCUTĂ".
Aceste uluitoare experienţe confirmate ulterior şi autentificate ca exacte au demonstrat existenţa capacităţii celei mai contestate dintre percepţiile extrasenzoriale: PREZICEREA. În concepţia yoghină fenomenele de prezicere conştientă sunt în strânsă legătură cu un anumit grad de trezire şi dezvoltare a centrului de forţă AJNA CHAKRA. Anumite experienţe de natură parapsihologică referitoare la fenomenul de prezicere care utilizează metoda de descriere cu anticipaţie a persoanei ce urmează să ocupe un anumit loc desemnat de o comisie de oameni de ştiinţă într-o sală de spectacol, la o anumită oră cu 2 sau chiar 3 săptămâni înainte de acest spectacol a fost actualmente mult perfecţionată; la ora actuală în anumite experienţe parapsihologice de confirmare a fenomenelor de prezicere, alegerea subiecţilor şi locurilor se face prin tragere la sorţi, în plus prezicerile realizate atunci sunt comunicate tuturor participanţilor la aceste experimente şi uneori chiar unor grupe de control exterioare, în urma rezultatelor confirmate deducându-se un anumit grad de specificitate. În cercetările ştiinţifice parapsihologice acest grad de specificitate este apoi exprimat cantitativ în procente şi folosit astfel în calculele de autentificare a rezultatelor. Este demn de amintit că în 1968 prezicătorul şi yoghinul CROISSET a realizat împreună cu specialistul american în domeniul parapsihologiei JULES EISENBUD o nouă experienţă de prezicere care a avut de asemenea un succes răsunător, în cadrul acestei experienţe faimoase, CROISSET a prezis cu anticipaţie, în timp ca se afla în oraşul olandez UTRECHT, cine anume se va aşeza pe un anumit scaun, la o anumită oră, într-o sală de spectacol, descrierea persoanei ce urma să se aşeze fiind realizată după ce se obţinuse numărul acelui scaun prin tregere la sorţi. Sala în care se afla acel scaun se găsea în oraşul DANVER în statul COLORADO (S.U.A.). Prezicerile făcute de CROISSET în aceeaşi situaţie s-au dovedit a fi uluitor de exacte.
Datorită facultăţilor paranormale de clarviziune, CROISSET a fost solicitat în mai multe rânduri de către poliţia olandeză în acţiuni de căutare şi depistare a unor persoane dispărute, în aceste situaţii percepţiile lui CROISSET au fost confirmate.
SAHASRARA CHAKRA
La nivelul lui SAHASRARA, fiinţa deja depăşeşte pentru totdeauna dualismul polar, aici dispărând aproape complet distincţia dintre „eu” şi ceilalţi, starea rezultantă putând fi numită în mod aproximativ „conştiinţă cosmică” dătătoare de extaz divin.
Apropierea obiectivă a Occidentului de psihoterapie implică, dacă privim cu atenţie, ridicarea conştiinţei din CHAKRA în CHAKRA, aceasta putându-se realiza chiar dacă procesul de creştere de la un nivel la altul nu este în general conceptualizat în această terminologie. În cazul psihoterapiei, paranoicul este ghidat către acţiuni de contact erotic şi senzualitate: indivizii predominant egoişti vor fi la rândul lor orientaţi către o preocupare mai mare faţă de şi pentru ceilalţi etc. În fiecare situaţie în parte, aceste procese compensatorii permit detaşarea gradată a fiinţei de perspectiva limitativă care a condus la instalarea stării predominante de boală, nefericire şi suferinţă.
Orice tehnică yoghină corect şi consecvent realizată (care evident este adecvată situaţiei cazului respectiv) are drept scop să ajute practicantul să se elibereze de perspectivele înguste şi penibile ale CHAKRA-elor inferioare pentru a ajunge să privească preponderent lumea de la nivelul celor superioare. Practicile spirituale, continenţa, sublimarea, asceza, acţiunile detaşat realizate pentru ceilalţi, studiul filosofiei spirituale, controlul suflului prin respiraţie conştientă (PRANAYAMA), concentrarea şi meditaţia, toate ne ajută în final să diminuăm ataşamentul faţă de nivelurile joase şi primitive de funcţionare, facilitând dezvoltarea accelerată a unei înţelegeri superioare, mult mai ample, sublime, înţelepte.
O focalizare predominantă asupra primelor trei CHAKRA-e şi asupra următoarelor două într-o proporţie ceva mai redusă a fost asociată diferitelor şcoli clasice de psihologie, care descriu lumea din perspectiva acestor CHAKRA-e. Atunci când studiem consecvent şi sistematic centrii superiori de forţă, depăşim totuşi cu mult cadrul curentelor psihologiei moderne şi adeseori chiar părăsim câmpul obişnuit de experienţă al acestora.
Deplasarea nivelului predominant al conştiinţei de la al treilea centru de forţă (MANIPURA CHAKRA) în al patrulea (ANAHATA CHAKRA), de la al patrulea în al cincilea (VISHUDDHA CHAKRA) şi aşa mai departe, poate fi însă asociată anumitor şcoli psihologice dezvoltate de diferitele tradiţii spirituale. În tradiţia yoghină există numeroase tehnici specifice care trezesc gradat în fiinţa practicantului stări ample de conştiinţă care sunt caracteristice fiecărui centru de forţă în parte. BHAKTI YOGA sau YOGA devoţiunii, de exemplu, ajută trezirea, amplificarea şi canalizarea tendinţelor emoţionale, individuale către iubirea pură şi către înflorirea idealului lăuntric. Ea conduce astfel conştiinţa de pe nivelurile CHAKRA-elor inferioare pe nivelul centrului inimii (ANAHATA CHAKRA). La rândul său, JNANA YOGA sau YOGA cunoaşterii şi studiului, care permite atingerea înţelepciunii, conduce fiinţa umană la focalizarea preponderentă a energiei sale subtile în ultimii trei centri de forţă superiori (VISHUDDHA CHAKRA, AJNA CHAKRA şi SAHASRARA).
Abordarea consecventă a unei forme anume de YOGA (după ce am atins treptele măiestriei în HATHA YOGA) depinde totdeauna de temperamentul şi calităţile care au fost dezvoltate anterior de către aspirantul respectiv.
O altă cale de elevare şi focalizare a conştiinţei pe nivelurile centrilor superiori este pusă la dispoziţie de practicile predominant meditative ale sistemului RAJA YOGA. Aici, atenţia este constant şi intens focalizată asupra unui centru de forţă (CHAKRA) anume, ales de practicant. Tradiţional, în YOGA există două abordări separate ale tehnicilor de meditaţie pe centri de forţă (CHAKRA-e).
Prima dintre cele două începe de la CHAKRA cea mai de jos, MULADHARA, şi atunci concentrarea mentală intensă şi perseverentă asupra acesteia (MULADHARA CHAKRA) durează până când practicantul acumulează suficiente energii vitale (subtile) şi totodată realizează stări ample specifice acestui centru de forţă (CHAKRA). După ce acest proces a fost îndeplinit cu succes şi a condus la sinteza sau rezolvarea deplină a tuturor confuziilor ce există la acest nivel, yoghinul îşi deplasează în continuare atenţia către centrul următor (SWADHISTHANA CHAKRA) şi oprindu-se cu focalizarea mentală acolo, începe să acţioneze exact precum în cazul lui MULADHARA CHAKRA. Acest proces puternic şi eficient este totuşi foarte dificil şi uneori de lungă durată, deoarece aici aspirantul trebuie să-şi găsească drumul printre cele mai primitive faţete ale sale, fără să fi trezit şi cultivat deloc în prealabil unul sau mai multe dintre nivelurile mai elevate ale conştiinţei pe care (în cazul dinamizării acestora) el le-ar fi putut folosi întocmai ca pe un instrument. Din acest motiv (mai ales în cazul celor lipsiţi de forţa mentală şi luciditatea necesară), apar pericolele de a fi contaminat de manifestările subtile patologice ale centrilor de forţă (CHAKRA-e) inferiori, neechilibraţi şi de a fi deviat din evoluţia spirituală datorită apariţiei unor stări predominant perturbate ale conştiinţei.
Cealaltă abordare tradiţională, mult mai răspândită, implică evitarea concentrării constante şi a meditaţiei yoghine numai asupra centrilor de forţă (CHAKRA-e) inferiori până când nu au fost suficient de bine trezite aspecte sublime, spirituale, de pe un centru superior de forţă (SAHASRARA, AJNA CHAKRA şi VISHUDDHA CHAKRA), acesta fiind totdeauna ales în conformitate cu înclinaţiile spontane şi cu disponibilităţile deja trezite ale aspirantului.

SAHASRARA
CONŞTIINŢA DUMNEZEIASCĂ SUPREMĂ

Al şaptelea şi cel mai înalt centru care ne pune în legătură cu DUMNEZEU este situat, în plan subtil, la nivelul creştetului capului. El este numit uneori în mod impropriu "CHAKRA coronară". Atunci când conştiinţa fiinţei umane este pe deplin dezvoltată şi plenar înflorită, ea se focalizează preponderent aici.
Tradiţia de a aşeza o coroană de aur - regească - împodobită cu anumite pietre preţioase pe capul unui rege provine de fapt din ideea că fiinţele umane cu conştiinţa cea mai elevată şi care au atins înţelepciunea trebuie să conducă o ţară sau grupurile sociale mari. Înţelegerea sa complexă şi unificată asupra realităţii ultime trebuie să depăşească cu mult pe aceea a supuşilor săi. Acesta este adevăratul concept de "rege filosof" sau de MARE ÎNŢELEPT.
Importanţa primordială a acestui centru suprem al conştiinţei se întâlneşte de asemenea în simbolismul majorităţii religiilor. În tradiţia creştină se obişnuia, deloc întâmplător, ca anumiţi călugări să-şi radă zona creştetului, lăsând aici un cerc gol. În tradiţia secretă evreiască aceeaşi zonă se acoperă cu o calotă sferică. Arta religioasă împodobeşte adesea zona creştetului cu un nimb sau cu un halou luminos.
Indienii Hopi spun cu privire la legătura omului cu acest centru: „Aici (zona creştetului), când el (omul) s-a născut era un punct moale care era „uşa deschisă” prin care el a primit viaţa şi putea să comunice cu Creatorul său - DUMNEZEU. În momentul ultimei faze a creaţiei sale, punctul moale s-a întărit, iar pentru el uşa s-a închis. Ea rămâne închisă astfel până la moartea lui (cu excepţia iniţiaţilor care ajung să o deschidă în timpul vieţii pământeşti), deschizându-se atunci pentru ca viaţa sa să plece în mod tainic aşa cum a venit...”
Tradiţia yoghină secretă acordă o semnificaţie similară acestei zone care este moale la copil, indicând că ea se întăreşte gradat pe măsură ce calităţile intuitive ale copilului diminuează, pe măsura ce are loc dezvoltarea şi amplificarea aspectului raţional şi a funcţionării predominante a egoului. Punctul yoghin de vedere arată totuşi că această uşă tainică poate fi redeschisă prin atingerea celor mai înalte stări de SAMADHI. Yoghinii foarte avansaţi spiritual au conştient şi la voinţă acces la acest centru. Aceşti yoghini desăvârşiţi devin astfel pe deplin conştienţi în prezent de cursul luat de evenimentele viitoare. Unii dintre ei sunt cunoscuţi chiar ca anunţându-şi şi ştiind cu precizie data exactă şi timpul în care conştiinţele lor împăcate şi calme, în compania discipolilor lor cei mai apropiaţi, îşi abandonează complet detaşate, corpurile fizice. Fără îndoială că trezirea, stăpânirea, controlul şi gradul de conştiinţă extrem de evoluată pe care toate acestea le presupun sunt destul de rare.
Doar la nivelul acestui centru suprem toate distincţiile conştiinţei obişnuite sunt aproape pe deplin anulate. Conştiinţa acum gigantică, datorită trezirii plenare a lui SAHASRARA, este extinsă în imensitate cu mult dincolo de punctul la care mai poate funcţiona limbajul descriptiv. O asemenea conştiinţă plenar expansionată cuprinde planete, galaxii sau este extinsă plenar în TOT Macrocosmosul.
În acest centru există o vastă conştiinţă divină, atotputernică, pură, beatifică ce nu cunoaşte niciodată limite. Până şi diferenţierea dintre experimentator şi obiectul experienţei încetează aproape în întregime aici. În tradiţia yoghină secretă, SAHASRARA este reprezentată printr-un lotus cu o mie de petale, de 3-4 ori mai mare decât cele 6 CHAKRA-e, iar experienţa lui înaltă, supremă, dumnezeiască este comparabilă numai cu lumina ALB STRĂLUCITOARE, orbitoare şi foarte intensă a mii de sori. Orice descriere a experienţei beatifice, supreme la acest nivel trebuie în mod necesar să fie exprimată într-un context extrem de simbolic, încât este foarte dificil să fie tratată în cadrul psihologiei.
Deşi, într-un anumit sens, această experienţă este dincolo de toate cunoştinţele actuale ale psihologici moderne, deoarece ea depăşeşte extraordinar de mult limitările psihismului, este totuşi în mod evident de o importanţă vitală pentru acest subiect. Ea oferă totdeauna un punct de vedere extrem de bogat în semnificaţii şi foarte avantajos, de la nivelul căruia mintea noastră poate fi apreciată cu luciditate şi maximă detaşare în modul cel mai clar. Aceasta ne serveşte în practica autentică YOGA drept punct crucial de orientare. Deşi SAHASRARA se află cu mult dincolo de domeniul funcţionării mentalului, ea totuşi ne oferă totdeauna cheia unei texturi inefabile în care funcţionarea şi misterele minţii devin perfect inteligibile.
La nivelul lui SAHASRARA toate aspectele experienţei pot fi în mod armonios integrate într-o teorie unificată. De altfel, natura esenţială a acestei stări beatifice este atât de complexă şi plenar dumnezeiască pentru natura fiinţei umane încât, pentru a fi complet descrisă, orice teorie psihologică trebuie să fie cel puţin în parte compatibilă cu existenţa acestei supreme condiţii existenţiale care ne face să trăim starea de nemurire şi integrare în eternitatea divină.